1.

Datoria Publică
Datoria Publică cuprinde totalitatea obligațiilor de natura datoriei publice guvernamentale și
locale rezultate în urma împrumuturilor angajate direct sau garantate de către autoritățile
administrației publice centrale, de unitățile administrativ-teritoriale sau de către alte entități
publice de la diversi creditori, persoane fizice sau juridice. Obligațiile generate de datoria publică
reprezintă angajamentele care derivă din contractarea împrumuturilor publice, respectiv :
rambursarea creditului, plata dobănzilor, a comisioanelor, și a unur avantaje acordate
creditorilor.

Datoria publică reprezintă un instrument relativ recent al politicii fiscale. Începând din anii 70 si
până în prezent, datoria publica a beneficiat de o popularitate din ce în ce mai crescută, aproape
fiecare țară cheltuind peste nivelul veniturilor sale în vederea dezvoltării
economice.Dezechilibrele bugetare sunt astfel finanțate în prezent cu ajutorul diverselor credite
contractate de către guvernele statelor lumii de la bănci, instituții financiare internaționale sau
chiar de la particulari.

Efectele pozitive ale contractării datoriilor publice se pot remarca în special în ipoteza în care
banii obținuți din împrumutul public sunt utilizați pentru înființarea unor noi ramuri industriale ,
prin reducerea șomajului, a nivelului veniturilor și a economisirii în general.

Datoria publică va produce redistribuirea veniturilor de la pătura de sus la cea de jos, mai ales în
situațiile în care vorbim de împrumutul public intern contractat de la particulari, prin emiterea și
punerea pe piață a obligațiunilor de stat.

În ceea ce privește efectele datoriei publice asupra consumului, acestea pot fi atât pozitive, cît și
negative. O eventuală creștere a producției generată de contractarea datoriei publice poate duce
la cresterea nivelului consumului, pe de altă parte costurile datoriei putând fi suportate de către
populație prin impozitarea excesivă dacă finanțarea este alocată unro activități neproductive.

În funcție de sursă împrumutului public, datoria publică are caracter intern sau extern. Cu cât
ponderea datoriei externe în totalul datoriei publice este mai ridicată, cu atât mai mult se
transfera generației viitoare sarcină de a acoperi cheltuielile prezente. Datoria publică externă se
exprimă, de regulă, într-o monedă care constituie elementul de referință pentru cursul valutar de
schimb al monedei naționale (care se numește în termeni monetari ancoră a monedei naționale),
în prezent, prin poziția să de țara care și-a exprimat dorință de a adera la Uniunea Europeană,
Română a adoptat euro că monedă de referință. Dimensiunea datoriei publice externe exprimată
în monedă națională fluctuează în funcție de modificarea cursului de schimb, dar și în funcție de
puterea de cumpărare reală a populației în perioadă considerată.
2. Datoria Publică internă

La nivel naţional, atât angajarea împrumuturilor publice de pe piaţa financiară internă, cât şi
garanţiile acordate de stat unor terţi pentru a contracta împrumuturi se realizează de către
Guvern, în limita sumei aprobate de Parlament, prin intermediul Ministerului Finanţelor sau al
altor instituţii financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al statului.

Datoria publică internă a României însumează totalitatea obligațiilor bănești contractate de stat
(guvern, instituții publice, financiare, de unitățile administrative-teritoriale) la un moment dat,
rezultate din împrumuturi interne și externe cu persoane fizice și juridice pe piața internă și
externă. Împrumuturile pot fi contractate de stat în nume propriu sau garantate de acesta.

Datoria publică reprezintă emisiunea titlurilor de împrumut de stat și pot fi exprimate în

monedă națională sau în valută străină, în funcție de locul unde se contractează împrumutul și
condițiile acestuia.

Datoria internă a României reprezintă o obligație necondiționată a statului, de rambursare a

împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor și a altor costuri aferente.

Instrumentele datoriei publice interne ale statului includ:

 Titlurile de stat libelate în monedă națională;

 Împrumuturile de stat acordate de Banca Națională a României în condițiile stabilite
de Legea privind statutul Băncii Naționale a României;
 Împrumuturile de stat contractate la băncile comerciale din România;
 Împrumuturile de stat contractate la alte instituții de credit din România și de la
agenții guvernamentale.
Titlurile de stat libelate în monedă națională pot fi emise atât în formă materializată, cât și
în formă dematerializată.

