Sunteți pe pagina 1din 95

LEGE {I IUBIRE 1

Pr. GHEORGHE POPA

LEGE {I IUBIRE
Coordonate biblice [i hermeneutice
pentru Teologia Moral\
2 PR. GHEORGHE POPA

ISBN 973-8179-25-4
© Editura mitropolitan\ TRINITAS
IA{I, 2002
LEGE {I IUBIRE 3

Pr. GHEORGHE POPA

LEGE {I IUBIRE
Coordonate biblice [i
hermeneutice
pentru Teologia Moral\

TRINITAS
IA{I, 2002
4 PR. GHEORGHE POPA
LEGE {I IUBIRE 5

Argument

Este un adev\r recunoscut de to]i teologii cre[tini c\ Biblia


sau Sfânta Scriptur\ reprezint\ izvorul normativ al oric\rui
discurs teologic. Nu se poate face teologie f\r\ cunoa[terea [i
interpretarea textelor biblice. ~n acela[i timp, îns\, Biblia a
devenit ast\zi „un m\r al discordiei”1.
~ntrucât nu exist\ o metod\ unic\ de interpretare a textelor
biblice, de foarte multe ori ele sunt folosite pentru a argu-
menta sau justifica opinii, atitudini [i ac]iuni umane foarte
diverse [i uneori contradictorii.
~n acest sens, un teolog elve]ian contemporan se exprima
astfel: „Oamenii de stânga justific\ angajamentul lor politic cu
ajutorul Bibliei [i oamenii de dreapta justific\ o separare
strict\ a credin]ei de politic\. Femini[tii justific\ eliberarea
femeii de înl\n]uirile unei societ\]i patriarhale cu ajutorul
Bibliei, în timp ce cre[tinii conservatori justific\ în aceea[i
manier\ subordonarea femeii b\rbatului (…) Exist\ totdeauna
un verset biblic pentru a justifica orice. Biblia nu con]ine
numai o pluralitate de texte diferite, ci [i o pluralitate de opinii
cu privire la autoritatea [i centrul mesajului s\u. Exist\ [i o
pluralitate de metode de exegez\ a Bibliei. ~n func]ie de punc-
tul de vedere [i metoda exegetic\ pe care cineva o alege, se
pot extrage din Biblie lucruri foarte diverse”2.
Concluzia la care ne duce aceast\ constatare este urm\-
toarea: hermeneutica teologic\ modern\ s-a distan]at enorm
de hermeneutica teologiei patristice [i risc\ s\-[i piard\ iden-
titatea sa în orizontul hermeneutic al celorlalte discipline
6 PR. GHEORGHE POPA

academice. Unii teologi consider\ c\ aceast\ distan]are a fost


absolut necesar\ în contextul universitar modern datorit\
„revolu]iei” pe care Immanuel Kant, prin lucrarea sa Critica
ra]iunii pure, a declan[at-o în teoria cunoa[terii3.
Din perspectiv\ kantian\, cunoa[terea este strict limitat\ la
domeniul [tiin]ific [i ca atare metafizica sau teologia scolastic\
nu ne poate oferi nici o cunoa[tere discursiv\ [i demonstrativ\ a
lui Dumnezeu. Pe de alt\ parte, nici credin]a, în viziunea lui
Kant, nu este o form\ de cunoa[tere în sensul modern al cu-
vântului, ci o manifestare a vie]ii morale, adic\ a ra]iunii
practice. De aceea mul]i teologi apuseni consider\ c\ teologia
pentru a-[i p\stra statutul de [tiin]\, în contextul celorlalte
[tiin]e, trebuie s\ renun]e la no]iunea de „cunoa[tere” a lui
Dumnezeu [i s\ se orienteze spre singurul „obiect” care-i
r\mâne, [i anume textul Sfintei Scripturi, pe care trebuie s\-l
interpreteze în func]ie de mentalitatea modern\. Cu alte cu-
vinte teologia trebuie s\ devin\ o teologie hermeneutic\, adic\
o teorie a interpret\rii textelor biblice4.
Ca teorie a interpret\rii textelor biblice, teologia herme-
neutic\ recunoa[te c\ exist\ diferite modalit\]i de interpretare
[i, în acela[i timp, diferite momente ale interpret\rii. Plec=nd
de la acest pluralism al interpret\rilor, reflexiile hermeneutice
mai recente s-au confruntat cu problema alterit\]ii. Pentru
clarificarea acestei probleme, teologii au f\cut apel [i la her-
meneutica filosofic\. Spre exemplu, H.-G. Gadamer a adus o
contribu]ie major\ la clarificarea acestei probleme, subliniind
c\ nici un interpret nu poate sc\pa, în procesul interpret\rii, de
contextul propriilor sale tradi]ii de lectur\ [i, implicit, de
propria sa subiectivitate. ~n acest caz, cum se situeaz\ inter-
pretul în raport cu textul, care este expresia „altuia”, sau în
raport cu „alteritatea” altor interpret\ri [i interpre]i?
Este clar c\ prezen]a „alterit\]ii” este necesar\ pentru
în]elegerea textelor, îns\, în contextul unei interpret\ri, însu[i
textul ne apare ca un „altul”, ca o alteritate care angajeaz\
propria noastr\ identitate. ~ntâlnind alteritatea textului, noi
LEGE {I IUBIRE 7

