Sparta

Sparta a fost un oras-stat grecesc,din Pelopones.Intemeietorii Spartei sunt urmasii

infricosatorilor dorieni ce au navalit in Laconia prin anul 1200 i.Hr.Fideli unui sistem de legi ce
le-a fost date in sec.IX de legislatorul mitic Licurg,ei raman in consecinta un popor de soldati,cu
o diciplina austera si obiceiuri rigide.Au fost intemeiate cinci asezari
(Limnai,Pitane,Mesoa,Kynosura si Amyklai) ce au fost unificare de regele Teleclos in orasul
Sparta.
Cetatea spartana prezinta originalitate in lumea greaca de la inceputurile epocii clasice
prin organizarea ei sociala si prin institutiile care au starnit pentru multa vreme admiratia
unorașla randul lor acestia au deformat realitatea pentru a descrie miracolul spartan.
Sparta si-a creat o structura constitutionala deosebita pe care traditia o considera ca
pornind de la activitatea legislativa a lui Licurg.Intreaga populatie era impartita in 3 categorii
sociale.

Spartiatii reprezentau casta militara,singurii care se bucurau de drepturi si privilegii politice

depline,erau obligati sa isi duca viata in comunitate,fiindu-le interzisa orice activitate productiva.
Soldaţii porneau la lupta în marş cadenţat, în sunetul fluierelor şi se pare că era un spectacol
dintre cele mai mişcătoare să vezi cum se urneşte falanga aceasta de războinici superbi care
cântau veseli pe drumul spre moarte. Regele lor mergea în frunte. Era o mare cinste să fii primit
alături de el
Periecii erau cetatenii liberi dar erau exclusi de la satisfacerea serviciului militar si,prin
urmare,nu aveau drepturi politice active,se ocupau cu activitati economice si comerciale.Hilotii
se aflau in stare de servitute,nefiind propriu-zisi sclavi,pentru ca nu puteau fii vanduti si lucrau
pamanturile aflate in proprietatea spartiatilor cu obligatia de a le da stapanilor doua treimi din
recolta.

Institutiile sunt mai putin rigide decat cele ale Atenei,care ocupa o parte insemnata a corpului
civic(Consiliul celor Cinci Sute,reuniniuni frecvente ale Adunarii,tribunale).Sparta era condusa
de doi regi,alesi din cele doua familii diferite ale cetatii(Agiazii si Euripontizii).Ei domneau
intotdeauna impreuna si conduceau armata in caz de razboi,dar acasa puterea era limitata strict la
indatoriri religioase.Regii Spartei sunt asistati de asa-numita Gerusia,cuprinzand 28 de membri
de consiliu,format din barbati in varsta de peste 60 de ani care erau alesi pe viata.Ei redactau
legile,actionau ca judecatori si hotarau ce politica sa adopte statul.Acestia erau supravegheati de
cinci Efori alesi in fiecare an si erau considerati a fi adevaratii conducatori ai statului.Cea care
consfiinteste hotararile este adunarea populara(apella) ce era formata din toti cetatenii de peste
30 de ani.
Interesant la spartani a fost sistemul educativ ce avea ca scop transforamarea baietilor
in soldati puternici,iar pe fete in reproducatoare puternice.Educatia spartana urmarea supunerea
completa a copiilor fata de stat.Metodele pedagogice i-a intrigat pe ceilalti greci,un mare
admirator al Spartei fiind Xenofon ce a descris procesul educational in lucrarea Statul
lacedomoneilor.Informatiile acestuia au fost completate de filozoful Platon si,ceva mai tarziu,de
istoricul Plutarh.Dupa Xenofon,spartanii atribuie metodele educative lui Licurg,desi,in realitate
ele isi au originea in jurul anului 550 i.Hr.,data la care orasul se replieaza si adopta o orientare in
intregime militara.Selectia era nemiloasa,se alegeau bebelusii care erau mai frumosi,bine formati
si robusti.Cei care prezentau malformatii si erau mai urati,erau aruncati in haznaua
orasului.Aceasta practica se numea eugenism si ii era atribuita lui Licurg.Copilul lasat in viata
era hranit de doici zdravene ce nu infasau noi nascutii in scutece,considerandu-se ca sugarii vor
deveni mai corpolenti si curajosi.Baiatul ramanea in familia sa 7 ani,urmand apoi procesul de
educatie.Acest proces era impartit pe 3 cicluri,avea o durata de 13 ani si se desfasura sub
controlul unei persoane ce repartiza copii pe unitati si le dadea un comandant.La randul
lor,acestea erau impartite in subunitati conduse de cel mai combativ dintre membrii sai.

