Sunteți pe pagina 1din 12

FILTRAREA

Filtrarea este operația de separare a sistemelor eterogene fluid-solid în fazele


componente cu ajutorul unui strat filtrant cu structură poroasă, prin care poate trece
numai faza fluidă.
Forța motrice a operației este diferența de presiune () dintre cele două parți ale
stratului filtrant, care se creează folosind presiunea hidrostatică a coloanei de suspensie
sau cu ajutorul pompelor (centrifuge, cu piston sau pompe de vid).
Separarea fazei solide pe stratul filtrant este rezultatul operațiilor de
sedimentare-cernere-absorbție.
Filtrarea unei suspensii are patru etape : reținerea particulelor solide de către
stratul filtrant ; reținerea particulelor solide de către stratul de sediment depus; spălarea
sedimentului, îndepărtatea sedimentului depus pe filtru; regenerarea stratului filtrant.
Scopul filtrarii constă în separarea suspensiei dintr-un amestec eterogen sub
forma unui precipitat care conține cea mai mare parte din particulele solide și un
filtrate care conține cât mai puțin solid. Stratul de precipitat pe măsură ce se depune pe
suprafața stratului poros funcționează și el ca un strat filtrant. În unele cazuri ce
urmăreste reținerea microorganismelor ce se gasesc în fluid și se realizeaza o
sterilizare parțială.

1.1 Factorii care influențează filtrarea


Operația de filtrare este influențată de un număr mare de factori care pot avea
valori constante sau variabile în timpul filtrării, în funcție de procedeul de filtrare și de
condițiile de realizare a operației.
Factori care țin seama de caracteristicile sistemului estrogen ce este supus
filtrarii: natura și proprietățile suspensiei, granulometria și concentrația fazei solide,
vârsta suspensiei, etc. De acești factori trebuie să se țină seama la alegerea mediilor de
filtrare tipului de instalație și condițiile de operare.
Factori care țin seama de caracteristicile mediului de filtrare: natura, grosimea,
dimensiunea porilor.
Materialele care se folosesc ca medii de filtrare trebuie să îndeplinească pe cât
posibil următoarele cerințe: să rețină cât mai multă substanță sloidă, să determine o
rezistență hidraulică mică, să aibă o rezistență mecanică și chimică satisfacătoare, să
permită viteze de filtrare mari,să reziste la temperatura de filtrare, să nu se umfle la
contactul cu faza lichidă, să se regenereze ușor, să fie accesibile și ieftine.
Trebuie reținut faptul că la separarea unei suspensii nu este necesar ca porii
mediului de filtrare să aibă dimensiuni medii mai mici decât dimensiunile medii ale
particulelor fazei solide care urmează să se filtreze. S-a constatat că sunt reținute și
particulele cu dimensiuni mai mici decât diametrul porilor ca urmare a reducerii
porozității mediului de filtrare, în timpul procesului, prin opturarea parțială a acestora
cu particule și prin reținerea filtratului de către forțele de suprafață și în cazul mediilor
compresibile, prin modificarea dimensiunilor și formei porilor sub acțiunea diferenței
de presiune.
Factori care țin seama de caracteristicile precipitatului, compresibilitatea, rezistența
hidraulică, omogenitatea, etc. Caracterul stratului de precipitat (compresibil sau
incompresibil) și grosimea lui constituie, în majoritatea cazurilor, factorii cei mai
importanți care determină eficacitatea filtrarii (debitul filtrului, consumul de energie,
etc.).
Din punct de vedere al caracterului lui, precipitatele pot fi compresibile (cu
structură amorfă) și necompresibile (cu structură cristalină).
Se consideră necompresibile recipientele a căror porozitate – deci rezistență la
curgere - nu se modifică o dată cu mărirea diferenței de presiune. Practic nu se
întâlnesc precipitate absolut necompresibile , cu creșterea presiunii de filtrare
porozitatea sistemelor scade, mai mult sau mai puțin, în funcție de compresibilitatea
lor și respectiv rezistența pe care o opun curgerii filtratului crește în mod
corespunzator.
Pentru ca o rezistența hidraulica a precipitatului sa fie minima se elimina periodic sau
continuu o parte din precipitatul depus pe suprefata mediului de filtrare.
a) Factori care țin seama de condițiile de filtrare: viteza de filtrare,
presiunea, temperatura și modul de operare etc.
Din punct de vedere cantitativ filtrele se caracterizează prin viteza de filtrare,
respectiv prin volumul de filtrat care trece ăn unitatea de timp prin unitatea de
suprafață a stratului filtrant. Viteza de filtare la randul ei depinde de diferența de
presiune dintre cele 2 ale stratului de precipitat pe filtru, structura și caracterul
precipitatului, compoziția suspensiei.
Diferența de presiune are în general o influență fovorabilă asupra vitezei de
filtrare. La separarea suspensiilor care favorizează precipitate compresibile viteza de
filtrare nu mai crește proportional cu creșterea diferenței de presiune iar de la o
anumită difrență creșterea poate fi așa de mica încat sa nu mai fie avantajoasă.
Filtrarea se poate realiza la presiunea atmosferică, la presiune ridicată sau în vid
(depresiune).
b) Factorii care se referă la condițiile spălării: natura și cantitatea
substanței de spălare, durata spălării etc.
Spălarea precipitatului obținut este necesară atunci când se urmarește obținerea
unui precipitat cât mai pur sau recuperarea cât mai înaintată a filtratului. Ca lichid de
spălare se poate folosi fie filtratele obținute la filtrarile anterioare, fie apa, fie alt lichid
miscibil cu filtratul, în funcție de natura sistemului eterogen și posibilitațile de
separare din filtrat. Se recomandă ca spălarea să se facă în echicurent (în raport cu
sensul de filtrare), pentru ca filtratul să nu se dilueze cu lichidul de spălare de deasupra
precipitatului.
c) Factorii care se referă la condițiile de regenerare a mediului de
filtrare: modul de regenerare, cantitatea de aer comprimat necesar, durata etc.