trebuie s\ ne l\s\m, la rândul nostru, interpreta]i de text, trans-


forma]i de el prin actul interpret\rii. Astfel „alteritatea intr\ în
noi [i nu mai este în afara noastr\. Alteritatea cea mai radical\
este în adâncul nostru. Dac\ noi ignor\m aceasta, ne este
imposibil s\ particip\m în mod responsabil sau s\ apar]inem
într-o manier\ semnificativ\ la propria noastr\ istorie”5.
Din perspectiva hermeneuticii patristice, „alteritatea cea
mai radical\” nu este nici textul, nici „alteritatea” altor inter-
pre]i sau interpret\ri, ci este ~nsu[i Dumnezeu.
Noi credem c\ aceast\ afirma]ie, întemeiat\ pe un act de
credin]\, nu intr\ neap\rat în conflict cu reflec]ia critic\ a
hermeneuticii filosofice. A[ez=ndu-se înaintea alterit\]ii radi-
cale a lui Dumnezeu, interpretul nu doar interpreteaz\ textul,
ci se las\ interpretat de el, revendicat de el, deoarece textul
este expresia sensibil\ a Cuvântului lui Dumnezeu, iar struc-
tura sa fundamental\ este aceea de chemare sau invita]ie [i
r\spuns. Activitatea interpretativ\ reprezint\, în acest sens, [i
un r\spuns la chemarea lui Dumnezeu. Cercul hermeneutic
care se formeaz\ acum nu implic\ doar interpretul [i textul sau
autorul textului, ci implic\ rela]ia pe care [i interpretul [i
autorul textului o au cu Dumnezeu. Aceast\ rela]ie creeaz\ o
afinitate între interpret, text [i autorul lui, afinitate f\r\ de care
nu este posibil\ în]elegerea autentic\ a textului sacru.
Raportul dintre interpret, autor [i text cu „alteritatea” ra-
dical\ a lui Dumnezeu schimb\, a[adar, în mod esen]ial pers-
pectiva demersului hermeneutic. Revendicând pe Dumnezeu,
ca instan]\ „ultim\” a vie]ii sale, interpretul are, în general,
tendin]a de a „st\pâni” în mod integral actul interpret\rii,
pentru a r\spunde cât mai deplin chem\rii lui Dumnezeu. ~n
acest context psihologic apare îns\ [i o alt\ tendin]\, aceea de
a absolutiza propria interpretare [i a nega „alteritatea” altor
interpret\ri sau interpre]i. Pentru a dep\[i aceast\ tendin]\,
care poate deveni agresiv\, interpretul cre[tin trebuie s\ ia în
considera]ie faptul c\ „alteritatea” radical\ a lui Dumnezeu s-a
8 PR. GHEORGHE POPA

manifestat în istorie nu în mod agresiv, ci pe calea iubirii r\s-


tignite a lui Hristos, Logosul întrupat.
Acest criteriu hermeneutic fundamental pentru teologia [i
via]a cre[tin\, am dorit s\-l subliniem în prezenta lucrare care,
f\r\ s\ minimalizeze importan]a hermeneuticii moderne, se
concentreaz\ asupra hermeneuticii clasice a Sfin]ilor P\rin]i
cu scopul de a sensibiliza con[tiin]a studen]ilor în teologie [i
a-i invita la un demers interpretativ ontologic [i existen]ial al
textelor biblice, absolut necesar pentru p\strarea identit\]ii
Teologiei în general, [i Teologiei morale, în special, în cadrul
înv\]\mântului universitar actual.

