Sunteți pe pagina 1din 7

Definiție:

Pereimplantita este definită ca procesul inflamator care afectează gingia și osul


alveolar din jurul unui implant dentar, determinând pierderi osoase și, în cele din
urmă, necesitatea îndepărtării implantului dentar.

Considerată principala cauza a nereușitei implantării dentare, inflamația apărută


la nivelul țesuturilor din preajma implantului poate fi ușoară, afectând
doar mucoasa (mucozită) sau severă, caz în care sunt semnalate pierderi osoase și alte
simptome specifice. Aceasta este periimplantita propriu-zisă, care necesită
un tratament dificil și care, în situația în care intervențiile nu dau rezultatele scontate,
poate duce la eliminarea implantului dentar.

Cauzele periimplantitei
• Una dintre cele mai importante cauze ale periimplantitei o constituie igiena
orală defectuoasă. După procedura de inserare a implantului dentar, igiena orală
trebuie efectuată cu multă atenție, iar lucrarea trebuie supusă unor controale
regulate, astfel încât riscul periimplantitei să fie redus la minimum. Tot în acest
sens, se recomandă igienziarea implantului dentar odată la circa 6 luni de zile.
• Alți factori de risc și eventuale cauze ale dezvoltării periimplantitei includ:
• schimbările survenite la nivelul ocluziei dentare, care suprasolicită implantul
dentar;
• boala parodontală preexistentă;
• diabetul;
• radioterapia, chimioterapia;
• administrarea pe termen lung de corticoizi;
• bruxismul nocturn;
• fumatul.
• Metodele de tratament ale periimplantitei, deși multiple, sunt dificil de
controlat, iar reușita lor este imprevizibilă din cauza numeroșilor factori care
influențează succesul lor, condiția riscând să genereze probleme dentare mai
mari decât cele pe care absența implantării le-ar fi putut genera.
• Tratamentul periimplantitei presupune abordări precum:
• administrarea de antibiotice pe cale sistemică;
• debridarea mecanică, plus administrarea locală de clorhexidină;
• debridarea mecanică si decontaminarea locală cu ajutorul laserului;
• debridarea chirurgicală, careia îi urmează regenerarea osoasă ghidată.
• Metoda de tratament a periimplantitei cu cel mai ridicat nivel de reușită este
cea a grefelor osoase, în condițiile în care variantele nechirurgicale nu dau
rezultate previzibile, iar utilizarea unor substanțe precum clorhexidina are efect
limitat.
• Pentru a mări șansele de reușită ale unui tratament ce presupune regenerarea
osoasă ghidată, sunt importante vizitele regulate în cabinetul medicului
stomatolog ce implică igienizarea suplimentară a cavității orale, dar și a zonei
în care s-a intervenit
Exista patru tipuri de grefe osoase :
• Autogrefa (os uman din propriul organism)
• Alogrefa (os uman de la alt organism, in general cadavru)
• Xenogrefa (os de origine animala – bovin, porcin, cabalin)
• Aloplastica (os sintetic)

Care sunt simptomele?


• Din pacate, periimplantita si faza sa incipienta, mucozita, sunt initial
asimptomatice. Cel mai frecvent, periimplantita este descoperita in decursul
consultatiei stomatologice, care devine astfel cea mai importanta metoda de
preventie. Cele mai comune simptome sunt:
• modificarile de culoare la nivelul gingiei din jurul implantului;
• sangerarile si supuratiile (puroi) gingivale (la periaj, la atingere, la presare);
• aparitia pungilor periimplantare;
• resorbtia sau scaderea inaltimii osului alveolar pana la punctual la
care implantul dentar devine vizibil;
• mobilitatea implantului dentar, insotita adesea de retractia gingiei;
• radiotransparenta crescuta a osului din vecinatatea implantului;
• durerile frecvente in zona afectata.

Totodată, respectarea întocmai a recomandărilor medicului


specialist, imediat după intervenție, dar și ulterior, este esențială pentru a
diminua șansele unei recidive. Acestea pot include clătiri cu clorhexidină,
administrarea de antibiotice, evitarea periajului timp de 2 săptămâni în zona
unde s-a intervenit și a aței dentare pe o perioadă de câteva luni etc.