In primul ciclu(7-11 ani),copilul era intretinut de familia sa.Se intalneste cu camarazii

pentru exercitii si jocuri.Dupa aceea sistemul educativ devine mai crud,educatia bazandu-se pe
pregatirea copilului pentru apararea patriei pana la moarte.Scrierea si citirea erau reduse la
strictul necesar,poezia si muzica se invatat pentru a le exalta virtutile razboinice si pentru a-i
indemna la lupta.Se pune accent pe disciplina,tactica si uneori pe violenta,copii fiind pusi sa se
bata intre ei.Ei invata manuirea armelor,lupta cu sabia sau sulita.Fetele au si ele un program strict
pentru a purta in pantece copii vigurosi si sanatosi.Ele alearga si sunt puse la exercitii de
forta,exersand aruncatul lancei si al sulitii.
In al doilea ciclu(12-15 ani) copii primesc o singura si unica haina pe care o purtau tot
timpul(fie vara sau iarna).In aceste conditii,ei invata sa lupte impotriva caldurii si a
frigului.Neavand incaltaminte,se deplasau cu talpile goale pentru a crea agilitate in miscare,mai
ales in lupte.
Procesul educational se incheie in al treilea ciclu(16-20 ani).Tinerii spartani sunt invatati
sa isi dezvolte viclenia si facultatea de a se descurca singur.Fiind prost hraniti,ei erau invatati sa
suporte lipsa hranei si invatau sa procure alimentele prin furt,dar cu conditia sa nu fie prinsi.Cei
neindemanatici erau pedepsiti aspru.Dupa cum precizeaza Xenopol in scrierile sale,este pedepsit
cel ce executa prost ceea ce i se preda.Seara tinerii spartani dormeau pe o saltea pe care o
confectionau singuri din trestii culese cu mana goala fara sa foloseasca vreo unealta.
Existenta Spartei a fost efemera.Statul,pe cat de puternic era la vremea respectiva,pe atat
de macinat a fost in interiorul sau de diversi factori.Slabiciunile Spartei erau multiple,statul
cunoscand o serie de probleme serioase incepand cu secolul V i.Hr.Prima a fost
oligantropia(scaderea efectivelor de cetateni din cauza mortalitatii masculine ridicate datorate
razboaielor si a seismului din 464 i.Hr.).A doua slabiciune a tinut de inegalitatea sociala intre
spartiati precum si inegalitatea sociala existenta la nivelul de trai.Unele surse considera ca
punctul culminant in evolutia politica a Spartei a fost anul 464 i.Hr. cand un seism puternic a
zguduit nu numai Laconia provocand numeroase pagube materiale si umane,ci si paturile
sociale.A urmat o rascoala a hoplitilor din Mesenia ce a zdruncinat din temelii statul spartan si a
fost nevoie de multi ani de lupte ca aceasta patura sociala sa fie adusa la supunere.Al doilea
moment a fost relatia cu Atena.Cele doua state-orase au fost aliate in Razboaiele Medice(492-
449 i.Hr) si reprezentau o forta considerabila in Antichitate.Dupa 462 i.Hr. apar tensiuni ce duc
la ruperea aliantei,tensiuni ce au continuat pana in 431 i.Hr,cand cele doua state s-au implicat
intr-un razboi pentru suprematie,razboi cunoscut sub numele de Razboiul Peloponeziac.

Evolutia politica si istorica a Spartei.

Dupa cum precizam,intemeietorii Spartei sunt urmasii infricosatorilor dorieni care au

navalit in Laconia in jurul anului 1200 i.Hr.Au fost intemeiate cinci
asezari(Limnai,Pitane,Mesoa,Kynosura,Amyklai).Regele Teleclos a unificat cele cinci asezari
intr-un oras-stat,Sparta,ai carui locuitori au devenit curand celebri pentru duritatea si puterea lor
militara.Dupa ce i-au invins pe localnici,spartanii s-au extins granitele cucerind Messenia in anii
740-720 i.Hr.,infiintand acolo comunitati de perieci si reducand la rangul de hiloti marea
majoritate a locuitorilor indigeni.Succesul lor initial nu avea sa dureze.In 668 i.Hr. spartanii sunt
invinsi in razboiul cu Argos,un alt oras-stat iar in 630 i.Hr. messenienii s-au rasculat,revolta lor
durand 17 ani.Acest fapt i-a determinat pe spartani sa adopte o serie de masuri drastice pentru a
tine populatia sub control,cat si pentru a se apara de invazii.Solutia salvatoare a fost
transformarea Spartei intr-un stat militar de prima clasa.Fiecare barbat trebuia sa devina soldat
permanent,adica sa isi dedice intreaga viata serviciului militar.Toti spartanii duceau o viata dura
si aveau contacte limitate cu lumea exterioara.
In Sparta antica, femeile nu se imbracau foarte elegant, nu erau nici ridicate in slavi, dar beneficiau de
niste drepturi egale cu ale barbatilor in ce priveste proprietatea si libertatea de exprimare si cum drepturile
aduceau cu sine si indatoriri, ele aveau astfel si responsabilitati crescute atat in plan casnic cat si in viata
publica a cetatii spartane.

Educatia de tip militar si excelenta in toate domeniile faceau dintr-un spartan, barbat sau femeie, un
cetatean de frunte insa femeile raspundeau in plus si de innoirea constanta a generatiilor, spartanii fiind un
neam de razboinici care trebuiau sa aiba o rata marita a natalitatii pentru a face fata cu succes razboaielor
dese purtate aproape an de an cu vecinii lor sau alte neamuri mai indepartate.