Autorul
LEGE {I IUBIRE 9

I. Temeiurile biblice ale ordinii


morale

I.1. Ordinea lumii

Experien]a noastr\ obi[nuit\ de via]\ ne arat\ c\, în lumea


în care tr\im, dincolo de o anumit\ dezordine aparent\ sau
real\, exist\ o ordine necesar\ a lucrurilor, care se manifest\
atât la nivel macro cât [i micro-cosmic. Nimeni nu poate
contesta faptul c\ aceast\ ordine este expresia unei lumi inte-
grate [i structurate ra]ional, determinat\ de anumite legi care-i
sunt constitutive. Ele constituie domeniul de cercetare al
[tiin]elor numite pozitive, întrucât folosesc în activitatea lor
de verificare a cuno[tin]elor observa]ia, experimentul [i cal-
culul matematic.
Concluziile la care ajung [tiin]ele pozitive sunt consi-
derate, de marea majoritate a oamenilor de ast\zi, sigure [i
incontestabile. De aceea cunoa[terea [tiin]ific\ a lumii repre-
zint\ scopul fundamental al civiliza]iei actuale. Exigen]ele ei
se impun pretutindeni ca o stare de spirit, în toate domeniile
de activitate. Cu toate acestea, cu toat\ dorin]a noastr\ de a
ajunge la o cunoa[tere sigur\ [i obiectiv\ a ordinii prezente în
lume, exist\ totu[i anumite aspecte ale ei care nu se supun
exigen]elor cunoa[terii pozitive. Acest fapt a fost descoperit
de câ]iva savan]i de renume, care au observat c\ nu toate
fenomenele lumii noastre sensibile se supun ordinii [i legilor
10 PR. GHEORGHE POPA

cunoscute în fizica clasic\. Fizicianul francez Louis Victor


Broglie (n. 1892), spre exemplu, care a întemeiat mecanica
cuantic\, a ajuns la concluzia c\ în universul fizic exist\ [i legi
ale probabilit\]ii. Max Planck, la rândul s\u, recuno[tea în
comportamentul particulelor atomice anumite zone de inde-
terminare, iar Werner Heisenberg va formula, în fizic\, prin-
cipiul incertitudinii.
Concluziile la care au ajuns ace[ti mari oameni de [tiin]\,
[i nu numai ei, au condus la o nou\ orientare a [tiin]elor po-
zitive [i la o nou\ stare de spirit a celor care le promoveaz\6.
Fizica clasic\, determinist\, care s-a întemeiat pe legile
unei ordini universale a lumii, legi care puteau fi cunoscute [i
dominate de om pe calea cercet\rilor pozitive, a oferit omului
o anumit\ siguran]\, dar, în acela[i timp, a dat na[tere la o
încredere f\r\ margini a omului modern în ra]iunea sa.
Fizica cuantic\ a secolului al XX-lea a demonstrat, îns\,
c\ toate concluziile fizicii clasice, ca [i toate concluziile
cercet\rii [tiin]ifice care privesc ordinea lumii noastre sen-
sibile, sunt relative, datorit\ unui spa]iu de indeterminare
existent în intimitatea ordinii lumii, al\turi de principiul
determinist-cauzal. Mai mult, cercet\rile din ultimul timp
arat\ c\ actul observa]iei [tiin]ifice depinde nu doar de legile
naturii obiectului observat, ci [i de starea de spirit a obser-
vatorului. Aceasta înseamn\ c\ omul ca subiect cunosc\tor
poate s\ sporeasc\ ordinea existent\ în lume, sau, plecând de
la spa]iul s\u de indeterminare, s\ introduc\ în ea elemente ale
dezordinii, în func]ie de starea sa spiritual\, de inten]ia cu care
se a[az\ în orizontul cunoa[terii lumii.
Din aceast\ perspectiv\, dou\ inten]ii sau atitudini ni se
par esen]iale: una pozitiv\ [i posesiv\ care caracterizeaz\, în
cea mai mare parte, mentalitatea contemporan\, [i una poetic\
sau contemplativ\, pe care credem c\ o vor îmbr\]i[a din nou,
în mileniul urm\tor, tot mai mul]i oameni, deoarece îns\[i
[tiin]a pozitiv\ îi va conduce spre aceasta.
LEGE {I IUBIRE 11

