Efemeritatea Dragostei

Prolog
-M-ai mințit!
-Știu! am răspuns cu un glas plin de amărăciune și m-am pornit să îmi torn un pahar de vin roșu
evitându-i în continuare privirea. Mâinile îmi tremurau ușor pe sticla de vin, încercam să îmi
găsesc cuvintele, dar parcă totul pur și simplu mi-a dispărut din creier.
-Unde sunt promisiunile făcute ? Unde îți este demnitatea pe care tot susțineai că o ai ? Ai
pierdut-o ? Spune-mi? a început să strige cu vocea lui baritonală.
După ce am dat pe gât paharul de vin simțindu-mă ca un om însetat, m-am întors spre el și mi-
am ridicat privirea. Greața cu care mă privea combinată cu dezamăgirea și ură m-au înghețat. Nu
îmi venea să cred, bărbatul cu care dormeam de aproape un an s-a transformat într-un străin
pentru mine.Unde era bărbatul acela care mi-a jurat cerul și pământul, care mă punea mai presus
de orice. Nu îl recunosc pe acest străin.
Sentimente din ce în ce mai confuze năvăleau peste mine ca un cutremur. Nu mai știam ce
simțeam pentru el, poate numai afecțiune ca pentru un prieten sau poate că era ceva mai mult iar
eu nu îndrăzneam să recunosc că am ajuns să îl iubesc. Dar oare îl iubesc? M-am cutremurat, nu
îndrăzneam să mă gândesc mai departe de aici, și totuși nu ne lega numai cele zece luni de
căsătorie de până acum, greutățile, grijile și resentimentele pe care le-am trăit împreună față de
alte persoane. Au fost un fundament pentru relația noastră. Și s-a mai format ceva micuț în acest
timp, ceva ce eu încă nu sunt dispusă să aduc în discuție până nu lămurim totul.
M-am îndreptat spre terasă, iar într-un târziu am răspuns:
-Nu este ceea ce crezi tu că este! Știu cum arată atunci când privești din perspectiva ta dar Îți jur
că te înșeli. Eu am demnitate și îmi țin capul pe umeri, nu îl pierd aiurea pentru orice zâmbet
frumos.
În momentul acela l-am simțit cum vine în spatele meu și îmi pune mâinile pe talie ca să mă
întoarcă spre el. Afară era tot atâta de rece precum ochii albaștrii care mă priveau. M-am înfiorat
privind furia care ardea mocnit în ochii lui.
-Tu mă faci prost? mi-a mârâit în ureche.
-Nu! Doar că...
-Taci, înainte să complici lucrurile și mai tare decât sunt. Te-am văzut cum îi zâmbeai, cum îl
priveai, cum îl atingeai de parcă era Iisus venit pe pământ, așa de intens ți se citeau sentimentele
pe față. Arătai ca un om flămând care a primit mâncare după ce a stat înfometat o grămadă de
timp. M-ai șocat, a fost ca un fulger care m-a lovit din plin și am simțit gustul trădării tale în
momentul când ați început să urcați cu liftul spre apartamente ținându-vă de mână, și să nu îmi
spui că nu e ceea ce pare Amelia. Știu destul de bine ce se întâmplă intre un bărbat și o femei
într-o cameră de hotel și să nu îmi spui că doar depănați amintiri din trecut căci asta nu o cred.
Nu știu cum am putut să am curajul să stau în fața lui la cât de tare mă intimida în momentul de
față, mai bine spus un nou sentiment a pus stăpânire pe mine și acela era de frică. La câtă furie
citeam în ochii lui îmi dădea senzația că vrea să mă sfâșie cu mâinile goale.Niciodată nu l-am
văzut arătând atât de feroce.
L-am împins ușor de lângă mine și am trecut pe lângă el înapoi în casă, fără ca să îi dau un
răspuns. L-am lăsat să se adune, nu știu de ce era capabil la nervi și la furie. Au trecut cam zece
minute până să își facă simțită prezența în living. Răceala care mi-o inspira nu era alinată nici de
focul ce ardea liniștit în șemineu, nimic nu mă încălzea nici măcar vinul pe care îl băusem. Mi-
am strâns corpul în brațe și într-un final am deschis gura sa vorbesc.
-David, faptul că am urcat cu el sus în apartament nu înseamnă că automat m-am culcat cu el.
Credeam că ai încredere în mine, niciodată nu te-am mințit și nu ți-am trădat încrederea, nu ți-am
dat nici un motiv de neîncredere, am șoptit ușor spre final.
-Da, niciodată până astăzi! Zi-mi dacă eu nu te vedeam, mi-ai fi spus că tu te întâlneai cu marea
ta iubire ? Nu, nu te gândi și nu îmi răspunde căci știu deja care este acela. Fii onestă și
recunoaște că nu m-ai fi spus niciodată, mă lucrai pe la spate. De cât timp te întâlnești cu el?
-Spune-mi! S-a apropiat furios de mine și mi-a prins brațele ca într-o menghină. Răspunde-mi
naibii la întrebare! mi-a cerut scuturându-mă violent.
-De aproape două săptămâni. Am răspuns cu ochii în lacrimi din cauza durerii ce mi-o provoca
strângerea lui. M-a împins violent pe canapeaua ce stătea în apropierea șemineului, trecându-și
frustrat mana prin părul șaten închis, s-a întors cu spatele să plece. Să plece ? Dar unde?
-Nu faci nici doi bani Amelia. Ce prost am fost, Doamne când mă gândesc că buzele alea dulci
m-au mințit !
-Dar nici nu m-ai lăsat să îți explic cum a fost situația sau împrejurările...
-Nu, nu vreau să te aud, nu vreau să îmi explici, nu vreau nimic de la tine, mă dezguști. Și astea
fiind ultimele sale cuvinte s-a întors să plece din casă.
-David te rog stai, vreau să iți explic, te implor nu e vorba numai de tine, sunt...
-Ești ce ? Ce ești ? a mugit spre mine.
-Sunt însărcinată! Am aflat... iar palma lui în contact cu pielea fețe-i mele m-a redus la tăcere.
-Ești o târfă Amelia. Iar acum ești o târfă însărcinată!
A plecat lăsându-mă rănită, și nu din cauza palmei ci din cauza cicatrice-i pe care mi-a făcut-o pe
suflet în momentul în care i-am citit neîncrederea pe față și răsucind cuțitul în rană în momentul
în care a îndrăznit să ridice palma la mine.
Minciunile pe care ni le spunem
Capitolul 1
Publicat (1498 de cuvinte)
Publică modificările Revocare
Capitolul 1
-Hai trezește-te leneșo! o aud pe sora mea, Mia strigând.
-Mai stau un pic în pat, încă cinci minute și după aceia mă ridic.
-Nu, acum te trezești! Deja ai pierdut cursul de Literatura vrei să pierzi și cursul de Istorie?
-Auzi dar de când te preocupă pe tine cursurile mele? Din câte știu tu ieri ai lipsit toată ziua de la
universitate așa că nu îmi ține mie morală, acum lasă-mă să dorm. Și mă ghemuiesc mai bine în
pat, ignorând-o cu desăvârșire. Ațipesc 5 minute cred, sau așa am impresie când deodată mă
izbește un val de apă rece. Scumpa mea surioară stătea și se hiliza la mine când a văzut cât de
repede am sărit din pat împiedicându-mă în lenjeria patului și aterizând cu o bufnitura pe jos.
-Ahh! Țip printre dinții încleștați și mă ridic de jos ca o felină după pradă și încep să mârâi la ea.
-Dacă te prind, praf te fac. Și uite așa începe cea de a treia zi de Facultate, cu o soră enervantă și
un somn de toată frumusețea stricat, alergând după sora mea prin apartament, asta până am dat
de mirosul de cafea și toate gândurile de răzbunare mi s-au dus departe urmărind mireasma
cafelei.
***
Stau cuminte la cursul de istorie și încep să analizez pe toată lumea, nu de alta dar profa de
istorie mai mult mă plictisește decât ma face să îmi doresc să fiu prezentă la ora ei, altfel decât cu
prezența fizică. Oare așa vor decurge toate orele în monotonia asta? Pff cred că înnebunesc în
ritmul acesta. Încă nu îmi cunosc colegii de facultate dar sper sa fie ok și să nu dau peste
stereotipuri gen: fată tocilară care să nu iese nicăieri din casă, fată nesuferită plină de bani și cu
aere de mare vedetă și alte stereotipuri bine întâlnite în liceu și în viața de zi cu zi.
Într-un final vine și bine meritata pauză între cursuri. Ies pe ușa clasei și privesc în jur, numai
grupuri și grupușoare, se vede cu ochiul liber că toată lumea se cunoaște și încă discută despre
cum a fost vacanța și ce a mai făcut fiecare. O durere de cap m-a cuprins instant, aveam nevoie
de o cafea ca să mă calmez. Sunt o mare amatoare de cafea, e ca un drog pentru mine. Cu o
destinație setată în minte pornesc spre un automat de cafea, cel pe care l-am văzut dimineață
când mă îndreptam spre sala de curs, mă pornesc cu pași ușori spre el în același timp analizând
oamenii ce mă înconjurau, grupuri goth, grupuri punk, grupuri de fete care numai chicoteau, ooo
stai așa că am intrat în grupul fetelor cu fițe.
-Pardon! Mă scuzați! și tot așa înaintând pe hol spre divinul aparat, nefiind atentă pe unde calc,
mă trezesc în fața mea cu cinci băieți. M-am oprit pe loc i-am privit repede și i-am analizat, toți
aveau cam aceiași înălțime și cam aceiași constituție la corp. Se vedea că făceau sală sau un sport
de performanță. M-au privit la rândul lor cu un surâs pe buze și m-au scanat de parcă îmi
analizau punctele tari și punctele slabe.
Uitându-mă la ei mi-am dat ochii peste cap și am dat să pornesc spre scopul meu final, când
deodată m-am pomenit cu o pereche de chei cu breloc trecându-mi razant prin fața ochilor, cheile
erau prinse cu un lanț gros cam cât degetul meu mic de la mână . M-am întors cu privirea după
cheile care acum erau trase înapoi și l-am urmărit până au ajuns în mâna proprietarului. Am
ridicat privirea de la mâna mare și groasă spre fața tipului care ținea cheile și m-am trezit că mă
uitam în cei mai violeți ochi întâlniți de mine tiviți cu gene negre, lungi și dese. M-au năucit!
Tipul avea aproximativ un metru optzeci și cinci înălțime, foarte robust și culoarea părului era
șaten închis. Fața lui exprima aroganța omului care știe ce reacții stârnește persoanelor de sex
opus . L-am privit intens în ochi și am spus:
-Idiotule! M-am răsucit pe călcâie și mi-am continuat drumul spre automatul de cafea. La
dispoziția mea proasta numai chef nu aveam de jocul de-a rața și vânătorul sau mai bine spus rața
și vânătorii. Am făcut la stânga spre scări și am coborât liniștită treptele pana am ajuns la
automat, am cautat niște fise în geantă și am dat să le introduc în aparat dar o agitație în spatele
meu mă distrăgea.
În spatele meu era același tip cu cheile și cu încă un tip la fel de solid dar cu parul blond, stăteau
cu spatele la mine și cercetau holul plin de fete și băieți. Mi-am reluat treaba, că doar cafeaua era
importantă pentru mine nu băieții, când aud vocea unuia dintre ei.
-Unde a dispărut ? a spus prima voce.
-Ai văzut ce bine arăta ? a replicat cea de a doua voce.
-Da, avea un fund apetisant fetișcana! Hai să o cautăm mai bine, a spus prima voce. Între timp
mi-am ridicat cafeaua și m-am întors spre sursa vocilor și tot odată spre locul unde aveam orarul
poziționat ca să văd ce curs am ora următoare. Am ajuns la tabelul informativ și am cautat
respectiva informație. Am avut un șoc când am dat cu ochii de încă o oră afurisită de istorie.
Subit mi-a dispărut cheful de cursuri sau mă rog de cursul de Istorie. Am dat să plec de la panou
și în spatele meu am auzit aceiași voce care striga în urmă cu puțin timp.
-Am găsit-o! Mă întorc și dau cu ochii de tipul cu cheile. Asta îmi mai lipsea ca ziua să fie
completă, un arogant să se bage în seamă cu mine. Nu suport persoanele arogante sau cele cu un
aer de superioritate cum era tipul din fața mea.
-Bună ! mi-a spus.

-Bună!
-Ce faci ? Ești nouă pe aici ?
-Uite tocmai speram să îmi bau cafeaua liniștită când deodată un nesuferit îmi strică plăcerea.
Tipul a pufnit în râs. Un râs gros și masculin.
-Unde înveți?
-Aici !
-Adică unde ai sala de curs!
-În A 120. De ce mă întrebi ? Vrei să îmi aduci un buchet de flori ca scuză că mă deranjezi?
-Ahh! Cineva s-a trezit cu fața în jos, și iarăși râde. Între timp ni s-a alăturat și prietenul lui.
-Kevin mă numesc și a întins mâna spre mine.
-Amelia! am răspuns dând mâna cu el și am pornit împreună spre sala mea de curs. Eu sorbind
din cafea iar ei aruncându-și ocheade specifice băieților.
-Cum te numești păpușă ? Mă întreabă ochișorii violeți. Eu mă numesc Alex și învăț în A 110 și
mă gândeam că poate ne mai vedem pe aici sau poate ieșim la o cafea. Cum dorești tu!
Pufnesc surprinsă când repetă întrebarea prietenului său, unde Doamne iartă-mă îi era mintea
când am răspuns prima dată ?
-Încântată de cunoștință, Amelia! Răspund eu printre dinți Și nu cred că o să ne mai vedem.
-Vai ce răutăcioasă suntem, a spus și a făcut o față comica de copil bosumflat ce m-a făcut să râd
cu poftă.
-Acum serios vorbind, îmi placi și ași vrea să te mai văd. Locuiești la cămin?
-Nu! Am un apartament închiriat, am răspuns. Dar tu ?
-De asemenea tot în chirie, e mai confortabil așa. Și ce spui îmi dai numărul tău de telefon?
Am privit spre el și am zâmbit răutăcios.
-Sigur că ți-l dau. Dă-mi te rog telefonul tău și am să îl tastez. Am răspuns în momentul în care
am ajuns în fața sălii de curs. A scos din buzunar un telefon de ultima generație și mi la întins.
Am tastat repede primele opt cifre de la numărul meu și am înapoiat telefonul proprietarului. L-a
primit cu un zâmbet ștrengăresc ca și cum a obținut ceea ce își dorea. A aruncat o privire asupra
numărului și s-a încruntat.
-Hei ! Dar are numai opt cifre, ce Dumnezeu... Și am început să râd în timp ce intram în sala de
curs.
-Dacă vrei neapărat să ieșim la o cafea, găsești tu o cale să îmi afli tot numărul, am răspuns
zâmbind malițios și am închis ușa sălii de curs cu un zâmbet până la urechi.
Am ieșit de la curs și surpriză, arogantul era pe hol tot privind spre ușa unde am avut cursul.
Pândesc de după ușă să văd când nu mai este atent la sala mea de curs și când prind momentul o
zbughesc în direcția opusă lui. Nu am nevoie de complicații în viața mea. Încă îmi revin după
Gideon, un creol frumos, care făcea abuz de forța lui de bărbat asupra femei. Singurele lui
calități erau prefăcătoriile, falsitățile și minciuna. Dar în minciună era un adevărat expert.
Capitolul 2
Capitolul 2
Deschid ușa apartamentului cu un oftat ușor din cauza epuizării, cine o fi crezut că nu e chiar așa
simplu să fii la facultate ? Doamne, da, eu. Mă descalț în hol și mă duc spre sufragerie să mă
odihnesc un pic pe canapea până îmi refac energia de care am nevoie ca să mă pot schimba. Nici
bine nu mă strecor pe ușă că dau cu ochii de un tip care stătea tolănit ca la el acasă pe întreaga
canapeauă și butona telecomanda televizorului concentrat. M-am rezemat de tocul ușii cu
nonșalanță și am așteptat momentul în care mă va sesiza. Aștept un minut, apoi două, din două se
fac cinci și tot nu mă observă. Apoi îmi dreg vocea destul de puternic pentru a mă sesiza. Tipul
de pe canapea se uită surprins la mine și atâta, nu mai schițează nici un gest. Mă uit la el, el se
uită la mine parcă așteptând să fac ceva sau să zic ceva. Eu ? În apartamentul meu să dau
explicații? Cine se crede? Nu eu sunt intrusă aici. Într-un final se ridică de pe canapea.
-Bună! Sunt Paul prietenul lui Carmen. Se prezintă el, un tip înalt, ușor plinuț și cu ochi verzi, ce
se uita iscoditor la mine. Purta un tricou negru cu mânecă scurtă și decolteu în V, o pereche de
blugi spălăciți și rupți în genunchi, iar tălpile le avea goale.
-Amelia! zic și dau mâna cu el. Unde e Carmen?
Carmen este noua mea colega de apartament. Cum sora mea nu prea stătea pe la apartament, mai
mult fiind plecată cu Lucas iubitul ei în excursii, ori la el acasă, și având o camera liberă am
hotărât să îmi caut o colega de apartament. Nu știam că are iubit, nu mi-a spus. Bine, nici eu nu
prea am avut timp să vorbesc cu ea, ocupată fiind cu facultatea.
-Păi a plecat la supermarket.
-Aha! Bine atunci, ne mai vedem. Și plec în camera mea, nu îmi plac străinii, iar Paul cu
siguranță arăta puțin dubios și nu îmi inspira încredere. Nu îmi plăcea modul cum se uita la mine,
nu puteam să definesc modul în care se uita dar senzația pe care mi-o provoca privirea lui îmi
ridica fiecare fir de păr de pe spinare.
Ajunsă în siguranța relativă dată de camera mea, mă dezbrac de haine și îmi caut altele curate cu
care să mă îmbrac după duș. Asta era ceea ce îmi plăcea la apartament, fiecare cameră avea
propria baie și nu mai trebuia să traversez întregul apartament pana la ea. Intimitate totală.
Camera mea era mare și spațioasă, avea un pat matrimonial în mijlocul ei, pereții erau de
culoarea untului cu ferestre imense din care se vedea mai bine din jumătate de campus, cu
draperii negre și perdele albe. Patul era și el asortat cu restul camerei. Două noptiere tronau de o
parte și de alta a patului, fiecare noptieră având o veioza mică cu led pe ele. Un dulap de haine
ocupa un întreg perete, cel opus ferestrei făcând camera să pară mai mică decât era. Îmi scot
telefonul din geanta și dau să îl pun pe noptiera din dreapta patului, partea pe care dorm de obicei
pe pat. Mă uit să vad dacă am vreun mesaj sau apel. Am un mesaj de la Mia, sora mea, în care
mă înștiințează că nu vine acasă nici în seara aceasta. Îi răspund înapoi și îmi las telefonul pe
noptieră. Mă pornesc spre baie, intru în ea și dau drumul la duș, potrivesc apa și intru sub el și las
apa să îmi curgă pe piele. Cât de mult mă relaxează când îmi curge apa pe spate. Îmi săpunez tot
corpul lăsând la urma parul, deoarece îi acord mai multă atenție, mă clătesc de spumă și îmi torn
șampon în mână și apoi îl întind în păr, clătesc, apoi mască de păr și iarăși clătesc . Mai stau cinci
minute sub apă ca sa elimin orice spumă ași mai avea pe mine, închid apa caldă și ies de sub duș,
îmi înfășor un prosop alb în jurul corpului și unul în jurul capului și ies din baie la timp ca să aud
telefonul sunând. Alerg repede spre noptieră și iau telefonul în mână uitându-mă la număr, era un
număr necunoscut mie. Apăs tasta verde.
-Alo! spun și aștept un răspuns care vine cu greu.
-Bună! O caut pe Amelia!