Suspensia
Filtrarea se realizează pentru orice tip de suspensie indiferent de natura și
caracteristicile fizico-chimice.
Granulometria fazei solide determină alegerea stratului filtrant ca textură și
porozitate, structură de precipitat și permeabilitatea acestuia.
Mărimea particulelor poate varia între aproximativ un milimicron și un
milimetru. Suspensiile cu un conținut mare de particule fine sau coloidale dau
precipitate cu pori mici, compacte, puțin permeabile. Astfel vinul, este considerat din
punct de vedere fizico-chimic un sistem complex în care faza dispersă (apă, 75-85%)
conține componente în soluție: etanol, glicerol, glucoză, fructoză, acizi (lactric, malic,
succinic, etc.), compuși fenolici, aldehide, aminoacizi, substanțe aromate, esteri,
cationi și o mică parte de particule coloidale și particule microscopice și grosiere de
importanță majoră pentru limpiditatea și stabilitatea vinului. În filtrarile dificile
(industria vinului, berii), realizate cu suspensii cu conținut redus de particule de natura
microbiană sau coloidală de dimensiuni foarte mici se modifică în prealabil
granulometria suspensiei prin adaosul de substanțe auxiliare. Substanțele auxiliare sunt
materiale granulare sau din fibre fine care se adaugă în proporții reduse și care
coontribuie la îmbunatațirea condițiilor de filtrare: kieselgur (material inert, foarte
absorbant, fibre de azbest, celuloză, etc.).
Materialul auxiliar se depune pe suprafața filtrantă pentru a forma un strat
absorbant sau se adaugă continuu, într-un dozaj convenabil (0,01-0,05% din greutatea
fazei solide) în suspensia inițială.
Suspensiile cu particule sferoidale sau aciculare dau sediment cu permeabilitate
mare care asigură viteze mari de filtrare. Particulele în formă de foițe elastice se
comportă ca niște supape (la marirea presiunii de lucru viteza de filtrare se reduce).

Temperatura de filtrare
Creșterea temperaturii de filtrare influențează favorabil filtrarea, fie prin
micșorarea vâscozității, fie prin modificarea granulometriei (inducerera unei
coagulari). Efectul favorabil al creșterii temperaturii poate fi micșorat și chiar anulat
dacă temperatura determină umflarea stratului filtrant.