Intrucat spartanii tineau si multi servitori sau sclavi, femeile lor nu trebuiau sa desfasoare activitati de tip
casnic, ele fiind mai degraba responsabile cu intretinerea si cresterea averii pe perioada cat sotii sau fiii
lor erau plecati la razboi sau chiar si atunci cand acestia isi petreceau timpul pe acasa. Din pacate, copiii
de sex barbatesc nu puteau ramane dupa implinirea varstei de 7 ani alaturi de mama lor, ei fiind recrutati
de mici si introdusi intr-un sistem educational strict, care sa ii transforme in razboinici temuti.

O mare problema pentru femeile din Sparta se pare ca a reprezentat-o si obiceiul barbar de a selecta copiii
la nastere, cei slabi sau bolnaviciosi fiind lasati sa moara si ramanand in grija lor doar cei puternici, apti
pentru a deveni militari de frunte. Fetele nu erau supuse acestui crud supliciu, dar baieteii nu scapau cu
viata daca erau prea firavi in primele zile de dupa nastere.

O asemenea duritate in planul vietii de familie a condus femeile din Sparta si la o schimbare marcata de
mentalitate, ele solicitand constant de la propriii copii victoria in lupta sau moartea in locul rusinii
infrangerii. Mai mult, unele mame chiar isi ucideau fiii daca dadeau dovada de lasitate, iar atunci cand
acestia erau adusi morti pe scut nu ii jeleau ci dimpotriva sarbatoreau moartea lor in lupta ca pe un
eveniment fericit.

Daca mureau la nastere, femeile din Sparta erau onorate pentru vecie de catre concetatenii lor, fiind
considerat un gest foarte nobil sa iti dai viata pentru ca fiul tau sa traiasca. Mamele care reuseau sa aiba
mai multi fii se bucurau de un statut social superior si exista chiar o puternica competitie intre spartane
din acest punct de vedere.

In ce priveste viata lor sexuala, femeile din Sparta aveau toate motivele sa se planga din acest punct de
vedere, dar nu o faceau totusi poate si din teama de a nu cadea in dizgratie. Sexul era facut exclusiv
pentru zamislirea de prunci si mai niciodata din pura placere, iar actul sexual era insotit de multe ori de o
serie de ritualuri ciudate, menite sa conduca la cresterea potentei si deci la nasterea de copii mai sanatosi.
Barbatii faceau sex mai degraba intre dansii decat cu propriile femei, astfel crezandu-se ca se vor suda
mai usor legaturile intre militari pe campul de lupta.

Singura compensatie pe care puteau sa o gaseasca femeile spartane era data de statutul lor de cetateni
plini ai Spartei precum si de posibilitatea de a aduna cat mai multa avere. Din aceasta cauza, ele aproape
uitau cu totul de sine si se implicau foarte mult in acumularea de terenuri valoroase, bani si produse de
mare valoare. La cuplurile maritate, averea se impartea in doua, iar vaduvele beneficiau de partea
barbatului ucis in lupta.

Nu la multa vreme dupa ce femeile au ajuns tot mai influente prin averile impresionante pe care reuseau
sa le stranga, ele au inceput sa practice un stil de viata foarte luxos, sfidand cu opulenta lor pe razboinicii
spartani mai tineri, care nu prea aveau avere si astfel coruptia si-a facut locul in viata publica, fapt care a
condus cu incetul catre decaderea definitiva a puterii Spartei fara a mai fi nevoie de nici o armata din
afara care sa realizeze acest lucru.