-Mda, eu sunt ! Cine întreabă?
-Sunt Alex !
-Alex? Care Alex ? Cred că ai greșit numărul pentru că eu nu cunosc pe nimeni cu numele
acesta.
-Dacă ai spus ca tu ești Amelia pe care o caut eu, nu cred că am greșit numărul! În plus tu mi-ai
scris numai opt cifre la număr! și râde.
-Aaa! Îmi aduc aminte acum de tine, și râd și eu la rândul meu. Nu ți-a luat cam mult să dai de
mine? Adică două săptămâni e un timp cam mare, nu crezi?
-M-am străduit! Am făcut toate combinațiile posibile din două cifre ca să dau de tine, și am sunat
o mulțime de oameni în tentativele mele. Deci vreau un premiu! Ce zici ieșim la o cafea, un suc ?
Unde stai? Să vin să te iau !
-Eu stau în blocul de lângă campus, nu ai cum să îl ratez, la etajul patru, apartament
cincisprezece.
-În zece minute ajung la tine. Sunt la cămin la un prieten acum, sunt aproape de tine.
-Să fie jumătate de oră, tocmai vroiam să îmi usuc parul când ai sunat tu.
-Ok! Jumătate de oră atunci.
Închei conversația și încep să zbor practic prin cameră în căutarea uscătorului de păr, în același
timp să îmi caut și hainele cu care să mă îmbrac. Aleg un pulover albastru regal și o pereche de
blugi negrii și o geacă de piele tot neagră. I-au uscătorul, îl bag în priză și încep procesul de
uscare. După ce mi-am uscat parul, am început procesul de îmbrăcare. M-am uitat la ceas și mai
aveam încă cinci minute până ajungea Alex, timp în care m-am dat cu fond de ten și puțin rimel
ca să îmi evidențiez culoarea albastră a ochilor mei mari și migdalați. Sună soneria de la ușă
semn că a ajuns, ies din cameră, mă uit să văd dacă dau de Paul sau Carmen, și cum nu văd pe
nici unul mă grăbesc să răspund la ușă. Deschid ușa și sunt întâmpinată de cel mai mare zâmbet
posibil și de cele mai adorabile gropițe din obraji.
-Bună! îmi zice, iar privirea mea nu vrea să îi părăsească buzele care erau perfect conturate și
cărnoase.
-Bună! zic și mă dezmeticesc. Intră te rog cât îmi încalț eu cizmulițele. El intră dar numai la doi
pași de mine și îmi urmărește procesul de încălțare păstrând tăcerea, iar eu mă așteptam să
vorbească, să îmi pună întrebări, dar cum el nu a vorbit nu am vorbit nici eu. Mă termin de
încălțat și ieșim pe ușă.
-Stai! strigă și eu mă opresc. Nu îți iei o căciuliță pe cap? E destul de frig afară!
-Nu, nu îmi iau, nu suport căciulile indiferent de cât de frig e afară, zic și zâmbesc. Și pornim
spre lift unul lângă altul, intrăm în lift și ne zâmbim. Unde mergem? îl întreb pe tip.
-Hai să mergem la pub Licious e situat pe Dunsmuir Street , e frumos acolo și putem bea liniștiți
o cafea și să vorbim mai multe. Am dat din cap în semn că da și am ieșit din lift. Am ieșit afară
iar Alex m-a condus spre un BMW negru, mi-a deschis portiera dreaptă și mi-am tras centura.
Între timp a urcat și el procedând la fel ca mine. A pornit mașina și am plecat. Drumul pana la
pub a durat cincisprezece minute timp în care am făcut schimb de informații cu privire la locul
nașterii și al familiei. Am aflat de la el că mai are un frate mai mare, căsătorit care momentan
este plecat în afara Canadei împreună cu soția într-o călătorie de afaceri. Nu are tată, a murit de
cancer la plămâni pe când era mai mic iar mama lui nu s-a mai recăsătorit, în prezent fiind
reporter la un ziar local. Avea o bunică pe care o iubea ca pe o mamă și o vizita cât de des putea.
Despre mine i-am spus că am o soră mai mare ca mine cu doi ani și care învață la aceiași
universitate ca și mine, ambii părinti trăiesc, mama fiind profesoară de istorie iar tata inginer
constructor. Am ajuns în pub și am ales o masă puțin mai retrasă, ne-am așezat, muzica era
ambientală și foarte relaxantă. Am comandat fiecare, eu un frappe cu frișcă iar el un suc natural
de portocale. În timp ce el bea din paharul de suc eu îl analizam, căci merita analizat un
asemenea specimen. Părul îi era ușor răvășit și îți crea impresia că își dă des cu mâna prin păr,
avea sprâncenele negre și grosuțe pensate cu măiestrie, avea gene lungi și negre așezate ca un
evantai pe pleoape, ochi mari și violeți, un nas drept, buze groase și bine conturate, îmbrăcat cu o
maletă neagra cu două dungulițe gri la mâneci care se mula perfect pe piept, brațe și abdomenul
plat ca o a doua piele, o pereche de blugi albaștrii iar în picioare o pereche de bocanci negri.
-Hei! mă scoate din analiză vocea lui profundă, ai terminat de analizat ? și zâmbește ștrengărește.
Îmi ridic capul rușinată că am fost prinsă asupra faptului și dau să răspund când mâna lui se pune
brusc peste am mea și mi-o mângâie ușor cu degetele lui provocându-mi furnicături în mână și în
corp.
-Da, recunosc, te analizam, și rânjesc la el. Ai ceva obiecții?
-Nu atâta timp cât rezultatul este favorabil, și începe să râdă, după care încetează brusc.
-Știi, începe propoziția și se gândește la cum să o formuleze, am observat pe holul tău o pereche
de bocanci bărbătești. Ești cu cineva și ai uitat să îi ascunzi papuci sau care este treaba? Mă
pufnește râsul atâta de tare și râd cu atâta poftă încât îmi dau lacrimile. Încerc cu greu să mă
calmez dar nu reușesc prea bine, iar el se uită încruntat la mine așteptând răspunsul meu.
-Cum poți să crezi că ași fi cu cineva și în același timp să ies cu tine. Dacă eram cu cineva nu îți
mai acceptam invitația de a ieși la un suc/cafea. Nu îmi place să umblu aiurea, iar când sunt cu o
persoană și aici mă refer la o relație îi sunt devotată, nu văd nici o plăcere la umblatul din
creangă în creangă. Iar papucii pe care i-ai văzut sunt a iubitului colegei mele de apartament. A
venit la ea.
-Ok, m-am mai liniștit pentru că îmi placi și vreau mai mult de la tine, nu numai o ieșire, două ca
amici, vreau mult mai mult. Și îmi ridică mâna și mi-o săruta de la dosul palmei până la
încheietură, dându-mi fiori. La o bucată de timp îi sună telefonul, semn ca a primit un mesaj. Își
scoate telefonul și citește mesajul, apoi se încruntă.
-Trebuie să plec! Hai să te conduc înapoi acasă. A lăsat bani pe masă încât să acopere
consumația și ceva în plus. Plecăm grăbiți spre mașină, mă urc pe scaun, nici nu am avut timp să
îmi pun centura că a și pornit. Parcurgem drumul fără nici un cuvânt și ajungem în fața blocului
meu, mă dau jos, la fel face și el și mă conduce spre intrarea blocului unde mă prinde de umeri și
mă răsucește spre el, acaparându-mi buzele într-un sărut sălbatic și apăsător, în care singura
variantă nu mi-a rămas decât să răspund. Ne oprim din sărut, el trage aer în piept se se
îndepărtează în pas alergător spre mașină, urcă în ea și pornește în viteză, fără a spune nimic, nici
noapte bună, nici la revedere nimic, iar eu stau blocată pe scările blocului, uitându-mă spre locul
unde a stat mașina care a dispărut din vedere.
-Ce naiba a fost asta?! Zic cu voce tare și mă răsucesc pe călcâie și urc în pas alergător treptele
până la etaj la mine, pur și simplu nu am vrut să iau liftul.
Capitolul 3
Publicat (1708 cuvinte)
Capitolul 3
Mă trezesc brusc din somnul adânc în care am căzut aseară după ieșirea cu Alex, studiind atentă
camera, sperând să identific sursa care m-a trezit. Mă ridic din pat și verific în baie poate am
lăsat ceva în priză, telefonul mobil, nu găsesc nimic. Cu privirea încă în ceață îmi iau un capot
pufos pe mine și mă pornesc spre bucătărie, astăzi fiind vineri, nu se țin cursuri din cauza unei
ședințe în cadrul universității. Torn apă și cafea în cafetieră și apăs butonul de pornire, în timpul
cât se face cafeaua încep să caut ceva de mâncare prin frigider în speranța că am să dau peste
ceva comestibil, slabe șanse. Resemnată mă îndrept spre dulap să îmi iau o cană pentru cafea,
nici bine nu apuc cana că o și scap din mână din cauza unor gemete puternice care veneau din
camera colegii mele. Mi-am înroșit la față și am încercat să mă adun.
Mi-am turnat cafea în cană, am adăugat zahăr și am învârtit în cană din ce în ce mai enervată din
cauza situației în care mă aflam acum. Ies din bucătărie cu intenția de a-mi savura cafeaua în
cameră și dau peste colega mea arătând într-un mod total indecent luându-și rămas bun de la
Paul, care era mai mult decât încântat că putea să îi mai mângâie pentru încă o perioadă scurtă
corpul aproape gol, sărutând-o cu patimă. Cred că asta e cea mai erotică ipostază pe care am
avut-o în fața mea. Rușinată și fără să deranjez preludiul celor doi mă retrag înapoi în bucătărie și
mă așez la masă sorbind din cafea, gândindu-mă la ce face Alex în momentul acesta, de ce a
plecat în așa grabă și fără să îmi spună ceva, nici măcar un mesaj nu mi-a dat aseară. Tind să cred
că numai gura a fost de el nu și faptele. Carmen intră ca o furtună în bucătărie întrerupându-mi
șirul gândurilor .
-Bună dimineața fată! Ce faci? mă uitam la ea și era toată numai un zâmbet și cu o față foarte
luminoasă.
-Bună și ție! răspund eu un pic iritată. Nu vreau să te supăr dar ași vrea ca altă dată să dai sonorul
mai încet atunci când mai vine prietenul tău în vizită. Se uită la mine cu niște ochi mari și începe
să râdă ușor.
-Nici o problemă! Oricum o fac numai ca să îi dau impresia că ar fi cel mai bun. Eu mă uit
stupefiată, iar ea rade sănătos din cauza reacției mele. În mod cert nu am fost pregătită pentru
astfel de scenarii. Apropo ce faci în weekendul acesta? Am un prieten care are un prieten care dă
o petrecere și mă gândeam că ai putea să mergi cu mine ca să nu mă duc singura acolo și așa că
tu nu prea ai ieșit, așa că ai să mai cunoști și tu mai multă lume . Ce spui?
-Nu știu ce să zic! Am de făcut un proiect și...
-Hai lasă scuzele. Ieși și tu cunoști oameni noi, băieți, te distrezi și când vrei să vii acasă, venim
acasă. Te rog eu, și face o față de cățeluș plouat.
-Bine merg! Dar când vreau acasă, venim nu mai stăm să ne tânguim.
-Uraa! strigă și mă ia în brațe, strângându-mă cu putere. Tare dragăstoasă mai era fata asta.
***
Stau în fața oglinzii și mă uit la cum îmi vine rochia albastră cu decolteu până aproape de buric
și spate gol. În picioare am o pereche de pantofi negri cu platformă din catifea, parul șaten
deschis spre blond îmi este lăsat lejer pe spate fiind ușor ondulat ajungându-mi pană aproape de
talie. Mi-am conturat ochii cu dermatograf negru și am aplicat un pic de rimel pe gene. Rochia
nu e scurtă, îmi ajunge până aproape de genunchi, dar este foarte mulată pe corpul meu slăbuț.
Am un metru șaizeci și cinci înălțime, iar tocurile pentru mine sunt o adevărată minune. Mă
declar mulțumită de mine și dau să iau plicul negru din catifea care se asortează cu pantofii exact
când Carmen bagă capul pe ușă și se uită la mine cu admirație.
-Gata fată ? mă întreabă. Hai că a venit taxiul îmi spune entuziasmată. Carmen este îmbrăcată cu
o rochie gri mulată pe corp în picioare are pantofi negrii, machiată un pic cam strident dar ei îi
stă bine așa iar părul îl are strâns într-o coadă de cal ciufulită metodic. Ne luăm gecile pe noi și
ieșim afară. Ne urcăm în taxi și pornim la drum.
Drumul durează aproape treizeci de minute, iar taxiul începe să încetinească atunci când ajungem
la o casă mare pe două nivele care mă lasă cu gura cască. Plătim șoferului și ne pornim cu pași
mici spre intrarea casei, muzica răsuna pe ritmuri latino atâta de tare că aproape îmi spărgea
timpanele. Intrăm în casă unde suntem întâmpinate de un bărbat brunet și înalt și care spre
surprinderea mea o înșfacă pe Carmen și o sărută cu pasiune. Rămân cu gura căscată.
-Amelia, el e Marcus prietenul de care ți-am zis, îmi spune ea după de termină sărutul.
-Încântată Marcus, răspund iar el face un pas în față cu intenția de a mă lua în brațe, iar ca reacție
la gestul său eu fac un pas în spate.
Marcus ne conduce spre un fel de mini bar așezat într-un colț al casei, unde se serveau băuturi
alcoolice. Iau loc pe un scaun lângă bar iar Marcus pregătește trei pahare în care toarnă whisky și
adaugă câte două cuburi de gheață. Dăm repede peste cap băutura iar tipul mai toarnă încă câte
un rând pe care hotărăsc să îl beau încet deoarece nu țin la băutură și nu vreau să mă fac pateu
încă de la început. Între timp Carmen și cu Marcus s-au îndepărtat ca să poată să danseze iar eu
m-am întors spre mini bar și încep să analizez băuturile de pe rafturi.
Când mă uit la ceas realizez că deja am două ore de când sunt la petrecere, am plecat de acasă
pe la zece seara și deja este doisprezece și jumătate noaptea și încă nu cunosc pe nimeni în afară
de Marcus. Aici toată lumea e mai matură decât mine începând de la femei până la bărbați, eu
având nouăsprezece ani iar ei undeva la douăzeci și cinci, douăzeci și șapte, muzica mă
plictisește ritmurile fiind de mult schimbate în favoarea unor melodii mai lente. Mă ridic de pe
scaun și mă îndrept spre canapeaua din fața șemineului, clătinându-mă ușor deoarece am mai
băut doua pahare de whisky pe lângă celelalte două și cu o senzație de toropeală dată de alcool.
Mă așez pe canapea, iar corpul mi se relaxează subit, închid ochii pentru o secundă iar muzica și
oamenii din jurul meu dispar treptat, în cele două ore nu mi-am văzut colega decât odată atunci
când mi-a făcut semn că urcă sus la etaj cu Marcus.
Cred că am adormit pentru că atunci când am deschis ochii eram învelită cu un sacou negru
masculin ce mirosea a Obsession de Calvin Klein, am inspirat adânc în piept, iar când mi-am
întors privirea mă uitam într-o pereche de ochi albaștri închis precum marea în timp de furtună.
Era un bărbat foarte frumos, brunet, bine făcut, tipul acela de bărbat care petrece mult timp la
sală ca să se întrețină. El avea un zâmbet incredibil, iar eu nu puteam decât să mă holbez la el de
și știu că nu ar fi trebuit. Forța și puterea radiau din fiecare mușchi încordat, iar maxilarul dur
indica că nu era un bărbat ușor de clintit.
-Te-ai trezit! afirmă cu o voce profundă și calmă iar eu mă uit panicată la el, zâmbește când îmi
vede expresia fetei. M-a rugat Marcus să te duc acasă pentru că prietena ta a plecat cu el la o altă
petrecere și nu au avut timp să te anunțe, iar eu te-am văzut dormind atâta de frumos încât am
hotărât să te las să dormi. Am deschis ochii mari și am simțit cum roșesc, cred că tocmai mi-a
făcut un compliment, bineînțeles într-un mod indirect.
-Cât este ceasul? întreb cu o voce răgușită ca după somn.
-Patru douăzeci dimineața. Vrei să te duc acasă sau rămâi să dormi aici la mine? Mă ridic ușor de
pe canapea, îi înapoiez sacoul și arunc o privire în jur. Singurele persoane rămase stau restrânse
într-un grup pe treptele casei și discută încet.
-Prefer să mă duceți acasă, răspund eu când observ că domnul respect aștepta un răspuns.
-Bine! Așteaptă un pic să iau cheile mașinii și merge. Revine în scurt timp cu cheile mașinii în
mână și cu sacoul cu care am fost învelită pe el.
-Mergem? mă întreabă când ajunge lângă mine și îmi pune mâna pe talie în timp ce mă conduce
spre ieșire, iar contrastul dintre noi era izbitor, el înalt, eu mică,el brunet iar eu aproape blondă.
Așteaptă cu răbdare să îmi caut haina, iar apoi mă conduce prin bucătărie către un garaj, de unde
scoate un Mercedes S Class alb, îmi deschide portiera din interior iar eu urc și îmi pun centura, îi
dau adresa și pornim spre blocul meu. Aștept cu nerăbdare să ajung acasă, oboseala a pus
stăpânire pe mine. Oprește mașina în fața intrării în bloc, cobor din ea, coboară și el iar eu mă uit
întrebătoare la el.
-Te conduc până în față ușii ca să am certitudinea că ai ajuns în siguranță în casă.
-Ce amabil sunteți domnule, am replicat eu în timp ce așteptam liftul.
-Nu îmi vorbi cu domnule nu sunt cu mult mai mare ca tine, poate cu vreo patru, cinci ani. Deci
hai să ne tutuim.
-Am ajuns! spun eu atunci când am ajuns în fața uși și am scos cheile ca să o descui.
-Misiune îndeplinită atunci, îmi spune în timp ce îmi ridică mâna și mi-o sărută galant. Noapte
bună și ai grijă de tine.
-Noapte bună răspund și eu la rândul meu copleșită de gestul lui. Mă bate ușor pe obraz cu
degetul arătător privindu-mă pătrunzător în ochi pentru o secundă iar apoi se îndepărtează spre
lift, moment în care eu realizez că nu am făcut nici măcar cunoștință și că m-am lăsat la mâna
unui străin.
Capitolul 4
Capitolul 4
Mă îndrept spre panoul informativ să vad ce schimbări noi sau produs în orar, poate am noroc și
s-au mai redus orele de istorie, zâmbesc cu răutate. În fața panoului se aflau trei fete care copiau
de zor ceea ce este publicat. Una este blonda, cu o tunsoare pixie, este înaltă, mai înaltă ca mine
cu mult, cea de a doua este brunetă cu un par lung până aproape de solduri, e puțin mai mică ca
înălțime decât mine, iar cea de a treia este roșcată cu parul până la umeri la fel de înaltă ca prima
fată. Sunt genul acela de fete ca niște păpuși de porțelan. Mă apropii de ele și încerc să văd
modificările făcute pe panoul informativ, aruncând și o privire spre foile lor observ că au orarul
la fel ca al meu.
-Hei! le spun eu. Cred că suntem în aceiași grupă la litere, istorie, creație artistică și poezie, apoi
le dau cel mai mare zâmbet al meu. Ele se întorc și mă privesc un pic mai intens decât impune
bunul simț și zâmbesc la mine.
-Bună! Eu sunt Julia, mi-a spus fata blondă, și ele sunt Larissa și Martha. Larissa find cea
brunetă, iar Martha cea roșcată.
-Încântată să vă cunosc, eu sunt Amelia.
-Mă uitam pe tabel iar ora următoare avem literatură, nu vrei să mergi cu noi la o cafea ca tot
avem pauză între cursuri, mă întreabă Julia.
-Bine! Așa îmi cunosc și eu noile colege.

-Noi nu prea dăm pe la facultate așa că ai putea să ne mai pui tu în temă dacă tot o să ne
cunoaștem.
***
Ies de la ora de literatură iar în holul facultății dau peste Kevin prietenul lui Alex. Din instinct îl
caut și pe brunet prin mulțimea de oameni de pe hol, dar nu îl zăresc. De joia trecută nu am
primit nici un semn de la el și astăzi este luni.
-Bună Kevin! Ce mai faci? Mă mai ții minte? Sunt Amelia, ne-am cunoscut acum două
săptămâni, asta în caz că nu te confund eu.
-Bună! Nu mă confunzi, îmi zâmbește și îmi face din ochi. Acum am ieșit de la sport și stăteam
de vorbă cu lumea. Vrem să ieșim joi în club. Tu ce mai faci?
Dau să deschid gura ca să răspund când simt că sunt trasă în spate și izbită de un perete de
mușchi, nici bine nu ridic capul să văd cine e autorul, că buzele îmi sunt captivate într-un sărut
scurt. Alex era autorul fapte iar pe buze purta un zâmbet îngâmfat, ce îi făcea gropițele adorabile
să îi apară.
-Bună păpușă! Mi-a fost dor de tine!
Alex
Încă nu i-am dat nici un semn, nu am avut când, Molly îmi ocupă tot timpul. Când vine la mine
practic mă sufocă, dar îmi place felul ei de a fi. Sunt cu Molly de aproape de șase luni de zile,
iar ea încă nu s-a obișnuit cu ideea că am să fac ce vreau și când vreau, indiferent de metodele
prin care ea își face apariția. Am început să mă obișnuiesc cu crizele ei de posesivitate, la început
asta mă enerva, dar acum privesc aproape amuzat cum începe să caute prin apartament și haine
după bilețele sau alt indiciu care m-ar da de gol în privința faptului că au mai fost și alte femei în
afară de ea. Încă nu s-a născut femeia care să mă îmblânzească. Nu știu de ce toate au impresia
că pot îmblânzi un ticălos ca mine. Sunt un egoist fără pereche, i-au ce vreau și când vreau, nu-
mi pasă pe cine rănesc.
Stăteam cu Amelia la masă când Molly mi-a trimis un mesaj pe telefon. „Unde naiba ești? Te
aștept la tine de mai bine de douăzeci de minute." Nu mi-a spus că vine, dar cumva trebuia să mă
aștept la asta. De când s-a început anul universitar îmi face mai multe vizite ca niciodată. Obsesia
ei cu faptul că o înșel este peste limitele mele de înțelegere.
Noi bărbații nu iubim tot timpul aceiași femeie. Nu avem cum, iubim diversitatea. În primul rând
noi iubim cu ochii, așa mi-a atras atenția Amelia. Cum mergea pe holul plin de oameni fără să
acorde nici o importanță celor din jur. Avea o ținută mândră, ușor plictisită. Hainele de pe ea îi
veneau ca a doua piele, era sexy dar nu indecentă, mersul pe tocuri îi făcea sânii să salte la
fiecare pas. Era o explozie de simțuri vizuale. Apoi am iubit-o cu mâinile. Când i-am atins pielea
moale și catifelată a mâinii, am simțit cum o căldură îmi cuprinde tot corpul. Era o senzație
divină și asta numai pentru că i-am atins mâna, doar oare cum o fi să îi simt pielea pe pielea mea,
să o simt pe mine și sub mine și în toate modurile posibile? Abia aștept să o revăd.
-Molly la cât ai spus că ai autobuzul?
- La unsprezece iubi! De ce ?
-Eu trebuie să mă duc la universitate să prezint un proiect. Te descurci tu pe aici, îi spun și mă

întind să îmi iau geaca. Ea se apropie ușor de mine și își mulează corpul gol pe al meu și mă
sărută cu pasiune.
-Asta ca să nu mă uiți iubi. Am să te sun când ajung acasă. Să îți ții telefonul pe aproape ca să nu
mă lași să sun ca o disperată, se pisicește ea la mine.
Ajung la facultate exact în momentul în care blonda se apropie de prietenul meu Kevin și începe
a conversa ușor cu el. Pornesc spre ea cu pași ușori ca să nu își dea seama că sunt în spatele ei. O
prind cu brațele de talie și o izbesc cu spatele de abdomenul meu, nu îi dau timp să se
dezmeticească din impact și mă aplec să îi prind buzele într-un sărut scurt.
-Mi-a fost dor de tine, îi șoptesc atunci când se uită cu ochii măriți la mine iar buzele mele
schițează un zâmbet. Parfumul floral împreună cu parfumul ei propriu de femeie caldă m-a
năucit în momentul în care am luat-o în brațe, iar acum stăteam și mă scăldam în adâncimile
albastre ale ochilor ei.
Încă nu știu ce m-a atras la ea. Mie nu îmi plac blondele iar ea este foarte aproape de culoarea
asta, este și micuță de înălțime, unde mai pui că e și mai mică la ani decât mine. Arată ca o
pisicuță mică care trebuie protejată ca să crească. Din totdeauna mi-au plăcut femeile mature,
brunete cu parul pană la umeri, înalte, voluptoase și cu ochii verzi. Ea reprezenta contrariul la tot
ce îmi plăcea mie. Dar tot ea îmi dădea senzații pe care nu le-am mai avut cu nimeni. Ea era
contrariul meu, bună, inocentă și naivă.
-Amy, o alint eu, nu vrei diseară să vii la mine la un film? Mai stăm, vorbim și ne cunoaștem mai
bine!
-Nu, mai bine vin-o tu la mine și vedem un film, oricum o să fie mai multe persoane la mine. Am
răsuflat ușurat când mi-a dat răspunsul ei, venirea ei la mine ar complica un pic lucrurile, întâi ar
trebui să fac ordine după Molly, are prostul obicei de ași lăsa apmrentele prin tot apartamentul,
de la clame de păr, rujuri, farduri, poze cu ea în ipostaze sexy, pană la a-mi parfuma lenjeria și
hainele cu parfumul ei. Iar asta necesită un pic de efort din partea mea și ar trebui să renunț la
orele mele de la sala de sport. Noroc cu îngerașul acesta mic.
-Bine atunci, aduc eu vinul și pop-cornul. Ne vedem diseră la tine. Acum trebuie să plec am o oră
de baschet la care să ajung. Mă aplec spre ea să îi mai fur o sărutare apoi împreună cu Kevin care
a asistat la toată discuția mă îndepărtez de ea, abia așteptând să o revăd diseară.
-Pa păpușă. Ai grijă de tine pe diseară, și îi fac din ochi.

-Pa Alex, Kevin. Ne face din mână și se îndepărtează.
-Cred că ești nebun frate! Îmi zice Kevin. O să dai de belele cu amândouă pe capul tău.
-Nu îți fă griji pentru mine, am să mă descurc eu și o să am și ajutorul tău să mă acoperi.
Capitolul 5
Capitolul 5
David
Am revăzut-o astăzi, parcă nu a trecut nici măcar o secundă din momentul când am condus-o
acasă, duminică dimineața. Când am văzut-o cum dormea pe canapeaua mea ca un copil lipsit de
griji, m-a fermecat pe loc. M-am așezat lână ea pe canapea și-am admirat-o, începând de la
pantofii negrii cu toc cui până la rochia albastră cu un decolteu mai mult decât de generos. Pielea
ei era ca o piersică ajunsă la maturitate, m-am apropiat de ea și i-am inspirat mireasma, mirosea a
piersică și a flori de câmp, lucru care m-a făcut să zâmbesc. Mi-am dezbrăcat sacoul și am
învelit-o cu el și apoi am așteptat momentul când se va trezi. Moment ce nu a întârziat să apară.
În clipa în care a deschis ochii și-a dus sacoul la nas și a inspirat, gestul a fost atât de neașteptat
și atât de intim încât m-am excitat iar minte-a mea a luat-o razna, imaginându-mi alte ipostaze în
care ea ar putea să îmi inspire parfumul.
Am condus-o acasă astfel îndeplinind dorința prietenului meu Marcus, care a întins-o mișele cu
prietena ei. Diferența dintre cele două fete m-a frapat. Înger și diavol, cuminte și obraznică,
inocentă și perversă. Dar eu încă nu o cunosc pe această ființă iar aparențele pot fi înșelătoare.
A intrat în restaurant împreună cu încă alte trei fete, toate frumoasă, dar cea mai frumoasă era ea,
zâmbea cu gura până la urechi, iar când râdea, râsul ei cristalin atrăgea atenția întregului
restaurant. În momentul în care am văzut cum o privesc toți masculii din încăpere, un sentiment
de posesivitate a pus stăpânire pe mine. Era a mea, doar eu trebuia să o privesc și nimeni
altcineva în afară de mine. Apoi s-a ridicat și a plecat. Nu mi-a aruncat nici o privire, probabil că
nici nu m-a observat. O vreau a mea, o vreau pentru mine, dar oare ea m-ar vrea? Diferența
dintre vârstele nostre ar fi cam măricică dar nu cred că acesta va fi un impediment.
Amelia
Am făcut un duș iar apoi am început să aranjez sufrageria ca pentru o seară de film, pe laptop
filmul se încărca, sucurile și paharele cu suc erau aranjate și ele pe măsuța de lângă canapea,
bolurile cu cipsuri erau și ele așezate pe măsuță, am adus paturi și pernuțe din cameră, iar acum
nu îmi mai rămâne decât să îmi aștept oaspeții.
Primi care au ajuns au fost Carmen și Marcus ceea ce m-a surprins. Nu știam că sunt împreună,
dar după noaptea de sâmbătă când m-au lăsat amanet și au dispărut împreună, nu trebuia să mă
mai surprindă nimic.
La scurt timp a ajuns și Julia cu logodnicul său, nu știu cum e să fii logodită fiind atâta de mică.
La cei nouăsprezece ani ai mei încă mă consider un copil care încă nu poate să ia decizii grele
care să îi influențeze viitorul. Toată lumea era prezentă mai puțin Alex, nu e ca și cum nu ar știi
ora. I-am trimis un mesaj în care i-am spus că la ora douăzeci să fie la mine, dar e e douăzeci și
jumătate iar el încă nu a apărut.
-Și ce film urmărim în seara asta Amy? Mă întreabă Julia.
-Eroi de sacrificiu, răspund eu automat cu gândul la Alex care mi-a dat țeapă pe seara aceasta, și
eu care credeam că e nerăbdător să mă vadă pff...
-Pai hai să îl vizionăm,a spus Cameron iubitul Juliei sau mai așteptăm pe cineva?
-Nu, nu mai așteptăm pe nimeni, spun eu dezamăgită și mă apuc de stins lumina după ce toată
lumea și-a ales locul unde va sta și am dat play la film. Nici un mesaj, nici un apel, nimic de la
brunet pe perioada filmului. Pe la jumătatea filmului fetele au adormit iar Marcus și Cam
discutau strategiile de luptă ce aveau loc pe micul ecran.
Filmul sa încheiat iar lumea s-a împrăștiat fiecare a plecat în drumul său după lungi îmbrățișări și
mulțumiri cu promisiuni de revedere din partea Juliei și a lui Cameron.
-Trebuie să mai repetăm experiența, au spus aceștia la unison.
-Cu siguranță! am replicat.
Am intrat în camera mea cu gândul să îl sun pe Alex dar pe parcurs ce mă îmbrăcam cu

cămășuța mea de somn m-am răzgândit, dacă el nu mă vrea nici eu nu îl vreau. Mă pregăteam să
mă bag în pat când soneria de la ușă a sunat. Fără să țin cont de felul în care eram îmbrăcată și cu
nervii întinși la maxim m-am îndreptat spre ușă și am deschiso. Alex stătea sprijinit de cantul ușii
cu o sticlă de vin în mâna dreaptă și cu un trandafir în mâna stângă. Era îmbrăcat cu o cămașă
albă, descheiată la primi doi nasturi, cu o pereche de blugi negrii băgați în bocancii negri iar
paltonul negru îi completa ținuta.
-Iubit-o, a șoptit și m-a tras la pieptul lui pentru o sărutare lacomă.
Alex
Ajung de la sală acasă pe la ora șaptesprezece și un pic, iar imagina lui Molly doar într-o cămașă
de a mea întinsă pe pat pregătită de o tăvăleală , mă face să îmi pierd cumpătul atât din vedere
sexual cât și al nervilor. Asta o să îmi dea planurile peste cap.
-Molly încă nu ai plecat, țip la ea, iar ea sare speriată din pat.
-Iubi vroiam să te mai văd un pic, și așa că nu îți faci timp pentru mine suficient, se miaună în
timp ce vine spre mine cu mișcări de felină ce și-a încolțit prada. Își descheie cămașa și mă lasă
să îi admiri sâni mari și obraznici în timp ce ea își bagă mâna în pantalonii mei. Fără cuvinte o
întorc cu spatele la mine și o împing până în dreptul biroului, o așez cu burta pe birou, îmi dau
pantalonii sport jos, îmi pun un prezervativ și o pătrund dintr-o mișcare, zgomotul biroului izbit
de perete, respirațiile ei rapide și mișcările mele frenetice ne-au adus rapid la orgasm. După ce
ne-am revenit după partida de pe birou am început să îmi pregătesc hainele ca să pot pleca la
Amy.
-Iubito, știi că în seara asta nu pot să rămân acasă, ți-am spus că anul acesta va fi mai greu pentru
noi deoarece trebuie să mă pregătesc pentru examenele finale. Doar știi că ultimul an e cel mai
greu. Plec să fac un proiect științific cu ceilalți colegi de echipă, iar asta durează și știi că nu pot
să te iau cu mine, nu ?
-Bine iubi, dacă așa spui tu, atunci am să te aștept să vii înapoi.
-Nu Molly! Cred că nu ai înțeles, te îmbraci și te conduc la autobuz. Am petrecut deja prea mult
timp cu tine și am pierdut multe cursuri la facultate și în plus și tu și sala mă obosiți, am nevoie
de o pauză. Data viitoare am să vin eu la tine. Hai nu fă botic!
-Bine iubi. Atunci fac un dus , mă îmbrac și plecăm.
Tot drumul până la autogară și înapoi am fost într-un stres continuu. Nu știu cum o să
reacționeze Amy la vederea mea la o oră atâta de târzie. Opresc la primul supermarket de unde
iau o sticlă de vin roșu de cea mai bună marcă și un trandafir. Mă tem să iau un buchet întreg,
dacă mi-l aruncă în față mă descurc numai cu unul.
Sun la soneria ușii și aștept să vină cineva ca să îmi deschidă. Ușa se deschide dând la iveală o
nălucă sexy, îmbrăcată într-o cămășuță roșie puțin mai sus de genunchi, părul lăsat liber pe spate
și puțin ciufulit mi-au ajutat blugii să mi se mai strângă cu vro două numere.
-Iubit-o, am șoptit și am tras-o la pieptul meu și am început să o sărut lacom. La început mi-a
răspuns la fel de înfometată ca și mine, de și era un pic stângace apoi și-a proptit palmele în
pieptul meu și m-a împins la o parte.
Amelia
-Hai mai bine să intrăm. Nu vreau să ofer mai mult spectacol decât am oferit deja vecinilor, apoi
am intrat în casă. Sper că ai niște scuze bine întemeiate de mi-ai tras clapa astăzi de și știai că te
aștept.
-Păpușă îmi pare rău, sunt un prost. M-au chemat colegii cu care fac un proiect științific să rezolv
o problemă în legătură cu el ce ținea de partea mea. Nu știu când a trecut timpul, iar atunci când
am văzut cât este de târziu m-am grăbit spre tine. Te rog blondo nu fii supărată. Dacă dorești încă
ne mai putem uita la un film împreună, orice vrei tu!
-Orice vreau eu ? am exclamat încântată pentru că am găsit modul perfect de al chinuii.
Am intrat în cameră la mine, urmată de tipul brunet. Acesta și-a dat jos papucii și paltonul, a
aranjat pernele în așa mod încât să îi fie comod și s-a așezat pe pat. Am căutat repede pe net
filmul „Păcătoasa" am dat play și m-am așezat și eu pe pat la o distanță de un metru de el. Pe
măsură ce filmul înainta Alex înainta și el spre mine și așa se face că la jumătatea filmului
stăteam cu capul pe pieptul lui, în timp ce el mă mângâia pe spate. Nu știu în ce moment am
început să ne sărutăm, mai întâi sărutări scurte iar apoi sau adâncit în asa măsură încât acum nu
mai era nimic senzual ci carnal.
Buzele lui îmi prindeau buzele mele, limba lui tatona limba mea, mâinile lui au ajuns pe
șoldurile mele, mâinile mele erau sub cămașa lui mângâindu-i pieptul și abdomenul. Pielea mea
se înflăcăra acolo unde mă atingeau degetele lui. Nimeni nu mai era atent la film, filmul era doar
un decor în camera înfierbântată de respirațiile noastre precipitate. Mâinile lui au prins cămășuța
mea să o ridice exact în momentul când ușa camerei era dată de perete de sora mea.
-Vă jucați copilași ? a întrebat ea ironic. Amândoi am sărit ca arși din pat, fiecare la o distanță
respectabilă. Rușinea îmi ardea fața ca un foc în cămin în timpul iernii.
-Eu mă retrag, a spus stânjenit șatenul.
-Eu te conduc, am replicat eu.
-Stai așa unde vă grăbiți ? ni s-a adresat Mia. Încă nu am făcut cunoștință cu prietenul tău, a
completat de parcă era într-un salon de discuții, nu într-o cameră unde eram răvășiți de dorință.
-Alex mă numesc!
-Mia, încântată de cunoștință și sunt sora mai mare a Ameliei și dacă nu ai grijă cum te comporți
cu ea, praf te fac, a adăugat cu un zâmbet, iar apoi s-a întors spre mine. Iar cu tine discut mai
târziu după ce îl conduci pe ăsta !
Am plecat din cameră fără nici un cuvânt urmată îndeaproape de șaten.
-Îmi pare rău dacă o să ai probleme din cauza mea, spune îmbrățișându-mă, apoi sărutându-mă
cast. Am să te sun mâine dimineață sa ne vedem pe hol la facultate. Noapte bună și ai grijă de
tine.
- Noapte bună, am răspuns și aștept să mă suni.

Capitolul 6
Capitolul 6
Alex
Stau în sufragerie cu băieții încercând o nouă prostie de joc pentru playstation iar gândul îmi
zboară la blondă. În ultimele trei săptămâni am văzut-o aproape zilnic, chiar și atunci când Molly
era venită la mine găseam motive ca să ies din casă să o văd. Pe zi ce trece mă simt tot mai atașat
de ea, nu e iubire, nu sunt îndrăgostit, dar nu îmi pot explica intensificarea bătăilor inimii atunci
când o văd cum se alintă ca un copil mic, atunci când îi sclipesc ochii din cauza unei răutăți pusă
la cale de ea, sau atunci când îi vin idei trăsnite. E atâta de adorabilă că îmi vine să o mănânc
începând de la fundulețul ăla adorabil.
-Diseară o aduc pe blondă la mine. Le spun băieților, care se uită neîncrezători la mine de parcă
am înnebunit.
-Și dacă îți face Molly o vizită surpriză, atunci cum o să te descurci ? mă întreabă Kevin.
-Adu-o! îmi spune Max, cel de al doilea coleg de apartament.
-Pe Molly am liniștit-o ultima oară când a fost aici, în plus știe că acum nu prea am timp să stau
cu ea din cauză că am de învățat. Și vă anunț că o aduc pe blondă ca să nu îmi faceți surprize.
-Stai liniștit frate că până vii tu cu blonda eu mă duc să mă uit la meci iar după aceia cred că o să
mă duc pană la Emma, îmi spune Max. Kevin, tu nu vrei să mergi la meci ?
-Mhm, cred că o să merg ca să nu fiu în plus pe aicea.