Presiunea de filtrare
Influența presiunii utilizate în operația de filtrare depinde de comportarea
stratului de sediment castrat filtrant. În cazul sedimentului necompresibil mărimea
diferenței de presiune între fețele stratului filtrant are o influență favorabilă asupra
vitezei de filtrare pentru sedimente compresibile, valoarea optimă se determină
experimental.

Materialul filtrant
Materialul folosit ca strat filtrant trebuie: să rețină cât mai complect faza solidă
a suspensiei și eventualele impurități (provenite din surse ca : material filtrant,
coroziune, reacții chimice, etc.); să aibă rezistenț hidraulică redusă, rezistență
mecanică și chimică corespunsatoare; să se regenereze ușor; să fie ieftin și ușor de
procurat.
Materialul poate determina :
- o filtrare superficială caracterizată prin reținerea pe suprafața stratului
filtrant;
- o filtrare în adâncime caracterizată prin reținerea fazei disperse în totală
adâncime a sa (ex: filtrarea apei prin filtrele cu nisip).
În funcție de natura lor, materialele se utilizează sub forma de table, site,
țesaturi și împletituri, plăci poroase, straturi fibroase și pulverulente, straturi granulare,
membrane.

Table perforate
Site lamerale și site obținute prin procedee electrolitice- sunt gratare cu ochiuri
dreptunghiulare, lațimea minimă (1,5 mm) sau circulare (diametru minim 3 mm). Se
utilizează în special ca suport pentru pânze sau alte materiale filtrante (celuloză,
azbest, kieselgur). Prezintă dezavantajul unei suprafețe libere mici. Prin procedee
electrolitice diametrul ochiurilor poate ajunge la 0,01 mm.

Împletiturile metalice
Au aceleași aplicații ca și sitele. Ca suport pentru materialele poroase ele au o
rezistență mecanică mai mică decat tablele perforate, dar au avantajul unei suprafețe
libere mari. Se fac împletituri metalice cu ochiuri până la 50 µm; prin depunere
electolitică ochiurile pot fi micșorate până la 5 µm.

Pânzele filtrante
Se caracterizează prin elasticitate, suplețe și porozitate fină. Particulele
suspensiei sunt reținute prin efectul de cernere și absorție. Prezintă o rezistență
mecanică redusă și se colmatează ușor. Sunt folosite ca suprafețe filtrante dispuse pe
rame verticale, pe suport orizontal sau sub formă de saci. Pânzele filtrante prezintă o
mare adaptabilitate la condițiile de filtrare. Materialele filtrante textile sunt: fibre
vegetale (bumbac, iută), fibre animale (lână, păr de camilă, mărase naturală), fibre
sintetice (mătase artificială), fibre minerale (azbest, fibră).

Membranele
Membranele de proveniență animală, vegetală sau sintetică (gelatina, esteri de
celuloză depuse pe țesături sau pe hârtie) se utilizează ca substante filtrante pentru
filtrari fine. Sunt reținute: substanțe coloidale, bacterii, virusuri.

Straturile fibroase
Din fibre de celuloză, azbest, lână, in – sunt obținute prin presare (carton, fetru,
pâslă) sau prin sedimentarea fibrelor pe o suprafață-suport; se utilizează la filtrarea
suspensiilor care colmatează ușor stratul filtrant (sirop de zahăr, gelatina, ulei vegetal,
vinuri).

Straturile pulverulente
Depuse prin sedimentare – pulbere de kieselgur, carbune – retin particule în
mod deosebit prin absorție. Se regenerează prin spălare.

Plăcile poroase filtrante


Din granule reunite prin presare cu sau fără lianți și aredre prin vitrificare – pot
fi din azbest, kieselgur, argilă, porțelan, cuartz, sticlă, granit, carborundum, materiale
plastice. Se caracterizează prin porozitate uniformă, rezistență mecanică și chimică.
Plăcile filtrante se întrebuințează pentru filtrarile cele mai fine. Pentru industria berii
se utilizeaza în mod curent patru tipuri de plăci filtrante: plăci sterilizante ex: plăci
pentru filtrare avansată U800, plăci pentru filtrare fina U1000, plăci de mare
productivitate U1600 sau U2000.

Straturile granulare susținute pe un suport


Cele mai utilizate sunt filtrele de nisip.