Datoria publică a unei țări prezintă importanță deosebită pentru analiza situației sale
financiare, a gradului său de îndatorare, a creditului de care acesta se bucură, a relației existente
între balanța creanțelor și angajamentelor și balanța de plăți. Pentru a oferi o imagine a situației
financiare a unei țări, trebuie să se țină seama de deprecierea sau acoperirea suferită în timp în
moneda țării respective, care face posibilă studierea dinamicii datoriei publice și a tendințelor
înregistrate în perioada analizată.

Datoria publică internă este generată de:

 Împrumuturi pe termen scurt primite de la Banca Națională a României pentru

echilibrarea în execuție a bugetului de stat; dacă nu se rambursează se consolidează și
rămân în datoria publică de la sfârșitul anului;
 Emisiunea de bonuri de tezaur și plasarea lor pe piața internă;
 Plasarea pe piața internă de înscrisuri pe termen mediu și lung prin subscripție publică
pentru atragerea de resurse necesare acoperirii deficitului bugetar anual;
 Garanții acordate de stat la creditele bancare interne ale agenților economici sau
autorităților locale pentru realizarea unor obiective de importanță națională;
 Atragerea pe termen scurt a disponibilităților din contul Trezoreriei;
În cazul României, în baza aprobărilor date de Guvern, Ministerul Finanţelor este autorizat
să garanteze, în numele şi în contul statului, credite bancare interne, pe termen scurt, mediu şi
lung, contractate de unităţi economice la bănci comerciale pentru următoarele destinaţii:

 realizarea programelor de restructurare aprobate de organele şi autorităţile legal

constituite;
 constituirea stocurilor la principalele produse strategice, necesare economiei
naţionale, stabilite de către Guvern;
 finanţarea efectuării unor lucrări agricole;
 finanţarea realizării producţiei cu ciclu lung de fabricaţie destinată exportului;
 realizarea unor obiective de investiţii de interes naţional.
Emiterea de către Ministerul Finanţelor a garanţiilor necesare unităţilor economice,
pentru contractarea creditelor interne, este condiţionată de acceptarea de către minister a
clauzelor cuprinse în contractele de credit.

Gestionarea datoriei publice interne se asigură de către Ministerul Finanțelor și constă în:

contractarea împrumuturilor de stat;

organizarea și ținerea evidenței, prin conturi specifice, a datoriei publice

interne;
 rambursarea datoriei publice;

calculul și plata dobânzilor, comisioanelor și spezelor datorate;

efectuarea altor operațiuni specifice.

În practica românească actuală, îndatorarea publică internă se caracterizează printr-o

dinamică relativ susținută, în condițiile utilizării unor diverse modalități de îndatorare, cum ar fi:

emisiunea și plasarea certificatelor de trezorerie cu dobândă adresabile

persoanelor juridice;

emisiunea și plasarea certificatelor de trezorerie cu discount adresabile

persoanelor juridice rezidente în România.

emisiunea și plasarea certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populație.

La nivelul comunităţilor locale, datoria publică internă se formează:

o prin împrumuturi interne, contractate de autorităţile publice locale de la bănci

comerciale sau de la alte instituţii de credit;
o pe baza titlurilor de valoare emise de către autorităţile publice locale şi subscrise
de către diverse persoane fizice sau/şi juridice.

mil. lei

I. Datoria interna a 2008 2009 2010 2011 2012 2013

administratiei
27,808.6 61,048.9 81,860.9 98,147.7 109,425.6 105,089.4
publice, total

% PIB 5.4% 12.2% 15.6% 17.6% 18.6% 16.8%

din care:

1. Dupa scadenta

- termen scurt 12,532.9 24,574.7 32,938.0 36,286.0 29,146.0 15,019.5

- termen mediu si
lung 15,275.7 36,474.2 48,922.8 61,861.7 80,279.6 90,070.0

2. Dupa instrument:

-numerar si depozite 3,065.5 2,357.9 4,677.1 6,397.6 4,987.2 4,280.4

- titluri de stat 17,537.2 45,968.8 63,641.1 81,028.8 95,244.7 92,080.9

termen scurt 7,479.8 21,911.1 27,903.6 27,337.6 23,809.4 10,438.4

- imprumuturi 7,205.9 12,722.2 13,542.8 10,721.4 9,193.7 8,728.2

termen scurt 1,987.6 305.7 357.4 2,550.9 349.4 300.7

3. Dupa valute:

- Lei 26,644.3 42,260.7 57,930.8 76,846.1 87,717.6 80,369.5

- Euro 1,156.2 18,782.5 23,922.8 21,298.7 21,707.3 24,719.5

- USD 8.1 5.7 7.3 2.9 0.9 0.5

- altii 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0

4. Datoria interna a
administratiei
23,009.3 54,533.0 74,303.9 89,762.3 100,142.8 95,993.7
publice

centrale

a. Dupa scadenta:

- termen scurt 12,532.8 24,574.4 32,937.5 36,283.5 29,136.6 15,013.3

- termen mediu si 10,476.5 29,958.6 41,366.3 53,478.8 71,006.2 80,980.3

lung
b.Dupa instrument:

-numerar si depozite 3,065.5 2,357.9 4,677.1 6,397.6 4,987.2 4,280.4

- titluri de stat 17,065.2 45,217.3 62,631.7 79,744.9 93,879.1 90,771.9

termen scurt 7,479.8 21,911.1 27,903.6 27,337.6 23,809.4 10,438.4

- imprumuturi 2,878.6 6,957.8 6,995.1 3,619.9 1,276.5 941.4

termen scurt 1,987.5 305.4 356.9 2,548.4 340.0 294.6

c. Dupa valute:

- Lei 22,419.9 36,415.9 51,372.8 69,653.0 80,089.3 72,975.1

- Euro 589.4 18,117.1 22,931.1 20,109.3 20,053.6 23,018.6

- USD 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0

- altii 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0

3. Datoria publică externă

Pentru a defini datoria publică externă, se va porni de la definirea datoriei externe, ca fiind
suma în valută datorată, la un moment dat, de o ţară altor ţări şi/sau instituţii financiare
internaţionale în baza creditelor primite de stat (guvern) şi de întreprinderi private, dar cu
garanţia statului precum şi de firme sau persoane particulare şi care urmează a fi achitată intr-o
perioadă mai mare de un an.

Legătura dintre datoria publică a unei țări și cea externă este asigurată tocmai prin datoria
publică externă. Aceasta, deoarece, datoria publică a unei țări este formată din datoria publică
internă și datoria publică externă, în timp ce datoria externă are drept componente atât datoria
publică externă, cât și datoria privată externă (numită și datorie externă comercială negarantată).

Noțiunea de datorie externă are mai multe sensuri, respectiv:

1) Datoria externă brută în sens larg, care reprezintă sumele de bani și alte valori pe
care rezidenții unei țări (persoane fizice sau juridice) le datorează străinătății la un
moment dat. Sumele pot fi datorate de către: stat, unități administrativ-teritoriale,
întreprinderi private cooperatiste, persoane fizice. Sumele respective pot fi datorate
creditorilor: organisme internaționale, guverne, bănci, firme private precum și
persoanele fizice rezidente în străinătate.
2) Datoria externă brută în sens restrâns, cuprinde toate obligațiile bănești ale
persoanelor fizice și juridice față de străinătate cu excepția:
 creditelor pe termen scurt (sub un an);
 investițiile străine directe fără termen de rambursare;
 împrumuturi externe cu o perioadă de grație de 10-15 ani;
 împrumuturi acordate în condiții avantajoase de creditorii externi sucursalelor
și filialelor lor aflate în străinătate;
 credite contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autoritățile
publice.
 3) Datoria externă, în interpretarea Băncii Mondiale și a celorlalte instituții din
sistemul său, cuprinde:
 sumele datorate unor creditori publici și privați, în valută, bunuri sau servicii
cu perioada de rambursare mai mare de un an;
 sumele datorate de persoanele private, dar garantate de o autoritate publică.
Potrivit acestei interpretări, datoria externă nu cuprinde:

 datoria persoanelor private către străinătate, negarantată de autoritățile

publice;
 datorii din tranzacții cu Fondul Monetar Internațional;
 datoria care poate fi achitată, la opțiunea debitorului, în moneda țării sale;
 sume datorate unor creditori rezidenți în străinătate, pentru care nu au fost
stabilite termene de plată.
4) Datoria externă netă, cuprinde diferența dintre activele publice și cele private ale
rezidenților unei țări în străinătate și activele deținute de rezidenții străini în țara
considerată. Adesea, în datoria externă netă se includ numai creanțele lichide sau
ușor realizabile față de străinătate, celelalte creanțe care nu pot fi ușor mobilizate
excluzându-se din calcul.
Definiţia datoriei externe consacrată la nivel internaţional în urma cercetărilor realizate
de către organismele internaţionale, care au ca obiect principal de activitate creditarea ţărilor cu
probleme în asigurarea necesităţilor financiare, prezintă datoria externă brută la un moment dat
ca fiind “suma totală a pasivelor contractuale utilizate şi neachitate ale rezidenţilor faţă de
nerezidenţi, şi obligaţia rezidenţilor de a rambursa ratele de capital, cu sau fără dobândă, sau de a
achita dobânda, cu sau fără ratele de capital”. Astfel, datoria externă însumează obligaţiile unei
ţări faţă de creditori din străinătate şi cuprinde atât datoria statului, cât şi datoria contractată de
beneficiari privaţi (persoane fizice şi/sau juridice).

. Datoria externă totală şi datoria publică externă

Datoria externă totală

Datoria publică externă Datoria externă privată negarantată de stat

directă (a statului) privată, garantată de stat

 Din schema de mai sus se poate observa că datoria publică externă are o sferă de
cuprindere mai redusă comparativ cu datoria externă, excluzând creditele externe către sectorul
privat, negarantate de către stat.

În consecinţă, rolul datoriei publice externe poate fi văzut prin prisma următoarelor
implicaţii:

a) împrumuturile externe permit ţării contractante să investească şi să consume peste

posibilităţile sale curente interne şi, de fapt, să finanţeze formarea capitalului nu numai prin
mobilizarea economisirilor interne, ci şi prin folosirea economisirilor ţărilor cu capital în surplus;

b) împrumuturile externe pot conduce către o creştere economică mai rapidă, permiţând
finanţarea unui volum de investiţii mai mare şi antrenarea mobilizării resurselor de care dispune
ţara respectivă, conferindu-le totuşi o utilizare într-o manieră mai rezervată, mai prudentă, dar şi
mai eficientă.

c) împrumuturile externe pot servi, de asemenea, la finanţarea deficitelor temporare ale

balanţei de plăţi şi pot oferi autorităţilor soluţia evitării luării de măsuri care ar putea compromite
programul de dezvoltare a ţării.

I.Datoria externa a 2008 2009 2010 2011 2012 2013

administratiei
41,211.8 57,442.5 77,756.2 95,053.2 113,368.6 136,953.7
publice, total

% PIB 8.0% 11.5% 14.8% 17.1% 19.3% 21.9%

din care:

1. Dupa scadenta 243.5 2,380.0 6,193.2 7,998.0 4,616.5 2,443.9

- termen scurt 40,968.3 55,062.5 71,563.0 87,055.2 108,752.2 134,509.8

- termen mediu si lung

2. Dupa instrument:

- titluri de stat 10,872.9 14,236.1 18,645.7 25,483.2 42,074.0 66,061.4

termen scurt 243.5 2,380.0 6,193.2 7,998.0 4,616.5 2,443.9

- imprumuturi 30,338.9 43,206.4 59,110.5 69,570.0 71,294.7 70,892.3

termen scurt 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0

3. Dupa valute:

- Lei 1,197.6 5,267.5 7,600.3 4,978.5 3,962.8 11,691.4

- Euro 28,369.1 38,882.5 48,930.8 70,649.6 83,870.9 100,131.2

- USD 6,843.2 6,474.2 6,387.4 5,569.8 12,244.5 16,028.1

- altii 4,801.9 6,818.3 14,837.7 13,855.4 13,290.4 9,103.1

4. Dupa detinatori:

- companii 163.4 116.7 94.9 73.0 51.8 32.3

nefinanciare

-institutii financiare
19,428.7 23,171.8 26,749.4 36,209.9 52,946.0 79,311.7
-gospodariile
0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0
populatiei