-Nu trebuie să plecați nu vreau să vă dau afară doar pentru că vine ea. V-am spus ca să vă
comportați un pic mai civilizat, nu să vă desfășurați ca atunci când e Molly. Amy e mai diferită, e
mai sensibilă și cu prea mult bun simț.
-Stai liniștit frate, îmi spune zâmbind Max.
Mă cam tem să mă gândesc la ce i-ar putea trece prin cap în momentul ăsta, tot ce știu despre el
nu mă lasă să stau liniștit precum îmi sugerează.
Îi trimit blondei un mesaj în care o întreb dacă vrea să vină la mine să vedem un film cu pretextul
că vreau să mă revanșez pentru data trecută și aștept răspunsul, un răspuns care vine cu o oră
întârziere însoțit de scuza că nu a putut răspunde deoarece era la laborator. Îmi spune că acceptă
și să îi comunic ora la care am să mă duc după ea.
Îmi fac un duș, mă îmbrac și mă pornesc spre Amy, nu înainte de a trece pe la un magazin să iau
o sticlă de vin și ciocolată pentru ea. Nu am văzut în viața mea o persoană care să mănânce atât
de multe dulciuri și să nu pună nici un gram de grăsime pe ea, așa cum este în cazul Ameliei.
Ajung la blondă și intru în casă, acum nu mai sun la ușă intru direct și o găsesc vorbind cu sora ei
în timp ce ea își făcea ultimele retușuri.
-Hei! Ai ajuns! Nu am auzit când ai bătut la ușă, îmi spune în timp ce se îndreaptă spre mine
pentru o sărutare.
-Bună iubito! îi spun după ce o sărut. Bună și ție Mia! mă adresez ei. Pe fața ei se vede clar că nu
îi convine ceva și se uită încruntată la mine.
-Dacă îți bați joc de ea, nu știu ce îți fac. Asta fiind forma ei de a-mi răspunde la salut. Ai grijă de
ea și nu o prosti, continuă ea.
-O să am grijă, răspund la rândul meu printre dinții, deja îmi devine antipatică. Din câte știu
Amelia este majoră și nu are nevoie de o cloșcă ca să o păzească ca pe un pui de o zi.
-Sunt gata de plecare iubire. Mergem sau mai stai de vorbă cu Mia? mă întreabă ea. Văd că ați
devenit apropiați unul de altul, continuă să spună râzând. Nici nu am sesizat când am ajuns
aproape de Mia, probabil că m-a enervat atâta de tare încât eram gata de atac. Am luat-o pe
blondă de mână și am ieșit din casă.
Ajunși la mine în apartament mă ofer să o ajut să își scoată paltonul și să se facă comodă în
sufragerie cât timp fac eu o cafea. Nu a stat în sufragerie, a venit și mi-a ținut companie în
bucătărie. Am turnat cafeaua în două căni și am pornit spre camera mea.
Când dau să intru priveliștea m-a oprit pe loc, în urma mea blonda s-a izbit în mine. Nu știu ce să
fac sau cum să reacționez, să râd sau să mă enervez. Camera era un dezastru total, lenjeria era
aruncată pe jos, salteaua patului săltată și ea, iar patul rupt în două locuri.
-Ce s-a întâmplat aici? mă întreabă blonda.
-Max, asta s-a întâmplat!
-Max? Câinele tău a putut face așa ceva? Wow ! Și unde e acum? Că nu văd nici urmă de el.
-Max nu este un câine blondo, ci o persoană care acum își merită statutul de câine. Dar o să
ajungi să îl cunoști, asta în caz că nu îl omor mai întâi. Copii și farsele lor proaste și dacă nu l-am
avertizat!
Ne-am apucat amândoi să facem ordine prin cameră, astfel consumându-mi o mulțime de timp și
energie. Timp pe care am plănuit să îl petrec seducând-o pe blondină. Mai aveam de așezat
salteaua pe pat când am văzut-o pe Amy întinsă pe ea.
-Am obosit încercând să repar patul! îmi spune ea. Mă uit la poziția în care s-a așezat, pe burtă
cu minunatul său funduleț în sus, cred că vrea să înnebunesc de a ales tocmai poziția aia.
-Vrei un pahar de vin? o întreb.
-Da, te rog!
Mă întorc cu paharele de vin, și îi întind o cupa ei și una o țin eu, dau drumul la televizor pe un
program de muzică, apoi mă așez lângă ea pe saltea. Blonda mă privea în ochi în tot acest timp,
urmărindu-mi fiecare mișcare. A dus paharul de vin la gură și a luat o gură din vin, apoi și-a lins
buzele alea roșii și pline, apoi și-a mușcat buza de jos, lucru care pe mine m-a fascinat și m-a
excitat. Am luat paharul din mâna ei și l-am lăsat jos lângă saltea.
I-am luat capul în palmele mele și am început ușor să o sărut începând de la frunte până la gât și
am continuat cu punctul sensibil din spatele urechii. Încet am cuprins-o în brațe, ezitând la
început să o apropii de mine, ca mai apoi să îi întâlnesc șoldurile îmbrăcate în blugi. Am
coborât mâinile de-a lungul spatelui ei arcuit de plăcere, apoi i-am ridicat bluza până deasupra
sânilor așteptând să protesteze dar nu a făcut-o, mâinile ei mici îmi călătoreau nestingherite pe
piept sub tricou, pe spate, zgâriindu-mă ușor cu unghiile. I-am dat bluza jos de tot și am
continuat cu sărutările pe sâni ei, mângâindu-i cu buzele deasupra sutienului roș, gemete ușoare
îi ieșeau din gât în momentul în care am inițiat mișcarea de du-te-vino deasupra ei.
Simțeam că nu mai rezist, trebuia să o fac a mea. Mi-am tras tricoul jos de pe mine și i-am prins
buzele într-un sărut sălbatic, limba mea îi cerceta gura, dinții mei îi mușcau buzele cărnoase.
Respirația ei precipitată era tot ce aveam nevoie ca să îmi confirme că și ea dorea același lucru ca
și mine.
Am început să îi deschid nasturele de la blug exact când telefonul ei a sunat. S-a ridicat repede
de pe saltea împingându-mă la o parte, cu obrajii roșii și având respirația sacadată. A luat
telefonul și s-a uitat pe el.
-Cred că o să plec acasă, deja este târziu.
-Rămâi la mine până mâine dimineață și plecăm amândoi.
-Nu, nu pot. Data viitoare am să rămân la tine dar nu astăzi.
-Am vorbit cu băieții să facem o excursie la munte în Grouse Grind și mă întrebam dacă ai vrea
să mă însoțești. Plecăm vineri seara și ne întoarcem duminică seara sau luni dimineața. Vrei să
vii ?
-Da! Am să vin! Mi-a răspuns zâmbind.
Și-a îmbrăcat haina și mi-a întins și mie tricoul pe care l-am tras pe mine clocotind de nervi din
cauză că lucrurile nu au ieșit cum vroiam eu. I-am sunat un taxi și am coborât cu ea afară la
taxiu. Am urcat-o în el și i-am dat un sărut scurt pe buze.
-Pa iubito! Ne vedem mâine. Nici nu a apucat să mă salute ca taxiul a și plecat. Mă întorc cu fața
spre blocul unde locuiam, iar privirea îmi cade pe o siluetă feminină care venea spre mine.
-Ce faci pisi? Mă întreabă silueta.
-Ce cauți aici Molly? o întreb cu duritate în glas.
-Îmi era dor de tine, în plus nu m-ai sunat astăzi decât o singură dată.
-Și ce ai gândit? Hai să îi fac o vizită lui ăla în miez de noapte că poate îl prind cu una? Sunt
sătul de toate figurile tale și de toată mascarada asta pe care încerci să o faci. Hai intră în
apartament!
-Dar iubi îmi era dor de brațele tale! Vrei să spui că ție nu îți era dor de mine? se alintă ea lângă
mie. Și dacă tot am rămas nerezolvat de una, bine că o am pe cea de a doua.
-Ba da iubito sigur că îmi era dor de tine. Pune mâna pe pantalonul meu să vezi numai ce reacție
îmi provoci. O mint eu fără rușine dacă vreau să obțin ceva de la ea în seara asta. Hai vin-o aici
și dă-mi un sărut.
Bine că a plecat blonda și că nu a putut rămâne căci nu știam cum să mă descurc în cazul în care
le puneam față în față. Iar blonda va fi și mâine aici.
Amelia
Călătoria pană la cabană a fost una lungă dar plăcută. Am făcut cu Alex planuri de viitor, am
vorbit despre așteptări și realizări atât în viața personală cât și pe cea socială.
Mă îngrijorează un pic obsesia lui Alex de a avea mai mult, mai mulți bani, o viață bogată și
luxoasă și să fie genul acela de om de care să depinzi.
Nici bine nu a deschis Alex ușa că a și țipat spre ceilalți:
-Camera cu patul cel mai mare e a mea. Nu mă interesează cine a ajuns primul aici dar e a mea.
Și a pornit într-o razie de căutare a camerei perfecte cu o nerăbdare de copil mic.
Kevin a venit cu prietena lui Flavia, Max pe care l-am cunoscut ieri dimineață când beam
cafeaua în bucătărie la Alex, a venit însoțit de o fată roșcată pe care mi-a prezentat-o ca fiind
Monica, mi s-a părut drăguță. Sper să ne înțelegem și să nu apară probleme între noi deoarece
sunt un pic mai reticientă când vine vorba de oameni noi.
După ce am făcut un duș mai lung, mi-am înfășurat prosopul în jur și am deschis ușa de la baie
uitându-mă pe hol ca să văd dacă e cineva ca să pot să ies. Holul era puțin întunecat dar nu se
vedea nici o siluetă în el așa că am pornit spre camera pe care o împărțeam cu Alex, să profit de
faptul că el nu era prin preajmă, era jos cu băieții, și să îmi fac rutina de după baie.
Prinsă între gânduri ajung în dreptul ușii de la cameră și dau să prind clanța, dar simt o mână care
îmi acoperă mâna și o mână care se așează pe spatele meu. Surprinsă tresar și mă întorc spre cel
care m-a atins, știam ca nu era Alex pentru că îi cunoșteam felul în care mă atingea și mâinile
care îi erau fine. El era prea aproape iar trupurile ni se atingeau și buzele la fel, odată ce a
coborât capul în jos spre mine.
Max mă trase înspre el și îmi cuprinse cu brațul mai bine spatele. Cu mâna cealaltă îmi prinse
ceafa și îmi trase capul un pic pe spate. Din cauza surprizei nici nu aveam putere să reacționez și
participam la acțiune mai mult mecanic. Își apropiase cu încetinitorul buzele de buzele mele iar
eu i-am cuprins umerii cu palmele. Când buzele lui aproape mi-a atins buzele, mi-am revenit din
stupoare și l-am împins violent.
-Ce dracul Max...
-Taci! S-a răstit la mine, trecându-și furios mâinile prin păr. Uite ce îmi faci ? Mă înnebunești
plimbându-te aproape goală pe hol și tot eu sunt de vină că reacționez ca un bărbat plin de
pasiune?
-Max sunt iubita prietenului tău. Țip și eu la el. Și cum poți să crezi că am ieșit dinadins doar
într-un prosop din baie?
Mă prinde de umeri și mă scutură violent.
-Sper că nu ești vreo prostă și să nu îți dai seama ce jocuri face ăla cu tine!
-Ce jocuri Max? Despre ce vorbești? Îl întreb eu confuză.
Mă lipește violent de pieptul său și mă sufocă într-o îmbrățișare.
-Ești prea bună pentru el și nu te merită. Îmi șoptește în păr. Sper să te trezești din visare până nu
va fi prea târziu. Apoi apasă clanța. deschide ușa și mă împinge ușor în interior, închizând ușa în
urma lui.
Doamne cât de ciudat s-a comportat Max, îmi dădea fiori pe șira spinării. Și ce era cu toate
avertizările lui? Oare era gelos? Mă îmbrac repede și cobor jos. Alex își deschide brațele iar eu
mă așez confortabil pe pieptul lui și încep să mă relaxez în momentul în care începe să facă
cerculețe cu degetele pe spatele meu.
-Ești bine blondo? Mă întreabă după ce îmi depune un sărut pe frunte.
-Puțin obosită! Îi răspund cu privirea fixată în privirea lui Max care stătea pe canapeaua din fața
canapelei noastre cu roșcata lui. Ochii lui mă fixau insistent ca și cum ar aștepta să spun ceva din
cele întâmplate. Ceea ce nu s-a întâmplat!
Capitolul 7
Capitolul 7
Amelia
Modul lui de a mă săruta, mâinile lui care îmi mângâie corpul mă înnebunesc, căldura care erupe
din mine la fiecare atingere a buzelor lui în contact cu pielea mea mă face să oftez de plăcere. Nu
știu când am rămas numai în sutien în fața lui, cert este că în momentul acesta ar putea să facă ce
vrea din mine că nu am nici măcar un os în corp care să protesteze împotrivă.
Telefonul meu începe a suna, am primit mesaje, mai multe deodată, ceea ce mă scoate din vraja
provocată de gesturile lui. Îl împing la o parte de pe mine îmi iau telefonul și citesc mesajele.
Toate de la Mia în care îmi spunea să am grijă ce fac și să nu cedez așa ușor, că bărbații în ziua
de astăzi te folosesc iar apoi te aruncă la gunoi ca pe o cârpă. Mesajele ei au fost ca un duș rece
asupra simțurilor mele. Mi-am luat bluza pe mine, apoi i-am întins tricoul lui Alex să se îmbrace
și el. Mi-a sunat un taxi și am plecat acasă. Nu m-am uitat în urmă, aveam sentimente
contradictorii. Corpul îmi spunea să mă las în voia simțurilor dar creierul era împotrivă, iar inima
simțea că ceva nu era în regulă. Cum să fac eu următorul pas când sentimentele mele nu îmi sunt
clare nici măcar mie, mă simt ca într-un curent marin, trasă în fiecare parte.
Am ajuns acasă și am intrat în cameră. Sora mea nu dormea. Mă aștepta!
-Și? mă întreabă ea cu o sprânceană ridicată.
-Și nimic! Am băut un vin iar când lucrurile s-au încins, ți-ai băgat tu coada.
-Tu știi că eu îți vreau doar binele, nu ? Ești sora mea mai mică și nu vreau să te văd suferind din
cauza unui tip cu ochi frumoși. În plus nu îmi inspiră încredere, nu știu de ce, dar cred că
atitudinea lui face totul. Vreau ca atunci când stai cu el să fii sigură că asta vrei și că ai să o faci
pentru că te iubește și îl iubești și nu pentru că este un impuls de moment pe care apoi ai să îl
regreți. Promite-mi că ai să ții cont de ceea ce îți spun Amy.
-Mia, cred că deja sunt îndrăgostită pentru că atunci când îl văd sentimente de neliniște pun
stăpânire pe mine, respirația mi se îngreunează, nu îmi mai pot lua ochii de la el, simt cum
sufletul meu zburdă de fericire, dar totodată mă și panichez, ceva nu îmi dă voie să mă bucur de
ceea ce simt sau de ceea ce se întâmplă între noi. Uneori e distant și rece, alteori este sufocant de
iubitor. Mă tem să mă las încătușată de el, mă tem să nu îmi pierd personalitatea și libertatea pe
care o am acum. Mă tem să îmi iau un angajament, dar sunt dispusă să încerc, pentru mine,
pentru el.
-Amy, nu trebuie să vrei doar tu, trebuie să vrea și el. Nu trebuie să faci numai tu sacrifici,
trebuie să facă și el, numai sacrificiul lui să nu fii chiar tu. Nici o relație nu e simplă, o să fie
momente frumoase, momente urâte, certuri, împăcări dar totul va depinde de voi dacă o să reușiți
să treceți peste probleme și o să știți să gestionați situațiile cu maturitate.
-Ești cea mai bună soră Mia! îi spun și o îmbrățișez.
-Sunt, sunt, dar acum sunt somnoroasă așa că hai să dormim că mâine plec cu Lucas la părinții
lui și vreau să fiu în formă când am să dau ochii cu soacră-mea.
***
Nu am mai vorbit cu el de când am venit de la cabană, nu înțeleg ce s-a întâmplat. Am încercat

să îl sun dar are telefonul închis, nu îmi place chestia asta. Dacă nu mai vroia să aibă de a face cu
mine trebuia să îmi spună și nu să aleagă modul laș de a proceda, adică să lase tăcerea să spună
ce vrea.
M-am despărțit de colegele de grup și am pornit spre automat să îmi iau o cafea, zilele acestea
am stat cam prost cu concentrarea, sunt dată peste cap și vreau să îmi revin. Nu vreau ca un băiat
să fie motivul deconectării mele de lume. Din totdeauna am fost o persoană realistă și cu
picioarele bine înfipte în pământ dar de când l-am cunoscut pe el îmi este imposibil să mai fiu
obiectivă sau să nu mai fiu cu capul în nori.
Tocmai mă întorceam cu cafeaua în mână casă intru în sala de curs, când imaginea pe care o
aveam în fața ochilor mi-a sfâșiat sufletul în bucăți iar privirea mi s-a încețoșat. Alex stătea pe
pervazul unei ferestre de pe holul universității iar în brațele se afla o brunetă micuță pe care o
strângea cu căldură la piept. Nu mi-a venit să cred că îmi făcea asta.
Am tras aer în piept, mi-am îndreptat spatele, mi-am ridicat capul semeț sus, mi-am ascuns
sentimentele sub o mască de indiferență și am trecut pe lângă ei. Mi-am fixat privirea în ochii lui
în momentul când a ridicat capul de pe umărul tipei. Pe fața lui se citea șocul de a fi acolo, am
clătinat din cap și am mers mai departe. Cam atâta a fost cu „vreau mult mai mult" și cred acum
că „mult mai mult-ul" acela făcea referire la sex, ceva ce nu a obținut de la mine.
Căzută pe gânduri am dat să intru în sala de curs când îmi aud numele rostit de acel băiat
trădător. îl ignor și intru în sală, încă nu a venit profesorul, îmi caut un loc cât mai în spate ca să
nu atrag atenție asupra mea și a stării mele și mă îndrept spre el. Mă așez pe scaun ignorând toate
privirile care sunt îndreptate spre mine și sorb din cafea cu privirea ațintită spre tablă. Lângă
mine cineva trage un scaun, nici nu trebuie să mă uit ca să văd cine e acea persoană, trădătorul în
persoană.
-Trebuie să vorbim, îmi șoptește.
-Ce cauți aici? Nu ai greșit cumva sala și persoana cărei să i te adresezi?
-Nu iubito, nu am greșit nimic.
-Pleacă, nu vreau să te văd! Nu îți permit să îmi faci așa ceva. Am așteptat un mesaj sau apel de
la tine timp de trei zile, în plus atunci când am încercat să dau de tine ghici ce? Culmea aveai
telefonul închis. Și cireașa de pe tort ești tu care apari după trei zile de absență cu o altă
domnișoară în brațe. Consideri că mai avem ceva de vorbit ? Îi dau replica printre dinții încleștați
de furie și pentru că nu am vrut să fac un spectacol în sală.
-Iubito îi era frig și m-am oferit să o încălzesc, nimic altceva. Dacă vrei mergem împreună la ea
să îți confirme. Te rog nu fii supărată pentru că nu suport să te văd așa.
-Bine atunci! Hai să mergem la domnișoara în cauză, spun și ne ridicăm de pe scaune exact în
același timp în care profesorul a intrat în sală. Așa că nu ne-a rămas de făcut decât să ne așezăm
la loc.
***
-Doamne, cum reziști la asemenea curs? mă întreabă trădătorul. Mie îmi venea în gând să mă
ridic de jos, să îl iau de gât, să îl scutur bine și apoi să îl arunc pe geam. Nu știam că la UCW
(University Canada West) există asemenea profesori obositori.
-Nu mă lua cu vorba! îi spun răstit, de și îmi venea să pufnesc în râs din cauza torturii prin care a
trecut timp de două ore, oricum o merita. Nu eu l-am invitat la curs. Hai să mergem la tipă dacă
vrei să te mai cred vro dată.
Se uită spășit la mine, oftează și pornim spre sala lui de curs. Înăuntru domnea haosul, erau doar
șase fete, una dintre ele fiind bruneta în cauză iar restul băieți toți îmbrăcați sport, înalți și
drăguți. Am reperat-o pe brunetă și am pornit spre ea. Era mică de înălțime, mai mică ca mine, cu
un păr lung și negru și deținea o pereche de ochi verzi ca de pisică, în rest era comună.
-Bună Milly ! Îți este mai bine acum o întreabă trădătorul. Ea este Iubita mea, spune arătând spre
mine și m-a văzut când te strângeam în brațe ca să te încălzesc. Îi explici tu care este situația că
pe mine nu mă crede.
-Bună! îmi spune cu o voce ușoară ca de copil, adevărul este că el chiar mă încălzea. Nu a fost
nimic mai mult de atâta.
-Bine! Mulțumesc! i-am spus și m-am întors să plec.
-Ai văzut că nu ți-am greșit cu nimic?
-Poate! Nu sunt sigură, dar oricum te faci vinovat de absență. Iar asta nu o să îmi treacă ușor, îi
zic și plec de lângă el, fără să iau în seamă lumea care se uita la noi.
Capitolul 8
Capitolul 8
Alex
Rămân pe loc uitându-mă la blondă cum se îndepărtează, apoi mă întorc spre Milly să îi
mulțumesc pentru că mi-a susținut versiunea în fata ei. Nimic nu m-a pregătit pentru palma pe
care mi-a dat-o. Deși era micuță avea o mână destul de grea.
-Dacă știam că ai iubită nu mă mai culcam cu tine aseară, nemernicule. Ești de cea mai joasă
speță. Îmi este milă și de tine și de ea, ipocritule.
-Milly, știu cum pare dar tu ai cedat, iar eu am luat ce mi-ai oferit. Nu mai întrebat dacă am sau
nu am iubită. Pur și simplu te-ai băgat în pat cu mine, iar eu nu refuz nimic din ce mi se oferă.
-Să stai departe de mine jegule. Ai înțeles?
-Bine scumpa, oricum merci fain că m-ai scos.
Am plecat de lângă Milly și m-am dus în banca mea. Acum trebuia să caut un motiv plauzibil
pentru lipsa mea din viața blonde. Nu cred că o să mă ierte așa cu una, cu două.
Amelia
I-am evitat cu grijă toate apelurile, nu vroiam să știu nimic de el, cel puțin o perioadă până mă
reculeg. Până și pe Carmen am pus-o să mintă că nu sunt acasă de fiecare dată când m-a căutat la
apartament. Seara asta va fi seara fetelor. Le-am sunat pe fiecare în parte și le-am invitat la club,
nu știu de ce nu am mai apucat să ne vedem în ultimul timp dar cert e că în seara asta o să o
facem lată.
Carmen intră val vârtej în camera mea îmbrăcată cu o rochie scurtă neagră care era puțin mai jos
de fund, parul îi era lăsat pe spate drept, arăta ca o diavoliță, în mâini avea două pahare și o sticlă
de whisky Johnnie Walker Black Label, o trântește pe o noptieră și toarnă în pahare și nu se
oprește până nu le umple.
-Hai fată să ne dregem un pic ca să prindem curaj, îmi spune ea râzând. Termin de aranjat părul
și mă alătur ei.
-Până la fund! spune.
-Până la fund aprob și eu, și dau paharul peste cap. Carmen mai toarnă încă un rând și procedăm
la fel ca și anterioarele.
Ajunse în club le caut din priviri pe fete. Doar Julia și Martha erau prezente și se aflau la bar
cochetând cu barmanul. Ne îndreptăm spre el, simțindu-mă deja euforică din cauza băuturii iar
ritmul muzici mă amețea mai tare, dar îmi plăcea.
-Unde-i Larissa? le întreb pe fete. Spunea că vine și ea.