Straturile granulare active în filtre


Filtru cu carbune activ pentru reținerea, prin absorbție, a unor componente, de
ex: reținerea excesului de clor de la sterilizarea apei. Filtru de carbune activ, pamant
decolorant, bentontă pentru decolorarea și dezodorizarea lichidelor.

1.1.1 Teoria filtrarii.Ecuații de filtrare


Filtrarea este o operație complexă influențată de un număr mare de factori care
decurge în regim nestaționar. Abordarile teoretice s-au dezvoltat pe baza unor modele
fizice simplificate ale curgerii prin stratul poros. Ecuațiile filtrarii expeimă relația
dintre forța motrie a operației și aria suprafeței de filtrare necesară obținerii unui
volum de filtrant. Teoriile existente explică, totuși desfașurarea generală a operației;
completate cu determinări experimentale, pot fi utilizate în calculul de proiectare a
filtrelor și la conducerea corecta a operației de filtrare.

1.1.2 Filtrarea prin stratul de precipitat


Teoria filtratrii prin stratul de precipitat consideră că filtrarea are loc numai prin
reținerea fazei solide din suspensie de către stratul de precipitat, stratul filtrant având
doar rol de suport. În aceste condiții, filtrarea este o curgere de lichid printr-un strat
granular cu deosebirea că în timp ce produce o creștere a grosimii stratului de
precipitat și a rezistenței hidraulice.
Teoria filtrarii și elementele de proiectare tehnologică pentru filtrarea prin
stratul de precipitat sunt prezentate în tabel.

1.1.3 Filtrarea prin stratul de precipitat și prin stratul filtrant


Teoria filtrarii în acest caz consideră că:
- Diferența totală de presiune este suma rezistentelor hidraulice, a stratului de
precipitat și a stratului filtrant;
- stratul filtrant se înlocuiește cu un strat de precipitat format la filtrarea unui
volum de filtrat cu aceeași rezistență hidraulică ca a statului filtrant;

1.1.4 Spălarea precipitatului


Debitul apei de spălare este egal cu debitul filtratului la sfârșitul filtrării:
unde este volumul de filtrat la sfârșitul filtrării în debitul lichidului de spălare. Pentru
cazul generat, când spălarea se face cu un alt lichid decat cel care formează faza
lichidă a suspensiei sau la altă temperatură, debitul lichidului se calculează cu relația:

în care vascozitatea filtrantului, respectiv a lichidului de spălare, în Pa*s.