Ambele inten]ii sau atitudini fa]\ de ordinea lumii pot


exista, de fapt, în aceea[i persoan\ dac\ i se cultiv\ de la
început toate facult\]ile sale spirituale [i nu doar capacitatea sa
intelectual\ [i dorin]a de posesiune a fiin]elor [i a lucrurilor.
Exemplul marelui astronom [i matematician german Johannes
Kepler (1571-1630), inventatorul lunetei astronomice, este
edificator în acest sens. Cartea sa intitulat\ Harmonice mundi
se încheia cu exprimarea unei atitudini contemplative fa]\ de
ordinea, armonia [i frumuse]ea cosmic\: „Î]i mul]umesc Dum-
nezeul meu [i Creatorul nostru, scria Kepler, pentru c\ m-ai
l\sat s\ v\d frumuse]ea crea]iei Tale [i s\ m\ bucur de lucr\rile
mâinilor Tale. Iat\, eu am împlinit lucrarea la care m-am
sim]it chemat (...) am ar\tat oamenilor splendoarea operelor
Tale, în m\sura în care spiritul meu a reu[it s\ le în]eleag\”7.

I.2. Ordinea în existen]a uman\

Este un fapt recunoscut unanim c\ omul este o sintez\ a


cosmosului. Toate elementele prezente în ordinea cosmic\
exist\ [i în natura fizic\ a omului. De aceea în antichitate el
era definit [i ca micro-cosmos, adic\ o lume mic\ ce cuprinde
în sine macro-cosmosul, lumea mare. Mai mult, omul nu este
doar o sintez\ a cosmosului, ci este [i ipostasul s\u con[tient [i
responsabil. Fiind o sintez\ a cosmosului, omul î[i desf\[oar\
existen]a supunându-se aceleia[i ordini necesare, dar în ori-
zontul c\reia exist\, de asemenea, un spa]iu al nedetermin\rii
sau, cu alte cuvinte, al libert\]ii.
Exist\, a[adar, în fiin]a omului o ordine a necesit\]ii care
se manifest\ pe planul fizic [i biologic, dar aceast\ ordine este
condi]ia unei alte ordini, specific uman\, care poart\ pecetea
libert\]ii.
Dac\ ordinea fizic\ [i biologic\ reprezint\ domeniul de
cercetare al [tiin]elor pozitive, ordinea specific uman\ din care
fac parte ordinea moral\, ordinea logic\ [i ordinea estetic\,
12 PR. GHEORGHE POPA