-Nu știm, trebuie să apară și ea, îmi răspunde Martha. Le fac cunoștință cu Carmen și ne
comandăm câte un shot de tequila, le-am dat peste cap și am plecat spre ringul de dans. Cred că
mișcările noastre erau cam lascive pentru că s-au adunat o mulțime de bărbați în jurul nostru care
își lingeau buzele de dorință. După mai bine de jumătate de oră de dans, epuizată și toată
transpirată mă îndrept spre bar ca să îmi mai comand ceva de băut, fetele încă mai rezistă și
dansau așa de frumos împreună atunci când mi-am întors capul spre ring. Acum înțeleg de ce toți
bărbații au fost fascinați, unde mai găsești o blondă, o brunetă și o roșcată împreună dansând
lasciv și bucurându-se de dans.
Am ajuns la bar și am cerut trei shot-uri de tequila, deși nu sunt obișnuită cu băutura le-am
devorat și pe alea trei, îmi plăcea starea de bine pe care mi-o dădea și amețeala care mă
cuprindea pe măsură ce paharele se înmulțeau. La un moment dat observ un tip care se așează cu
nonșalanță pe scaunul de lângă mine. Privirea lui era cercetătoare, mi-a analizat cu atenție fața
apoi îmbrăcămintea. Doamne frumos mai era și mă atrăgea ca un magnet.
Capitolul 9
Capitolul 9
David
Intru în clubul prietenului meu Andrew, cu care am stabilit o întâlnire pentru relaxare deoarece
am muncit prea mult în ultimul timp și nu mi-am luat nici o zi liberă, când îl observ că se uită
fascinat la ceva de pe ringul de dans. Trebuie să fie ceva al năibii de bun de i-a captat atenția
tocmai lui, care este pretențios când vine vorba despre femeile cu care umblă.
Mă apropii de el și îl bat prietenește pe umăr, se uită la mine și își întoarce privirea fascinată
înapoi spre ring dar nu înainte de a-mi face semn să mă uit și eu în același loc ca și el. Îmi ridic
privirea spre ring și văd patru nimfe care își ondula corpul pe ritmul muzici. Erau atât de diafane
și erotice încât îți dădeau impresia că nu sunt reale. Felul în care își mișcau taliile exprimau pură
senzualitate, te făceau să înnebunești. Două erau blonde, una cu parul lung și una cu părul scurt,
o roșcată și o brunetă care îmi părea vag cunoscută.
Blonda cu părul lung se întoarce iar inima mea ratează o bătaie, era îngerașul meu. Era îmbrăcată
cu o rochiță scurtă albă și mulată pe corp ce îi scotea toate formele în relief, în picioare avea o
pereche de pantofi cu platformă roșii, arata divin iar machiajul ei îi punea trăsăturile feței în
evidență. Îmi venea să îi trag un pumn tipului care și-a pus mâinile pe corpul ei, nu suportam să
ie atinsă de altcineva. ușurarea a venit când am văzut că îl împinge râzând și se îndepărtează de
el. Am văzut că părăsește ringul și se îndreaptă spre bar clătinându-se ușor. S-a așezat pe scaun și
a comandat trei shot-uri de tequila și le-a dat pe rând peste cap.
M-am așezat pe scaunul de lângă ea și am privit-o intens. Chiar și amețită era frumoasă.
-Bună îngeraș! am spus zâmbind iar ea și-a lins buzele și se uita un pic confuză la mine.
-Bună frumosule! Îmi iei ceva de băut?
-Sigur că da! Ce ai dori ?
-Surprinde-mă, îmi spune. Până acum nu i-am văzut latura aceasta de fată rea pusă pe fapte rele,
dar îmi plăcea, de fapt totul la ea îmi plăcea, iar faptul că tot își lingea buzele mă făcea să mă
aplec spre ea ca să o sărut. Mi-am apropiat fața de a ei, mi-am pus o mână pe talia ei și una pe
ceafa ei, mi-am apropiat buzele de buzele ei și i-am inspirat răsuflarea care era dulceagă iar apoi
le-am capturat într-un sărut ușor pe care l-am adâncit pe măsură ce dorința din mine creștea. Am
întrerupt sărutul doar atunci când am rămas amândoi fără aer.
Am tras-o în brațele mele și am pus iarăși stăpânire pe buzele ei. Sărutul a fost întrerupt în
momentul în care un tip a tras-o de lângă mine și se uita la ea perplex.
-În momentul ăsta îți iei haina și mergem acasă, țipă tipul la ea.
-Și dacă nu vreau? rostește ea furioasă.
-Cine ești tu și de ce țipi la ea? îl întreb eu în timp ce mă ridicam de pe scaun. Tipul era mai
scund ca mine cu vro cinci centimetrii și tot la fel de bine făcut, diferența dintre noi fiind spusă
de faptul că era mai tânăr ca mine, dar nu cu mult.
-Sunt iubitul ei, îmi răspunde acesta iar eu simt că am primit un pumn în stomac.
-Nu, nu mai e iubitul meu, a ratat această ocazie demult, a replicat îngerașul. Se apleacă spre
mine zâmbind ignorându-l cu desăvârșire pe tipul șaten punându-mi o mână pe piept.
-Nu îți știu nici măcar numele, îmi spune ea la ureche dar mi-a plăcut cum m-ai sărutat și îmi pari
vag cunoscut. Și să știi că eu nu mă cuplez în club, mai adaugă și îmi face din ochi apoi își ia
haina de pe scaun și dă să plece dezechilibrându-se, moment în care și eu și tipul care susține că
îi este iubit, ne repezim să o ajutăm.
-Hai, te duc acasă! îi spune tipul. Se pare că ai băut mai mult decât poți duce.
Vine spre mine apoi îmi sărută scurt buzele și îmi mulțumește, pentru ce nu știu. Apoi pleacă mai
mult împinsă de la spate de tip. Oricum privirea ei s-a luminat atunci când așa zisul ei iubit a dat
buzna peste noi și atunci am înțeles că am pierdut-o. M-am întors lângă prietenul meu și am
început să ciocnim paharele. Cine știe drumurile noastre poate se vor mai intersecta iar atunci
soarta va fi de partea mea.
Amelia
Mă foiesc ușor în așternuturi, încercând să scap de razele de soare ce îmi perturbă somnul.
Durerea de cap e ucigătoare, iar gustul din gură e oribil. Îmi mijesc ochii într-o tentativă de a-i
deschide dar lumina e prea necruțătoare cu ei. Nu trebuia să beau atât de mult aseară iar durerea
de cap sigur e o pedeapsă divină.
Prin minte se perindau tot felul de amintiri din noaptea trecută, ochi albaștrii, ochi violeți, corpuri
bine clădite, săruturi interzise. Unele pasaje le-am uitat dar tot ce mi-a rămas în minte a fost un
sărut înfocat ce l-am avut cu tipul acela brunet, de acolo nu mai țin minte nimic. Efortul de a-mi
aduce aminte lucruri care s-au întâmplat aseară îmi accentuau durerea de cap. Am gemut ușor,
având încă ochii închiși în momentul în care nu îmi dădeam seama cum am ajuns acasă.
O mână urca ușor pe soldul meu gol. Ce ? Sunt goală? Panica m-a cuprins. Prind mâna ce vroia
să înainteze spre tărâmurile interzise și îmi deschid cu teamă ochii, cine știe ce prostie am mai
făcut aseară. Cine știe tip dubios a profitat de corpul meu nevinovat.
Primul lucru pe care îl zăresc este un abdomen perfect lucrat și cu o mică urmă de păr negru ce
cobora de la buric în jos, ce indica un loc încă necunoscut mie. Am ridicat un pic mai sus lenjeria
să vad dacă are chiloți pe el, dar nici atât de mult încât să îl expun în toată gloria iar constatarea
că era absolut gol lână mine mi-a făcut pulsul să urce iar obraji să mi se coloreze. Am tras aer în
piept și am continuat să urc cu privirea pe corpul ce îl aveam lângă mine. Ochii mei au continuat
să colinde pe pectoralii absoluți minunați pe care îi aveam în față, apoi spre un gât gros, spre o
bărbie pătrată ce exprima masculinitate, apoi niște buze bine conturate și cărnoase, apoi spre o
pereche de ochi pur și simplu minunați. Am rămas blocată pe ochii tipului, am înghițit în sec și
mi-am tras lenjeria mai bine pe corp.
Privirea bărbatului de lângă mine devine deodată mult prea senzuală. Căldura intensă din ochii
lui aproape că m-a paralizat. Mi-am pierdut șirul gândurilor atunci când m-a tras cu putere lână
el, iar ochii violet și adânci continuau să mă privească fierbinte. Sărutul a fost la fel de fierbinte
precum îi era și privirea. Senzația aceea de înfrigurare și dorință puse stăpânire pe mine în
momentul în care și-a îndepărtat buzele de a mele.
-Amelia, chiar îmi place de tine. Îmi place să vorbesc și să pierd timpul cu tine. Ador modul în
care zâmbești, felul în care te înfierbânți atunci când simți că ai fost înșelată sau când nu ai
dreptate. Modul cum ridici din sprânceană când ceva te surprinde. Te ador, de la vârful
picioarelor până în vârful părului.
-Alex, ce s-a întâmplat mai exact aseară și de ce ești așa siropos cu mine? întreb cu o voce
răgușită.
-Iubito, pe lângă striptisul oferit la întoarcerea de la club, spune rânjind, și faptul că te-ai sărutat
cu un alt bărbat, nimic. Iar comportamentul meu e datorită atitudinii tale. Am crezut că te-am
pierdut și că nu mă mai vrei în viața ta, dar când am ajuns la tine și m-ai îmbrățișat cu atâta
căldură și felul în care te-ai lipit de mine mi-au dovedit contrariul, fiind acum mai serios ca
niciodată.
-Alex, nu vreau să regret că ți-am mai dat o șansă, îi spun cu o voce frântă și nici nu mai vreau să
dispari așa pur și simplu.
-Bine iubito, îmi spune după ce îmi sărută fruntea. Acum cât îți faci tu toaleta eu mă duc să fac o
cafea și să pregătesc micul dejun, și apropo nu s-a întâmplat nimic aseară între noi. Eu te-am
ajutat doar să îți scoți rochia iar de restul te-ai ocupat singură în timp ce dormeai, nu am văzut
nimic înafară de lenjeria ta sexy, spune și rânjește pervers.
-Mulțumesc că m-ai adus acasă și că ai avut grijă de mine.
-Cu ce mai mare plăcere scumpo.
Nu poate să spună nimic fără să facă totul să pară decadent. Se ridică din pat și am ocazia să îi
văd în toată splendoarea corpul gol, cel puțin din spate. Deja salivez, iar când mă gândesc că a
dormit lângă mine mă ia cu tremurici prin tot corpul. Se apleacă să îți ridice blugi de jos
arătându-mi fundul în toată splendoarea, moment în care mi-am acoperit ochii cu palmele.
Numai râsul lui colorat a răsunat în cameră în momentul în care a ieșit din ea.
Capitolul 10
Capitolul 10
Alex
Intru în bucătărie ca să fac cafeaua promisă blondei și nu pot să încetez să mă gândesc la cât de
norocos sunt și la cum destinul lucrează în favoarea mea. Poate că sunt un ticălos că nu mă pot
decide ce vreau sau pentru că vreau tot ce mi se oferă fără a refuza, poți să-i spui aroganță
masculină dar norocul e ceea ce mă definește.
După o zi și mai bine de cicăleli din partea lui Molly am cedat într-un final să o scot la un club.
Mă săturasem să o tot aud că nu o scot nicăieri când vine la mine sau că nu o plimb suficient de
mult precum ar face-o un idiot îndrăgostit. Auzi, dragoste! Dragostea pentru mine e un simplu
cuvânt.
Am cedat și am scos-o într-un restaurant de fițe așa cum nu am mai văzut, ea fiind obișnuită
numai cu bombe din cartierul ei. Apoi am dus-o în club și tot drumul fiind supus criticelor
precum că experiența asta trebuia repetată până acum.
Cât am așteptat la rând ca să intrăm, din neant a apărut frumoasa Lila, cuprinzându-mă într-o
îmbrățișare și într-un sărut înfocat.
-Mi-ai lipsit aseară puiule, torcea ea lângă mine, nebăgând de seamă fața lui Molly care mai avea
un pic și făcea o crimă.
-Cine e curva asta și ce treabă aveți voi doi? țipă ea la noi doi. Deja eram sătul de urletele ei și de
istericalele ei așa că am prins-o de brați și am tras-o ca să ne întoarcem acasă. Numai că diavolița
de Lila era amatoare de spectacole și nu s-a lăsat mai prejos în fața lui Molly.
-Sunt iubita lui, tâmpito! a replicat Lila. Și singura curvă dintre noi două ești tu. Nu te uiți la tine
cum arăți ? Zici că te-a luat direct de pe centură. Apoi s-a întors spre mine și mi-a încercuit brațul
cu palmele sale astfel încât brațul meu să fie între sânii ei.
-Puiule să mă cauți după ce scapi de prostituată, mi-a dat o bezea și s-a întors de unde a venit,
călcând grațios pe tocurile imposibil de înalte.
-Mă înșeli? Tot timpul ăsta în care nu ai avut timp de mine, tu de fapt mă înșelai? Idiotu năibii să
nu te mai prind la ușa mea. Ne despărțim. Nu mai vreau să aud de tine. Și dă să plece după ce a
făcut ditamai circul în fața unui club de renume, unde multă lume mă cunoaște.
-Vrei să ne despărțim? rostesc eu după ce o prind de mână ca să o opresc să îi spun ce gândesc.

Oricum sunt sătul de aerele și de isteriile tale. Nu îți tace gura nici un moment, în afară de cel în
care îți ocup gura. Ai început să mă dezguști. Pleacă și nu te mai întoarce.
S-a tras cu putere din strânsoare mea și cu lacrimi în ochi a plecat spre strada iluminată. Ființa
asta nu îmi provoca decât nervi, bineînțeles și altceva dar asta doar în pat. Am intrat în club cu
intenția de a bea ceva tare ca să îmi calmez nervii și să mă gândesc cum să fac să o împac pe
brunetă, nu îmi era total indiferentă, doar că era colo de fiecare dată când aveam nevoie de o
eliberare și asta îmi mai ridica moralul.
Mă împing în oameni ca să îmi creez drum spre bar dar imaginea care îmi este oferită îmi taie
respirația. Blonda mea era în brațele unui tip și se sărutau de mama focului. Am înaintat cu
tupeul care îmi este caracteristic și am tras-o din brațele tipului brunet. Nu am stat prea mult la
discuții și am împins-o spre ușa de ieșire. Îmi venea să îi plesnesc fundul ăla sexy când am văzut-
o că îi mai dă un sărut înainte să plece.
Ajunși acasă la ea mai mult cărând-o în brațe decât pe jos, blonda nebună a intrat în cameră și a
început un dans lasciv, unduindu-și formele pe o melodie imaginată de ea. M-am așezat pe pat ca
să pot să mă bucur de spectacol nestingherit iar ea și-a dat rochia jos, rămânând doar într-o
lenjerie albă dantelată și pantofi ei roși. S-a apropiat de mine mârâind ușor și m-am sărutat, nu
era nimic sexual în sărutul ei, era pur și simplu un sărut dat persoanei iubite, și-a așezat capul pe
pieptul meu și a adormit.
Când credeam că o să am parte de un spectacol, ea a adormit. I-am dat tocurile jos, m-am
dezbrăcat și m-am băgat în pat lângă ea, strângând-o la piept, sunetele ca de bebeluș pe care le
scotea în somn îmi aduceau zâmbetul pe buze și mi-am dat voie să mă relaxez în sfârșit după
seara obositoare pe care am avut-o. Mi-am băgat părul în nasul ei, până și acesta mirosea a
bebeluș, nici nu știu când am adormit.
-Hei! Ce se aude de cafea și micul dejun ?mă scoate blonda din reverie.
-Imediat iubire, îi spun cu zâmbetul pe buze.
Amelia
Mă apropii de spatele lui musculos și îi dau un sărut la mijlocul coloanei, apoi îmi iau cana cu
cafea în mână și mă așez pe scaun la masă, zâmbindu-i bucătarului mei.
Ușa bucătăriei se dă de perete Iar Carmen intră mai ceva ca un taifun. Oare când o să înceteze să
intre așa de furtunos.
-Fată ești bine ? Unde naiba ai dispărut aseară? îmi țipă ea. Și mai lăsat cu cele două zăpăcite pe
cap, care au băut de abia se mai țineau pe picioare și a trebuit să le car eu peste tot. Zi-mi măcar
că ai avut o bunăciune de motiv ca să pleci și că acest motiv are ochi albaștrii și un metru
nouăzeci înălțime. Dar mai întâi dă-mi și mie o cană de cafea ca să îmi revin de aseară.
Nici bine nu a terminat de spus că vrea o cană de cafea că a și apărut în fața ei. Observ fața
uimită când vede mâna masculină care pune cana în fața ei, dar toți banii o face fața ei atunci
când dă cu ochii de Alex, e făcută praf, bustul gol o dă peste cap iar mie îmi vine să râd când o
văd fâstâcită. Se uită la mine iar eu îi zâmbesc și din nou la Alex. Ochi violet e șoapta care se
aude în bucătărie. Apoi își revine din impact. E curios cum se fâstâcesc fetele când dau cu ochii
de el și nu e prima dată când observ asta, până și el este conștient de farmecul pe care îl produce.
-Bună Motivule! Eu sunt Carmen, se prezintă ea.
-Alex, i-a răspuns cu un zâmbet pe buze.
-Ești a năibii de frumușel a mai adăugat.
Nu am mai avut timp să mai adăugăm ceva că pe ușă intră un tip brunet, Marcus. O sărută pe
Carmen scurt pe buze, îmi sărută mâna apoi dă noroc cu Alex.
-Alex tocmai ai de hrănit patru persoane cu tot cu tine, îi zic în momentul în care îi dau și o
palmă peste fund în glumă, așa că apucă-te de gătit. Și începem toți să râdem.
Capitolul 11
▶
Capitolul 11
Amelia
Săptămânile petrecute alături de șatenul meu au trecut cu o viteză surprinzătoare, nici nu știu
când am început un an nou și uite că mă regăsesc aici în brațele lui în timp ce el îmi trasează
cerculețe pe spate moleșindu-mă complet.
Sunt patru luni frumoase de când îmi este alături iar lucrurile au început să meargă mai bine de
atunci, din seara clubului, tot odată și seara în care am început să dormim împreună. Știu că el
vrea ca să ducem relația la un alt nivel din modul în care mă privește, mă atinge. Nu ratează nici
o ocazie să mă atingă în moduri mai mult decât subtile, ceea ce arată că își dorește să mă vadă
sub el.
Ceea ce nu știa el era că și eu îl doream la fel de mult precum mă dorea el, dar faptul că pentru
mine ar fi pentru prima oară mă făcea să am rețineri. Felul lui de a se comporta cu mine, grija pe
care mi-o poartă, m-au făcut să mă îndrăgostesc de el. Îmi vine să zâmbesc când îmi amintesc
cum intra el țanțoș în sala de curs ca să îmi aducă o cafea și ca să îmi fure un sărut că, cică îi
poartă noroc.
Un oftat adânc mi-a scăpat din piept, trupul meu reacționa la mângâierile lui devenite acum mai
insistente, punând deja palma lui pe fesa mea stângă.
-Am nevoie de tine, mi-a șoptit iar trupul meu trădător a început să tremure de dorință.
Alex mi-a dat capul pe spate și a pus stăpânire pe gura mea cu atâta ardoare încât simțeam că
trebuie să mă țin strâns de umerii lui lați, sau altfel mă pierdeam în marea aceea de senzații.
Continuând să mă sărute, el mi-a scos tricoul pe care îl aveam pe mine la fel ca și pantalonii
scurți. Fața mi-a luat brusc foc în momentul în care am rămas total descoperită în fața lui.
-Nu te mai jena, ești atât de frumoasă și ai un corp extraordinar de minunat și tentant încât rezist
cu greu să nu te iau acum.
Gândurile pe care le aveam cu privire la faptul că stau goală în fața lui au dispărut în momentul
în care mâna mi-a mângâiat coapsele, ca mai apoi să își facă loc între ele. Cealaltă mână
jucându-se cu sfârcurile mele întărite, provocându-mi o plăcere senzuală. Nu mă mai puteam
abține, nu mai aveam nici un control asupra propriilor mele reacții, respirația îngreunându-se iar
gemetele scurte părăsindu-mi gâtul. Alex repetând aceleași mișcări de du-te vino înăuntrul meu.
M-am lipit mai tare de el, fiind încordată mai tare ca un arc, iar buzele lui mi-au capturat
suspinele în momentul în care și-a înfipt degetul mai adânc aducându-mă la climax. S-a petrecut
atât de repede, explodând în mine cea mai incredibilă stare de extaz, vlăguindu-mă încet.
S-a ridicat de pe pat în picioare, scoțându-și hainele într-un mod lent și chinuitor pentru mine, iar
privirea lui plină de dorință care îi întuneca ochii nu i-a părăsit nici un pic pe ai mei. Complet gol
Alex era pur și simplu minunat. Crezusem că e un bărbat frumos, perfect, dar ceea ce vedeam era
pur și simplu magnific. Un trup înalt, conturat de o musculatură fermă, piept lat și bine conturat.
Mijlocul părea ca de granit, chiar și coapsele înfășurate în coarde de mușchi, erau groase și
puternice. Umerii și brațele erau și ele așa de musculoase încât cred că erau mai mari decât un
șold de al meu. Mă mir că nu a reușit să mă zdrobească ce ele când mă îmbrățișa, iar bărbăția lui
era pe măsura corpului.
În momentul în care s-a apropiat de pat m-am simțit ca o căprioară care cade pradă leului. Buzele
lui au început să îmi colinde abdomenul insistând pe zona de sub buric, înaintând spre sâni
pentru ai tortura cu limba și dinții, urcând cu mușcături mici pe gât până a ajuns la gura mea și
m-a sărutat într-un fel în care și-a exprimat toată dorința strânsă în el până acum. Momentul în
care i-am simțit pătrunderea adică în mine mi-a tăiat respirația iar durerea pe care am simțito era
sfâșietoare umplându-mi ochii de lacrimi. Eram prea copleșită. Mi-a prins capul în palme și mi-a
sărutat ușor obrajii, gestul făcut cu tandrețe mă făcea să uit durerea.
-Dacă dorești ne oprim acum! mi-a șoptit cu respirația lui întretăiată. Nu vreau să suferi!
-Nu, nu ne oprim, continuăm și îl sărut.

El mă prinse cu o mână de ceafă, ținându-mă prizonieră, în timp ce mă săruta pătimaș, mișcările
lui au trecut de la lente la adânci și din ce în ce mai rapide. Nu mai simțeam nici o durere,
plăcerea luându-i locul făcând ca trupul meu să se încordeze pe moment ca pe urmă să explodez
într-un orgasm răvășitor. La scurt timp începu și el să se scuture puternic, fiind la rândul lui
cuprins de extaz.
Mâinile lui rătăceau pe trupul meu, mâinile mângâindu-mi spatele și sărutându-mi ocazional
fruntea. Mi-am lipit capul de pieptul lui, ca să îi ascult bătăile inimii care erau sincronizate cu ale
mele. L-am strâns îndelung în brațe așteptând ca trupurile noastre să își revină. Momentele de
tăcere dintre noi fiind întrerupte doar de gândurile noastre, el gândindu-se la ale lui, iar eu
gândindu-mă când am ajuns să îl iubesc. Gând ce mă paraliza.
Nu îmi doream să ajung dependentă de cineva sau să sufăr din cauza unei despărțiri care ar
putea să îmi împietrească inima mai mult decât o am. Experiența pe care am avut-o cu Gideon a
fost mai mult decât am putut suporta ducându-mă până aproape de nebunie.
-Nu vreau să mă faci să sufăr, i-am spus spărgând liniște ce ne înconjura.
-Nu am să te fac să suferi, îți promit micuțo.
-Vreau ca atunci când ai să îți pierzi interesul pentru mine și ai să găsești pe cineva de care o să
îți placă mai mult decât mine, atunci când deja devin obositoare să îmi spui și ne despărțim. Nu
vreau să devenim doi nebuni care își vor reproșa neajunsurile din relație.
-La fel și tu să procedezi. Când găsești un tip care te face mai fericită de cât te fac eu să îmi spui
și să mă dai la o parte fără să te uiți în urmă pentru că tu ești prea bună pentru mine iar eu nu te
merit. Sunt un ticălos și jumătate.
Ultima lui mărturie mi-a transmis un fior pe coloana vertebrală și m-am strâns mai mult în
pieptul lui, căzând pradă somnului.
Alex
Mă uit la Amelia cum doarme liniștită lângă mine și nu încetez să mă gândesc la cât de nemernic
sunt. Mă surprind și pe mine când mint cu atâta nonșalanță. Ea nu merită mințită, mai ales când
mă gândesc la cât de dulce a fost sub mine, la felul în care mâinile ei îmi mângâiau spatele și
umerii. Mi s-a predat fără nici o condiție și în totalitate.
Oftez ușor și mă dau jos din pat, asigurându-mă că doarme în continuare. Am de dat un telefon în
ciuda faptului că e târziu. Ies pe hol și mă asigur că nu e nimeni prin preajmă și intru în bucătărie
pentru a putea forma numărul Otiliei liniștit. Telefonul nu sună nici măcar de două ori că ea și
răspunde cu vocea ei ușor răgușită.
-Bună iubitule!
-Bună dragă! Nu pot sta prea mult la telefon pentru că știi că am mult de învățat în perioada asta,
dar ți-am promis că te sun și m-am ținut de promisiune.
-Mrr iubitule, îmi este dor de tine în patul meu, hai spune-mi că vii la mine. Te rog!
-Nu, nu pot să vin și vreau să îți spun că în următoarele două, trei săptămâni nu o să ne vedem
pentru că trebuie să mă pregătesc pentru comisia care o să îmi ia interviu pentru postul ăla de
avocat, pe care m-ai ajutat tu să îl prind și nu ași vrea să ratez șansa asta. Mă înțelegi, nu?
-Da iubire te înțeleg. Atunci te las. Îmi este dor de tine.
-Și mie îmi este dor de tine. Am să mă gândesc la tine.

Și am închis conversația înapoindu-mă în pat lângă blondă. Îi cer iertare în mintea mea pentru că
îi înșel încrederea și că va suferi din cauza mea, dar mie mi-au plăcut femeile mai mature ca
mine și care m-au putut ajuta să evoluez pe scara socială iar ea este singura care m-a făcut să mă
uit la ea fără să gândesc din punct de vedere materialist. Sper ca într-o zi să mă ierte pentru tot
ceea ce îi fac, pentru că ea ar fi cea mai potrivită ca soție a mea și mamă pentru copii mei, doar
că până atunci mai am de evoluat pe scara socială ca să îi ofer ceea ce merită.
Capitolul 12
Capitolul 12
Carmen
Când mă uit la proasta asta mică și blondă și îmi vine să o iau de ciufi și să o scutur până se
trezește la realitate. Zbârnie mai ceva ca un titirez cu telefonul ăla în mână creându-mi și mie o
stare de agitație și îmi distrage atenția de la emisiunea la care mă uit de pe canapeaua din
sufragerie . Cred că e a mia oară de când trimite mesaje fără să primească un răspuns, cred că
știu și cine e destinatarul mesajelor.Nu o întreb nimic dar o las să văd cât mai rabdă și am să
încerc pe urmă să îi deschid ochii. Trebuie să vadă că nu toate sunt roz și să nu mai fie atât de
naivă.
Bărbații în ziua de astăzi sunt răi. S-au feminizat prea mult iar obiectivele nu mai sunt cele care
au fost pe lângă cel evident și anume sexul. Recunosc un ipocrit și un farsant când îl văd iar
iubițelul ei mai mult ca sigur intră acum în categoria asta. E deja al doilea weekend când nu îi
răspunde la telefon. Dar ea ca o naivă încă crede că s-a dus acasă și că probabil nu are semnal de
și a dispărut ca măgarul în ceață fără a-i da explicații. Un vorbim mai târziu spus la repezeală și
atât nimic mai mult.
Off! Ce mă enervează tipul ăsta de bărbat! Îi cunosc pe toți, de la cei căsătoriți cu copii acasă
care își mint nevestele cu nerușinare atunci când spun „iubito a apărut ceva neprevăzut și a
trebuit să mai rămân la servici" ele neștiind că neprevăzutul ăla are doi craci imenși, fund
bombat, sâni fermi și ridicați. Nu, ele sunt atât de orbite de dragostea lor încât li se aștern preș la
picioarele lor ne mai rămânând decât să zică „șterge-te de mine, calcă-mă în picioare căci sunt
femeie și sunt oarbă". Și tipul celălalt „te iubesc iubi, dar sunt puțin ocupat, am probleme în
familie și nu pot petrece atât de mult timp cu tine precum vreau dar când problema o să dispară o
să fiu numai al tău". Tipul care joacă la dublu, care ia ce nu oferă cealaltă și viceversa, Și evident
tipul la fraierul ăsta, pentru care blonda e ca titirezul, care se crede stăpân pe cineva, care se
joacă cu sentimentele și căruia nu îi pasă de nimic. Evident tipul cel mai periculos de bărbat, cu
suflet meschin.
Îi cunosc pe toți și pentru asta trebuie să îi mulțumesc lui Eduard. Mi-a schingiuit corpul și mi-a
distrus sufletul, dar i-am plătit cu aceiași monedă, nimic din ce îmi face rău nu rămâne
nepedepsit.
Încă îi simt palmele bătătorite pe corp, încă îi simt forța pumnului cu care mă lovea iar
coșmarurile încă nu m-au părăsit. Aveam doar patrusprezece ani când sufletul meu a murit,
atunci când am fost desfăcută în bucățele.Era ora zece seara când veneam de la petrecerea de
sfârșitul gimnaziului împreună cu prietena mea Cory, povestind ce frumoasă a fost petrecerea și
ce bine arătau băieții și cât de cavaleri au fost, moment în care am auzit roți ce au scrâșnit pe
asfalt și niște faruri imense m-au orbit. Nu am avut timp să reacționez pentru că am simțit cum
sunt trasă în mașină și nici nu am văzut pumnul care mi-a dat în față pierzându-mi pe moment
cunoștința. Nu m-am trezit decât atunci când am fost trasă jos din mașină cu brutalitate la
marginea unei păduri, nimic din peisajul ce mă înconjura nu îmi era cunoscut.
-Te-ai trezit curvo? au fost primele cuvinte pe care le-am auzit din gura acelui bărbat, spuse cu o
voce plină de alcool.
-Vă rog duceți-mă acasă, nu vă cunosc și nu v-am greșit cu nimic, îl imploram eu printre lacrimi.
Dar singurul lui răspuns a fost doar o palmă dată peste față urmată de un pumn dat cu putere în
stomac. Lovituri ce mi-au pus corpul firav la pământ. Mi-a sfâșiat rochița dintr-o mișcare, era
rochița mea preferată, albastră cu volănașe. I-am simțit palmele cum îmi zgâria piele în timp ce
îmi strângea sâni cu putere aproape strivindu-mii, plângeam în hohote și îl imploram să îmi dea
drumul dar singurele lui cuvinte erau „curvă, curvă, curvă" urmate de alte lovituri în stomac și
peste față ce aproape mă duceau în stare de inconștiență. Ultimele mele amintiri pe care le mai
am din seara aceea nefastă sunt sunetul produs de chiloțeii mei cu hello kitty care au fost rupți cu
bestialitate, durerea ce îmi sfâșia abdomenul în momentul în care m-a pătruns și fața celui care
m-a distrus ca femeie, apoi am simțit ușurarea pe care ți-o dă binevenita stare de inconștiență.
De aceea caut să mă răzbun pe fiecare bărbat în parte, tratându-i ca niște sclavi sexuali, forțându-
i până aproape cad în delir. Satisfacția pe care o am în momentul în care îi văd sfâșiați și plini de
durere e ca un plasture pusă pe o rană ce sângerează.
-Crezi că Alex mă înșeală? sunt trezită din reverie de micuța blondă. Plângi? o aud întrebându-
mă mai apoi pe un ton serios.
-Nu, nu plâng, cred că am să răcesc pentru că îmi curg ochii. Nu știu când m-am pierdut în
vâlvoarea amintirilor și nici momentul în care au început lacrimile să îmi curgă. Clar blonda asta
nu are un efect pozitiv asupra mea. Îmi amintește de surioara mea pe care nu am mai văzut-o de
doi ani de zile. Am să încerc să o protejez cum am să pot de lumea asta infectă și de iubitul ei
abject. Și sigur că nu te înșeală, poate chiar nu are semnal sau poate nu mai are baterie. Stai
liniștită că o să vină el până la urmă.
-Bine! Mulțumesc pentru că îmi ridici moralul, și îmi dă o îmbrățișare sufocantă. Vrei să îți fac
un ceai ?
-Dacă ești tu drăguță!
Numai bine ce se pornește spre bucătărie că îmi sună telefonul. În sfârșit mesajul pe care îl
așteptam de mult timp.
-Nu îmi mai fă ceai, țip la ea în timp ce îmi înhaț geaca din cuier. Plec și nu știu când mă întorc.
-Bine! aud răspunsul ei înfundat din bucătărie. Eu ceai tot fac dar pentru mine.
***
-Ce faci păpușă? aud vocea preaiubitului meu Ben. Sar repede de pe canapeaua pe care stăteam
în restaurant direct în brațele lui mari. El este singurul care mă cunoaște cu adevărat și îmi știe
povestea vieții, cu el mă simt în siguranță.
-Ben! țip eu extaziată, ce dor mi-a fost de tine. De când afacerea a luat amploare te văd tot mai
rar. Am luat împreună loc pe canapea și după o gândire intensă mi-a răspuns pe un ton supărat.
-Mda știu, dar să nu crezi că nu sunt la zi cu ceea ce faci și de aceea trebuie să discutăm despre
anumite elemente din viața ta care pot pune în pericol afacerea.
-Ben, tot timpul am fost precaută, știi bine că nu te-și pune în pericol atât pe tine cât și afacerea
ta.
-Ceea ce mă îngrijorează pe mine e legătura ta cu Marcus Hoffman. Îți sună cunoscut?
-Marcus ? Ce treabă are el cu asta? În plus îl țin pentru plăcere, el e singurul care a reușit să mă
domine și să mă facă să simt plăcere. Mâna lui mare mi-a luat mâna în palmă și mi-a mângâiato
ușor.
-Nu lăsa o plăcere de moment să strice ani de afaceri. Și ține minte că dacă cad eu, cazi și tu și
toți ceilalți.
-Ce treabă are totuși Marcus cu afacerea? întreb eu cu o curiozitate vizibilă, acum că mi-a captat
pe deplin atenția.
-Marcus e fost agent F.B.I Carmen. Încă nu am aflat motivele pentru care s-a retras dar e totuși
bine să fim precauți. Nu știm sigur dacă mai colaborează sau nu cu guvernul dar nu trebuie să ne
bazăm pe supoziții. Să ne bazăm pe supoziții în afacerea nostră e ca și cum am juca ruleta
rusească doar că în loc de un singur glonț se vor găsi două care au posibilitatea să ne ciuruiască.
-Știam că el e avocat nu fost ofițer F.B.I!
-Nu orice ofițer scumpo ! Era specialist în crimă organizată și trafic de droguri.
-Deci dăm de belea dacă se prinde că e ceva ne în regulă cu mine.
-Da scumpo! De aceia te rog să iei distanță de acest personaj.
Cum mi-am ridicat privirea ca să mă uit la fața serioasă a lui Ben, vad un personaj care mi-a atras
atenția și care este motiv de suferință pentru colega mea de apartament.
-Scuză-mă Ben cinci minute, am ceva de rezolvat. Zic repede și mă pornesc cu pași mari spre
imbecilul care acum se sărută cu patimă cu o roșcată care ar putea avea vârsta mamei lui. Ce e în
neregulă cu omul ăsta. Dă trandafirul care îl așteaptă acasă pe buruiana asta ofilită!
-Bună colega! Le strig celor doi amorezi. Privirea la imbecil își merită toți bani în momentul în
care dă ochi cu mine.
-Carmen! îmi spune cu o voce înecată în groază. Femeia de lângă el mă analizează fără cea mai
mică jenă și la fel o fac și eu. Roșcata asta mai are un pic și ajunge ca o stafidă ceea ce îmi aduce
un rânjet de superioritate pe față. Te ajung din urmă Eliza! îi spune dobitocul. Se vede pe fața ei
că nu îi convine dar nici eu nu mă las mai prejos.
-Trebuie să vorbim dragule! îi spun folosind o voce senzuală dinadins și văd că tactica mea dă
roade că le cade la amândoi fața. Doar nu am să îi ușurez tocmai eu situația.
-Du-te și așteaptă-mă în mașină Ely, te rog! Rezolv situația de aici și vin și eu.
Nu i-a căzut cu bine vorbele la stomac se vedea pe fața ei, dar se întoarce pe tocurile ei de
douăzeci de centimetrii și pleacă cu umerii tremurând de furie. Nesimțitul se simțea ușurat că
stafida a plecat fără a face scandal.
-Mă uimești Alex dragă! Tocmai cu mămica ți-ai găsit să ți-o tragi! Ești de râsul curcilor. Singura
calitate la stafida aia era aurul care o trăgea în jos din cauza greutății, îi spun și pufnesc într-un
răs colorat.
-Carmen, începe el cu o voce rugătoare, te rog să nu îi spui la blondă ce ai văzut aici!
-Ce primesc dacă nu îi spun?
-Orice dorești tu! Numai te rog să nu îi spui.
-Uite cum facem băiețică dragă. Dacă până la miezul nopții nu te prezinți la ușa Ameliei cu
implorări că ai fost un dobitoc că ai lăsat-o singură atâtea zile bune, și cu o scuză plauzibilă și
alte lucruri pe care o fac pe o fetiță să plângă de emoție, ești un om mort. Pentru că am să o
conving pe blondă că numai mort mai valorezi ceva. Ai înțeles scumpule? Oftatul lui mă
îngrețoșa. Oare era atât de greu să alegi între o stafidă și un strugure proaspăt și zemos?
-Bine! Am să fiu acolo și e posibil să întârzii un pic așa că vreau să îți ții gura. Fac semul că îmi
închid gura cu fermoarul și că arunc cheia.
-Acum scuză-mă mă așteptă cineva care chiar valorează ceva. Mă răsucesc pe vărfuri și plec la
masa unde mă așteaptă Ben.
-Un fost amorez Carm? mă întrebă mustăcit.
-Nu! Un idiot care e iubitul fetei cu care stau eu.
-Ahh da! Bună fată! Inteligentă mișcare că te-ai mutat cu ea. E cuminte, la locul ei, prea mulți
prieteni nu are, are cazierul curat, fără aventuri prea mărețe iar ca bonus e studentă, lucru ce îți
ușurează munca. Numai ideală pentru acoperirea ta.
-Chiar știi totul despre mine! zâmbesc eu infatuat.
-Am să îți trimit pe cineva cu detaliile afacerii ce va avea loc curând.
-Trimite-mi-l pe Paul. Deja îmi este dor de nebun. Se ridică în picioare, mă trage într-o
îmbrățișare de urs, iar când se îndepărtează îmi spune cu un zâmbet:
-Dorința ta este poruncă pentru mine! Dar asta o știi deja. Și s-a îndepărtat de mine.
Capitolul 13