-altii
21,619.7 34,154.0 50,911.9 58,770.3 60,370.8 57,609.7

5. Datoria externa
administratiei publice
36,411.4 52,229.3 72,436.6 89,339.7 107,375.7 130,876.7
Central

a. Dupa scadenta:
- termen scurt 243.5 2,380.0 6,193.2 7,998.0 4,616.5 2,443.9

- termen mediu si lung 36,167.9 49,849.3 66,243.4 81,341.5 102,759.3 128,432.8

b. Dupa instrument:

- titluri de stat 8,912.2 12,155.1 16,652.0 23,614.7 40,291.4 64,259.9

termen scurt 243.5 2,380.0 6,193.2 7,998.0 4,616.5 2,443.9

- imprumuturi 27,499.2 40,074.2 55,784.6 65,725.0 67,084.3 66,616.8

termen scurt 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0

c. Dupa valute:

- Lei 970.5 3,904.3 5,398.3 4,353.0 3,344.1 11,091.5

- Euro 24,513.0 34,959.4 47,481.2 65,600.3 78,140.2 94,257.1

- USD 6,552.0 6,369.5 6,302.5 5,530.9 12,221.9 16,011.3

- altii 4,375.8 6,996.1 13,254.7 13,855.5 13,669.5 9,516.9

Concluzii

Obiectivul principal al gestionării datoriei publice îl reprezintă asigurarea surselor

necesare finanţării deficitului bugetar, proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea sectoarelor
prioritare ale economiei, precum şi a resurselor de plată a serviciului datoriei la un cost cât mai
redus şi un nivel al riscului acceptabil pe termen mediu şi lung.

Managementul datoriei publice în perioada 2011-2013 are ca principale obiective

următoarele:

 creşterea controlată şi menţinerea la un nivel sustenabil a datoriei publice

guvernamentale;
 reducerea costurilor cu datoria publică guvernamentală pe termen lung în condiţiile unui
nivel acceptabil al riscurilor aferente portofoliului de datorie publică guvernamentală;
 dezvoltarea pieţei titlurilor de stat.
Datoria publică trebuie structurată adecvat în ceea ce privește ratele dobânzii și scadențele în
care sunt contractate împrumuturile. O slabă structurare a acestor elemente, precum și existența
unui nivel ridicat al garanțiilor acordate de autoritățile guvernamentale împrumuturilor
contractate de instituții publice sau de agenți economici privați contribuie la declanșarea sau
propagarea crizelor economice.

Ținând cont de caracterul peren al datoriei publice, un mod eficient de gestionare al acesteia
depășește granițele necesității, devenind practic o obligație. Nimic nu poate fi adus la îndeplinire
printr-o abordare lăsată în voia hazardului. Datoria publică trebuie să se elibereze din cercul
vicios în care este prinsă – cel al consumului.

În concluzie, în lipsa unor eforturi susținute de consolidarea fiscală, se vor înregistra creșteri
explozive ale datoriei publice, ceea ce ar fi un real obstacol pentru o redresare susținută pe
termen lung și o creștere economică echilibrată. Această situație poate genera o nouă criză de
proporții: criza datoriei publice.
Bibliografie:

1.Banc Pamfil – “Finante generale”, Seria Didactica, Alba-Iulia, 2006

2. Moșteanu Tatiana – “Buget și trezorerie publică”. Editura Universitară București, 2004.

3. Moşteanu Tatiana -“Gestiunea datoriei publice”, Editura Universitară, Bucureşti, 2005.

4. www.bnr.ro

5. www.businessday.ro

6. www.mfinante.ro

7. http://www.referat.ro/referate

8. www.ziare.com

9. http://ro.wikipedia.org