MANAGEMENT vs LEADERSHIP EDUCAŢIONAL

Ciutea Anca Corina

Prof. pentru inv. prescolar

Leadership-ul este una din funcţiile managementului – funcţia de conducere. Un

manager trebuie să fie şi lider, dar un lider nu e in mod obligatoriu manager. Managementul
şi leadership-ul ca parte componenta a sa sunt subiecte tratate foarte riguros in carţile de
specialitate.
În viaţa de zi cu zi ,însă, termenii “leadership” si “management” sunt consideraţi
foarte diferiţi şi asemanători in acelaşi timp. Unele persoane văd aceşti termeni ca sinonime
si ii folosesc frecvent inlocuindu-i in expresii şi fraze. Alte persoane ii considera extrem de
opuşi; atat de extrem, încăt ar putea argumenta ca nu poţi fi un bun manager şi un bun lider,
in acelaşi timp. Totuşi, alte persoane se situează undeva la mijloc şi şi-au dat seama ca, deşi
exista o diferenţă între leadership şi management, avand cunoştinţele necesare o persoană
poate fi cu succes un bun manager şi un bun lider.

Organizaţiile din zilele noastre au nevoie atat de lideri cat si de manageri eficienti
pentru a desfasura o operatiune de succes. In timp ce unele asemanari sunt evidente, pot fi
gasite cateva diferente frapante (de exemplu, managementul este orientat catre indeplinirea
taskurilor; leadershipul este adesea considerat inspirational si vizionar).
Leadership
La o examinare rapida, leadershipul este un proces prin care o persoana influenteaza
un grup de indivizi pentru a atinge un scop comun. Exista o varietate de definitii ale
leadershipului insa fiecare au in componenta lor anumite elemente specifice care sunt
esentiale pentru toate definitiile:
 Este un proces
 Implica influenta
 Este prezent in contextul unui grup (ai nevoie de cel putin 2 oameni).
Management
Pentru cei mai multi, definitia managementului este vazut destul de diferit. Acest lucru
nu inseamna ca o persoana nu poate detine pozitia de manager si lider simultan, dar
managementul este considerat un termen separat de leadership. Definitia managementului este
de a exercita directii executive, administrative si de supraveghere ale unui grup sau unei
organizatii.
Leadershipul si managementul prezinta multe similitudini. Ambele implica influenta,
lucrul cu oamenii si atingerea unui scop in mod eficient. Cu toate acestea, pot fi luate in
considerare ca fiind foarte diferite. Leadership-ul poate fi considerat un concept vechi care a
fost in jur de secole, in timp ce managementul este un concept dezvoltat in ultimii 100 de ani,
in parte, datorita aparitia revolutiei industriale.
A fi manager presupune o buna gestionare a activitatile ce vor fi realizate si stapanirea
rutinei stabilite; a fi lider inseamna a te folosi de mijloacele prin care sa influentezi alte
persoane si a crea viziunea schimbarii.
Abilitati esentiale in management
Pentru ca responsabilitatile managementului sunt, in general, orientate catre
indeplinirea taskurilor, o modalitate importanta de a dezvolta un management eficient este de
a identifica aptitudinile necesare. Aptitudinile sunt diferite de trasaturi sau caracteristici,

1
 acestea implica capacitatea de a folosi cunostintele si competentele acumulate pentru a atinge
un set de obiective. Managementul eficient depinde de trei seturi de abilitati personale:
tehnice, umane si conceptuale.
Management vs. Leadership
Managementul produce ordine si coerenta:
1. Planificare si stabilire de bugete
2. Stabilirea ordinii de zi
3. Stabilirea orarelor
4. Alocarea de resurse
5. Organizarea personalului
6. Furnizarea structurii necesare
7. Plasarea locurilor de munca
8. Stabilirea normelor si procedurilor
9. Controlul si rezolvarea de probleme
10. Stimularea dezvoltarii
11. Generarea de solutii creative
12. Adoptarea de masuri corective
Leadership-ul produce schimbare si progres
1. Stabilirea directiei
2. Crearea unei viziuni
3. Clarificarea imaginii de ansamblu
4. Stabilirea strategiilor
5. Alinierea oamenilor la viziune
6. Comunicarea viziunii
7. Amplifica angajamentul fata de viziune
8. Construieste echipe si coalitii
9. Motiveaza si inspira
10. Inspira si transmite energie pozitiva
11. Imputerniceste oamenii