Capitolul 13
Alex
Urăsc când mi se impun termene limită, mă enervează teribil oamenii care încearcă să mă
domine. Și ce dracu căuta ea în Richmond? Nu știam că mexicana e pasăre călătoare, dar din câte
am observat când mergeam la Amy e că tipa nu este tocmai ușă de biserică și lucrul cel mai rău
este că acum mă strânge cu ușa să fac ceva ce nu îmi doresc. Nu vreau să o pierd pe blondă
pentru simplu motiv că mă dă peste cap când sunt cu ea și tot timpul face horă în creierul meu
când nu sunt lângă ea. Iar ideea că m-ar putea părăsi îmi strânge stomacul ca într-o menghină.
Întâlnirea mea cu Eliza a fost dată peste cap de brunetă. Nici măcar nu m-a crezut când i-am spus
că tipa îmi era pur și simplu o cunoștință și nu vro iubită rătăcită. Păcat! Ași fi vrut să am totuși o
relație cu Ely chiar dacă sexual nu mă satisfăcea mai mult decât mâna mea dreptă și asta e mult
spus. Dar relațiile pe care le are m-ar fi ajutat să îmi dezvolt și o afacere pe lângă viitoarea mea
carieră de avocat.
Da sunt un egoist și vreau de toate! Îmi plac toate lucrurile care le pot lua cu ușurință și care nu
mă fac să ies din zona mea de confort. Am ajuns în fața blocului și de jos observ că lumina din
camera blondei este aprinsă, iar două siluete ce se îmbrățișează apar pe fundalul ferestrei.
Cele mai rele gânduri m-ai năvălit în cap. Nu o cred capabilă să mă înșele dar aparențele înșeală
iar eu sunt cel mai bun exemplu în asta. Alerg spre lift dar când ajung la el observ că e ocupat, nu
am timp să îl aștept așa că încep să alerg pe scări. Mă simt ca un prost alergând așa pe trepte și cu
un buchet de trandafiri în mână. Aproape îmi pierd răsuflarea când ajung la ușa blondei nu mai
aștept să îmi trag sufletul că pun degetul pe sonerie și sun lung. Înțeleg că este o oră târzie, mai
exact aproape ora trei dimineața. Drumul a durat mai mult decât trebuie, iar criza de nervi a lui
Ely a fost pe măsura supărării și unde mai pui că am alerga ca prostul să găsesc un magazin de
unde să iau flori și ciocolată.
De ce naiba nu răspunde nimeni? Ce fac în momentul ăsta? Imagini cu Amelia țintuită sub un alt
bărbat, sărutându-i piele gâtului și al claviculei, unghiile care îi zgârie ușor pielea spatelui,
picioarele ei fine încolăcindu-i talia, sunetele mici pe care le scoate în momentul pătrunderii,
toate mă aduc la nebunie. Cred că am să îi omor pe amândoi dacă s-a întâmplat ceva într ei.
Nimeni nu are voie să atingă ceva ce este al meu.
Ușa se deschide într-un final, dar ușurarea că cineva a deschis în sfârșit ușa nu mă cuprinde,
deoarece în pragul ușii stă un bărbat înalt, foarte bine făcut având vârsta cuprinsă între douăzeci
și opt de ani și treizeci de ani. Are o tunsoare militărească, corpul îi stă foarte drept și rigid, are o
privire aspră care te face să faci cale întoarsă. Pielea îi era cafenie, brunet cu ochi căprui. Visul
oricărei fete!
-Cine ești de vii la ora asta aici? întreabă cu o voce groasă de zici că tună când vorbește.
-Sunt iubitul Ameliei!
-Amelia nu are iubit! îmi răspunde pe un ton indiferent care îmi întindă nervi la maxim.
-Dacă nu avea nu eram la ușa ei! E logic, nu?
-Ca să te afli la ușa unei fete la trei dimineața nu trebuie să îi fii neapărat iubit, pur și simplu să ai
alte scopuri.
Singurele cuvine care îmi trec prin minte cu privire la individul ăsta sunt: nesuferit, arogant, dur,
încăpăținat, recalcitrant și mă plictisea cu logica lui pentru că înțelegeam unde bate.
-Cum spui tu frate! Dar unde e blonda că la ea am venit. Pentru o secundă văd o sclipire de
malițiozitate în ochii lui, îmi zâmbește cu infatuare, iar răspunsul lui e ca benzina aruncată peste
foc.
-Amy se îmbracă! Vine răspunsul lui direct. A avut o... hmm... cum să îți spun ție ca să te prinzi
mai repede, am avut o confruntare care a lăsat-o puțin udă sau mă rog mai mult. Și își lipește cel
mai îngâmfat zâmbet iar cota mea de nervi a ajuns la maxim.
-Dă-te la o parte că vreau să vorbesc cu Amelia! Și dacă o să mă oprești, nu am să răspund e

mine.
-Cine e la ușă Lucas? o aud strigând pe blondă.
-Te-ai îmbrăcat dragă? o întreabă individul.
-Credeai că te aștept pe tine să mă îmbraci! aud răspunsul pe care îl dă râzând, moment în care
m-am bufnit în tip aproape dărâmându-l ca să intru în casă.
Amelia
După ce am așteptat încă o zi întreagă să primesc un semn de la Alex, mi-am făcut o baie cu
săruri minerale care m-au moleșit complet și mi-a provocat o stare de somnolență iar oboseala
din ultima săptămână spunându-și cuvântul. M-am băgat în pat și nici nu știu când am adormit.
Tot ce știu e că m-am trezit cu o cană de apă aruncată peste mine și cu cumnățelul meu sau mă
rog viitorul cumnățel care râdea cu poftă, de parcă a făcut nu știu ce faptă măreață. A doua
persoană pe care am văzut-o a fost Mia care și ea la rândul ei râdea. Nu degeaba ăștia doi sunt
împreună, au aceleași obiceiuri proaste.
După ce am stat de vorbă cu ei și i-am întrebat despre vacanța pe care au petrecut-o în Westham
Island, am plecat la baie să mă schimb pentru că printre timp am aranjat cu o colegă să dorm la
ea ca să nu ne înghesuim trei persoane pe un singur pat. Cum Carmen era plecată iar ușa ei
încuiată, nu mă puteam folosi de dormitorul ei. În timp ce mă schimbam am auzit soneria cum
suna lung și insistent. Nici unul dintre cei doi nu s-au grăbit să răspundă la ușă.
Nu înțeleg cine ar putea fi la o oră atât de târzie, dar de când locuiesc cu Carmen nimic nu mă
mai poate surprinde. Am ieșit pe hol să îmi iau și papucii în picioare când am auzit voci ce
păreau tensionate. Aud o bufnitură iar în secunda următoare șatenul meu a năvălit în hol.
-Te deranjează îngâmfatul ăsta? îl aud pe Lucas întrebând, observându-i de asemenea și dorința
de o confruntare cu un alt mascul alfa.
-Nu dragule! Nu mă deranjează.
-Bine atunci Amy ! Dacă nu ai treabă cu mine, eu mă retrag în cameră. Mă strigi dacă te
necăjește individul ăsta.
Mă uit după Lucas până dispare din vizor. Moment în care simt cum florile pe care le-am zărit în
mâna lui Alex îmi sunt aruncate la propriu în față, provocându-mi mici zgârieturi pe obraz. Mă
întorc spre el cu fața fiind mai mult tristă decât furioasă, când îl aud cum se turează în gol.
-Eu fac sacrificii ca să vin la tine gândindu-mă că am să îți fac o surpriză frumoasă și când colo
cel surprins sunt eu. Te găsesc cu un bărbat în casă care are probabil încă odată vârsta ta. Și eu ca
prostul îmi sacrific timpul petrecut cu familia ca să stau cu tine. Iar tu, tu mă înșeli. Ultima
propoziție mai mult a strigat-o decât a vorbit normal.
-Nu cumva tu mă înșeli și te temi că eu îți plătesc cu aceiași monedă? Știi doar că hoțul de hoț se
teme! Iar florile mi le puteai oferi frumos, nu să mi-le arunci în față că până la urmă suntem
oameni civilizați și cu o anumită cultură, dar se pare că la tine s-a întors timpul în epoca de
piatră. Mă ridic de pe fotoliu de unde îmi luam papuci și dau să părăsesc apartamentul exact când
sora mea și cumnatul meu năvălesc în hol ca să vadă de se întâmplă, tăcerea lăsându-se peste noi.
-Alex fă cunoștință cu cumnatul meu Lucas. Lucas fostul meu prieten Alex. După ce fac
prezentările mă întorc spre Alex care era roșu ca racul la față și care și-a dat seama de greșeala
imensă pe care a făcut-o.
-Felicitări Alex! Tocmai ai dat-o în bară cu brio.
-Mia te sun mâine să ne întâlnim ca să mai vorbim după ce ies de la cursuri. Noapte bună tuturor!
Capitolul 14
Capitolul 14
Alex
Oficial sunt un prost! Pe lângă faptul că m-am îndoit de Amy și am gândit ce e mai prost despre
ea i-am aruncat și florile în cap. Nu am mai rezistat nervilor și am cedat în fața lor. Am căutat-o
pe mai bine de opt străzi, de la universitate până în Vancouver City Centre și nici urmă de ea, nu
știu unde a putut dispărea așa repede cineva.
Plin de frustrări pentru că am dato în bară, intru în camera mea întunecoasă, liniștea din
apartament fiind prea sinistră, fiind obișnuit cu petrecerile date de Max și cu fetele pe care
ocazional le mai aducea acasă. Tăcerea fiind acum apăsătoare mai ales că avea nevoie să își
manifeste starea de agitație pe care o avea.
Am aprins becul ce lumină dintr-o dată camera spațioasă. Mare mi-a fost surprinderea când de
sub pilota mea de pat ieșeau plete brunete lungi. Silueta care se contura sub pilotă se foia ușor
sub ea. Doi ochi verzi ca de pisică s-au deschis de pe fața lăptoasă a femeii ce stătea în patul
meu.
-Mi s-a făcut dor de tine iubitule. Mi-a spus femeia cu cea mai senzuală voce posibilă, iar corpul
meu nu a rămas indiferent la vocea și chipul care mă priva cu atâta dorință.
Mi-am dat jos sacoul albastru într-un ritm lent, urmat de tricoul alb. Aceiași destinație au avuto și
pantofii sport, șosetele și blugii de pe mine, rămânând numai în boxeri. Femeia avea ochii aprinși
de dorință, își umezea buzele roșii și cărnoase în timp ce mă îndreptam spre ea.
În momentul în care am ajuns lângă ea, respirația ei era deja precipitată. S-a ridicat din pat, ea
fiind deja goală, privindu-mă cu o privire pofticioasă. Mâinile ei au urcat ușor de la bata
boxerilor pană sus pe pieptul meu, unghiile pictate cu roșu aprins intrau ușor în carne. S-a
apropiat de mine frecându-și ușor sfârcurile întărite de pieptul meu, mi-a mușcat cu buzele pielea
gâtului atingându-mi punctul sensibil. Cu sâni presați în continuare de mine, s-a lăsat într-o
alunecare ușoară până a ajuns în genunchi. Ochii mei nu i-au părăsit niciodată ochii ei care acum
erau de un verde întunecat din cauza excitației. Mi-a tras boxerii de pe șolduri ușor în jos,
chinuindu-mă cu lentoarea cu care lucra. Mâinile ei îmi mângâiau ușor picioarele iar cu buzele
m-a prins sexul în gură, înghițindu-mi toată lungimea, apoi se retrăgea. Am dat capul pe spate și
am închis ochii scoțând un geamăt de satisfacție, iar în mintea mea vedeam un păr șaten deschis
spre blond și niște ochi mari și albaștrii ce mă priveau cu poftă, iar buzele rozii și cărnoase luau
locul buzelor roșii, chipurile suprapunându-se iar acum blonda era cea care era în genunchi
luându-mi sexul în gură și jucându-se cu limba pe toată lungimea lui. Gânduri ce m-au făcut să
mă întăresc și mai tare iar iminența orgasmului se apropia. Am deschis ochii, realitatea luând
locul fanteziei, nu mai aveam chef de tachinări. Am ridicat-o pe brunetă de jos, am trântit-o pe
pat în genunchi și am intrat cu putere în ea, de la cât de excitată era orgasmul ei s-a declanșat de
la prima pătrundere ușurându-mi munca considerabil, lăsându-mă să fiu egoist. Imaginile blondei
îmi năvăleau în cap ca un torent, pielea ei, gura ei, șoaptele ei, fundul ei apetisant, sunetele
ușoare pe care le scotea când era cu mine m-au adus la juisare.
Cu respirația revenită la normal, stând acum întins pe pat, mă întorc spre bruneta de lângă mine.
Este prima oară când blonda mi se amestecă în cap în momentul în care fac sex cu cineva. Pentru
prima oară mă uit mai bine la brunetă și observ diferențele dintre ea și blondă. Până acum
credeam că îmi plac femeile mai plinuțe, dar de când am început să o țin pe Amy în brațe toate
femeile plinuțe mi se par grase și lipsite de grație, greoaie și neîndemânatice.
-De asta ai venit la mine Molly? Îți era dor să ți-o mai trag odată?
-Da și de asta! Spune râzând. Dar și din cauza că tu ești o obsesie pentru mine iar eu refuz să
termin așa brusc o relație de mai mult de un an doar pentru o târfuliță. Iar aceste luni m-au ajutat
să îmi pun gândurile la punct la fel cum a făcut-o și vizitele tale scurte când îți era dor de mine.
Iar modul cum m-ai primit în seara asta îmi mai mângâie din orgoliu și îmi transmite că sunt pe
drumul cel bun.
-Molly...! Oftez și mă opresc din ce aveam de spus, în mintea mea în momentul de față e numai
Amelia și nu am chef să îmi pun mintea la lucru ca să îi dau brunetei răspunsurile pe care le
așteaptă. Hai mai bine să dormim și mai vorbim mâine când voi fi cu minte limpede și mai
odihnit.
Spre surprinderea mea, bruneta nu a mai comentat nimic, doar s-a lipit mai mult de mine și a
închis ochii. Uitându-mă la ceas observ că este aproape ora cinci dimineața, iar eu mă întreb pe
unde umblă blonda. Ultima mea imagine e cu fața dezamăgită a Ameliei.
David
Ultima persoană pe care mă așteptam să o văd la cinci dimineața într-un bar non stop era micuțul
meu îngeraș care de departe se vedea că nu e bine. Avea o privire absentă. După petrecerea la
care am fost cu Marcus am hotărât să intru într-un bar și să mai beau ceva ca apoi să mă duc
acasă să dorm ca să fi odihnit pentru drumul pe care îl aveam de făcut până la casa mea de la țară
din Blundell Rd.
M-am strecurat pe scaunul de lângă ea, ea uitându-se la mine doar cu coada ochiului. În față avea
o cană mare cu cafea din care sorbea când și când fără să îmi adreseze un cuvânt.
Mi-am ridicat mâna și i-am mângâiat obrazul stâng pe care l-am simțit atât de moale și fin sub
degetele mele bătătorite, pielea ei având aceiași textură ca pielea unui bebeluș. Și-a tras capul la
câțiva centimetrii distanță de mâna mea și abia atunci și-a întors cu fața înspre mine.
Primul lucru care mi-a atras atenția au fost zgârieturile de pe partea dreaptă a feței care erau ușor
umflate și păreau a fi proaspăt făcute, apoi urmele negre de sub ochi și în cele din urmă ochii ei
întunecați și goi.
-A câta oară este de când ne întâlnim și încă nu am făcut cunoștință? Mă întreabă cu o voce
liniștită.
-Să fie a treia sau a patra oară?! Îi răspund cu un zâmbet trist. Știi la ora asta ar cam fi trebuit să
fii în pat, nu într-un bar plin de bețivi și să bei cafea. A tresărit ușor iar apoi s-a uitat în jurul ei
atât de intens de parcă era prima oară când privea. Și-a prins buza de jos între dinți și a început să
o roadă, singura reacție pe care o are. A oftat profund, a mai luat o gură de cafea și sa uitat țintă
în ochii mei.
-Mda... Îmi spune ușor distrată. Fata la care trebuia să dorm mi-a dat un mesaj prin care mă
anunța că înțelegerea noastră a căzut și că doarme prietenul ei la ea, așa că uite-mă aici.
-Dar la tine acasă de ce nu dormi? Din câte îmi amintesc ai o casă. Râde ușor.
-Nu, nu mai am. Sunt o sinistrată. Și de data asta pufnește într-un râs sănătos, atrăgând privirea
celor din jur, iar eu mă încrunt. Ce oare s-a întâmplat de era aici? Nu mă lasă să îmi termin
ordinea de idei căci glasul ei suav mi le întrerupe.
-Sora mea și cumnatul meu este la mine, iar trei nu încăpeam într-un pat. Iar cireașa de pe tort e
că fostul meu prieten e posibil să fie tot acolo după ce l-am lăsat cu nervii lui.
Nu prea înțelegeam eu care era logica adolescentină și care era treaba cu fostul prieten dar am
hotărât să trec peste complicațiile pe care le dădea un prieten.
-Dar cu zgârieturile de pe față cum te-ai ales? O întreb cu o față și o voce serioasă. Cine a
îndrăznit să îmi rănească îngerașul. Oftatul ei mă pune serios pe gânduri. Un oftat ce exprimă
atâta greutate emoțională.
-Să zicem că florile rănesc atunci când nu sunt date așa cum ar trebui date. Fața mea cred că
exprima confuzie de mi-a zâmbit timid și a continuat explicația.
-Fostul meu prieten a crezut că îl înșel cu cumnatul meu. Nu m-a lăsat să îi explic situația,
crezând tot ce era mai rău despre mine, mi-a aruncat buchetul de flori cu destulă putere în față,
spinii trandafirilor făcându-mi răni.
Mintea mea lucra febril. Nu pot concepe un asemena comportament grosolan și mi-am propus ca
atunci când am să îl întâlnesc o să îi fac cunoștință cu pumnul meu.
M-am uitat la ceas și am constatat că este șase și un sfert dimineața. Nici nu mi-am dat seama
când a trecut timpul iar eu trebuie să plec acasă dar nu o pot lăsa aici singură pe acestă minunată
fată. Este expusă prea multor riscuri.
-Te rețin? Îi aud voce ce suna acum obosită.
-Vreau să mă duc acasă ca să mă odihnesc. După amiază mă duc la țară ca să mai pun la punct
lucrurile pe care le mai am de făcut, acum cât sunt în concediu. După aceea urmează o perioadă
destul de intensă de muncă.
-A! Îmi cer scuze că te-am reținut. Odihnă plăcută. O aud zicându-mi. Eu m-am așezat la masa ei
ca un nesimțit, fără permisiunea ei și tot ea este cea care își cere scuze.
-Tu ce faci? Se uită la mine surprinsă. În continuare mă refer. Nu poți rămâne aici la infinit iar
oboseala deja și-a pus amprenta pe chipul tău.
-Am cursuri de la nouă dimineața dar nu mă simt capabilă să particip la ele.
-Atunci vino la mine! Propunerea mi-a scăpat din gură dar mă bucur că am gândito și am spuso
cu voce tare. Fața ei în momentul în care am făcut propunerea era una de neîncredere. Lucru care
m-a făcut să continui. Promit să fiu cel mai mare gentleman. Punându-mi cel mai fermecător
zâmbet.
-Bine, am să vin! Răspunsul ei pozitiv aducându-mi o stare de ușurare și un zâmbet.
Drumul până la mine acasă a dura mai puțin de douăzeci de minute, asta și datorită traficului
liber. Ființa care stătea în drepta mea pe scaun dormea dusă. Am coborât din mașină, am deschis
portiera din dreptul ei și am ridicato în brațe. Era foarte ușurică. Mă așteptam să fie mai greuță
datorită formelor ei generoase. S-a trezit abia când am pus-o pe canapeaua din living.
-Dormi cu mine sau vrei să dormi singură? Am întrebat-o iar fața ei a căpătat subit culoarea
roșie.
-Dorm cu tine! Doar atâta, nu facem sex sau mai știu ce alte chestii îți trec ție prin minte.
-Ok! Ți-am promis că o să mă port onorabil și așa am să fac. Acum hai vino să îți dau un tricou
de al meu ca să poți dormi lejer și când o să ne trezim vom hotărâ ce vom face. Cu un somn
odihnitor și cu mintea limpede vom gândi mai bine.
După ce a făcut un duș ce a durat aproape zece minute, o văd cum pășește spre pat îmbrăcată
doar în tricoul meu negru care îi ajungea până la genunchi și cu părul lung lăsat în valuri pe
spate. Abia acum observ că e micuță de înălțime, lucru ce o face adorabilă. Se așează cu
timiditate în pat și oftează de plăcere când pune capul pe pernă. Mâna mea se încolăcește în jurul
taliei ei și o trag mai aproape de pieptul meu. Respirația ei ușoară îmi spune că deja a adormit.
Îmi bag nasul mai adânc în părul ei iar mirosul de flori de câmp mă învăluie trimițându-mă pe
tărâmul viselor.
Capitolul 15
Capitolul 15
Amelia
Simțeam cum deveneam din ce în ce mai lucidă. Căldura îmi făcea corpul să transpire iar
greutatea care o aveam pe spate mă sufoca.
Am deschis ochii complet și am privit prin casă. Cunoșteam o parte din ea, de la petrecerea la
care am fost cu Carmen dar niciodată nu am intrat în dormitorul proprietarului sau în alt dormitor
din casă. Pereții camerei erau albi, lustrele și veiozele erau albe și ele. Dulapul de haine era
imens și de asemenea tot alb. Ferestrele mari erau împodobite de perdele albe cu mici flori
albastre, pană și patul și lenjeria de pe el erau tot albe. Totul era în alb, îmi plăcea! Îmi crea
impresia de spațiu mare iar mie îmi plăceau spațiile mare. De fapt mie îmi plăcea ca totul să fie
mare, de la tocurile pantofilor, gențile, mașinile, paturile până la bărbați, să fie mari adică să aibă
masă musculară, înalți și maturi.
M-am foit puțin în speranța că am să scap din strânsoare de urs în care eram strânsă și să scap
de corpul care dormea pe spatele meu. Îmi place să dorm pe burtă, în orice poziție m-ași pune la
somn tot pe burtă mă trezesc iar acest urs a profitat de poziția mea. Un picior îl avea între
picioarele mele, fundul meu fiind cuibărit în poala lui. Mâna lui stângă îmi încercuia talia mică
iar capul îi era poziționat între omoplații mei. Nu e de mirare că simțeam că mă sufoc având în
vedere că mai bine din jumătate din corpul lui era pe mine.
Am început să mă foiesc mai tare și să mă răsucesc cu fața spre bărbatul cu care am dormit.
Scăpată din capcana brațelor lui am început să îi analizez fața. Era un bărbat deosebit de frumos,
genul acela de frumusețe care îți taie respirația, frumusețe de arhangheli. Pe lângă el mă simțeam
precum rățușca cea urâtă. Avea un maxilar puternic, pătrată ce exprima masculinitate și hotărâre,
buzele groase trădau forță și dorințe stăpânite, chiar dacă în momentele acestea gura îmi era puțin
deschisă, obrajii îi avea nerași de cel puțin două zile dându-i un aer de dur, nasul îi era drept, fără
nici un semn pe el, la colțurile ochilor avea riduri fine, genele îi erau negre și curbate, scurte și
dese , sprâncenele arcuite, negre și stufoase, fruntea înaltă iar părul îi era puțin mai lung decât l-
am văzut ultima dată și puțin creț la vârfuri. Dacă nu ași fi iubit pe cineva deja, cred că eram
pierdută după bărbatul din fața mea. Iar corpul se vedea că și-l întreține la o sală de forță.
Privindu-l noi sentimente se deșteptau în mine, sentimente de posesie, de adorație. În preajma lui
mă simțeam liberă, nu încorsetată.
Cu o mișcare bruscă bărbatul de lângă mine mă prinde de talie și mă trage lângă corpul lui
mușchiulos. Simțeam cum sânii mi se atingeau de pieptul tare al brunetului iar pulpele
picioarelor lui mi se frecau de pulpele mele. Mi-a băgat mâna în părul des și lung și ținându-mă
imobila mi-a sărutat buzele uscate, gemând ușor în momentul în care coapsele lui au început să
se frece de interiorul coapselor mele, iar dorința care a pus stăpânire pe el făcându-și simțită
prezența între coapsele mele, fierbințeala învăluindu-mi întregul corp. În clipa în care i-am simțit
mâna pe boxerii mei, mi-am băgat mâna în părul lui mătăsos și am început să îi trag capul pe
spate spunându-i să se oprească.
A deschis ochi și s-a uitat surprins la mine.
-Îmi cer scuze! A spus în momentul în care a sărit de pe mine jos pe podea. Și-a dres glasul de
două ori evitându-mi privirea, a băgat mâna în părul lui bogat și a tras puțin de el, oftând ușor.
Moment în care am decis să îi ușurez situația.
-Bună dimineața la amiază, zic eu cu o voce răgușită.
-Bună și încă odată scuză-mă... doar că toată seara te-ai împins cu fundulețul ăla în mine, iar spre
dimineață se pare că am cedat. Îmi spune cu o voce spășită.
E al doilea bărbat cu care dorm, iar în brațele lui m-am simțit acasă. Grija pe care a avut-o față de
mine nu puteam să o plătesc cu o grosolănie, așa că i-am ușurat munca. M-am dat jos din pat la
rândul meu și am mers spre el, mi-am ridicat pe vârfurile degetelor de la picioare și l-am sărutat
pe maxilarul puternic.
-E ok! Îi zic cu cea mai suavă voce posibilă. Știu cum reacționați voi bărbații în astfel de situații.
Nu ai de ce să te scuzi. Ai treabă la baie ? Îl întreb.
-Nu! Folosește-o tu pe asta de aici, eu o voi folosi pe cea de la parter și după aceia cât te schimbi
tu eu am să pun de cafea și de micul dejun. Se apropie de mine și îmi dă o scurtă sărutare pe
frunte. Apoi părăsește camera, trăgându-și din dulap haine de schimb.
Ies din duș înfășurată într-un prosop mare și pufos alb, părul fiind și el înfășurat la rândul lui tot
într-un prosop pufos și alb dar de mai mici dimensiuni. Deschid dulapul lui de haine și răscolesc
prin el până găsesc o pereche de pantaloni albaștri și un tricou de aceiași culoare pe care le
îmbrac cu rapiditate. Îmi dau prosopul din cap jos și îmi scutur capul de două ori ca părul să se
așeze cât de cât. Nu am văzut nici un uscător de păr printre lucrurile lui din baie. Îmi scot
telefonul din geantă și mă uit la el. Este ora două după amiază și am pe telefon peste treizeci de
apeluri de la Alex, cincisprezece mesaje tot de la el, un apel de la Mia și două de la Carmen.
Cobor ușor treptele care duc spre bucătărie citind mesajele de la Alex. Toate sunt în aceiași notă.
Unde sunt, unde am dispărut azi noapte, mă roagă să îi răspund la telefon. Închid telefonul și
intru în bucătărie, unde brunetul acela frumos tocmai turna cafeaua în două cești.
-Ia loc frumoaso! Îmi spune cu zâmbetul larg pe buze după ce îmi analizează ținuta.
-Sper că nu te deranjează că ți-am împrumutat hainele! Îmi pune cafeaua în față.
-De fapt ești prima femeie care îmi poartă hainele. Mi-a spus pe o voce joasă și senzuală, iar
inima a început să bată de două ori mai rapid.
-Hei! Flirtezi cumva cu mine? Îl întreb cu un aer nevinovat.
-Îmi iese? Mă întreabă cu o față ce sugerează că e pus pe șotii și vine m-ai aproape de mine. Îmi
pun palmele pe pieptul lui și îmi apropii fața de fața lui, buzele noastre fiind doar la cinci
centimetrii distanță, îl privesc languros în ochii ca marea în timpul furtunii.
-Nu, nu îți iese! Îi răspund șoptit.
Îmi prinde fața în palme și mă sărută apăsat iar apoi își îndepărtează buzele de ale mele,
rezemându-și fruntea de fruntea mea.
-De ce ai făcut asta? îl întreb cu o voce șoptită.
-Pentru că mă sâcâi.
Îmi răspunde, iar apoi îmi prinde buzele într-un nou sărut înfometat în timp ce mă ridica pe
măsuța din bucătărie postându-se între picioarele mele, adâncind sărutul. Mâinile lui erau pe talia
mea, sub tricoul de pe mine mângâindu-mi pielea. Buzele lui îmi cutreierau pe gât. Mâinile acum
le-a mutat pe fesele mele, strângându-le ușor. Apoi brusc se îndepărtează de mine, lăsându-mă cu
respirația îngreunată, realizând că tocmai eram pe punctul de a mă oferi unui bărbat căruia nu îi
știu nici măcar numele.
-Frumoaso, eu nu te vreau așa! Atunci când ai să fii a mea, o să fii toată. Trup, suflet și minte.
Vreau să fii prezentă sută la sută, nu vreau să te consolezi cu mine. Nu vreau să fiu eu cel care
înlătură amintirea unui alt bărbat.
-Poate ai dreptate. Oftez și mă dau jos de pe masă și mă așez pe scaun luând o gură de cafea.
-Îngeraș sunt mult mai mare ca tine și am trecut prin asta. Chiar dacă o să îmi spui că ai fost
prezentă aici cu mine, nu o să faci decât să te înșeli pe tine.
-Ești al doilea bărbat care a fost atât de aproape de mine. Pe care l-am suportat ca să mă atingă.
De obicei urăsc să fiu atinsă de cineva, iar faptul că te-am lăsat pe tine să mă atingi înseamnă
mult.
Brunetul a căzut un pic pe gânduri iar apoi a schimbat subiectul.
-Câți ani ai îngeraș? mă întreabă serios.
-Aproape douăzeci de ani. De fapt peste două luni îi împlinesc, pe 7 iunie.
-Ești tânără. Ești la vârsta la care explorezi și experimentezi. Eu nu vreau să fiu o experiență în
viața ta frumoaso... și nici nu vreau să te stric. Atunci când o să te întorci la prietenul tău, nu
vreau ca o partidă de sex cu mine să îți strice relația sau să te facă să te simți murdară. Ești la o
vârstă în care sentimentele nu îți sunt stabile, cum nu îți sunt stabile nici gândurile sau acțiunile.
-Nu îmi pari atât de bătrân, îi spun zâmbind.
-Iubito am douăzeci și șapte de ani, de fapt douăzeci și opt, tot pe 7 iunie.
Am așteptat să spună mai multe despre el dar nu a continuat. Tăcerea a pus stăpânire pe noi, eu
uitându-mă la el iar el părând pierdut în amintirile de mult.
-Hai să mâncăm mai bine și după aceia te las la tine acasă, frumoaso! Asta în caz că nu vrei să
mă însoțești la casa mea de la țară.
-Apreciez oferta, dar trebuie să mă văd cu sora mea și în plus am lucruri de lămurit... Dar data
viitoare vin cu cea mai mare plăcere.
***
-Am ajuns ! Îmi spune brunetul de lângă mine.
-Știi e ciudat că după ce am dormit la tine nu îți știu încă numele.
-David! Îmi răspunde râzând. Deschid portiera și dau să mă cobor jos, dar sunt trasă înapoi și
sărutată apăsat și flămând. Îmi eliberează buzele iar eu îi mai dau un sărut scurt.
-Hainele am să ți le dau eu cândva. Îi spun coborându-mă din mașină.
-Păstrează-le ca amintire îmi replică brunetul apoi demarează și pleacă.
Îmi schimb grăbită hainele și mă pornesc spre apartamentul lui Alex. Nu îmi mai pierd timpul
cu bătutul la ușă și intru direct în apartament dând peste un Kevin surprins ce dădea un pahar de
bere peste cap și peste un Max care rânjea cu răutate.
- I-a uite! A prins pisicuța curaj. Spune Max rânjind spre mine.
-Bună ! Alex e acasă? Întreb și dau să trec mai departe să ajung în cameră la lui în momentul în
care Kevin mă prinde în brațe și mă ține strâns.
-Amy... Începe el să îmi spună dar deja mi-am dat seama de ce mă oprea și am început să mă zbat
în brațele lui, inima luând-o la goană. Hai mai bine sa ieșim și să discutăm puțin, te rog! Îmi
spune pe cel mai lină voce.
-Kev! Mârâi eu printre dinți. Fii băiat cuminte și dă-mi drumul. Nu vreau să fac circ!
Încep să mă zbat mai tare și să dau din mâini și picioare. Oftează profund și îmi dă drumul.
-Îmi pare rău Amelia! Ești o persoană prea bună pentru el.
Știam ce o să găsesc! Aveam un deja-vu cu un alt personaj masculin, aceiași eu în alt timp, în alt
apartament. O ușă pe care mă chinui să o descui, sunetele care vin din dormitor, respirații
întretăiate ce se auzeau și Gideon cu o altă blondă făcând sex și privirea lui uluită când m-a văzut
că sunt în ușa dormitorului.
Trag aer în piept și apăs clanța de la ușă ușor. Chiar dacă m-am pregătit mintal, nu puteam să nu
mă simt înghețată de imaginea șatenului meu cu o altă domnișoară în pat, dormeau liniștiți. Ași fi
vrut să plâng, doamne cât ași fi vrut să plâng dar nu am putut. Dezamăgirea și scârba au fost
primele emoții simțite, apoi mânia, ura și în cele din urmă furia. Tremuram de nervi. Eram sub
un șoc traumatic.
M-am așezat pe fotoliu care era tras lângă pat și mă uitam la ei ca un om psihopat, poate asta am
și ajuns, poate și de asta am vrut să evit iubirea, ca să nu mă devieze de la normal. Am luat
paharul cu apă ce se afla pe noptiera de lângă pat și am aruncat-o pe ei, nu degeaba sunt soră cu
Mia, avem aceleași obiceiuri proaste.
Ași fi râs de cum au sărit amândoi din pat, dezorientați, goi și ca niște șobolani când îi prinzi în
fapt. Dar inima mea era cum sfărmată în o sută de bucăți.
-Bună dimineața rază de soare! Zic eu ironic. Bruneta de lângă șaten își trage repede cearceaful
pe ea și se uită cu ochi mari la mine. Alex se uită la mine cu niște ochi plini de panică și înghite
în sec.
-Blondo ce cauți aici? mă întreabă șatenul puțin iritat în timp ce își trăgea o pereche de pantaloni
scurți pe el.
-Am găsit ce căutam! Am venit pentru că m-ai chemat. Nu m-ai sunat tu ca un obsedat aproape
toată noapte vrând să îmi explici ce dracu a fost cu tine? Nu mi-ai trimis tu o mie de mesaje cu
cât de rău îți pare și că vrei să vorbim?
Mă uit în ochii lui acum goi de orice expresie și cum nu spune nimic continui să îmi vărs nervi
aproape urlând.
-Asta ai făcut aseară după ce ai plecat de la mine ? Ți-ai luat premiu de consolare ? Asta ai făcut
tu în tot timpul în care nu mi-ai răspuns la telefon?
-Iubi cine e blonda? Întreabă bruneta cu o voce pițigăiată și îmi întorc privirea spre ea.
-În momentul de față fosta lui iubită. Îi răspund cu scârbă.
-Alex, iubitule spune-mi că e o glumă. Începe să spună cu o voce ce devenea iritantă de acum.
-Ți-ai dat arama pe față în sfârșit, nu?Uită-te la noi? Spun plină de greață. Două proste care stăm
după tine. Ți-a plăcut să te joci cu mine. Am fost naivă să cred în vorbele tale. Ce te-ai mai
distrat pe seama mea, nu? Ce ai spus? Am prostit-o și pe asta!
Vocea mea atingea cote maxime. Iar el stătea în mijlocul camerei ca un cățeluș plouat și nu
spunea nimic, postând în victimă, lucru ce mă enerva.
-De ce taci? De ce nu spui nimic? Fii bărbat și asumă-ți faptele. Și am dat drumul drumul
lacrimilor fără să îmi dau seama în ce moment s-au format. De azi ești un străin pentru mine!
Afirm și dau să fug din cameră în secunda în care Alex strigă după mine și mână puternică mă
prinde de tricou și mă izbește cu forță de perete, iar eu îmi pierd respirația din cauza impactului
și cad jos.
-Îmi pare iubito! Am vrut doar să te rețin, nu am intenționat să te rănesc. Crede-mă te rog!
-Îndepărtează-te de mine! Încep să țip la Alex în clipa când a vrut să pună mâna pe mine. Întâi
mă rănești cu florile iar acum mă izbești de perete. Ce fel de făptură josnică ești tu?
Bruneta se uita la noi cu ochi mari cât cepele iar el se pune în genunchi în fața mea încercând să
mă ridice de jos și să îmi maseze spatele lovit.
-Și asta pentru ce? Îl întreb cu o voce șoptită. Eu nu îți eram suficientă?
-Îmi pare rău blondo că ai aflat așa. Ași fi preferat să nu știi nimic. Tu ești mai bună decât toate
ele.
Ultima propoziție a fost ca o palmă peste față. Nici dacă mă lovea nu mă rănea așa.
-Toate ele ? Întreb eu țipând. Câte au fost Alex ? Una, două, cinci, zece?
-Muschiuleț ce se întâmplă? Mă înșeli cu spălăcita asta? Intervine vocea pițigăiată.
Râzând răutăcios mă ridic de jos și o privesc pentru prima oară mai bine. Brunetă, ochi verzi,
buze subțiri, păr scurt cu un breton drept și era grasă. Cred că era dublă față de mine.
-Nu dragă! Ne înșeală una cu alta și pe noi cu altele. Poate așa pricepi gravitatea situației.
Căutam o urmă de regret pe fața lui dar nu am găsit nimic. Era precum un copil mic care a făcut
o prostioară și te privea cu ochi mari de cățeluș în speranța că ai sa îl ierți.
-Mă dezguști! Îi spun și cu inima bucățele plec alergând de la el, izbindu-mă de un Kevin care
mă privea cu milă.
Am rătăcit minute întregi pe străzile orașului, fără destinație și fără să văd pe unde merg din
cauza lacrimilor care nu conteneau să cadă, până am ajuns într-un loc familiar. Am tras aer în
piept și am expirat calmându-mi bătăile inimii. Am deschis poarta și am intrat ca la mine acasă în
curte. Am sunat la ușă și am așteptat un moment iar apoi aceasta s-a deschis iar doi ochi
binecunoscuți se uitau la mine întrebători.
-Mai este valabilă oferta? Îl întreb cu o voce înecată de plâns.
Capitolul 16
Capitolul 16
David
Soneria răsună în casă iar eu cobor repede treptele ca să văd cine e. Îmi este de ajuns o surpriză
ca Yvonne, nu îmi mai trebuie și alta. Femeia aia e scandal pe două picioare. Deschid ușa furios
din cauza certei avute cu roșcata de la etaj, iar în fața mea stă îngerașul meu.
-Oferta mai este valabilă? Întreabă cu voce stinsă. Avea părul în toate direcțiile de parcă a trecut
un uragan prin el, ochii îi erau roșii și umflați iar buzele le avea mușcate.
-Îngeraș nu-i momentul...
-Dragul meu cine e la ușă? Îi aud vocea cristalină a Yvonnei și mă uit la blonduța din fața mea
care nu are nici o expresie pe chip. Ochii îi sunt goi și pare împietrită.
-Îmi cer scuze că te-am deranjat! Îmi spune încet și dă să pleci fiind oprită de roșcată.
-Dragul meu ți-ai pierdut manierele? Învit-o în casă pe biata copilă, nu vezi ce pierdută este ?
-Hai intră draga mea! Îi spune pe un ton mieros.
Pisicuța mea se uită la mine cu ochi mari de parcă i-ar fi frică, Yvonne mănâncă pe pâine fete ca
ea. Dau din cap iar ea intrăîn living cu pași mărunți. Urăsc că o pun într-o asemena situație. Ea e
prea naivă și inocentă ca să aibă de a face cu oameni perverși și sinuoși precum roșcata.
-Yvonne Deveroux, logodnica lui David. I se prezintă îngerașului și îi urmărește cu ochii plini de
răutate reacția. Dar aceasta nu are nici o reacție, este lipsită de orice emoție.
-Amelia Mallory! Încântată!
Nici nu se uită la Yvonne când se prezintă, se uită într-un punct. Dar ceea ce mă uimește pe mine
ca și pe roșcată este răceala care reiese din vocea ei. Mă uit la roșcată și văd uimirea de pe față.
Nu a intimidat-o de loc pe blonduță și nu este obișnuită cu asemenea reacții sau mai bine spus cu
lipsa de reacții.
-David te rog frumos să îmi chemi un taxi dacă dorești! Lipsa de inflexiuni din vocea Ameliei mă
speria. De fapt totul la ea mă speria. De la aspectul răvășit până la duritatea care i se citea pe față.
-Te grăbești scumpete mică? Pari așa de răvășită! De ce nu mai rămâi un pic până îți revii? O
întreabă roșcata cu prefăcută îngrijorare.
-Nu, mulțumesc! Am să plec când vine taxiul. Nu vreau să deranjez mai mult decât am făcut-o
deja.
-Amelia la mine acasă vei fi întotdeauna binevenită. Îi spun blondei pe un ton blând.
Ridică privirea la mine și mă fixează cu ochii. Nici nu clipește când mă analizează din cap până
în picioare și la fel face și cu roșcata ce s-a poziționat acum pe canapea.
-Ia loc pe fotoliu Amelia până îți vine taxiul. Cu ce vrei să te servesc?
-Cu nimic, mulțumesc David!
-Sunteți logodiți de mult ? întreabă într-un mod inocent tânăra blondă.
-De aproape trei ani! Nu dragul meu?
Când să răspund de afară s-a auzit un claxon de mașină.

