Sunteți pe pagina 1din 5

1.

Instrumente pentru sectionarea tesuturilor

Clasic, sunt folosite doua tipuri: bisturiul si foarfecele.

Bisturiul – simbol al chirurgiei – este de fapt o lama taioasa fixata peun maner
metalic (.1a, b si c). Acestea pot fi monobloc, metalice si deci resterilizabile sau de unica
folosinta.

Foarfecele chirurgicale (.1d, e, f si g)) au si ele diverse forme si dimensiuni: drepte


(.1d si e) sau curbe (.1f si g), boante (.1e) sau ascutite (.1d), de lungimi diferite, adaptate
profunzimii unde se lucreaza si scopurilor.

2. Instrumente de prehensiune

Mana stanga a chirurgului este cea care apuca instrumental (cu pense anatomice)
tesuturile, prezentandu-le celei drepte care sectioneaza, diseca sau sutureaza.

Pensele chirurgicale pot fi cu dinti sau fara dinti (.1p, r, s,) si vor fi folosite in
functie de calitatea tesuturilor apucate, astfel: tegumentul se va prinde cu o pensa cu dinti
care inteapa usurand mentinerea; o manevra pe intestin va fi facuta de o pensa fara dinti,
evitand astfel inteparea peretelui intestinal si deci contaminarea campului operator cu
continut septic.

3. Instrumente de hemostaza

Acest termen defineste o intreaga serie de pense autostatice (.1h, i, j, k). Ele, prin
blocare la una din treptele de pe maner, raman inchise si fixate pe tesut. Termenul de
hemostatice se refera la cea mai frecventa utilizare a lor. Hemostaza presupune ligaturarea
sau cauterizarea vasului care sangereaza obligatoriu in urma oricarei incizii operatorii. Pentru
a putea ligatura sau cauteriza un vas este necesara initial pensarea lui.
.1- Instrumente chirurgicale: a-c bisturie; d-g foarfeci chirurgicale:

h-k pense hemostatice tip Pean si Kocher; l-m pense port tampon;

n-o ace tip Deschamp; p-r pense chirurgicale; t- disector; u- rac pentru campuri.
.2. Pense hemostatice tip Pean

Pensele de hemostaza cel mai des folosite sunt pensele de tip Pean si Kocher.
Cele de tip Pean (.2) au ramurile lipsite de dinti, dar prevazute cu striuri ce se „imbuca”
realizand o forcipresura festa. Aceste pense pot fi drepte (.2A) sau curbe (.2B) si sunt de
lungime medie. Au avantajul de a nu intepa tesuturile, dar pentru anumite tesuturi au
dezavantajul ca forcipresura realizata are tendinta de a fi devascularizanta, si deci predispusa
necrozei. Diversele variane ca lungime, curbura si grosime a varfului au capatat urmatoarele
denumiri: mosquito – cu varf foarte subtire, Alison – identice dar mai lungi, Overhold – lungi
si curbe, folosite la disectii fine, la diverse profunzimi de lucru.

Pensele de tip Kocher prezinta la capat trei dinti care se intrepatrund. Ele sunt
pense mai solide, fixarea puternica pe tesuturi facandu-se datorita dintilor. In hemostaza,
ofera mai multa siguranta pe vasele importante. Ca si precedentele, variaza ca lungime si
curbura in functie de necesitati si au capatat numele inventatorului (Miculicz, Jean Louis
Faure).

4. Instrumente de explorare si disociere

Dintre acestea fac parte sonda canelata si stiletul butonat folosite pentru
explorarea de traiecte, cum ar fi cele fistuloase. Prima are avantajul ca ofera posibilitatea de
sectionare a traiectului explorat cu canelura sa centrala, fara riscul de a leza formatiuni
anatomice invecinate.

5. Instrumente pentru departarea tesuturilor


De multe ori, explorarea in profunzime a unei plagi accidentale sau operatorii
necesita anumite instrumente care sa departeze tesuturile, permitand vizualizarea elementelor
profunde. Aceste instrumente pot fi de doua categorii: mobile si autostatice.

Cele mai folosite instrumente mobile sunt departatoarele tip Farabeuf (.3), care
constau din doua lame metalice indoite in unghi drept la ambele capete, extrem de larg
utilizate si nelipsite din nici-o trusa chirurgicala. Tot in aceasta categorie intra o mare
varietate de valve cu diverse forme, marimi, curburi si latimi adaptate profunzimii si zonei
anatomice pe care trebuie actionat, ca si a organului ce trebuie departat, astfel incat sa se evite
lezarea acestuia (ficat, splina, ca urinara etc.). Aceste instrumente se pozitioneaza si-si
modifica pozitia manual (.4).

.3 Ecartoare tip Farabeuf .4 Modul de folosire a ecartoarelor

Pentru interventii abdominale sau toracice mai lungi, ecartarea cavitatii se face cu
departatoare autostatice. Ele au sisteme de fixare intr-o pozitie pe care si-o mentin toata
durata operatiei, nemaifiind necesara efectuarea departarii de catre un ajutor. Si ele sunt
adaptate, pe diverse dimensiuni, tipului de operatie in care sunt folosite.

6. Instrumente pentru sutura

Instrumentul cu care este fixat si manevrat acul in timpul suturii se numeste


portac. Sunt in general instrumente de tip pensa, dar cu o soliditate a prinderii suficient de
mare pentru a evita rasucirea sau scaparea acului in timpul manevrarii (.5).
.5 Instrumente de sutura. Portace si ace

Cele mai folosite sunt cele de tip Mathieu deoarece au avantajul unei cremaliere
la maner, care la prima apasare fixeaza acul, la cea de a doua il fixeaza si mai solid, iar in
continuarea apasarii deschide bratele permitand o noua apucare. Forma manerului permite o
buna rotire a mainii care sutureaza. Este mai greu de folosit in profunzime si in spatii inguste
din cauza dimensiunilor mari ale manerului. In aceste cazuri se folosesc portace
asemanatoare unei pense Pean dar cu o parghie de fixare intre brate mult mai solida, numite
portace de tip Doyen. Ele sunt de diverse dimensiuni, adaptate spatiuluiin care se lucreaza.

7. Instrumentar pentru fixat campurile

Materialul moale (tifon, campuri pentru izolarea plagii) folosit in interventiile


chirurgicale, se fixeaza la nivelul tegumentului cu ajutorul unor instrumente de tip „raci”,
pentru a delimita exact zona operatorie (.1u).

Instrumentele prezentate reprezinta doar cateva dintre instrumentele de baza,


varietatea celor folosite in general in chirurgie fiind mult mai mare.