In sec.VI i.Hr. Sparta era inca ingrijorata ca nu avea destui soldati si pentru a remedia
acest lucru,spartanii incheie o serie de aliante cu statele peloponeziace din
apropiere(Elis,Arcadia).Noii aliati ai spartanilor ramaneau independenti,dar au promis sprijin
militar la nevoie.Aceasta alianta era cunoscuta sub numele de Liga Peloponeziaca(cu numele
oficial de lacedemonenii si aliatii lor dupa informatiile lui Herodot si Tucidide).Acest sistem de
aliante era capabil sa se opuna Ligii din Delos,o alianta militara incheiata de Atena ce avea ca
scop apararea statelor grecesti de invaziile persane(de retinut ca spartanii aveau propria lor
alianta mai putin numeroasa dar mai veche,intrucat primul acord incheiat intre Spartani dateaza
din sec.VI i.Hr. cu orasul Tegeea din Arcadia).Singura cetate care putea sa rivalizeze intr-o
oarecare masura cu Sparta era Corintul ce avea legaturi secrete cu multe dintre coloniile
sale.Corintul intervine in anul 507 i.Hr. pentru a tempera pornirile belicoase ale regelui
Cleomene ce era gata sa inceapa ofensiva impotriva Atenei conduse de Clistene.In 431 i.Hr. tot
acelasi stat-oras indemna la razboi,in timp ce Sparta era mai sovaielnica.Situatia se complicase in
momentul in care unele colonii corintiene adera la Liga din Delos.O sursa de dificultati era si
cetatea Epidamos-Dyrrachium,cetate din Adriatica,datorita conflictului civil dintre aristocrati si
democrati.Aristocratii apeleaza la sprijinul statului-oras Corcyra(colonie a Corintului) iar
democratii la Corint,confruntarea devenind internationala.
In al doilea razboi persan,Liga Peloponeziaca a avut o contributie decisiva la infrangerea
lui Xerxes(la Plateea in 479 i.Hr. se stie de participarea unei armate spartane cu un efectiv de
10.000 de oameni),dupa care Sparta nu a participat alaturi de atenieni la tentativa lor de a scoate
de sub dominatie persana orasele grecesti din Asia.
 In sec.V i.Hr.se produce o puternica scinziune intre atenieni si spartani.Sparta avea o
relativa slabiciune,fapt dovedit in 478 i.Hr. cand spartanii s-au retras in Pelopones si au transmis
hegemonia catre Atena.Insa aceasta politica externa timorata nu pare sa intruneasca unanimitatea
in Sparta,daca e sa urmarim sfarsitul vietii regentului Pausanias,care,timp de mai multi ani,pare
sa negocieze cu Xerxes,dar si sa-i indemne pe spartani sa isi schimbe politica,prin constituirea
unei mari flote.Moartea lui Pausanias a corespuns cu victoria partizanilor imobilismului si
retragerea in Pelopones.Exilarea eroului de la Salamina in Pelopones(Temistocle) a reprezentat o
amenintare pentru alianta peloponesiaca.Stabilit la Argos acesta este pentru o revolta impotriva
Spartei ce a avut in final un succes rasunator.In 469 i.Hr.Sparta actioneaza prompt si infrange pe
adversarii ei dar cativa ani mai tarziu este necesara o noua campanie pentru a invinge pe
rasculatii arcadieni la Dipia.Dupa 464 i.Hr. Sparta apeleaza la atenienii lui Cimon pentru a
redresa situatia sa politica.
Atena se aliaza cu Argosul si apoi cu Megara,vecina sa cea mai apropiata care stapanea
un port pe ambele maluri ale istmului,fapt ce ii nemultumeste pe corintieni.Aceasta nemultumire
se amplifica in urma instalarii la Naupact a mesenienilor de catre atenieni.Primele conflicte au
loc intre egineti si atenieni,in momentul in care cei din urma se angajeaza intr-o campanie in
Egipt.Egina este asediata,iar corpurile de armata trimise in sprijin de spartani asediatilor sunt
batuti la Tanagra de atenieni(457 i.Hr).Doua luni mai tarziu atenienii obtin victoria de la
Oinophyta iar la inceputul anului 456 i.Hr Egina capituleaza,fiind obligata sa darame zidurile din
temelii,sa predea flota si sa plateasca tribut biruitorilor.In acest fel o cetate din Pelopones este
fortata sa adere la Liga din Delos.Desi a suferit pierderi importante in Egipt,Pericle lanseaza o
expeditie navala in 454 i.Hr. in Golful Corint si ii obliga pe Ahei sa se alieze cu
atenienii.Urmeaza un armistitiu pe 5 ani,fara sa se ajunga la o intelegere scrisa.Este vorba de
armistitiul in timpul caruia atenienii si persii incheie pacea lui Callias,prin care se pune capat
razboaielor medice.Atena ramane practic cu un singur adversar si reia razboiul,concentrandu-se
cu toate fortele pentru campaniile ce urmau.La Coroneea,atenienii sufera o infrangere severa(447
i.Hr) iar un an mai tarziu Pericle reprima o revolta a eubeenilor insa Megara paraseste alianta
ateniana.
Prin Pacea de Treizeci de Ani(446 i.Hr) litigiile dintre Atena si Sparta sunt
solutionate.Prima renunta la Megara,Ahia si Trezena,nu si la Egina.Prin acest acord,hegemonia
celor doua puteri este confirmata si,in acelasi timp,Sparta recunostea organizatia pusa la punct de
Atena.Totusi acest acord era de fapt un armistitiu ce a durat doar 15 ani.
Dupa Tucidide,razboiul peloponeziac este cel mai dezastruos conflict care a lovit lumea
greaca(S-a petrecut atunci cea mai puternica zguduitura care i-a atins pe greci si o parte din
barbari,ba chiar,ca sa zic asa,cea mai mare parte a omenirii).Tucidice a analizat corect cauzele
izbucnirii acestui conflict ce a curpins intreaga lume greaca.Dupa scrierile sale cauza cea mai
adevarata si cea mai putin marturisita este,dupa parerea mea,aceea ca atenienii,intinzandu-se,i-
au facut pe lacedemonieni sa se teama,silindu-i astfel la razboi.Motivele recunoscute pe fata de
o parte si de alta si care a dus la ruperea tratatului pentru a intra in razboi sunt insa
urmatoarele,si aici istoricul dezvolta chestiunea Corcyrei si a Potideei,care ii pun pe atenieni in
conflict cu Corintul pentru cele doua colonii.La acestea se mai adauga problema Megarei,pe care
atenienii o exclud de pe pietele Aticii si din alianta ateniana.Toate aceste incidente si plangeri n-
ar fi putut duce la un razboi generalizat daca cresterea puterii Atenei nu i-ar fii nelinistit pe
spartani.Daca Sparta detinea puterea terestra,fiind renumita pentru falangele de hopliti,Atena
detinea o puternica flota.Spartanii erau ingrijorati si in fata zguduirii propriei lor aliante.Corintul
se afla in conflict cu Corcyra,sustinuta de atenieni,din pricina Epidamului si tot acelasi oras –stat
se opune in chestiunea Potideei in timp ce Sparta prefera sa nu reactioneze.Spartanii erau
interesati de razboi din ideea de a evita prabusirea aliantei lor decat de a distruge alianta
anteniana.Pacea se incalca in 432 i.Hr. cand peloponesienii considera anulat armistitiul incheiat
intre Sparta si Atena,desi Pericle nu dorea razboi,dar nici nu accepta sa cedeze,dovada fiind
cateva negocieri duse cu peloponesienii,negocieri ce nu au avut succes.
Principalii actori ai acestui razboi sunt Atena si Sparta,fiecare dispunand de aliatii
lor.Atena detinea resurse financiare fara egal,o flota puternica ce se ridica la un efectiv de 300 de
trireme la care se mai adaugau ajutoarele de la Chios,Lesbos si Corcyra.In schimb armata terestra
nu putea rivaliza cu cea a peloponesienilor si din aceasta cauza,Pericle a preferat sa nu isi
masoare fortele in camp deschis si sa transforme Atena intr-o insula aprovizionata cu toate
produsele mediteraneene importate prin Pireu.In cazul peloponesienilor,situatia era altfel.Flota
nu se compara cu cea a atenienilor,in schimb trupele terestre reprezenta atuul lor,putand dispune
de o armata cu un efectiv de 40-50.000 de oameni pentru campanii scurte si cu raza de actiune
mica.Peloponesienii nu puteau decat sa atace Atica,fara sa poata asedia Atena in timp ce Pericle
putea ataca pe mare,fara a da ragaz adversarilor sa reactioneze in mod eficient.
Razboiul a fost impartit in 4 etape.