-Cred că taxiul meu tocmai a sosit. Mulțumesc pentru ospitalitate și felicitări pentru logodnă. Să
vă țină!
-Mulțumim scumpo! Îi răspunde roșcata.
-Nu mă conduceți! Cunosc drumul.
Și a plecat fără ca să mai arunce o privire în urmă. M-am uitat la roșcată care se încrunta vizibil
din cauza unei chestiuni pe care eu nu o cunosc.
-Te-ai apucat de pedofilie mai nou dragule? Mă întreabă cu o sprânceană ridicată.
-Amelia are aproape douăzeci de ani și nu, nu m-am apucat de pedofilie.
-Am văzut cum te uitai la ea! Cu adorație și durere. Mureai să o întrebi ce are. Recunoaște că îți
place!
-Ce știi tu Yvonne? Nu te băga unde nu îți fierbe oala. Și de ce ai afirmat că suntem logodiți când
de fapt noi suntem doar foști logodnici?
-De ce nu ai infirmat că nu suntem? Mă întreabă râzând.
-Nu este treaba ta! Îi răspund plin de nervi.
-Este oare din cauză nu nici nu a clipit că te-a găsit cu o altă femeie? Sau din cauză că...
-Taci! Am strigat furios și a izbucnit în hohote de râs.
-Ieși afară din casa mea! Nu eu te-am chemat aici și nici nu am nevoie de tine pe lângă mine. Nu
am nevoie de oameni trădători.
-Bine, plec! Dar am să fiu aici când ai să o dai în bară și am să văd unde ajungi cu aroganța asta!
Și pleacă râzând, ca de o glumă pe care numai ea o știe.
Carmen
Mă uit la tipul trimis de Ben și nu îmi vine să cred, o dulceață de bărbat. Cu părul blond și ușor
cârlionțat, înalt și bine făcut, o barbă bine îngrijită și cu ochii de cel mai intens gri. O bunăciune
într-un cuvânt, de și mi l-a promis pe Paul.
-Ia loc prietene și dă-mi veștile de la Ben. Îi spun pe cel mai seducător ton și privesc la el cu
poftă. Abia aștept să terminăm cu discuțiile și să trecem la acțiunea propriu zisă. Până și cele mai
mici gesturi ale lui mă excită. Modul cum își plimbă degetele pe coapsă, privirea lui care te
dezbracă. Felul în care își prinde buza de jos între buze, dar și duritatea pe care o exprimă ochii
lui. O să fie distractiv să mă bat cu el pentru dominație.
-Peste o săptămână o să vină un transport mai special, iar Ben vrea să fii pregătită din toate
punctele de vedere. Oricine greșește va fi aspru pedepsit. Datele mai importante o să le găsești în
plic.
-Atât ți-a spus? Nu mai ai nimic de transmis?
-Ba da! A mai spus să te felicit pentru modul cum ai îndepărtat amenințările.
-Ahhh și cadoul meu pentru asta unde-i?

-Eu sunt diavolițo! Mi-a răspuns cu o voce îngroșată și mă trântește de perete și se aruncă asupra
mea devorându-mi buzele, sfâșâindu-mi hainele cu o mână iar cu cealaltă se descheia la
pantaloni. Forța pe care o folosea pe mine mă excita la maxim. În momentul în care m-a pătruns
cu duritate am explodat în jurul lui. Se mișca atât de puternic și rapid în mine încât m-a adus la
alt orgasm și alt orgasm încât am început să cred că e un robot nu un om. Cu o ultimă mișcare
prelungă s-a terminat și el, cu capul lăsat pe spate și dinții încleștați. O ușă izbită puternic ne-a
adus la realitate.
M-am îmbrăcat cu alte haine, dușul lăsând-ul pe mai târziu.
-Și cum te numești păpușel? Îl întreb pe tip iar el începe să râdă.
-Tu mai întâi ți-o tragi bine de tot și după aceia pui întrebările esențiale?
-În mod normal mi-o trag fără întrebări. Dar pe tine ași vrea să știu cum te cheamă, ca să știu ce
să îi cer lui „Moș Crăciun".
-Douglas mă numesc păpușă! Și dacă nu te superi mă duc să îmi ud gâtul cu o sticlă de apă de la
frigider.
John
Pornesc spre bucătăria din care vedea un zgomot de vase trântite cu pași lenți și mă opresc să
admir peisajul pe care îl aveam în fața ochilor. O șatenă deschis spre blond, îmbrăcată într-o
cămașă bărbătească neagră bolborosea singură în fața chiuvetei în timp ce așeza vasele.
Avea picioare lungi, bine definite și ușor bronzate. Un fund ce te tenta să îl strângi în palme, o
talie ca de viespe. Părul lung lăsat valuri pe spate îi mângâiau talia pe care eram tentat să o prind
în palme. Apartamentul ăsta avea numai bunăciuni, toate o apă și un pământ și dacă una mi-a
cedat de ce nu ar face-o și cealaltă.
Mă apropii de ea cu pași lini și tăcuți, îi încercuiesc talia cu palmele și mă împing cu șoldurile în

fundul ei ca să simtă cât de excitat sunt la vederea ei. Dar micuța blondă se întoarce cu o viteză
ce mă surprinde iar o lamă de cuțit îmi brăzdează pielea gâtului lăsând un mic șir de sânge să se
scurgă. Nu i-au durerea în seamă deoarece ochii ei m-au fermecat pe loc, avea un albastru atât de
electrizant încât valurile de energie transmise de ei mă loveau din plin. Ură, mânie și multă furie
exprimau ochii ei, iar lama de pe gâtul meu nu îmbunătățea lucrurile.
-Hei, ușor cu ăla!
-Nu te-a învățat mami că numai oamenii lași lovesc pe la spate? Răsună vocea ei sarcastică. Nu
știi că neatenția ucide? Mă întreabă iar ochii ei aruncau văpăi de furie.
-Calmează-te nu am vrut să îți fac nimic rău. Îi spun și ridic mâinile în semn de predare pentru că
cuțitul începea să pătrundă mai tare în carnea mea. Nu fii nebună!
-Nu ai vrut să îmi faci nimic rău, zici? Dar cu arma din pantaloni ce vroiai să faci? Să o folosești
în scop terapeutic? Sau vroiai să îmi oferi un sex surpriză?
-Nu iubito! Calmează-te și pune cuțitul jos și vom discuta. Îi spun pe un ton blând ca unui cățeluș
agresiv care trebuie calmat.
-Iubito? Imbecilule, cine te crezi să îmi spui iubito? Țipă ea la mine și mai apasă un pic lama pe
gâtul meu. Cine naiba ești și ce cauți în casa mea?
-Sunt Douglas! Spun eu un pic panicat pentru că m-a luat total pe nepregătite când s-a întors spre
mine. Nu am avut timp să văd cuțitul din mâna ei și acum plătesc pentru neatenție. Nu am mai
pățit așa ceva de la prima misiune de la academie. Am venit la Carmen! Continui eu pe un ton
jos, iar când pomenesc la cine am venit nivelul furiei ei crește și mai tare, decât era posibil.
-Deci tu ești încă un gunoi întâlnit pe stradă pe care îl aduce acasă?! M-am săturat de asta!
-Mișcă! Îmi ordonă și îmi indică cu capul spre camera brunetei. Nu fă mișcări bruște dacă vrei să
mai respiri. Îmi spune cu un mârâit iar în ochi ei se citea nebunie.
Mergem cu pași mici spre brunetă și mă miră faptul că mâna nu îi tremură absolut deloc pe
mânerul cuțitului. Îl ține de parcă s-a născut cu el în mână. Intrăm pe ușa camerei iar bruneta
rămâne mască la tabloul pe care îl alcătuiam cu blonda. Jumătate de metru amenința un ditamai
omul.
-Carmen ți-ai pierdut ogarul în vasele mele! O anunță cu un ton indiferent.
-Amelia ai pățit ceva? O întreabă bruneta puțin panicată. Pune ăla jos până nu rănești pe cineva
mai grav decât o faci.
-Nu! Țipă ea. Sunt doar sătulă să aduci câini vagabonzi acasă. Găsește-ți și tu ceva mai de rasă,
nu ori ce corcitură găsești pe drum.
-Țineți câinele în lesă. Spune lăsând cuțitul jos. Data viitoare din neatenție poate îi tai și gâtul de
jos nu numai cel de sus. Apoi se întoarce și pleacă liniștită din cameră.
-Ce i-ai făcut prostule? Mă întreabă bruneta.
-Nimic! Eu plec ! Mi-a ajuns adrenalina pe seara asta. Ne mai vedem cred.
M-am răsucit pe călcâie și am plecat în pași rapizi din casă. Ajuns în siguranță formez un număr
și aștept să mi se răspundă.
-Misiune îndeplinită șefule. Am aflat ce ne interesa și putem să punem la cale un plan de acțiune.
Ascult cu atenție noile ordine ce mi se dau.
-Șefu vreau să aflu tot despre colega acestei tipe. Amelia se numește. Și închid.
Capitolul 17
Capitolul 17
Amelia
Încă nu îmi vine să cred că am fost capabilă de o asemenea nebunie. Chiar și acum după o
săptămână de la incident încă îmi mai tremură mâinile când mă gândesc cu cât calm am rănit un
om. Indiferent de statutul lui social nu trebuia să îl ameninț.
Furia și nervii, nu fac casă bună împreună. În ziua aceia am trecut prin toate stările posibile:
durere, agonie, dezamăgire, ură, indiferență, mânie și în cele din urmă furie. Furie care încetul cu
încetul m-a învăluit în vraja sa. Acum înțeleg omul care într-un moment de furie oarbă, face cea
mai mare nebunie a vieții sale.
După trădarea lui Alex am crezut că am să pot găsi un pic de consolare în brațele lui David dar se
pare că și el la fel ca și toată rasa bărbătească era un ipocrit mincinos. Pretindea eliberare totală
de tot ce mă încorseta, deoarece ar fi vrut ca el să fie pe primul loc. El să aibă toată atenția mea.
Și în schimb el ce făcea? Avea o logodnică, pe care nu se sinchisea să o înșele.
Și dacă mă culcam cu el, când îmi spunea că are logodnică? După ce se sătura de mine? Sau
după ce îi găseam în pat ca pe Alex.
Amintirea lui Alex îmi produce un alt val de plânsete. La cât am plâns nu credeam că mai am
lacrimi. Am încercat să stau de vorbă cu Carmen să mă mai eliberez de senzația apăsătoare din
piept, dar tot timpul era cu câte o persoană ciudată sau nu era acasă. Iar când am prins ocazia să
îi spun câte ceva, tot ce a putut să spună a fost:
-Trebuia să îl faci țintă pentru cuțite, dacă tot te pricepi. Și râdea ca o isterică.
Nu înțelegea că furtuna de nervi care pusese stăpânire pe mine mă dădea peste cap și pe mine.
Nu mă credeam în stare de violență. Stăteam pe pat consternată și paralizată, respiram cu greu și
abia îmi puteam stăpâni lacrimile fierbinți. Și cu atât mai mult că ași fi mers până la capăt cu
amenințarea. Doamne ce nebunie de moment m-a cuprins, în mod normal ași fi evitat oamenii de
teapa lui sau care exprimau duritate și nu păreau de încredere.
De Alex nu am mai auzit nimic iar de David nici atât, iar acum stau cu o pungă de pop corn în
mână uitându-mă la un film de proastă calitate, fiind singură acasă și neavând pe a cui umăr să
plâng.
Nu știu în ce moment am adormit dar niște bătăi furioase în ușă m-au trezit speriată. Am luat
telefonul de pe noptieră și m-am uitat la ceas, două jumătate noaptea. Total zăpăcită, am uitat că
sunt îmbrăcată doar într-o cămașă bărbătească, am pornit spre ușa clătinându-mă ușor. Am ajuns
la ușă și în momentul când am vrut să deschid ușa, a fost dată de perete de un munte de om.
Scena care a urmat a fost parcă desprinsă dintr-un film polițist. Mai mulți tipi au năvălit în casă
cu cagule trase pe față purtând emblema poliției din Vancouver și cu pistoale în mână. Am fost
împinsă la perete și încătușată. Apartamentul a fost întors pe dos. După ce căutărilor lor nu au dat
rezultatele dorite, am fost luată pe sus de unul dintre ei, fără papuci în picioare, fără a avea
dreptul de a spune ceva sau să mă îmbrac mai bine. Până să ajung la secția de poliție am fost
bruscată, împinsă și umilită datorită ținutei. Nu știam ce căutau, nu știam de ce am fost luată
practic pe sus, eram paralelă total cu ceea ce mă înconjura. Eram înspăimântată. Nimeni nu vroia
să vorbească cu mine,nimeni nu îmi spunea nimic.
Adusă la secție am fost băgată într-o cameră de șase metrii pătrați, cu o singură masă și două
scaune ce erau așezate de o parte și cealaltă de masă. Un singur geam opac de mărimi
considerabile era poziționat pe peretele nordic al camerei. Am fost trântită cu brutalitate pe unu
scaun iar eu mă puteam vedea în geamul opac. Am fost lăsată singură mai multe ore până să vină
cineva ca să vorbească cu mine. Tremuram din toate încheieturile din cauza frigului și a șocului.
Nu știam de ce mi se întâmplă toate astea, cert era că nu eram în perioada mea cea mai bună. Și
începeam să resimt oboseala acumulată din ultimul timp.
În cele din urmă în cameră a intrat un ofițer sau ceva de genul acesta care se holba la picioarele
mele goale care ieșeau de sub cămașă. Era înalt și bine făcut pe la vro treizeci de ani, brunet cu
ochi căprui închis și avea fața inexpresivă. Dacă ar fi schițat și cel mai șters zâmbet probabil ar fi
fost frumos, dar acum părea acru. A scos din buzunarul pantalonilor un pachet de țigări și o
brichetă pe care le-a trântit pe masă, apoi s-a așezat pe scaunul din fața mea.
-Detectiv Milles McAron! Se prezentă el fixându-mă cu privirea.
-Pentru ce m-ați adus aici? Îl întreb cu o voce tremurândă.
-Tu nu știi pentru ce te-au adus pe tine aici? Mă întrebă cu un ton dur.
-Nu, nu știu! Iar lacrimile își fac curs pe fața mea.
-Sunteți acuzată de complicitate la trafic de droguri! Mi-a spus cu o voce tăioasă, de parcă eu
eram cea mai mare criminală.
-Poftim? Pe ce bază faceți aceste acuzații? Îl întreb pe un ton răgușit după ce am trecut de șocul
provocat de acuzație.
John
Mă uit la Amelia Mallory de mai bine de două ore, de pe geamul de pe partea cealaltă de camera
de interogatoriu, ascultând interogatoriu la care este supusă de colegul meu Milles. Mă întreb
cum de nu s-a pierdut încă capul la vederea ei, mai ales că este mai mult dezbrăcată decât
îmbrăcată. Dar nici ea nu se dă bătută, de fiecare dată dă aceleași răspunsuri.
Încă nu i-am dat de urma lui Carmen Mendez și presupunem că Mallory știe ceva ce nouă ne
scapă, altfel ar fi fost acasă. Am căutat în tot apartamentul indicii care ar putea să ne spună unde
se ascunde și cine este capul rețelei dar totul era curat, prea curat. Nu știu cine ne-a turnat, de
operațiunea nu a mai avut succes. Nu am prins decât niște vânzători ieftini la colț de stradă.
Îl văd pe Milles ridicându-se de pe scaun și părăsind camera. Ușa de la cameră se deschide și

