Sunteți pe pagina 1din 5

Controlul Poluantilor in Biosfera

Controlul calităţii apelor naturale prin determinarea continutului de


CO2 liber din apa
Gazele dizolvate reprezintă o grupă importantă de componenţi ai apelor
naturale.
Solubilitaea gazelor în apă se calculează cu Legea lui Henry care arată ca
solubilitatea unui gaz intr-un lichid este proportionala cu presiunea partiala a
gazului in contact cu lichidul. Fie un gaz aflat in contact cu apa, si Xg fractia
molara a gazului in aer iar Xaq fractia sa molara in apa; intre faza gazoasa si
gazul dizolvat exista un echilibru dinamic

Xg Xaq

Legea lui Henry Xaq = KPx in care: Px este presiunea partiala a


gazului
K este constanta lui Henry

Dintre gazele dizolvate în apele naturale cele mai importante atât ca influenţă
asupra ecosistemului acvatic cât şi ca pondere sunt oxigenul şi dioxidului de
carbon.
Dioxidul de carbon este anhidrida acidului carbonic un acid slab cu constantă de
aciditate mică. De aceea concentratia CO2 reactiv este mai dificil de calculat
decit concentratia gazelor inerte fata de apa ca O2 , N2 deoarece CO2
reactioneaza cu apa. Aerul atmosferic contine aproximativ 0.035% in volume
CO2 care se afla in echilibru cu CO2 dizolvat;

CO2 aq CO2 atm

CO2 aq + H2O H2CO3 aq acid carbonic

Constanta de aciditate a acidului carbonic este de 2 x 10-3 la 25ºC deci daca


cantitatea de CO2 este mica el se gaseste sub forma de acid carbonic.
Acidul carbonic fiind un acid dibazic poate forma doua tipuri de saruri:
carbonati CO3-2 si bicarbonati HCO3-1 . Sistemul CO2 / HCO3-1 / CO3-2 in apa
contine cu precadere o anumita specie in functie de valoarea pH-lui astfel,
la pH < 6 in apa predomina CO2 neionizat
la pH = 6-10 in apele naturale predomina HCO3-1
la pH > 10 predomina CO3-2.
Dioxidul de carbon din apa influenteaza negativ viata animalelor adica respiratia
si, pozitiv viata organismelor autotrofe prin fotosinteza.
Dizolva piatra de calcar fromind grote.

CaCO3 + H2O + CO2 aq = Ca+2 + 2HCO3-1

Calcar Bicarbonati
insolubil in solubili
apa
Controlul Poluantilor in Biosfera

Dioxidul de carbon se poate găsi în apă sub trei forme: liber, agresiv şi legat
sub formă de bicarbonaţi şi carbonaţi.

1. Determinarea dioxidului de carbon liber

Prin dioxidul de carbon liber se înţelege dioxidul de carbon dizolvat în apă; el


se găseşte în echilibru cu acidul carbonic (H2CO3) care se formează cu apa:

CO2+HOH ↔ H2CO3

Determinarea se face prin titrarea cu NaOH 0,05N, in prezenţa fenolftaleinei


ca indicator şi a tartratului dublu de sodium şi potasiu (sarea Seignette) soluţie
50%. In prima fază, dioxidul de carbon actionează asupra tartratului dublu de
sodiu şi potasiu sub formă de H2CO3 , cu formarea tartratului acid de potasiu şi
carbonatului acid de sodiu:

KOOC-COON+H2CO3=KOOC-(CHOH)2-COOH+NaHCO3

In faza a II-a, tartratul acid de sodium şi potasiu format reacţionează cu


NaOH, cu reformarea tartratului dublu de sodium şi potasiu, conform reacţiei:

KCOO-(CHOH)2 –COOH+NaOH=KOO-(CHOH)2-COONa+H2O

1.1 Materiale şi mod de lucru

Materiale
-hidroxid de sodiu 0,05N,
-acid clorhidric 0,05N
-fenolftaleină, soluţie alcoolică1%
-tartrat de sodiu şi potasiu, soluţie 50%.

Mod de lucru

Se face întîi o determinare orientativă, punând 200ml apă de analizat într-un


vas Erlenmayer, la care se adaugă câteva picături de tartrat dublu de sodium şi
potasiu 50% şi 1ml soluţie alcoolică de fenolftaleină 1%. Se titrează cu NaOH
0,05N până se obţine o coloraţie slab roz care să persiste 2-3minute.
Pentru determinarea dioxidului de carbon liber, se introduc într-un vas
Erlenmayer cu dop, de 500 ml, o cantitate de NaOH în exces, cu 1-2 ml faţă de
cantitatea folosită la determinarea orientativă, câteva picături de tartrat dublu de
sodium şi potasiu, 1ml soluţie de fenolftaleină şi se completează până la volumul
de 10ml cu apă distilată fiartă şi răcită (lipsită de CO2). In acest vas se ia apoi
Controlul Poluantilor in Biosfera

proba de apă în cantitate de 200 ml. Se astupă vasul cu dop şi se agită uşor
pentru omogenizare. Se adaugă apoi 2-3 picături de fenolftaleină şi se titrează
soluţia cu HCl 0,05N pâna la incolor.