În cele din urmă, tratamentul chirurgical poate favoriza vindecarea


infecției osoase, iar grefarea se poate dovedi un succes. Ulterior, în cazul
reușitei, se poate trece la inserarea unui nou implant dentar sau, dacă
intervenția nu oferă rezultatele scontate, se poate recurge la
soluția protezei dentare mobile.

TEHNICI DE PERIAJ

1.Metoda Bass:

Este eficienta pt indepartarea placii bacteriene, atat la marginea gingivala libera cat si din santul
gingival. E recomandata tuturor pacientilor,dar mai ales celor care au zone proximale deschise si
retractie gingivala cu expunerea radacinii. Se utilizeaza perii moi, cu cap rotunjit,si se introduce periuta
in vestibule,parallel cuaxul dintilor,apoi se roteste la 45s, a.i. pilii sa fie pozitionati in zona cervicala,atat
pe dinte,cat si pe gingie. Se executa miscari de vibratie fata-spate,cu presiune pe dinte, de 10-20 ori
pe acelasi loc. Se periaz 2-3 dinti o data. Perierea se executa vestibular si apoi oral,atat la arcada
superioara,cat si la cea inferioara. Pt zona frontala,palatinala si lingualaa peria se tine in axul dintilor,in
lungime si se executa miscari de rulare la fiecare dinte. Avantaje:usor de instruit,indeparteaza placa
bacteriana interdentara; e adresata pacientilor sanatosi si celor cu parodontopatii.

2.Metoda rularii:

Se recomanda pacientilor cu parodontiu integru; indeparteaza placa bacteriana si resturile


alimentare,fara a pune accent pe santul gingival. Gura este intredeschisa,periuta se pozitioneaza in
vestibule parallel cu axul dintelui, a.i. manerul sa fie in dreptul ului de ocluzie. Se realizeaza o miscare
de rotire,insurubare.
3.Tehnica Stillman:

Se adreseaza curatarii gingiei si zonei cervicale dentare. Peria se aplica la 45s,intre gingie si zona
cervicala,se preseaza pe dinte pana albeste gingia si se executa o miscare combinata de rotire si vibrare
in acelasi timp. Pt zona palatinala si zona linguala se foloseste tehnica rularii.

3.Tehnica Charters:

Realizeaza indepartarea placii bacteriene,masajul,stimulareamecanica. Se utilizeaza periute tari.


Periutele pot fi pozitionate atat in unghi drept cu axul dintelui, cat si la 45s,a.i. pilii se angajeaza
interdentar,cu portiunile terminale catre ocluzal. Se adreseaza pacientilor cu spatii
interdentare maari(treme,diasteme) sau pacientilor purtatori de punti care trebuie igienizate special.

5.Metoda Fones:

Se realizeaza cu perii moi, periuta introducandu-se intre obraji si dinti,cu arcadele in contact si se
realizeaza o rotatie ampla,igienizand ambele arcade simultan. Se incepe de la molari spre frontali si
dupa igienizarea zonei vestibulare, se deschide gura si se spala palatinal si lingual.

6.Tehnica verticala Leonard:

Perie arcadele separat ,cu dintii frontali cap la cap; miscarea se face de sus in jos pe fetele dintilor, cu
ousoara rotatie.

7.Tehnica orizontala:

Absolut contraindicate si nociva,pt ca miscarile pe orizontala in zona vestibulara, cu paste abrasive si


presiune pe dinti,abrazeaza aceste fete, nu curate spatiile interdentare si imping placa bacteriana in
santul gingival.

8.Tehnica de periaj fiziologic Smith:

Periajul ar trebui sa fie facut in acelasi sens cu miscarea alimentelor(jos-sus,ocluzal-gingival). Tehnica


nu poate indeparta placa bacteriana interdentara si e adresata numai pacientilorcu
parodontiu sanatos si fara anomalii. Peria se miscadinspre ocluzal spre gingival.