Razboiul de 10 ani(431-421 i.Hr)

In 431 i.Hr. tebanii ataca Plateea prin surprindere.Plateeni rezista,captureaza 180 de

prizonieri tebani pe care ii masacreaza.Se credea ca inamicii vor abandona asediul dupa aceasta
atrocitate,dar mai rau i-a inversunat,asediul Plateei continuand.Are loc prima campanie a
peloponesienilor in Atica in timp ce atenienii au trimis o flota puternica la coastele Laconiei si
Elidei.Eginetii sunt alungati din insula lor,locul fiindu-le luat de catre noi colonii trimisi de
Atena.Atenienii semneaza alianta cu Sitalce,regele tracilor si cu Perdicas II-lea,regele
macedonenilor.In iarna aceluias an,Pericle tine un discurs funebru in cinstea mortilor cazuti in
razboi.Urmeaza a doua invazie in Atica in timp ce la Atena s-a instalat o epidemie de
ciuma.Pericle se confrunta deja cu o razmerita in interiorul statului sau dar atenienii il aleg din
nou ca strateg.In 429,Pericle moare iar la Phormion flota corintiana este invinsa.Potideea este
supusa unui asediu lung si capituleaza.In 428 i.Hr. regele spartan Arhidamos lanseaza o
expeditie,asediind Plateea.Teatrele de operatiune ale fortelor combatante sunt Peninsula
Calcidica pentru atenieni si Acarnania la spartani.La Naupact flota ateniana isi dovedeste din nou
superioritatea,castigand o stralucita victorie.Un an mai tarziu,Lesbosul se revolta in timp ce
Mitilene este cucerita de atenieni.Plateea cade dupa un istovitor asediu,Cocyra se confrunta la
vremea respectiva cu convulsii sociale in timp ce flota ateniana organizeaza incursiuni pe
coastele Meseniei.In 426 i.Hr. atenienii sufera o infrangere in Etolia dar reusesc sa castige o
victorie impotriva Ambraciei,aliata Corintului.In anul urmator o expeditie ateniana ajunge in
Pilos,spartanii sunt incercuiti pe insula Sphacteria,fapt ce ii determina sa capituleze.In 424 i.Hr.
Amfipolisul este cucerit de catre Brasidas si se incheie un armistitiu de un an ca apoi,in 422 i.Hr.
atenianul Cleon si generalul spartan Brasidas sa isi gasesc moartea in fata Amfipolisului.

Pacea lui Nicias(421-416 i.Hr)

In 421 i.Hr,au loc negocieri dintre generalul atenian Nicias şi regele spartan
Pleistoanax,negocieri ce duc la incheierea unei paci pentru 50 de ani, cunoscută sub numele de
“pacea lui Nicias”.Beotia si Megara refuza sa o recunoasca in timp ce Argos,Elis,Mantineea si
Atena incheie o alianta defensiva.La Matineea,trupele din Argos sustinute de aliatii lor,sufera o
infrangere severa de la spartani lui Agias II.(418 i.Hr).Doi ani mai tarziu insula Melos este
devastata de atenieni,platind scump refuzul de a se alatura Ligii de la Delos si de a-si pastra
neutralitatea pe perioada razboiului.