1.2 Tipuri de filtrare


Marea varietate a materialelor filtrante disponibile (celuloză, azbest, diatomit,
perlit, polimeri sintetici, etc.) precun și a straturilor filtrante realizabile (pulverulente,
fibroase, țesături, plăci prefabricate și membrane) a deteminat o largă diversificare a
filtrelor atât din punct de vedere constructiv cât și funcțional.
Clasificarea filtrelor se poate face dupa mai multe criterii:
-după modul de realizare a diferenței de presiune necesară curgerii lichidului
prin statul filtrant, se disting: filtre ce funcționează sub acțiunea presiunii hidrostatice,
dată de diferența de nivel a produsului tulbure fața de cel filtrat, filtre ce funcționează
la presiuni mai mici decât presiunea atmosferică, realizate cu pompe de vid și filtre ce
funcționează la presiuni mai ridicate decât presiunea atmosferică, obținute cu ajutorul
pompelor de vehiculare a produsului supus filtarii.
În raport cu regimul de functionare se disting: filtre cu functionare continua,
cum sunt, de exemplu, filtre cu tambur rotativ sau filtre cu membrana tubulara ce efect
de decolmatare tangentiala si filtre cu functionare periodica, asa cum sunt majoritatea
filtrelor folosite in industraia alimentara.
În funcție de mărimea particulelor reținute, dependenta în principal de lărgimea
porilor stratului filtrant utilizat, filtrele se pot grupa în filtre ce realizează o filtrare
convențională (grosiera normală sau sterilizantă), microfiltrante sau ultrafiltrante.În
cele ce urmează ne vom ocupa doar de filtrarea convențională, celălalte 2 tipuri de
filtrare făcând obiectul altor capitole.
În funcție de gredul de mobilitate filtrele pot fi: mobile sau stationare. Primele
au sasiul pe roți si sunt usor de depistat la locul de folosire dar pentru productivitate
mare se prefera filtrele stationate, care sunt fixate în fundații corespunzatoare greutatii
lor.
După fracțiunea ce urmează a fi utilizată se disting : filtre la care se utilizează
filtratul, filtre la care se utilizează sedimentul și filtre la care se utilizează amândouă.
În funcție de modulul de alcătuire al stratului filtrant, filtrele pot fi grupate în:
filtre cu strat filtrent preexistent; filtre cu strat filtrant ce se formează prin
prealuvionate sau aluvionare pe suport filtrant.
Stratul filtrant preexistent poate fi alcătuit fie numai dintr-un suport filtrant cu
rezistentă mecanica marită ce face parte din construcția filtrului (plăci din tablă
perforată, site din impletitură de sârmă, placi din matrilale polimerice sintetice sau
tuburi din materilale ceramice), fie din suport filtrant și un strat filtrant care poate fi
recondiționat prin spălare (pânze, plăci prefabricate).
Întrucât în industria alimentară filtrele cu strat filtrant preexistent nu satisfac
întotdeauna exigențele impuse de obținerea unor produse cu limpiditate marita (vin,
bere, sucuri de fructe) sau filtrarea este mult îngreunată din cauza prezentei în produs a
unor compuși coloidali (industria uleiului) se utilizează pe scară largă filtrarea
aluvionară, care se poate realiza atât pe tipuri de filtre ce pot funcționa și fără
aluvionare cât si pe filtre de construcție specială.
Stratul filtrant prealuvionar se formează înaintea începerii procesului de filtrare
propriuzis. Pentru aceasta materialul filtrant care poate fi un material pulverulent
(diatomit, perlit sau un amestec al acestora) sau un material fibros ( celuloza,azbest sau
ambele) se amestecă cu o anumită cantitate din produsul ce urmează a fi filtrat sau
chiar cu apă și se recirculă prin filtru cu ajutorul unei pompe, pana ce materialul
filtrant este retinut pe suport iar lichidul este limpede.

II.2. Utilaje pentru filtrare

II.2.1. Filtre pentru amestecuri eterogene gazoase

Aceste utilaje reţin particulele solide din amestecul gazos pe suprafaţa de filtrare, care
de regulă este o ţesătură foarte fibroasă în forma unor saci.

II.2.1.1. Filtrul cu aspiraţie

Este alcătuit dint-o cameră sau cilindru din tablă în interiorul cărora se află mai mulţi
saci de pânză 6 prinşi cu extremitatea liberă la o cutie 2 de alimentare a amestecului iar
extremitatea inchisă 7 în mecanismul de scuturare 8.
Amestecul este aspirat printr-un racord 3, în interiorul tuturor sacilor şi printr-un racord
5 de către un ventilator.
Particulele solide sunt reţinute în interiorul sacilor de unde prin scuturare ajung în cutia
2, eliminându-se prin ecluza 4. Ecluza are rolul de a inchide etanş filtrul şi acţionată fiind de
un motor electric la fiecare rotaţie descarcă o cantitate de material fară ca aerul să pătrundă în
filtru.

1. Cilindru din tablă


2. Cutie de alimentare amestec
3. Racord de alimentare prin aspirare
4. Ecluză
5. Racord de aspirare şi evacuare a aerului curat
6. Saci
7. Partea închisă a sacilor
8. Mecanism de scuturare
II.2.2.1.Filtre cu funcţionare la presiune hidrostatică

Sunt construite din recipiente cilindrice 1 cu diametrul mare, la baza căruia se află o sită
sau tablă perforată 4, ce constituie suportul de aşezare al precipitatului. Amestecul este
alimentat prin conducta 2 până la nivelul prestabilit.
Precipitatul se depune pe suprafaţa de filtrare într-un strat de grosime determinată de
cantitatea de particule solide sau amestec, precum şi de durata de funcţionare a filtrului.
Decărcarea precipitatului se face în momentul când se constată că grosimea mare a
stratului nu mai permite scurgerea (rezistenţa hidraulică este prea mare iar viteza dată de
presiunea hidrostatică este prea mică), sau când operaţia este gata. Decărcarea precipitatului
se realizează manual prin gura de evacuare 5 iar filtrul curge liber printr-un orificiu aflat la
baza aparatului 3. Deasupra sitei se poate monta un agitator care afânează precipitatul şi ajută
la evacuarea lui.