intră un Milles zâmbăreț.
-Pisicuța asta ți-a crestat gâtulețul? Mă întreabă zâmbind.
-Da! Numai că acum e mai calmă față de atunci. Ai scos ceva de la ea ?
-Nu! Îmi dă același răspuns de fiecare dată. Cred că nu știe nimic. Un om nu poate să se prefacă
atâta de bine sau să stea atâta de bine cu psihicul încât să nu cedeze presiunii.
Mă uit pe gem și observ că blonda tocmai a ațipit.
-Hai că mă duc în cameră cu ea. Îi spun lui Milles cu un zâmbet răutăcios.
-Așa te duci? Cu hainele de sub acoperire?
-Da!
Îmi pun mâinile pe mâinile ei și le mângâi ușor, textura pielii ei era foarte catifelată. Îmi apropii
ușor fața de gâtul ei și un miros de flori de câmp îmi inundă nările. Dulce...! E data transmisă
creierului meu. Îmi apropii gura de urechea ei și îi șoptesc:
-Ce mai faci, nebuno?
Deschide încet ochii cu pleoapele grele de somn iar la vederea mea sare speriată ca o pisică
sălbatică. Mă privea cu ochi mari și se vedea cum mintea ei face conexiuni.
-Tu potaie! Ce cauți aici ? Mă întreabă pe un ton răstit.
-Eu în locul tău ași lua-o mai ușor cu insultele, mai ales că de mine depinde dacă ieși sau nu de
aici. O afirmație perfect valabilă din orice unghi ai privi.
-Cum? Din cauza ta sunt aici? Are o expresie atât de șocată încât m-ar bufni râsul dacă nu ași
ține expresia serioasă pe față.
-Mda! Mi-au cerut să le spun toți subiecți cu care m-am întâlnit cât am umblat cu prietena ta, iar
tu ai părut periculoasă și perfectă pentru job-ul cu care ne ocupăm noi!
-Care noi? Te-ai tâmpit la cap? Poate tu și ceilalți boschetari vă ocupați cu asa ceva, nu și eu.
Femeia asta era o minunăție când se enerva, ochi ei aruncau cu săgeți de mânie, ceea ce îi făcea
să strălucească mai tare iar albastru lor să se închidă. Buzele îi erau strânse într-un botic
bosumflat, poziția corpului îi era atât de rigidă de spui că era ca un perete. Era o plăcere să o
enervezi.
-Hei, hei, hei ! Eu nu te-am acuzat de nimic, eu ziceam doar că tu i-ai fi putut facilita vânzarea de
droguri pe la universitate și prin cartier.
Rapidă mai era la nervi. Nici nu am văzut-o când și-a luat avânt și s-a izbit de mine, lipindu-mă
de perete. Pentru o fată atât de mică avea ceva forță în corp.
-Tu... scoți... ce... e... mai... rău din mine! Mi-a spus silabisind printre dinți, cu ochii în ochii
mei, apoi s-a îndepărtat de mine, plimbându-se prin cameră și trecându-și mâinile prin păr.
Milles a deschis ușa grăbit.
-Ce se întâmplă aici? A țipat la noi.
-Tu! S-a uitat la mine. Afară! M-a luat de un braț și m-a scos afară.
-Mai bine du-te și te schimbă, apoi vei intra și o vei interoga. Tura mea se termină în jumătate de
oră. Mi-a ordonat Milles.
După trei ore, în care am făcut un duș, m-am ras și mi-am scos vopseaua din păr și cerceii din
ureche, mi-am îmbrăcat costumul gri închis și am intrat în sala de interogatoriu cu două cafele în
mână. Poate la o cafea va scoate mai ușor informațiile de care avem nevoie. Deși ar trebui să
merg pe premiza „Nevinovată până la proba contrarie", eu fac exact invers.
Femeia din cameră dormea cu capul pe brațe, părul lung și blond i se legăna în ritmul respirației,
corpul îi tremura ușor din cauza frigului din încăpere iar picioarele goale le avea de o parte și de
alta a scaunului, poziție care îi scotea fundul în evidență.
Am pus paharul de cafea în fața ei și am început să o scutur ușor. S-a trezit uitându-se
dezorientată în jur apoi m-a fixat cu privirea.
-Am nevoie la baie! Mi-a spus cu o voce răgușită. Am dat afirmativ din cap și am condus-o pe
holurile secției de poliție până la toaleta femeilor.
-Nu e nevoie să intri cu mine. Nu am să fug nicăieri.
A ieșit după cinci minute proaspăt spălată pe mâini și față, părul se vedea că și-l pieptănase cu
degetele și era puțin mai aranjat decât mai înainte, iar picioarele erau și ele cât de cât curate dar
goale fapt ce făcea ca toți masculi din secție să se uite languros la picioarele ei goale și șoldurile
pline, ceea ce mă făcea să mă încrunt la ei.
Ajunși înapoi de unde am plecat, fata s-a așezat pe scaun și a luat o gură din cafeaua ce acum era
doar călduță.
-Știi tot potaie rămâi chiar dacă acum ești o potaie de lup. Îmi spune pe un ton ce se vroia a fi
răutăcios. Ridic amuzant dintr-o sprânceană la auzul cuvintelor ei.
-Ce m-a dat de gol ?
-Ochii! Ai o privire rece și goală iar uneori e prea dură. Și în plus nu pot uita că ai fost omul care
m-a adus aproape în pragul nebuniei. Ce îți face rana? Mă întreabă cu un real interes.
-În meseria mea rana pe care mi-ai făcut-o tu e minoră, sunt altele mai grave. Dar rana se
vindecă. Mulțumesc de întrebare.
-De ce nu îmi dați drumul? V-am spus deja tot ce știu, și alea nu prea multe.
-Îți voi mai pune un set de întrebări apoi am să te las să îți suni un avocat care să te poată scoate
pe cauțiune până dovedim noi că ești complet nevinovată, bine? Aprobă din cap iar eu mi-am
luat tonul profesional.
-De cât timp o cunoști pe Carmen Mendez și ce tip de relație aveți cu ea?
-O cunosc de aproape zece luni. Este sau mă rog a fost colega mea de apartament. Am dat un
anunț pe internet că sunt în căutarea unei colege de apartament, iar ea a răspuns cel mai rapid
anunțului mei. Mi sa părut a fi o persoană destul de ok. Nu m-a deranjat cu nimic și nu am
deranjat-o cu nimic.
-Ce știi despre ea?
-Știu că avea un iubit numit Paul pe care îl vedea foarte rar și că în fiecare zi aproape era cu câte
un bărbat nou lângă ea și că toți erau ciudați ca tine atunci când erai deghizat.
-Nu îți spunea unde pleacă și cu cine pleacă?
-Nu! Nu știam nici măcar când pleca și nici când venea.
-Bine! Acum hai să îți suni un avocat dacă cunoști unul iar dacă nu îți dăm noi unul din oficiu.
-Cunosc unul dar nu am numărul lui. Ați putea să îmi faceți de numărul lui Marcus Hoffman? El
este avocat iar la altcineva nu știu la cine să apelez. Îmi spune cu o voce tremurândă, iar eu
observ că tremura din tot corpul.
-Poftim ține! Îmi dezbrac sacoul și i-l întind ei.
-Mulțumesc!
-A! Încă o întrebare. De unde îl cunoști pe Marcus ?

Îl cunosc pe Marcus de când am intrat în poliție. El s-a retras după ce i-a fost omorâtă iubita, în
timpul unei misiuni conduse de el, de un dealer de droguri. De atunci s-a ocupat de avocatură, în
special ocupându-se de cazurile în care se vorbea de droguri.
-L-am cunoscut la o petrecere. Era un iubit de a lui Carmen dar am păstrat legătura.
-Am să fac rost de număr și am să vin să te iau ca să suni.
Capitolul 18
Capitolul 18
Marcus
Soneria de la ușa suna insistent.
-Cine mama năibii mă deranjează acum? Strig cu voce tare. Dispari! Nu vreau să îți deschid!
-Deschide năibii odată ușa dacă nu vrei să își cumperi alta nouă! Îi aud vocea nervoasă a
prietenului meu David.
-Du-te năibii David! Nu am chef de tine în seara asta. Îi strig de după ușă.
-Ce faci prietene? Îți înceci amarul singur? Hai mai bine să ni-l înecăm împreună! Îi aud vocea
ce suna înecată de alcool acum că mă concentrez mai tare pe vocea lui. Îi deschid ușa furios și
mă uit la el lung. Arată mai prost decât arătam eu. Hainele îi erau boțite și cămașa îi era scoasă
din pantalonii care păreau neschimbați de două zile.
-Și tu ce ai mai pățit? Uită-te cum arăți! Zici că te-a călcat un camion. Și încep să râd, un efect al
alcoolului.
-Femeile!
Ne aruncăm priviri ca între bărbați și ne înțelegem din ele. Femeile sunt probleme cu două
picioare, care atunci când stau la orizontală se deschid arătându-ți paradisul și atunci când sunt la
verticală te calcă în picioare cu tocurile alea de douăzeci de centimetrii, pe care merg atât de
grațios de zici că sunt balerine pe poante.
-Ai adus și tu ceva de băut? La mine rezerva s-a cam terminat!
-Prietenul la nevoie se cunoaște! Îmi spune ridicând sus două sticle de burbon.
După ce ne facem comozi, torn în două pahare whisky îndeajuns încât se dea pe jos, apoi mă fac
și eu comod pe fotoliul de lângă prietenul meu.
-Hai tornă tot! Îi spun cu cea mai serioasă voce.
-Problema mea are luciri de aur în păr iar ochii îi sunt albaștrii plini de viață și de râs sau mă rog
așa era până la Yvonne. Dar a ta ?
-Brunetă cu craci lungi. Oftăm amândoi odată și dăm peste cap mai bine de jumătate din
conținutul paharului.
-Ce treabă are Yvonne în poveste? Nu te-ai despărțit de ea acum mai bine de un an jumătate?
-Ba da... dar... ne-am mai văzut câteodată. Mă încrunt la el. Nu chiar atâta de des pe cât crezi. Îi
fac semn să continue și oftează lung. Trebuia să plec la țară dar când să ies pe ușă a intrat ca un
vârtej de mătase și cu parfum de trandafiri spunându-mi că îi este dor de clipele noaste nebune
împreună. Am refuzat-o și așa a început scandalul, pe care știi că îl face de fiecare dată când nu
obține ce vrea. Iar în toiul certei noastre a aterizat Îngerașul, care să îți spun drept că nu arăta
prea bine. Yvonne i-a spus că e logodnica mea, iar eu nu i-am infirmat.
-Atât? Și de ce mama dracului nu i-ai spus că e o minciună?
-Pentru că ea are pe altcineva și asta complică lucrurile, dar eu sunt dispus să aștept oricât.
Mă uit la el de parcă nu îl recunosc. David, persoana care nici nu trebuie să schițeze vrun gest că
femeile și sar în patul lui, plânge după una pe care nu poate să o aibă.
-De când te interesează pe tine dacă e sau nu cu cineva? Parcă tu nu țineai cont de asta.
-De când m-am îndrăgostit, de atunci...
-Înseamnă că problema ta e mult mai gravă ca a mea. Eu am aflat că tipa cu care ieșeam era sau
este damă de companie. Când mă gândesc cu cine am stat la masa mea și cu cine am împărțit
patul îmi vine să urlu. Mai ales că am prezentat-o tuturor persoanelor importante pentru mine,
mai pe scurt i-am făcut rost de alte relații. Și încep să râd.
Soneria telefonului se aude insistent. Mă ridic și mă uit la număr, John Newman, nu am mai
vorbit de mult cu el, mă întreb ce o fi pățit.
-David Hoffman, la telefon! Îi răspund cu cel mai profesional ton.
-John Newman, scuză-mă că te deranjez așa de târziu, te-am căutat toată ziua dar mi-a intrat
mesageria. Poți să te ocupi de un caz ?
-Nu sunt în stare să mă ocup de vrun caz la ora asta John. Îi spun pe un ton iritat.
-Nici măcar de Amelia Mellory? Sunt implicate și drogurile!
-Ce? Amelia ? Țip eu în telefon. Fata aia nu ar fi în stare să facă rău nici măcar unei muște.
-Fata asta ar fi în stare să omoare și un om dacă o calcă pe bec. Te ocupi sau nu ?
-Bine! Vin în douăzeci de minute.
-Amelia? Întreabă David iar eu dau din cap aprobator. Amelia Mallory? Ochi albaștri ?
-Da! Da! Da David! Ce relevanță are pentru tine? Îl întreb nervos, gândindu-mă că una e
prostituată iar cealaltă se ocupă de droguri și amândouă arătau așa de inocente. Dar cine a spus
că aparențele înșeală a spus bine!
-Amelia e problema mea pe două picioare Marcus. Îmi răspunde răstit iar când îmi cade fisa
rămân trăsnit.
-Problema ta, are probleme mari David. Mă duc la secție. Îi spun în timp ce îmi iau sacoul,
portofelul și cheile mașinii. Am ajuns să alerg după puștoaice mai nou.
-Vin și eu!
David
Am ajuns în secția de poliție iar imaginea pe care am întâmpinat-o m-a dat peste cap, mi-a întins
nervii la maxim.
Îngerașul meu era în brațele unui tip, plângea ușor pe umărul lui, iar el era aplecat cu capul ușor
spre urechea ei și îi șoptea cuvinte de încurajare. Tipul a ridicat capul și atunci am realizat că era
același bărbat ca în club.
Gelozia mă rodea pe interior ca un vierme. Știu că nu sunt în condiția să dau fața cu Amelia dar
nu suport să fiu martor la iubirea lor care mă sfâșie bucată cu bucată.
Știu că ar trebui să dau dovadă de maturitate și să mă retrag dintr-o luptă care este de mult
pierdută, dar faptul că am ținut-o și pentru o seară în brațe mă face să am drepturi asupra ei.
Când mă uit la starea jalnică în care este îmi vine să iau la bătaie fiecare bărbat de aici care a
asistat la degradarea ei ca persoană. Nu înțeleg de ce nu i s-a dat ocazia ca măcar să se îmbrace,
picioarele ei superbe sunt goale până aproape de coapse și murdare, nu are nici măcar papuci în
picioare. Părul ei lung ce părea a fi mătase curată stă acum încălcit de spui că sunt șuvițe de lână,
frumoșii ei ochi albaștrii sunt în fundul capului ca urmare a lipsei de somn, iar cearcănele de sub
ochi sunt acum vizibile de la distanță. Arată ca un copil rătăcit prin pădure, mic și speriat.
-Marc, eu mă retrag puțin mai încolo, nu vreau să mă vadă în starea asta jalnică în care mă aflu.
Și dacă este nevoie de orice să contezi pe mine, dar fără să îi spui ei. Nu vreau să creadă că dacă
o ajut urmăresc să fiu răsplătit.
-Ești în regulă, amice?

-Atât cât poate fi cineva cu sufletul rănit. Am răspuns și m-am retras într-un colț care era mai
întunecat și am așteptat ca Marcus să termine treburile oficiale.
După mai bine de jumătate de oră am pornit după o cafea ca să îmi revin din starea de amețeală
în care căzusem pradă. Se pare că tratativele durau mai mult decât am bănuit. Am băut liniștit
cafeaua și am plecat spre baie, ca să îmi răcoresc un pic fața. Am intrat în baie pierdut în
gândurile mele și am simțit cum o mână delicată mă strânge ușor de braț.
Amelia
Sunt pe cale să clachez! Nu mai am forță să mă țin tare. John de azi dimineață încearcă să dea de
urma lui Marcus dar fără succes. Nu mai am cu cine comunica, toată lumea se uită la mine de
parcă sunt cea mai mare criminală iar John de fiecare dată când mă vede se uită la picioarele
mele cu o privire lascivă. Sunt murdară, nepieptănată, transpirată iar nervii mei tocmai au cedat.
Pun capul pe masa din sala de interogatoriu și încep să plâng cum nu am mai plâns niciodată. Ce
am făcut eu ca să merit asta? De ce nu pot da peste oameni buni și cinstiți? Ușa se deschide și
intră un John fericit pe ușă.
-Păpușă am vești bune pentru tine. Hoffman a acceptat să se ocupe de tine. Dar până vine el, ai
un vizitator de care trebuie să te ocupi.
Am fost condusă spre un hol unde erau mai multe scaune, de asemenea acolo era și biroul lui
Newman. Așa puteam fi mai ușor supravegheată. Un singur scaun era ocupat și pe acel scaun
stătea șatenul meu. Am alergat spre el și i-am sărit în brațe cu fața plină de lacrimi. Eram o
adevărată stropitoare.
-Cine ți-a spus unde sunt? Îl întreb pe șaten în timp ce îmi trăgeam nasul nu tocmai delicat.
-Am primit un mesaj de la Carmen și când am ajuns aici m-am interesat de situația ta. Te-ași fi
reprezentat ca avocat dar deja îți luaseși unul.
-Mulțumesc că ești aici lână mine!
-Pentru tine ași face orice și ași merge oriunde iubito!
-Sigur! Am răspuns ironică.
Trădarea lui încă este proaspătă în memoria mea și mai ales sufletul meu e încă împrăștiat prin
negura suferinței. Îmi pun capul pe umărul lui și îl strâng ușor în brațe. Căldura lui este tot ce am
nevoie în momentul acesta.
-Amelia Mellory! Cine ar fi crezut! Aud o voce ușor groasă și puțin sarcastică. Îmi ridic capul cu
încetinitorul și mă uit la posesorul vocii.
-Marcus! Țip eu cu fața luminată ca un pom de Crăciun și sar din brațele lui Alex.
Se apropie de mine, își pune palmele pe umerii mei mici și mă analizează. O roșeață ușoară îmi
cuprinde fața datorită felului în care arăt.
- Ești bine puștoico? Mă întreabă țintuindu-mă cu ochii lui negri. Mai reziști?
-Sunt bine! Este tot ce reușesc să spun.
-Mă duc să văd de ce anume este nevoie ca să fii eliberată și după aceia ai să poți să mergi acasă
ca să te odihnești. Îmi spune cu un început de zâmbet.
Se întoarce și îl urmăresc cu privirea până intră în biroul lui Newman. Din colțul cel mai
îndepărtat și întunecat al holului observ o siluetă care se desprinde de perete. Forma siluetei îmi
este vag cunoscută. Dau să mă duc după formă când sunt trasă înapoi de două brațe de fier care
îmi înconjurau talia.
-Mai rezistă iubito un pic! Îmi șoptește cu glas suav șatenul, în timp ce îmi depune sărutări
ușoare pe păr. Îmi las capul ușor pe spate pe pieptu lui și închid ochii pentru câteva momente,
oboseala pune stăpânire pe mine și simt cum ușor alunec într-o stare de plutire, iar silueta îmi
apare în mine. Mă chinui să îi găsesc forma și când în sfârșit o găsesc tresar ușor.
-Shht! Sunt lângă tine acum. Îmi șoptește la ureche strângându-mă mai tare în brațe.
-Alex! Zic și mă desprind din brațele lui. Am nevoie până la toaletă.
-Te însoțesc?
-Nu! Vin imediat!
Mă sărută scurt pe frunte și se așează pe scaun, zâmbindu-mi încurajator.
Aproape alerg pe hol, căutând silueta cu speranța că nu am greșit și îl văd aruncând un pahar de
plastic la gunoi și îndreptându-se spre baie. Mergea un pic clătinat ca și cum s-ar strădui să își
țină echilibrul. Nu l-am ajuns decât în momentul în care vroia sa intre în baie și l-am strâns ușor
de braț.
-David! Am șoptit ușor. Nu credeam că noaptea asta o să îi aducă pe ambii bărbați care m-au
făcut să sufăr. Dar vederea unui David ușor beat și trist m-a făcut să îi sar în brațe. Nu suportam
oamenii care erau triști și am simțit nevoia să îl strâng în brațe.
-Ești bine îngeraș? Este prima întrebare pe care mi-o adresează după ce mă trage cu totul în baie
și închide ușa după el, așezându-mă cu fundul pe marmura dintre chiuvete.
-Sunt obosită, nemâncată, nespălată dar acum sunt bine după ce l-am văzut pe Marcus. Îi răspund
evitându-i privirea.
Mâinile lui mari sunt acum așezate pe șoldurile mele și mă trag mai spre el ca să poată să își
lipească corpul de al meu.
-De ce nu m-ai sunat frumoaso? Știi ca poți să apelezi la mine pentru orice! Oftează ușor și
începe să îmi sărute linia maxilarului. Îmi pare rău că ai trecut prin asta.
-Nu am vrut să te deranjez. Am crezut că ești cu logodnica ta.
-Indiferent! Trebuia să apelezi la mine. Îmi ridică bărbia cu degetul arătător spre fața lui și se uită
intens în ochii mei apoi își coboară gura și mă sărută flămând. Când sărutul începe să se
transforme în dorință și în ceva carnal, îl îndepărtez ușor de mine dezechilibrându-l puțin. Sar jos
și mă îndrept spre ușă.
-Mulțumesc că ești lângă mine dar situația asta nu mai trebuie să se repete. Fiecare avem pe
altcineva și nu o sa facem decât să îi rănim.
-Rămâi cu bine, David! Îi spun cu o voce tristă și mă întorc și las ușa de la baie să se închidă în
urma mea. David pentru mine era ca un drum înfundat, nu mă duce nicăieri, trebuia să mă tot
întorc.
Capitolul 19
Capitolul 19
Alex
Este a doua oară când uit de ziua Ameliei.
Anul trecut m-a iertat ușor, dar de data asta nu cred că o va mai face. Nu mai știu ce motiv să
inventez ca să mă împart între cele două lumi ale mele. De când a ieșit de la închisoare și s-a
mutat cu mine s-a schimbat complet. Nu mai arde în ochii ei veselia care ardea până atunci,
uneori e prea dură alte ori e prea pierdută în spațiu și e mai rece, dar nici situația cu Molly nu a
fost trecută cu vederea.
Faptul ca și-a găsit și o slujbă a picat ca o mănușă pentru mine. Sunt zile în care nu o văd deloc și
nu trebuie să îi explic pe unde umblu. Nu vreau să o rănesc mai mult decât am făcut-o deja.
-Aida! Aida! O strig eu pe brunetă prin casă. Unde naiba a dispărut?!
Pe Aida am cunoscut-o la un dineu caritabil organizat de primarul orașului pentru organizația