Expeditia din Sicilia(415-413)

Generalul Alcibiade,var cu Pericle,ii indeamna pe atenieni sa intervina in Sicilia,insa el

se exileaza in urma unei acuzatii de sacrilegiu aduse de adversarii sai politici.Spre Sicilia au fost
trimisa o puternica flota ce numara 120 de corabii,puse sub comanda lui Nicias si a lui
Lamachos.Siracuza este inconjurata si supusa unui asediu dar interventia spartanilor si a
corintienilor schimba soarta expeditiei.Desi au fost trimise de inca 73 de corabii sub comanda lui
Demosthenes,cucerirea Siracuzei se dovedea a fi imposibila. Acest insucces este exploatat de
catre spartani ce asediaza si cuceresc orasul Decelia,in Atica.Practic,expeditia atenienilor in
Sicilia a fost un dezastru iar victoria finala a spartanilor era doar o chestiune de timp.

Rezistenta ateniana(413-404 i.Hr.)

In 412 i.Hr. au loc revolte in Ionia si Rhodos.Se incheie tratatul de la Milet dintre
Sparta si Marele Rege,prin care persanii au libertate completa in vestul Asiei Mici,in schimbul
acceptului de a plati flota peloponeziaca.Un an mai tarziu comanda flotei Samosului este preluata
de Alcibiade si are loc o revolta a Ebubeei.Generalul Alcibiade reuseste sa castige luptele navale
de la Abydos(411 i.Hr.) si Cyzic(410 i.Hr.) victorii ce ridica pentru o vreme moralul Atenei.Un
alt succes al atenienilor a fost inregistrat la Kynosoura urmare de recucerirea cetatilor
Thasos,Byzantion si Perinthos.Au urmat o serie de insuccese ale flotei atenienilor ce a adus
departarea varului lui Pericle de la comanda acesteia.In 406 i.Hr. atenienii castiga batalia de la
Arginusa.in largul Lesbosului dar,un an mai tarziu,flota Atenei este luata prin surprindere de
Lisandros,la Aigos-Potamos.Razboiul se incheie cu asedierea si predarea Atenei in 404 i.Hr. in
fata trupelor generalului Lisandros.

Aceasta reamintire a principalelor evenimente nu trebuie sa dea impresia ca cei 27 de

ani se reduc la o serie de hartuieli.Consecintele sunt considerabile.Atena isi pierde hegemonia si
aliatii,este obligata sa darame zidurile de incinta si sa se supuna conducerii celor Treizeci(de
tirani).Aceasta,in ciuda puternicii oligantropii,triumfa,insa victoria antreneaza prabusirea
sistemului sau social traditional(numerosi spartani sunt trimisi in garnizoanele din fostul imperiu
atenian,unde se imbogatesc,fapt ce duce la disparitia egalitatii intre spartiati).
Hegemonia spartanilor nu a durat mult.In sec.IV i.Hr. Sparta era zdruncinata din
temelii,inegalitatea creste in interiorul paturilor sociale.Se mai lua in calcul si racirea relatiilor cu
fostii aliati,persii,ce doreau sa reintegreze cetatile grecesti din Asia.Cum ca Atena nu putea sa
uite infrangerea suferita,apeleaza la o noua alianta la care aderase cetatile Argos si
Corint.Trecusera doar zece ani de la victoria finala a generalului Lisandros in fata atenienilor si
deja se prefigura un nou conflict.Reactia Spartei a fost dura,armata spartana castigand batalia de
la Coroneea.Aliatii nu cedeaza,strategul Conon zdrobind flota spartana la Cnidos si astfel
izbucnea un nou conflict,cunoscut sub denumirea de Razboiul din Corint(394-386 i.Hr) si,desi s-
a incheiat cu victoria Spartei,a fost un razboi istovitor,cu lupte interminabile.Desi invinsa,Atena
a reluat din nou aliante cu statele grecesti din zona pentru a sucomba puterea Spartei,mai ales ca
acestia incalcau autonomia cetatilor grecesti(devastarea Mantineei,asediul Olintului si ocuparea
Cadmeei in 385 i.Hr.).Incalcarea autonomiei unor cetati grecesti de catre Sparta duce la ruperea
relatiilor dintre cele doua orase-state.Se organizeaza o noua alianta in jurul Atenei,de data asta cu
caracter defensiv.In aceste circumstante pe scena politica intra Teba,o cetate beotiana care a jucat
un rol modest in perioada clasica.Lucrurile se schimba pe 6 iulie 371 i.Hr. la Leuctra,cand
generalul teban Epaminonda zdrobea infanteria spartana.Acest eveniment,inimaginabil pentru
grecii deprinsi de doua secole sa recunoasca invincibilitatea falangei lacedemoniene,marcheaza
inceputul hegemoniei Tebei asupra Atenei si sfarsitul dominatiei Spartei.