1. Recipient cilindric
2. Conductă de alimentare
3. Evacuare filtrate
4. Sită
5. Evacuare precipitat
6 Agitator

II.2.2.2. Filtre cu funcţionare sub vid

Pentru mărirea eficacităţii filtrelor, diferenţa de presiune între spaţiul ocupat de amestec
şi cel ocupat de filtrat trebuie să fie cât mai mare.
Prin depresiunea realizată în spaţiul se realizează o diferenţă de presiune suficient de
mare care conduce la reducerea duratei de filtrare.

Filtrul rotativ celular cu depunerea precipitatului la exterior

Este format dintr-un cilindu orizontal 1, pe care se aplică o pânză de filtrare 2. în


interiorul cilindrului 1 se montează un cilindru 3 din tablă, legat de cilindrul 1 (mai mare) prin
pereţi radiali 4 care impart filtrul în compartimente sau celule 5. Cilindrul interior 3 este
impărţit şi el în mai multe cmpartimente:
I. Alimentarea cu amestec şi realizarea filtrării cu tasarea precipitatului. Acest
compartiment este legat la instalaţia de vid prin conducta 6.
II. Spălarea precipitatului cu apă de la duşuri şi colectarea filtratului. Acest
compartiment este legat la instalaţia de vid prin conducta 7.
III. Desprinderea precipitatului suflând aer prin conducta 8 în acest compartiment.
IV. Desfundarea porilor sitei şi a pânzei filtrante prin suflarea aeruluii prin conducta 9 în
compartimentul IV.
Amestecul ete alimentat continuu într-o cuvă 10, în care se montează un agitator 11. Tot
ansamblul este prijinit pe un postament pe care se fixează atât cuva cât şi cilindrul perforat
prin intermediul unui ax 12 şi a lagărelor de susţinere.

1. Cilindru orizontal perforat


2. Pânză de filtrare
3. Cilindru de tablă
4. Pereţi radială
5. Celule
6, 7. Conductă
8. Conductă de aer
9. Conductă de suflare a aerului
10. Cuvă
11. Agitator

II.2.2.3. Filtre sub presiune

Creşterea diferenţei de presiune necesară la operaţia de filtrare e poate realiza pe seama


presiunii de pompare a amestecului eterogen în spaţiul de alimentare. Utilajele care
funcţionează pe acest principiu se numesc filtre sub presiune.
Suprafaţa de filtrare este constituită dintr-un strat de material filtrant aşezat pe un suport
din tablă perforată sau sită. Ca materiale filtrante exemplificăm: ţesături groase din fire de
bumbac, cartoane, kieselgur, lumânări ceramice.
Filtrele pot fi continue sau discontinue .
Filtrele presă reprezintă de fapt suprafeţe de filtrare aşezate pe suporturi strânse sub
forma unor plăci presate. Cu ele se pot filtra atât lichide vâscoase cu impurităţi în suspensie,
cât şi lichide cu suspensii în cantitate mică (lapte, bere, vin). Exemple de filtre presă: filtre cu
plăci şi rame, filtre cu plăci, filtre sterilizante.

Filtrul cu plăci şi rame

Este format dintr-un număr mare de plăci ce alternează cu rame, toate spijinindu-se prin
intermediul a doi umeri pe două bare metalice aşezate de-a lungul filtrului. Fiecare ramă este
îmbrăcată într-o pânzăfiltrantă, întinsă bine pe cadrul metalic al ramei şi ficare ramă este
presată între 2 plăci. Tot ansamblul este susţinut pe un cadru metalic ce se poate fixa pe
fundaţie sau poate fi deplasat cu ajutorul unor roţi. Plăcile şi ramele, prin aşezarea lor în
pachet compact, formează un canal pentru alimentare şi altul pentru evacuare, astfelfiecare
placă şi fiecare ramă au câte un orificiu de alimentare şi evacuare.
Filtratul străbate pânza şi ajunge în canalele plăcii, iar de aici în canalul colector de
evacuare. Precipitatul rămâne pe pânza ramei sub forma unei turte groase până când se
constată că preiunea de filtrare creşte brusc, spaţiul ramei este prea âncărcat cu precipitat şi nu
mai este permisă alimentarea cu amestecul eterogen. În acest caz se opreşte pomparea
suspensiei, se desface sistemul de presare a pompelor şi ramelor, turtele de precipitat sunt
îndepărtate manul iar suprafeţele de fitrare sunt spălate.