9.Tehnica Catedrei de Parodontologie Bucuresti:

Periajul se face separate la maxilar si separate la mandibula. Se fac miscari ample in sens
vertical,dinspre fundul de sac ocluzal, de 10- 15 ori in acelasi loc+zona laterala si palatinala,cu miscari
de rotatie intr-un singur sens, semicircular+palatinal si lingual in zona frontala,miscari
verticale,rectilinii,catre muchia incizala+zonele unde se concentreaza placa bacteriana cu periute moi
se vibreaza la 45s mezio-distal+fetele ocluzale se perie cu miscari mezio-distale si usoare miscari
circulare.

PERIAJUL ELECTRIC:

Periutele electrice produc 4 tipuri de miscare al partii ctive;oscilatorin (de la gingia fixa spre ocluzal si
incizal si inapoi),deplasari orizontale(rectilinii-dus-intors),miscari combinate(oscilant+rectiliniu) si
miscari de rotatie completa. Au turatii diferite,in functie de sursa de alimentare(baterii-l000 turatii/min;
cu acumulatori-2000 turatii/min; sursa de current>3600t/min). Exista o controversa legata de utilizarea
periutelor electrice. Ambele metode,daca sunt correct utilizate,sunt la fel de bune.

Indicatiile periajului electric:


-copin mici,in faza de invatare a periajuli si de formare a reflexului;

-pacientii ce oarta aparate ortodontice

-pacienti cu handicap fizic sau cu diferite afectiuni de tipul:


artrita,artroza reumatismala,Parkinson,labilitate fizica.

Mijloace ajutatoare periajului:

a) periute interdentare-utilizate pt indepartarea placii bacteriene si a resturior alimentare,dar si pt


aplicarea unor agenti chimio-terapici,cand exista interdentar sufficient spatiu pt inserarea periutei.
Se exercita invers. Exista mai multe tipuri de periute interdentare:de forma cilindrica sau
conica,asemanatoare unui brad; cu tija metallica,asemanatoare cu periile de curatat sticle(se
utilizeaza atunci cand in spatiul interdentar nu exista papilla; daca exista papilla,ele sunt
contraindicate).

b) Stimulatoare gingivale-sunt dispozitive din plastic, cauciuc sau lemn,de forma conica,cesunt
aplicate la un maner de plastic special,sau pot fi aplicate la capatul opus al unei perii dentare. Se
utilizeaza in cazul retractiilorgingivale,pt indepartarea detritusurilor moi si pt masaj gingival. Se
introduce in spatiu sprijinita pe dintii vecini,se actioneaza prin miscari blande de introducere si
scoatere,dinspre vestibular o data pe zi.

c) Firul de matase-nu realizeaza masaj gingival; are doar rol mechanic,utilizandu-se,de preferinta,in
favoarea scobitorilor. Reguli de folosire a firului de matase:se prinde intre degetele ambelor
maini,distanta firului intre degete fiind< sau= cu 3 cm; firul intins se introduce interddentar,se trece
peste punctual de contact cu atentie,prin miscari du-te-vino,strict la nivelul suprafetei dentare,fara
a traumatize papilla; miscarea se face de sus in jos.

d) Scobitorile-se folosesc in zonele unde nu exista papilla interdentara; miscarile realizate trebuie sa
aiba in vedere nelezarea parodontiului marginal(produce retractie si imbolnavirea parodontala).

A. Mijloace chimice pt combaterea placii bacteriene:

Se folosesc pt completarea periajului dentar.Din aceasta clasa fac parte:

a)antisepticele:clorhexidina-este substanta de electie pt combaterea placii bacteriene,datorita


absorbtiei si mentinerii sale pe suprafata dentara(~12 ore). Ex. Corso-dil,Plaque

out.

Indicatii:scaderea depunerii de placa bacteriana; se folosesc in procese inflamatorii gingivale acute sau
cronice,in bolile parodontale(parodontopatii marginale cornice); pt igiena persoanelor ce nu pot efectua
periaj dentar.