1.2 Calculul dioxidului de carbon liber

Dioxidul de carbon liber se calculează cu relaţia:

CO2 liber =
(Vxf − V 1xf 1)
x 2,2 x1000 =11 (Vxf − V 1xf 1) , mg/l
200

Unde: V- volumul de Na OH 0,05N adăugat în exces, ml


f-factorul soluţiei de Na OH 0,05N
V1-volumul de HCl 0,05N folosit pentru titrare, ml
f1- factorul soluţiei de HCl 0,05N
2,2 este cantitatea de dioxid de carbon, în mg, corespunzătoare la 1 ml
NaOH 0,05N.

2. Determinarea dioxidului de carbon total

Dioxidul de carbon total reprezintă suma dioxidului de carbon liber şi a


dioxidului de carbon legat sub forma de bicarbonaţi sau carbonaţi. Acesta se
determină prin descompunerea cu acid clorhidric în prezenţă de fenolftaleină
pentru carbonaţi sau în prezenţă de metiloranj pentru bicarbonaţi.

2.1 Materiale şi mod de lucru

Materiale
-acid clorhidric 0,1N
-acid clorhidric 0,05N
-fenolftaleină, soluţie alcoolică1%
-metiloranj, 0,1%

Mod de lucru

Determinarea dioxidului de carbon legat sub formă de carbonat (CO32-)

Intr-un vas Erlenmayer se introduc 100 ml apă de analizat şi se titrează cu


HCl 0,05N în prezenţă de fenolftaleină, până când culoarea virează la roz pal.
Titrarea se face la temperatură scăzută, pentru a evita hidroliza carbonatului
alcalin din apă.
Controlul Poluantilor in Biosfera

Calculul dioxidului de carbon legat sub formă de carbonat se calculează cu


relaţia:

(CO32-)=
(2,2 xVxfx1000) =22 xVxf (mg/l)
100
Unde:V- volumul de acid clorhidric 0,05N folosit la titrare, ml
f- factorul soluţiei de acid clorhidric 0,05N
2,2- cantitatea de dioxid de carbon corespunzătoare la 1 ml acid clorhidric
0,05N, mg

Determinarea dioxidului de carbon legat sub formă de bicarbonaţi


(HCO3-)

Intr-un vas Erlenmayer se introduc 100 ml apă de analizat şi se titrează cu HCl


0,1 N în prezenţă de metiloranj până ce culoarea soluţiei virează de la galben la
galben roşcat.

Calculul dioxidului de carbon legat sub formă de bicarbonaţi se calculează cu


relaţiile:

( CO2) =
(4,4 xVxfx1000) =
4,4 xVxf (mg/l)
100
(HCO3-) =
(6,1xVxfx1000) = 6,1xVxf (mg/l)
100
Unde:
V- volumul de acid clorhidric 0,1N folosit la titrare, ml
f- factorul soluţiei de acid clorhidric 0,1N
4,4 –cantitatea de dioxid de carbon ( CO2), corespunzătoare la 1 ml HCl
0,1N, în mg
6,1- cantitatea de dioxid de carbon (HCO3-), corespunzătoare la 1 ml HCl
0,1N, în mg

In cazul în care în apă sunt prezenţi şi carbonaţi şi bicarbonaţi, calculul se


face după relaţiile următoare:

 V 1xf 1 
4,4 xVxf −  x1000
 2   V 1xf 1 
( CO2) = = Vxf −  x 44 (mg/l)
100  2 

 V 1xf 1 
6,1xVxf −  x1000
 2   V 1xf 1 
-
(HCO3 ) = = Vxf −  x61 (mg/l)
100  2 
Unde:
Controlul Poluantilor in Biosfera

V- volumul de acid clorhidric 0,1N folosit la titrare în prezenţă de


metiloranj, ml
f- factorul soluţiei de acid clorhidric 0,1N
V1-volumul de acid clorhidric 0,05N folosit la titrare în prezenţă de
fenolftaleină, ml
f1- factorul soluţiei de acid clorhidric 0,05N
4,4 –cantitatea de dioxid de carbon ( CO2), corespunzătoare la 1 ml HCl
0,1N, în mg
6,1- cantitatea de dioxid de carbon (HCO3-), corespunzătoare la 1 ml HCl
0,1N, în mg

S-ar putea să vă placă și