A urmat apoi expeditia lui Epaminonda,ajutat si de Pelopidas in Pelopones.Laconia este pustiita

iar Sparta era amenintata de invazie,fiind prima data cand o armata straina intra pe teritoriile
ei.Tinand cont de aceste circumstante,se cere sprijinul Atenei dar trupele trimise in Pelopones
ajung cu intarziere,fapt ce permisese tebaniilor sa se retraga in primavara lui 369 i.Hr sa se
retraga spre istmul Corintului.Se ajunge totusi la un razboi declarat intre Atena si
Teba,hegemonia celei din urma disparand dupa moartea lui Pelopidas la Cynoscephales(364
i.Hr.) si a lui Epaminonda la Mantineea(362 i.Hr.)
In timpul domniei lui Filip II(360-336 i.Hr.)Sparta prefera sa stea deoparte si sa revina
la politica greceasca din epoca diadohilor pe o pozitie de putere minora.Lucrurile au stat altfel
odata cu venirea lui Alexandru Macedon la tron.Agias III,regele Spartei(338-331 i.Hr.)a incercat
sa intemeieze o alianta si ridice orasele grecesti impotriva fiului lui Filip II,dar a fost invins si
ucis la Megalopolis(331 i.Hr.).In secolul III i.Hr,Sparta intra intr-o perioada de declin datorita
crizelor sociale instaurate in interiorul statului.Agias IV(244-241 i.Hr.) a incercat sa legifereze o
reforma agrara radicala pentru a face fata gravei crize sociale din Sparta.Acest lucru a starnit
revoltele marilor proprietari de pamant.Ia nastere un complot al eforiilor condusi de Leonida,a
carui victima a fost insusi regele.Cleomene III(235-222 i.Hr.) a preluat proiectele de reforma ale
lui Agis IV si a declarat razboi Ligii Ahee(229 i.Hr).Pe campiile de la Sellasia,Cleomene III a
fost invins de catre regele Macedoniei Antigonos Doson,aliat al aheilor(222 i.Hr.).Victoria
acestei coalitii a insemnat de fapt apusul definitiv a Spartei ca putere politica.
In secolul II i.Hr.,orasul-stat era doar o umbra din ceea ce fusese cu cateva secole
inainte si se pare ca aceeasi soarta o impartea si vechea ei rivala,Atena.Se mai lua in considerare
ca in bazinul Marii Mediteraneene se nascuse de ceva vreme,o noua putere,Roma,ce era vazuta
ca o amenintare de catre greci.Soarta Spartei a fost pecetluita in sec.II in Hr.Ea isi pierde
independenta in 192 i.Hr. cand este invinsa si obligata sa adere la Liga Aheeana.46 de ani mai
tarziu Sparta intra sub stapanire romana,devenind parte a porvinciei romane Aheea(146.i.Hr.)
pentru cateva secole.In sec.IV,Imperiul Roman devenise o ruina si se afla in declin.Dupa
moartea lui Teodosius cel Mare,Imperiul este impartit intre fii sai.Flavius Honorius conducea
Imperiul Roman de Apus in timp ce Flavius Arcadius conducea Imperiul Roman de
Rasarit,cunoscut mai tarziu sub denumirea de Imperiul Bizantin.In cadrul Imperiului Roman de
Rasarit era si Sparta.Orasul-stat ce era considerat in antichitate o forta de temut,acel oras-stat ce
avea o armata terestra puternica,bine organizata si disciplinata a fost atacat,cucerit si distrus de
vizigoti in anul 396.
In zilele de astazi,ruinele acropolei,agora,teatrul si cateva temple par sa aduca aminte
de maretia si puterea unui oras-stat ce a starnit admiratia scriitorilor si istoricilor antici.Admiratie
ce dainuie si acum.

Conducatorii Spartei

Regii legendari

 Lacedaemon,sotul Spartei

Dans la mythologie grecque, Lacédémon (en grec ancien Λακεδαίμων / Lakedaímôn) est le
fils de Zeus et de la PléiadeTaygète. Il est l'époux de Sparta, fille d'Eurotas, de qui il a un
fils, Amyclas, ainsi qu'une fille, Eurydice.

 Amyklas ,fiul lui Lacedaemon, a fondat orasul Amyklai

 Kynortas,fiul lui Amyklas

Kynortas oder Kynortes (griechisch Κυνόρτας oder Κυνόρτης; lateinisch Cynortes), der
Sohn des Amyklas und der Diomede, ist in der griechischen Mythologie ein König
von Sparta und der Bruder des Hyakinthos.

 Oibalos

Dans la mythologie grecque, Œbale (en grec ancien Οἴβαλος / Oibalos) est un roi
de Sparte, fils de Cynortas, et deuxième mari de Gorgophoné, qui le rendit père
de Tyndare, Icarios et Hippocoon. Selon Apollodore, ce fut avec la naïade Batia). Œbale est
souvent confondu avec le premier mari de Gorgophoné, Périérès.
  Tyndareos (prima domnie),tatal Elenei