Filtrul cu plăci

Funcţionează la fel ca filtrul anterior cu deosebirea că ii lipsesc ramele, plăcile sunt


construite cu un orificiu central prin care se alimentează suspensia. Prin aşezarea succesivă a
plăcilor şi strângerea lor, se formează un canal central de alimentare şi un canal colector de
evacuare lateral sau la baza plăcilor, astfel încât orificiul din pânză să coincidă cu orificiul din
placă. Suspensia din canalul alimentare ajunge în camera formată din două plăci, filtratul
străbate prin porii pânzei şi curge de-a lungul canalelor de pe placă spre orificiul de evacuare
în canalul colector. Precipitatul rămâne pe pânză sub formă de turte iar după eliminarea
acestora, filtratul este repus în funcţiune numai după ce s-au spălat pânzele filtrante.

Filtre sterilizante

Sunt utilizate pentru a reţine pe suprafaţa de filtrare unele microorganisme aflate


impreună cu particulele solide în suspensie în unele lichide (vin, bere, sucuri de fructe).
Suprafaţa filtrantă este constituită din plăci sterilizante 5, obţinute prin presarea unui
material cu proprietăţi absorbante (reţin microorganismele în baza diferenţei de potenţial).
Filtrul sterilizant este asemănător cu filtrul cu plăci şi rame, plăcile 1 sunt construite cu
canale prevăzute cu o parte îngroşată 2 astfel încât să se poată monta alternativ, astfel: plăcile
1,3,5 formează un canal colector 3, iar a 2-a placă, a 4-a şi a 6-a formează canalul de evacuare
4. Între două plăci, se montează placa sterilizantă 5. amestecul intră prin canalul de alimentare
apoi prin orificiul din placă, pe faţa poroasă a plăcii sterilizante.
Filtratul străbate placa sterilizantă de placa de oţel şi de aici în canalul colector de
evacuare.
Se utilizează mult kieselgurul ca material filtrant, care se depune pe plăcile sterilizante şi
reţin microorganismele pe baza diferenţei de potenţial.

1. Plăci
2. Parte îngroşată
3. Canal colector
4. Canal de evacuare
5. Placă sterilizantă
BIBLIOGRAFIE

1. Amarfi, R. Utilaj special în industria alimentară, vol. I. Institutul Politehnic Galați,


1974;
2. Berzescu , P și colab. Utilaje și instalații în industria berii și a malțului, Editura Ceres,
București, 1985;
3. Bratu, E. Operații unitate în ingineria chimică, vol. II. Editura Tehnică, București,
1984;
4. Culache, D. Platon, V. Tehnologia zahărului. Editura Tehnică, București, 1983;
5. Haciadur, O. Nicolau, A. Fabricarea amidonului, glucozei și dextrinei. Editura
Tehnică, București, 1966;
6. Rășenescu, I. Operații și utilaje în industria alimentară, vol. I. Editura Tehnică,
București, 1971;
7. Bratu, Operații și utilaje în industria chimică. Editura Tehnică, București;
8. Rusănescu. Fenomenul de transfer, procese și utilaje în industria alimentară, vol. I.
9. Julieta Florea. Mecanica fluidelor, Editura didactică și Pedagogică București;
10. Dan G. Ionescu. Mecanica fluidelor și mașini hidraulice, Editura Didactică și
Pedagogică București;
11. Viorica Anton. Hidraulică și mașini hidraulice, Editura Didactică și Pedagogică
București;
12. Soare, S. Procese hidrodinamice, Editura Didactică și Pedagogică București;
13. Trofin Elena. Hidraulică și Hidrologie, Editura Didactică și Pedagogică București.