Ne afundăm în toată această agitaţie zilnică şi uităm cum este să ne prindă

dimineaţa aşteptând un răsărit de soare alături de persoana iubită . . . Uităm să

ascultăm ciripitul păsărilor din zori şi cântatul greierilor din seară . . . Uităm că
unii oameni din jurul nostru ne pot fascina într-un mod iremediabil, doar
privindu-i . . . Purtăm atâta iubire în noi și cu toate acestea în toată graba noastră
nu ne dăm seama câtă iubire ne poate înconjura . . . Ne dorim mereu mai mult și
mai mult, uneori mai mult decât putem duce şi astfel uităm de tot ce este mai
frumos şi mai important . . . Uităm că, deși ne folosim brațele doar pentru a
îmbrățișa, picioarele ne duc departe . . . Și, deși avem iubire în suflet, uneori
provocăm furtuni, cutremure, dezastre, uitând că prin iubire și iubind putem să
schimbăm lumea, să ne simțim împliniţi, să dăm naștere altor suflete . . . Ne
dorim să zburăm, să zburăm cât mai sus, tânjim după lucruri neimportante . . .
Uităm cu desăvârșire cel mai important lucru . . . să avem grijă de sufletele
noastre . . . Mereu uităm cât de mărunți și cât de egali suntem cu toții, în fața lui
Dumnezeu . . .