Tyndareos (greaca veche:Τυνδάρεωςa, românizat Tindareu, Tindar) a fost rege în Sparta, fiul
lui Oebalus sau Pereires și al Gorgophonei sau Bateia (fiica lui Perseu). Tyndareos a fost soțul
lui Leda. Tyndareos a avut copii pe Elena, Polux, Castor, Clitemnestra, Timandra, Phoebe și
Philonor. Tyndareos a devenit regele Laconiei (regiunea pe care o stăpânea Sparta) după moartea
tatălui său Oebalus, dar în scurt timp puterea a fost uzurpat de fratele său Hippocoon. Mai
târziu, Heracle l-a ucis pe Hippocoon și pe fiul acestuia Licon, redându-i lui Tyndareos
tronul. Icarios, tatăl Penelopei fost frate cu Tyndareos.
Legenda spune că Leda - fiica regelui Thestios al Etoliei și soția lui Tyndareos - a fost sedusă
de Zeus și a născut patru copii: Elena și Pollux ai lui Zeus și Castor și Clitemnestra ai lui Tyndareos.
Tyndareos a mai avut trei fiice cu Leda: Timandra, Phoebe și Philone. Când Tieste a pus mâna pe
tronul din Micene, cei doi fii ai ex-regelui Atreu - Agamemnon și Menelau - au venit la Sparta pentru
ajutor. Tyndareos le-a oferit găzduire, iar lui Agamemnon i-a oferit pe fiica sa, Clitemnestra.
Elena însă, avea mulți pețitori. Printre ei se numărau Odiseu, Aiax din
Salamina, Menestheus, Diomede, Patrocle și Idomeneus. Dar Tyndareos și-a dat fiica vitregă
lui Menelau, care a devenit rege al Spartei după moartea sa, deoarece fii lui
Tyndareos, Castor și Pollux, au murit pe Muntele Olimp.
Câțiva ani mai târziu, prințul Paris din Troia a venit la Sparta ca să o fure pe Elena și să se
căsătorească cu ea. Menelau, care era în Creta, a venit în grabă în Peloponez și a strâns împreună
cu fratele său Agamemnon, făcut rege al Micenei armata greacă ce a pornit la războiul troian.
Conform Orestiadei lui Euripide, Tyndareos mai trăia și la întoarcerea grecilor de la Troia, dar alte
surse spun că a murit în timpul războiului.

 Hippocoon ,fratele lui Tynadreos

Hippocoon was a legendary king of Sparta in the generation before events of the Trojan
War. Hippocoon was a brother of Tyndareus, but through his own actions, Hippocoon
would find himself with a powerful enemy in the form of Heracles.

 Tyndareos (a doua domnie)

 Menelaus ,sotul Elenei

Menelau sau Menelaos a fost fiul lui Atreu - regele cetății Micene - și al Aeropei și fratele lui
Agamemnon.

 Orestes

Oreste (greacă: Ὀρέστης) erou din mitologia greacă, fiul lui Agamemnon și al Clitemnestrei,
frate cu Ifigenia, Chrysothemis și Electra.

 Tisamenos

Dans la mythologie grecque, Tisamène (en grec ancien Τισαμενό ς / Tisamenós), roi de
Sparte, est fils d'Oreste et d'Hermione. Il a pour enfants : Daiménès, Sparton, Tellis,
Cométès, l'aîné, et Léontoménès.
PERSONALITATI DIN SPARTA

Chilon din Sparta

Dintre cei “Şapte Înţelepţi” ai Greciei Antice face parte şi Chilon, care a fost un politician în
Sparta Antică, ce a scris multe poeme. A trăit la începutul secolului 6 i.Hr. A murit de bucurie, la
o vârstă înaintată, în Pisa, imediat după ce şi-a felicitat fiul pentru că a câştigat o victorie
olimpică la box.
Chilon a fost un om foarte corect, care nu a încălcat niciodată legile. Chiar şi atunci când a
trebuit să judece un proces în care era implicat un prieten de-al său, Chilon a pronunţat sentinţa
conform legii, dar şi-a convins colegii să-l ierte pe prietenul său. Astfel, înţeleptul grec şi-a salvat
prietenul, respectând totodată legea.
Chilon a întrebat odată pe faimosul fabulist Esop: “Ce face Zeus?”, iar Esop i-a răspuns: “El îi
umileşte pe cei mândri şi îi înalţă pe cei smeriţi”. La întrebarea “Ce este dificil?“, Chilon a
răspuns: “Să păstrezi un secret, să întrebuinţezi bine timpul liber şi să suporţi o nedreptate.”
Fiind întrebat “Prin ce se deosebesc oamenii educaţi de cei needucaţi?“, Chilon a răspuns: “Prin
aspiraţii nobile “.

Câteva din cele mai cunoscute citate ale lui Chilon:

“Nu dori ceea ce este cu neputinţă“. (deviza lui Chilon din Sparta)
“Păzeşte-te pe tine însuţi.”
“Nu lăsa limba să o ia înaintea minţii.”
“Controlează-ţi mânia.”
“Controlează-ţi limba, mai ales la petreceri.”
“La drum nu te grăbi.”
“Vizitează-ţi prietenii mai curând când sunt nefericiţi, decât atunci când sunt fericiţi.”
“Când eşti puternic, fii blând, dacă vrei să insufli respect, şi nu teamă celor din jur.”
“Învaţă să fii un stăpân înţelept în propria-ţi casă.”
“Nu faceţi nunţi scumpe.”
“Preferă o pagubă unui câştig necinstit; prima aduce durere pentru moment, a doua pentru
totdeauna.”
“Nu lăsa pe nimeni să te vadă că te grăbeşti.”
“Nu-ţi dori ceea ce-i imposibil.”
“Fii calm.”
“Fă-te garant şi vei fi păgubaş”.
“Nu ameninţa pe nimeni, că asta-i apucătura femeiască.”