Secolul XXI a debutat cu crearea unui spaţiu european, pentru învăţarea permanentă,
care va duce până la urmă la armonizarea politicilor, structurilor şi instituţiilor educative.
Dimensiunea europeană devine astfel operaţională prin politicile educaţionale, reflectate de
legislaţie, finalităţi, valori şi competenţe, fiind totuşi un proces de restructurare şi înoire pe
termen mai lung, contextualizat în realităţile învăţământului românesc.
Competenţele secolului XXI , responsabilitate şi capacitate de adaptare, competenţe de
comunicare, creativitatea şi curiozitatea intelectuală, gândirea critică şi gândirea sistemică,
informaţii şi abilităţi media, capacităţi de colaborare şi perfecţionare, identificarea, formularea
şi soluţionarea problemelor, auto-formare, responsabilitate socială (vezi:
www.21stcenturyskills.org) sunt mai mult decât necesare.
Într-o Europă a cunoaşterii accentul se pune pe formarea continuă a educatorului, iar
competenţele cadrelor didactice, din această perspectivă devin un imperativ major, fiind
jalonat de valorile acceptate de Consiliul Europei, prin diferite programe.
Toate acestea pentru ca parteneriatul profesor-elev, să devină o realitate. Rolul
educatorului va deveni foarte important în democratizarea acestei relaţii, constând în crearea
unui climat pozitiv, în care nota caracteristică este dată de cooperare-colaborare, astfel încât
elevul din obiect al educaţiei devine subiect activ al acesteia. Învăţarea pe tot parcursul vieţii,
devine foarte primordială în dinamica unei societăţi, iar cunoaşterea este principalul motor,
competenţele cheie a căror prezenţă promovează dezideratul unui ridicat grad de ocupare, şi

2
de împlinire la nivel personal. Astfel formarea adulţilor reprezintă una dintre cele mai
importante dimensiuni ale politicilor europene în domeniu.
Managementul educaţional, formarea, leadership-ul, sunt concepte mai mult ca
oricând în actualitate, fiind vorba până la urmă de calitate, atât ca excelentă şi scop în sine, cât
şi ca o răspundere faţă de nişte norme de bază, dar mai ales ale unor nevoi şi aşteptări.
Rolul managerului este de a analiza permanent evoluţia cererii pe piaţa muncii, de a
consulta permanent beneficiarii şi de a modifica strategiile conform situaţiilor existente şi
viitoare. Cele 8 principii ale calităţii reprezintă o serie de descriptori de performantă pe baza
carora se masoară performanţa la nivelul furnizorului de servicii educaţionale şi la nivelul
sistemului. Deoarece metodele de recrutare a personalului sunt într-o continua dinamică în
multe sectoare de activitate, din cauza apariţiei noilor tehnologii în comunicarea şi
transmiterea de informaţii şi din cauza reformelor structurale, angajaţii de la toate nivelurile
trebuie să dobândească cunoştiinţe, aptitudini, atitudini şi mentalităţi noi, ăntr-un ritm cât mai
rapid. Astfel învatamantul şi formarea devine un mijloc de lărgire a cunoştiinţelor şi
aptitudinilor, având ca scop satisfacerea nevoilor şi posibilitatilor de formare continuă a
adulţilor. Cursanţii, până la urmă, vor trebui “să învaţe cum să înveţe” într-un mediu modern
iar studiul individual, îi va încuraja să privească studiul ca pe un proces continuu. Cum să
trăim într-o societate a învăţării aceasta este o nouă forma de educaţie, modernă.
Faptul că o organizaţie educaţională funcţionează nu înseamnă neapărat că este una de
succes. Esenţial este modul în care este condusă, principiile şi valorile care se reflectă în
practică. Dificultatea principală în ceea ce priveşte conducerea unei şcoli este complexitatea
variabilelor care intervin: elevi, profesori, programe de studiu, tehnologie educaţională etc.
Realitatea arată faptul că un director de şcoală trebuie să fie nu numai un bun profesor, ci şi
un bun manager.
Conducerea bazată pe principii este un model de management care oferă soluţii la
unele din dilemele celor care conduc destinele unei organizaţii:

 Cum se poate păstra echilibrul între muncă şi familie, ambiţii profesionale şi

personale?
 Cum se poate păstra direcţia cea bună, în condiţiile în care apar tot mai multe
schimbări cu efecte tot mai variate?
 Cum se poate crea o echipă de lucru ai căror membri se completează unul pe altul?
 Cum se poate încuraja dorinţa de schimbare şi de modernizare fără a aduce mai multe
pagube decât avantaje?