Se utilizeaza prin urmatoarele modalitati:

-solutii pt clatirea gurii dupa periaj,aproximativ 30sec( utilizarea clorhexidinei din Plaque out timp de
21 zile inhiba formarea placii bacterene,precum si aparitiagingivitei acute,chiar in lipsa oricarei masuri
de igiena orala);

-irigatii supragingivale- se realizeaza o data pe zi ,cu ~400ml clorhexidina 0,2% irigarea santului
gingival(clorhexidina0,2%) se recomanda in afectiuni gingivale si dupa detartraj,pt curatirea acestui
sant.
-introducerea in pungile parodontale sub forma de microtubi semipermeabili,ce contin clorhexidina
0,2%; pungile=cresteri patologice ale santurilor gingivale(pot ajunge pana la varful radacinii)

Reactii adverse se efecte secundare:

-concentratia de 0,2% utilizata pe o perioada scurta nu produce efectesecundare:

-daca se utilizeaza mai mult de 3 saptamani poate produce coloratii galben-maronii ale dintilor,ale
obturatiilor fizionomice,ale mucoasei,a fetei dorsale a limbii; cand apare coloratia, se intrerupe
administrarea clorhexidinei si se poate elimina prin periaj professional;

-tulburari digestive,reactin de intoxicatie alcoolica;

-pierdere tranzitorie sau modificari ale gustului (amar)

-reactii alergice.

Se mai foloseste un alt antisepticriclosan=inhibitor al placii bacteriene,cu efecte mai reduse ; are efect
antiinflamator,prin inhibarea producerii histaminei. Triclosanul in combinatie cu florura de sodium si
pirofosfatul de sodium(ex. Pastade dinti Colgate total),are efect la o folosire indelungata.

b)ape oxigenate in solutie 0,3-0,5% pt clatirea gurii si in solutie de 3-l% pt aplicatii locale; actioneaza
asupra bacteriilor anaerobe.

c)albastru de metilen 2%

d)saruri(bicarbonatul de sodium,clorura de sodium,sulfatul de magneziu). Combinatia bicarbonate de


sodium+apaoxigenata are puternic effect antiinflamator si de stimulare a circulatiei sangvine.

e)extracte naturale:sanguinarina-efect puternic antiplaca,cu efecte secundare slabe; acest extract,in


concentratie de 0,03%,se gaseste in pasta Periograd. Alte extracte naturale:menta,musetel,ulei de
cuisoare,au propr antiseptice, antiinfl,analgezice,regeneratoare,in functie deprincipiile activecontinute.

f)antibiotice si sulfamide-administrat systemic,cat si prin intermediul pastelor de dinti; administrarea


lor nu este indicate pt perioade mari de timp,producand aparitia rezistentei la antibioticul utilizat; pot
produce alergii si modificari ale florei bucale,cu posibilitatea exacerbarii activitatii fungilor(candidoza).
Combinatia cea mai indicate pt tratamentul afectiunilor inflamatorii
parodontale este Tetraciclina+Metronidazol.

Modalitati de aplicare locala a substantelor enumerate anterior:

Dusurile si irigatia bucala- se aplica de pacient sauclinician; nu trebuie sa substituie periajul(se spala
suprafata vestibulara si interdentara); ca orice afectiune similara,dusurile realizeaza si masajul.

-clatitul cu apa de gura-apa de gura poate fi terapeutica ssau cosmetica,cu actiune


antiseptica,astringenta,aromatizant; se poate face acasa sau in cabinet. Se folosesc solutii
saline,solutii de bicarbonate de sodium(se pregatesc prin adaugarea intr-un pahar cu apa calduta,a unei
lingurite de sare sau a ½ lingurite de bicarbonate si se realizeaza clatirea) Clatirea se recomandaa fi
facuta dupa mese sau dupa consumul de alimente dulci,cand nu se face periaj dentar. Se poate realize
dupa periaj, pt completarea actiunii acestuia; in afectiuni parodontale,cand se recomanda solutiile saline
NaCl; in halitoze de cauza orala,cand se folosesc ape de gura cosmetice(care nu au alt potential
terapeutic);

-pastele de dinti- se folosesc pt indepartarea placii bacteriene, in asociere cu periuta; prin unele
componente au si actiune terapeutica. O pasta de dinti are in componenta: detergenti1-2%,agenti de
curatire,lustruire20-40%,umectanti40%,lianti 1-25,apa40%, agenti terapeutici 1-2%,diversi
conservanti,indulcitori sau agenti de colorare.
-agenti cu actiuneremanenta plasati in santul gingival.