„Tinere speranțe". Era acolo împreună cu toată familia ei. Din familie făcea parte și colega mea
de muncă, tot avocat de profesie, numai că ea lucra de mai mulți ani în domeniu pe când eu eram
abia la început. Lora, că așa se numea colega mea, m-a prezentat familiei ei, printre care era și
Aida, fiind penultima soră din șirul de patru surori și tot odată singura necăsătorită. Toată
noaptea am vorbit vrute și nevrute și am convenit să ne mai întâlnim. Iar de la ultima întâlnire
care s-a sfârșit între așternuturi am rămas împreună.
Aida este mai mare ca mine cu cinci ani și face eforturi imense ca să se întrețină și să nu își
trădeze vârsta. Datorită ei mi-am schimbat și mașina, acum având un Mercedes-Benz GLC-Class
(SUV) alb, o mândrie pe patru roți și m-a ajutat să avansez în doi ani de muncă cât alții în zece.
-Aida! Unde ești? Mai strig odată și atunci văd că ușa de la terasa casei ei se deschide, iar ea
înaintează cu grijă spre mine. Se ridică pe vârfurile de la picioare ca să mă sărute iar eu îmi aplec
capul ca să o întâmpin, mirosul fumului de țigară îmi face stomacul să se întoarcă pe dos și mă
opresc din acțiune.
-Ți-am spus că nu îmi place să mă săruți după ce fumezi! Îi spun iritat. Te-am strigat ca să îți
spun că ies un pic, am niște treabă de rezolvat și de discutat cu un client despre un caz. Și apropo
dacă am să mă simt obosit am să rămân la mine acasă.
-Bebe, dar când ai să mă duci să îți văd și eu casa ? M-am săturat să tot ne vedem la mine. Vreau
să știu și eu mai multe despre tine. Vreau să îți cunosc prietenii, familia. Te rog iubitule!
-Nu insista! Când am să cred de cuviință am să îți fac cunoștință cu toți. Tot timpul când refuz să
fac ceva ce ea crede că trebuie făcut o apucă crizele de nervi și paranoice. Câteodată e așa de
exasperantă!
-Mă înșeli? Țipă în gura mare și mă împinge cu palmele în piept . Mă înșeli cu alta de nu vrei să
te cunosc mai bine? Spune-mi acum și să terminăm odată mascarada asta!
-Nu mai fii paranoică. Mă obosești! Numai tu și cu prostiile tale veți fi de vină pentru despărțirea
noastră. Acum eu plec, cu permisiunea ta doamnă!
-Bebe, dar nu trebuie să te enervezi pe mine. Mă tem să nu mă înșeli cu alta mai tânără ca mine!
Îmi spune pe o voce de copil mic și alintat și își pune capul în pieptul meu așteptând să fie
alintată.
-Hei! Îi spun și îi ridic bărbia cu două degete și mă uit în fermecătorii ei ochi verzi. Nu trebuie să
îți faci griji din cauza asta, nu am pe nimeni și nu te înșel cu nimeni. Acum am să plec, am să te
sun când am să pot. Mă conduce la ușă și așteaptă să o sărut. O sărut și o strâng în brațe cu
putere, așa cum îi place ei apoi ies pe ușă.
Deschid ușa apartamentului ușor și intru la fel de ușor în el. E o oră târzie iar Amelia trebuie să
se trezească devreme ca să meargă la cel de al doilea job al ei. Câteodată nu o înțeleg! De ce simt
nevoia de a munci atât de mult? De ce se refugiază în muncă?
Intru în dormitor și o văd cum doarme. Când a reușit să îmi ocupe inima? E așa frumoasă! Îmi
place de ea și cu machiaj și fără, cu haine mulate și cu haine largi, cu părul făcut și cu părul
ciufulit. Îmi place că nu se ascunde de nimic și înfruntă tot ce îi da viața cu stoicism. Râde,
glumește și îi face și pe ceilalți să se simtă bine în preajma ei, asta până o lovește melancolia și
devine ironică, sarcastică și uneori răutăcioasă. De multe ori a trebuit să înfrunt tornadele sale de
ironii, mai ales când simțea că o mint. Parcă avea un detector de minciuni iar când deschideam
gura se activa. E posibil să simtă că nu este singura din viața mea și să ignore semnalele, îmi dă
prea multă libertate și niciodată nu mă întreabă pe unde mi-am petrecut timpul sau cu cine. Iar eu
încerc pe cât posibilul să mă ascund mai bine și să nu îi dau motive de bănuială pentru că știu că
sub masca durității și a indiferenței se ascunde un suflet fragil și nu vreau să o mai văd distrusă.
Îmi dezbrac hainele și intru la duș, după zece minute ies și mă pun în pat lângă blondă și o trag la
pieptul meu. În toți anii aceștia care au trecut a fost singurul lucru stabil, m-a încurajat când am
avut nevoie, mi-a ascultat păs-urile și mi-a dat sfaturi. Sunt dependent de ea și dacă am să o pierd
cred că am să mă prăbușesc odată cu pierderea ei.
-Ai ajuns acasă! Exclamă blonda cu o voce îngroșată de somn. Îi așez un pupic pe frunte și o
strâng mai tare la pieptul meu, iar ea oftează ușor după ce își așează capul pe pieptul meu.
-Dormi blondo! Îi spun și îi mai dau un sărut scurt pe păr.
-Hmm! Cu corpul tău gol lângă mine nu prea am să reușesc eu să adorm imediat. Îmi spune și
începe să se miște lin pe mine. Numai vederea ei îmi provoacă reacții în corp, doar să o și simt
lângă mine, sunt ca un vulcan ce stă să explodeze.
Mirosul de cafea îmi alintă simțurile și mă face să îmi deschide ochii. Primul lucru pe care îl văd
sunt picioarele lungi și goale ale Ameliei, apoi corpul care e înfășurat într-un tricou de al meu
sport, părul îi este ciufulit iar în mână ține o tavă pe care sunt așezate două căni cu cafea și o
farfurie cu brioșe. Vine agale spre mine iar eu mă ridic și mă rezem cu spatele de tăblia patului.
Îmi pune tava pe picioare și își ia cana cu cafea de pe ea și la fel fac și eu. Astăzi zâmbește! Nu
are nici o urmă de machiaj pe față iar tenul îi este luminos. Și încă odată mă mir de perfecțiunea
ei fizică cât și morală. Este mult prea bună pentru mine. Pe cât este ea de sinceră pe atât sunt eu
de mincinos, pe cât este ea de darnică pe atâta sunt eu de egoist. Reprezint antiteza a tot ce este
ea!
-Hei! Îi spun și mă aplec să îi dau un sărut. Mulțumesc pentru trezirea asta minunată! În fiecare
dimineață care mă prinde acasă ea mă trezește în același fel minunat iar eu de fiecare dată îi
mulțumesc pentru că știu cât de mult contează astfel de gesturi. Dar nu trebuia să te duci la
muncă?
-Ba da, dar mi-am luat liber tot weekend-ul acesta ca să pot să stau cu tine. Nu am mai petrecut
de mult o zi împreună.
-Și ce ai vrea să facem astăzi? O întreb zâmbind. Deja știu cum să mă revanșez că am uitat de
ziua ei, deși ea nu mi-a reproșat nimic cu privire la acest subiect. O cunosc și știu ce ar vrea să
facem, plimbări lungi pe străzi sau o mini excursie doar noi doi în care să putem vorbi cum
vorbeam odată. Așa că am să o scot la o plimbare cu barca. Am un prieten de la care ași putea să
împrumut una.
-Mă gândeam să stăm în pat și să lenevim sau să facem o scurtă plimbare prin oraș? Ce spui?
-Azi tu ești șefa! Dar eu zic sa facem o plimbare. Am să plec pentru o oră și la întoarcere să fii
gata de plecare. Îi dau un sărut și mă ridic din pat apoi plec să fac un duș.
Am luat cheile de la yacht-ul prietenului mei, am făcut o oprire la un magazin și am luat ceva ce
mi-a făcut cu ochiul, nu îmi mai rămâne decât să o sun pe Aida și să o anunț că sunt plecat cu
treburi. Îi trimit un mesaj Amelie „I-ați un costum de baie" și o sun pe Aida.
Reacția blondei când vede unde am adus-o face toți banii, țipă și țopăie de fericire într-una, iar
zâmbetul îi ocupă toată fața.
-Surpriză ca de ziua ta iubito și îmi pare rău că este cu întârziere dar sper că așteptarea a meritat!
-Ah iubitule nici nu știi cât sunt de fericită! Se ridică pe vârful degetelor de la picioare și își
încolăcește brațele în jurul gâtului meu iar ochii ei sunt fixați în ochii mei. Doar noi doi un yacht
și o plimbare pe mare. Te iubesc!
-Și eu te iubesc enorm de mult. Dar acum hai să urcăm sus și să îl explorăm.
Dezleg ambarcațiunea și pornim în larg.
Amelia se întindea leneșă cu ochii închiși pe un șezlong ce se afla pe provă îmbrăcată într-un
costum de baie minuscul albastru ce o face ca tăiată din poză. Am oprit motorul ambarcațiunii și
am lăsato să plutească în derivă. Am privit-o cum deschide ochii confuză când mă vede întins
lângă ea, apoi un zâmbet obraznic îi luă locul confuziei. M-am aplecat ușor peste ea, mai aproape
și mai aproape pană când buzele noastre s-au unit și au început să ardă de anticipație, focul luă
locul sângelui în vene iar dorința noastră de a ne contopi brutal luă locul tandreții.
-Doamne, Amelia, te iubesc atât de mult încât refuz să accept că există posibilitatea de a te
pierde!
-Și eu te iubesc! Și nu o să mă pierzi decât dacă o să mă faci să renunț la tine.

Mă uit la ochii ei ce priveau în larg valurile făcute de vânt, pierdută pe gânduri, gânduri rele care
aduc aminte de trecut sunt sigur și nu pot să nu o admir. E mult mai puternică decât mine, doar
învelișul ei fragil te induce în eroare și te face să o crezi slabă. Cei aproape doi ani lângă mine nu
i-au fost deloc ușori. A avut de a face cu crizele mele infantile, a trebuit să îmi ducă
responsabilitățile pe care eu ca un laș nu am putut să mi le asum. A reușit acolo unde eu am
clacat și cel mai important a știut să îmi cucerească lumea.
A pus prea multe virgule în locuri unde eu ași fi pus puncte și ași fi abandonat. M-a ridicat de jos
când am căzut, m-a ascultat chiar dacă nu aveam nimic important de spus. Ea e cea cu care vreau
să trăiesc până la apusul zilelor.
Dar dacă ar fi să aleg între iubire și bani, uff... greu de spus. Nu știu când am să fiu pregătit
pentru a face alegerea potrivită sau dacă vreau să fac alegerea corectă. Niciodată nu ai să știi
dacă ai făcut alegerea potrivită! Sâmburele incertitudinii există acolo, înrădăcinat în minte și te
face să te întrebi, cum ar fi fost dacă..., indiferent de cât de fericit și împlinit ai fi în situația pe
care o alegi. Tot ce știu e că o vreau lângă mine și nu suport gândul că ar putea fi cu altcineva.
-Ești unică iubito! Mă trezesc spunând. Iar zâmbetul ei îmi încălzește inima. Îmi pare rău că nu
am fost zi de zi alături de tine, ceas de ceas și că nu am văzut ce comoară am lângă mine.
-De ce ești așa melancolic iubitule? Ai pățit ceva ? Mă întreabă îngrijorată.
-Nu știu! Am un sentiment, e ca un gol în piept și am vrut să îți spun ce simt pentru tine, vreau să
te fac să înțelegi că ești cât o sută de femei și că valorezi mult mai mult decât vor valora altele
luate la grămadă. Ești pur și simplu perfectă!
-Ești minunat iubitule și de aceea te iubesc. Ași fi pierdută fără tine și îmi este frică că o să mă
rănești. Sunt prea dependentă de tine! Gândurile mele încep și se termină cu tine. Nu vreau să
ajungi o obsesie pentru mine. Nu vreau să trebuiască să îmi calc pe principii și pe inimă ca să fiu
cu tine.
-Nu o să trebuiască sa faci asta niciodată, dragoste mică. Iar dependența este reciprocă. Dacă
drumurile noastre se vor despărți vreo dată, vreau să știi că am să fac tot posibilul ca să ne
intersectăm, iar și iar până vor rămâne unite.
-Dacă ne despărțim să știi că nu am să revin acolo de unde am plecat, chiar dacă sufletul îmi va
zace bucăți în drum.
-Hai să dăm la o parte gândurile acestea rele și să ne bucurăm de restul zilei pentru că nu se știe
când o să mai prindem o zi întreagă împreună.
-Stau cu tine în casă și te văd mai rar decât atunci când stăteam separat. Îmi spune ea râzând. Mai
bine adu sticla aia de șampanie pe care am văzuto în dormitor până nu încep să mă deshidratez.
Capitolul 20
Capitolul 20
Amelia
Mă trezesc ușor buimacă și caut cu mâna stângă prin pat corpul cald ce stătea până mai înainte
lângă mine. Chiar și când dorm îi simt prezența iar lipsa lui mi-a alungat somnul. Mă uit la ceas
și constat că este aproape de doisprezece noaptea. Doamne! Am dormit de la cinci după amiază
până acum. Ar trebui să renunț la un job pentru că încep să nu mai fac față la ambele. Oboseala
este prea mare și încep să ratez momentele pe care ar trebui să le petrec cu iubitul meu.
Ridicată acum din pat merg în căutarea șatenului meu. Îl vreau lângă mine! Mă îndrept cu pași
ușori spre balcon unde am văzut silueta frumosului meu conturată în lumina stradală și mă
opresc brusc când aud o frântură din conversația pe care o are la telefon:
„...voi face tot posibilul să fiu acolo. Nu! Încă nu știu! Ți-am mai spus dragă și nu începe..." Mă
retrag din dreptul balconului și mă îndrept spre baie. Oare cu cine vorbea la ora asta? Și ce e mai
important este cine este „dragă". NU! Refuz sa mă gândesc la trecut, nu vreau să cred că este
capabil să o mai facă încă odată.
Intru înapoi în cameră și îl găsesc pe șaten întins în pat cu mâinile sub cap și cu privirea pierdută.
-Ești bine suflet ?
-De ce te-ai trezit blondo? Mă întreabă el încurcat iar eu încep să râd ușor.
-Cred că este evident! Ți-am simțit lipsa și aveam nevoie la baie.
Mă așez lângă el și îmi pun capul pe pieptul lui iar el îmi încercuiește talia cu brațul.
-Cu cine vorbeai la telefon iubitule? Nu îmi pot astâmpăra curiozitatea și îl întreb.
-Cât ai auzit din conversație? Mă întreabă cu o voce subțire.
-Nu mult! Nu am stat să te ascult, știi ca nu îmi place indiscreția. Deci ?
-Era mama! Vrea să mă duc acasă pentru că bunica se simte rău și e posibil ca acestea să fie
ultimele zile și încă nu știu cum să fac, dacă să te iau și pe tine sau să mă duc singur. Nu vreau să
lipsești de la job-urile tale mai ales că știu cât de importante sunt pentru tine.
-Iubitule în momente ca acestea, cred că ași fi în plus în familia ta. Oricum știi că sunt alături de
voi.
-Știu iubito, știu!
-M-am gândit să renunț la un job ca să am mai mult timp liber pe care să îl petrec cu tine.
-De ce? Doar știi că în serviciul meu nu am atât de mult timp liber precum ai avea tu cu un
singur servici și te-ai plictisi îngrozitor de mult așteptându-mă pe mine să vin acasă. Mai bine nu
renunța!
Mintea mea explodează! Am gânduri peste gânduri și încep să cred că nu mai suntem pe aceiași
lungime de undă. Până acum se plângea el că lucrez prea mult iar acum îmi cere să nu renunț?
M-am întors cu spatele la șaten și am pus capul pe pernă. Astăzi pentru prima oară m-am simțit
goală lângă el. Goală de suflet, goală de sentimente și de trăiri, pur și simplu goală. O carcasă în
care să revin acasă după mult timp în care am rătăcit în neant. Mi-am simțit sufletul schingiuit și
mintea bombardată de întrebări și posibilități de răspunsuri care cu siguranță nu vor fi cele bune.
M-am întrebat oare de câte ori eu am stat lângă el și am fost inexistentă? De câte ori m-a privit
cu ochi reci și goi. Senzația că ceva nu este bine nu îmi dă pace și este sporită de neutralitatea din
vocea lui.
Viitorul nu mai suna chiar atât de roz precum părea până acum. Brusc încep să îmi pun întrebări
care înainte nu își aveau locul. E adevărat, până acum nu am prea stat împreună chiar dacă
locuim în aceiași casă dar tot timpul aveam impresia că lucrurile între noi erau stabile. Oare când
am început să ne îndepărtăm sau când mi-am pierdut încrederea în el? Sunt întrebări ce îmi apasă
mintea, la care nu m-am gândit niciodată.
Sunt sigură că îl cunosc și că așa e el, indiferent și rece câteodată. Nu l-am sunat și nu l-am
verificat niciodată pentru că am crezut că iubirea merge mână în mână cu încrederea și respectul.
Respectul pentru cealaltă persoană care te așteaptă acasă și care te pune uneori mai presus de ea.
Și felul în care câteodată se îndepărta de mine și dispărea când eram singuri în aceiași cameră nu
era deloc flatant și mă punea serios pe gânduri.
Îmi simt capul greu iar pleoapele mi se lasă în jos și lumina din cameră începe să fie difuză. Cât
timp am pierdut plecată pe gânduri de mă simt atât de obosită? Nici Alex nu s-a mișcat din locul
în care s-a așezat, nici nu m-a sărutat de noapte bună cu o făcea până acum și nici nu m-a
îmbrățișat.
Telefonul sună în continuu și nu vreau încă să mă ridic din pat, soneria se oprește dar începe din
nou să sune. Mă ridic în fund și îl caut cu privirea, nici urmă de șaten. Îl strig dar nu îmi
răspunde. Mă ridic nervoasă din pat din cauza telefonului care suna încontinuu și răspund
nervoasă.
-Da!
-Ce faci pisicuțo?
-Nu am chef de tine acum! I-o tai eu scurt.
-Cineva nu a dormit chiar bine aseară, nu ? Se aude un râs cristalin.
-Nu te interesează pe tine asta. De ce ai sunat?
-Vreau să te invit la o cafea! Vrei să vii să ne vedem și să mai povestim câte puțin? Îmi este dor
de prietena mea! Nu te-am mai văzut de cel puțin jumătate de an. Îmi spune o voce ce aproape
suna miloagă.
-Bine accept într-un final. Unde ne vedem?
-La Cactus club! În jumătate de oră.

-Ne vedem acolo!
Îmi iau o pereche de blugi albi și un maieu alb, un sacou albastru și o pereche de pantofi cu
tocuri cui în aceiași nuanță, mă machiez ușor fără să îmi încarc fața, părul îl pieptăn simplu pe
spate și pornesc spre cafenea. Sunt nerăbdătoare să văd ce mai are de spus tipul acum. În ultimul
timp ne-am apropiat mai mult și a fost lângă mine tot timpul. Chiar și job-ul pe care îl am la
firma de arhitectură „FriendsD&M" se datorează lui, pentru că mi-a pus o „pilă" la șeful meu. Un
șef pe care încă nu îl cunosc deși lucrez de mult timp acolo.
Ajunsă în cafenea caut cu privirea pe tipul care acum aproape doi ani m-a băgat în pușcărie. Deși
inițial l-am urât din tot sufletul, complicațiile pe care ni le-a oferit Carmen ne-a apropiat extrem
de mult mai ales că am fost pusă sub urmărire aproape un an de zile lucru ce practic ne obliga să
ne vedem aproape zilnic.
-Baw! Ce faci scumpete? Mă căutai?
-Doamne John! Pe tine nu te învață nimeni bunele maniere ? Nu poți să mă aștepți și tu ca tot
omul,frumos pe scaun? Trebuie să tot apari așa în spatele meu ?
-Scumpete când vin în spatele tău îmi iau măsuri de precauție! Îmi spune rânjind ca un idiot. Nu
vreau să mă trezesc cu vreo rană sau altceva mai grav.
-Hai să merge la o masă! Ce zici ?
Mă așez ușor la masă zâmbind spre tipul din fața mea, care mă privea cu o privire poznașă și îmi
comand o cafea. Când simt în aer parfumul binecunoscut a lui Alex și aceiași senzație pe care o
am atunci când suntem amândoi în aceiași încăpere. Îl caut cu privirea prin restaurant dar nici
urmă de el.
-Pe cine ai pierdut Amy ?
-Hmm! Nu știu sigur dar am sentimentul că prietenul meu e prin preajmă, ceea ce este absurd
pentru că mi-a spus de ieri că are mult de lucru la birou.
-Vrei să îmi spui că deja îți este dor de el ? Mă întreabă tipul rânjind.
-Nu! Doar că am așa un sentiment. Dar să revenim. Cum mai ești?
-Nimic nou sub soare, cum mă știi! Anchete peste anchete, urmăriri, sub acoperiri. Lucruri care
îmi ocupă timpul și nu pot să îmi continui viața personală așa cu mi-ași dori. Cum te descurci la
firma de arhitectură?
-Foarte bine! Chiar îmi place ceea ce fac și mă face fericită. Nu mai am cuvinte să îți mulțumesc
în privința job-ului.
-A fost o adevărată plăcere să te ajut. Iar zâmbetul care-i apare pe față este unul pur, cum rar
întâlnesc unul la el. Niciodată nu zâmbește complet sau suficient de mult. Tot timpul l-am văzut
încruntat sau pierdut pe gânduri.
-Știi...Vroiam să te întreb dacă mai știi ceva de David. Știu că a-ți rămas prieteni din seara aia de
la secție. Nu, nu face fața asta de dur! Te întreb din pură curiozitate, fără nici un interes ascuns.
-David e...Nu a mai continuat să spună nimic deoarece îmi văzuse socul de pe față și privirea
îndreptată spre intrarea restaurantului, a privit și el în aceiași direcție, iar palmele lui sau așezat
peste mâinile mele într-un gest liniștitor și încurajator.
Pe ușa restaurantului intra un Alex relaxat și degajat la braț cu o brunetă elegantă ce părea puțin
mai în vârstă ca el și care îi zâmbea într-un fel complice. De parcă cei doi ar împărtăși un secret
știut numai de ei și asta le aducea zâmbetul pe buze, iar zâmbetele acelea nu erau a unor prieteni,
erau zâmbetele unor amanți ce au împărțit multe nopți toride.
-Dacă vrei să mergi la ei să îi confrunți, voi fi în spatele tău și te voi susține. Mi-a spus John cu
milă în voce. De parcă eu asta vroiam atunci, milă. Eu vroiam vărsare de sânge, nu milă. Dar
poate interpretez eu totul rău și el chiar lucrează iar dacă fac o scenă de gelozie să nu îi afecteze
serviciul.
-Nu! Hai să plecăm în așa fel încât să nu mă observe, te rog!
-Te conduc acasă! Nu arăți prea bine și ține minte, voi fi lângă tine în orice problemă,
necondiționat.
Inima îmi bătea mai repede, răsuflarea îmi era îngreunată iar picioarele parcă nu mă mai ascultau
și aveau voință proprie. Nu vroiam să cred că iarăși îmi face asta și că după atâtea lucruri câte am
făcut pentru el, el se reîntoarce în același punct iar și iar și iar.
Stau de mai bine de zece ore în același loc pe canapea încercând să îl sun pe Alex, dar îmi intră
robotul care mă informează că nu este disponibil, lucru ce îmi face capul să plesnească de durere
și nervi, încă nu am intrat în camera în care dormim. Nu e nevoie, mintea mea nu suportă să vadă
locul în care doarme el. De ce tot timpul mă rănește? Cu ce i-am greșit?
Mă îndrept spre baie și dau drumul la apă să curgă în cadă în speranța că am să mă mai liniștesc
și o să îmi relaxez corpul pe care îl țin încordat de când am părăsit restaurantul. Aud soneria
telefonului, semn că am primit un mesaj, las robinetele deschise și mă duc în căutarea
telefonului. I-au telefonul și citesc mesajul de la Alex:
„Iubito, nu ajung în seara asta acasă și nici în următoarele. M-a sunat mama să mă duc de
urgență acasă pentru că bunica e tot mai rău. Nu încerca să mă suni deoarece nu am semnal
acolo. Te iubesc și ai grijă de tine! P.S. Să fii cuminte în lipsa mea! ;)"
Ce? Adică, ca să îmi dea un mesaj avea semnal și ca să mă sune nu avea? Cum vine asta! Intuiția
mea îmi spunea că ceva nu e în regulă. Mă duc și închid robinetele, apoi intru în cameră furioasă.
Lucru cel mai neașteptat a fost să îi găsesc laptopul pe măsuța de lângă pat intrat în stand by și
fac ceea ce nu am făcut vreodată cât am fost cu el. Întru și încep să i-l controlez. Începând de la
poze și repartiții până la Istoric. Primul lucru pe care îl văd sunt niște poze cu aceiași brunetă cu
care l-am văzut astăzi, poze în care ea își arăta părțile cu care a fost înzestrată de la natură, în
care purta o rochiță foarte scurtă roșie cu aplicații negre la guler și buzunare. Apoi Istoricul îmi
arată că a purtat foarte multe mesaje pe facebook cu o tipă numită Aida Savenco!
Mă conectez repede la facebook și îi introduc numele în modulul de căutare. Nu mică mi-a fost
surpriza când am văzut că era vorba de aceiași tipă. Îi scriu repede un mesaj în care îi spun cine
sunt și ce vreau de la ea, reacționând ca o iubită orbită de gelozie. Nu mult durează până primesc
mesajul ei:
„Și dacă ești iubita lui de ce nu îl ții lângă tine?"
"Nu îl pot supraveghea douăzeci și patru din douăzeci și patru. În plus am avut încredere în el și
mi-a înșelato. Nu pot să cred că a făcut așa ceva"
Aștept un răspuns de la ea, dar cum nu vine mă duc și îmi fac baie. Nici bine nu ies din cada cu
apă gata relaxată că interfonul de la ușă sună. Apăs pe buton și întreb „Cine e?"
-Eu sunt blondo! Deschide! Un val de căldură și bucurie mi-a inundat pieptul când am auzit
vocea iubitului meu. Mă surprinde într-un mod plăcut faptul că a renunțat la a sta cu familia
pentru a veni acasă. Deschid ușa apartamentului și îl aștept să urce scările, mă bucur că sunt
numai într-un prosop de baie și că îl aștept așa cum îi place lui, mai mult goală și pregătită pentru
el.
Momentul în care se deschide ușa nu sunt întâmpinată de un Alex zâmbitor, ci de unul posomorât
și abătut iar în spatele lui apare aceiași brunetă de astăzi, nici ea mai veselă.
Realitatea m-a lovit din plin iar rațiunea a încetat să mai existe. M-am simțit tăiată în bucățele,
sfârtecată în cel mai urât mod. Și o mașină dacă dădea peste mine, mă simțeam mult mai bine
comparativ cu starea și durerea pe care o am acum. Am simțit cum inima îmi este smulsă din
piept.
Capitolul 21
Capitolul 21
-Alexander, spun, încercând să par calmă! Ce se întâmplă? Chiar dacă îmi era mai mult decât clar
care era situația. Mi-ai spus că te duci la mama ta! Încep să ridic octavele vocii.
Mă prinde de braț și mă împinge în living închizând ușa în urma noastră și lăsând-o pe brunetă
pe hol în așteptare lui sau cine știe.
-Blondo, ascultă-mă și nu țipa! Îmi spune în șoaptă și își apropie gura de urechea mea. Este greu
să îți explic toată situația în care sunt băgat, dar... Tot ce trebuie să știi este că eu pe tine te iubesc
și vreau ca să fii mama copiilor mei, numai că nu se poate acum. Te rog, înțelege!
-Să te înțeleg? Eu ? Pufăi nervoasă și îmi dau ochii peste cap, în timp ce îmi caut ceva cu care să
mă îmbrac. Când nu te-am înțeles eu, Alex ? Când ți-am interzis eu ceva? Am fost acolo lângă
tine în orice moment. Ți-am fost mamă, soră, soție, amantă, iubită și prietenă. Te-am susținut în
toate și ți-am dat sfaturile pe care am crezut eu că sunt cele mai bune. În ce moment am încetat
eu să mai exist pentru tine? Îl întreb în timp ce lacrimile mi se lăsau fierbinți pe obraz.
-Cum ai putut să îmi faci asta? Cum ai putut să ne faci asta? Te-am iubit Alex și te iubesc. De ce
mă rănești? Îl întreb cu vocea înecată în lacrimi.
-Nu blondo, nu plânge! Și eu te iubesc dar că tu ai apărut în viața mea prea devreme ca eu să pot
aprecia adevărata ta valoare. Ești mult prea bună pentru mine și o recunosc, de fapt ești mult prea
bună pentru orice bărbat care se uită la tine și cu care vorbești tu. Meriți mult mai mult decât îți
pot oferi eu. Și momentan nu îți pot oferi nimic fără ea.

Efemeritatea Dragostei

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Efemeritatea Dragostei

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prolog

M-am îndreptat spre terasă, iar într-un târziu am răspuns:

-Tu mă faci prost? mi-a mârâit în ureche.

-Nu! Doar că...

-Ești ce ? Ce ești ? a mugit spre mine.

-Ești o târfă Amelia. Iar acum ești o târfă însărcinată!

Publicat (1498 de cuvinte)

Publică modificările Revocare

-Hai trezește-te leneșo! o aud pe sora mea, Mia strigând.

-Unde a dispărut ? a spus prima voce.

-Ai văzut ce bine arăta ? a replicat cea de a doua voce.

-Bună ! mi-a spus.

-Ce faci ? Ești nouă pe aici ?

-Adică unde ai sala de curs!

-Kevin mă numesc și a întins mâna spre mine.

-Nu! Am un apartament închiriat, am răspuns. Dar tu ?

Am privit spre el și am zâmbit răutăcios.

Minciunile pe care ni le spunem

Publicat (2046 de cuvinte)

Publică modificările Revocare

-Amelia! zic și dau mâna cu el. Unde e Carmen?

-Păi a plecat la supermarket.

-Alo! spun și aștept un răspuns care vine cu greu.

-Bună! O caut pe Amelia!

-Ok! Jumătate de oră atunci.

-Da, recunosc, te analizam, și rânjesc la el. Ai ceva obiecții?

Minciunile pe care ni le spunem

Publicat (1708 cuvinte)

Publică modificările Revocare

-Nu știu ce să zic! Am de făcut un proiect și...

-Cât este ceasul? întreb cu o voce răgușită ca după somn.

-Te conduc până în față ușii ca să am certitudinea că ai ajuns în siguranță în casă.

-Ce amabil sunteți domnule, am replicat eu în timp ce așteptam liftul.

Publicat (1374 de cuvinte)

Publică modificările Revocare

-Încântată să vă cunosc, eu sunt Amelia.

-Bine! Așa îmi cunosc și eu noile colege.

-Bună păpușă! Mi-a fost dor de tine!

-Molly la cât ai spus că ai autobuzul?

-Eu trebuie să mă duc la universitate să prezint un proiect. Te descurci tu pe aici, îi spun și mă

-Pa păpușă. Ai grijă de tine pe diseară, și îi fac din ochi.

-Nu îți fă griji pentru mine, am să mă descurc eu și o să am și ajutorul tău să mă acoperi.

Minciunile pe care ni le spunem

Publicat (1836 de cuvinte)

Publică modificările Revocare

-Și ce film urmărim în seara asta Amy? Mă întreabă Julia.

-Trebuie să mai repetăm experiența, au spus aceștia la unison.

-Cu siguranță! am replicat.

Am intrat în camera mea cu gândul să îl sun pe Alex dar pe parcurs ce mă îmbrăcam cu

-Iubit-o, a șoptit și m-a tras la pieptul lui pentru o sărutare lacomă.

-Bine iubi. Atunci fac un dus , mă îmbrac și plecăm.

-Orice vreau eu ? am exclamat încântată pentru că am găsit modul perfect de al chinuii.

-Eu mă retrag, a spus stânjenit șatenul.

-Eu te conduc, am replicat eu.

Am plecat din cameră fără nici un cuvânt urmată îndeaproape de șaten.

- Noapte bună, am răspuns și aștept să mă suni.

Minciunile pe care ni le spunem

Publicat (2321 de cuvinte)

Publică modificările Revocare