reprezint\ domeniul de cercetare al [tiin]elor normative: Etica,


Logica [i Estetica. Al\turi de ele, exist\ [i alte [tiin]e care se
ocup\ de ordinea existen]ei umane, îns\ majoritatea celor care
le reprezint\ prefer\ s\ le considere [tiin]e pozitive. Acest
lucru este valabil mai ales pentru Psihologie [i Sociologie.
{tiin]ele normative se numesc astfel datorit\ faptului c\
opereaz\ cu judec\]i de valoare sau, mai precis, cu anumite
criterii axiologice care se instituie ca legi ale Binelui, Ade-
v\rului [i Frumosului, dup\ care aspir\ orice persoan\ uman\.
Aceste criterii axiologice orienteaz\ cunoa[terea uman\ nu
doar spre simpla existen]\ a lumii [i a omului, ci spre originea
[i scopul lor final.
Evident c\ [i [tiin]ele pozitive pot s\-[i pun\ întreb\ri
despre originea [i scopul ultim al lumii [i al omului, îns\, a[a
cum am v\zut mai sus, r\spunsul lor va fi arbitrar [i inde-
monstrabil [i ca atare lipsit de certitudinea obiectiv\ pe care
aceste [tiin]e o pretind.
{tiin]ele normative pretind [i ele o anumit\ certitudine,
dar aceasta se întemeiaz\ pe alte criterii [i, mai ales, pe o
experien]\ spiritual\ personal\, asumat\ desigur în contextul
unei ordini axiologice, care solicit\ din partea Omului, în
primul rând, un act de credin]\, un act de încredere într-o
realitate care dep\[e[te competen]ele ra]iunii umane. Oricât de
sigur ar fi Omul pe cuno[tin]ele sale pozitive, pe capacitatea
sa de a st\pâni ordinea lumii, vine un timp când siguran]a sa
se clatin\, când reperele sale întemeiate pe certitudinile ra]i-
unii nu mai func]ioneaz\. O suferin]\ fizic\ sau spiritual\, un
accident nea[teptat, întâlnirea cu moartea unei fiin]e dragi,
sunt momente în care armura autosuficien]ei se destram\ [i,
vrând-nevrând, apare o întrebare de cutremur: care este „logica”
ordinii existen]ei umane dac\ ea se încheie cu suferin]a, ruina
[i moartea?
Fiecare r\spunde în felul s\u la aceast\ întrebare. Pentru
unii r\spunsul ar putea fi disperarea, pentru al]ii resemnarea [i,
în sfâr[it, pentru al]ii încrederea [i speran]a c\, totu[i, existen]a
LEGE {I IUBIRE 13

uman\ trebuie s\ aib\ un sens [i acest sens nu se poate iden-


tifica cu neantul.
Este concluzia la care ajunge acea majoritate a oamenilor
care, dup\ multe clipe de risipire prin ordinea [i dezordinea
lumii, î[i revin în sine [i rostesc smerit ca [i Fericitul Au-
gustin: „Ne-ai f\cut Doamne pentru Tine [i nelini[tit\ este
inima noastr\ pân\ nu se va odihni întru Tine”.

I.3. Ordine, libertate [i dezordine


A[a cum am subliniat mai sus, atât lumea în care tr\im,
cât [i propria noastr\ natur\ uman\ poart\, în mod fundamen-
tal, pecetea ordinii [i a armoniei. De unde apare atunci dezor-
dinea, ca element perturbator sau chiar distrug\tor al ordinii?
Am v\zut c\ [tiin]ele pozitive accept\ un spa]iu al inde-
termin\rii, care exist\ la toate nivelurile de existen]\ [i, în mod
deosebit, la om. Acest lucru ne conduce la concluzia c\ ordi-
nea este un dat ontologic necesar, iar dezordinea este un
accident, o întâmplare nefericit\ care apare [i tulbur\ ordinea
[i frumuse]ea lumii. Din punct de vedere teologic, spa]iul de
indeterminare, prezent în toate lucrurile [i fiin]ele, este tocmai
spa]iul încredin]at libert\]ii [i responsabilit\]ii omului de c\tre
Dumnezeu, pentru ca el s\ sporeasc\ frumuse]ea [i ordinea
lumii, preg\tind-o pentru Împ\r\]ia lui Dumnezeu.
E[ecul libert\]ii [i responsabilit\]ii omului transform\ a-
cest spa]iu de indeterminare în izvor de dezordine. Aceasta
este o afirma]ie teologic\ [i pentru a o argumenta vom face
apel la textul inspirat al Sfintei Scripturi.
Primele capitole ale Sfintei Scripturi ne invit\ s\ p\trun-
dem cu gândul, atât cât ne este posibil, într-un orizont al meta-
istoriei care apar]ine, în acela[i timp, trecutului [i prezentului
nostru existen]ial. Este vorba, deci, de o invita]ie [i ca orice
invita]ie ea presupune din partea noastr\ un gest de reveren]\
fa]\ de Cel care ne invit\. Întrucât Cel care ne invit\ este
14 PR. GHEORGHE POPA

Dumnezeu, gestul nostru de reveren]\ presupune un act de


convertire a min]ii, o metanie s-ar putea spune, f\r\ de care
risc\m s\ profan\m „legile” sau „rânduiala” unei invita]ii [i s\
ne ar\t\m a fi oaspe]i nedemni de onoarea ce ni s-a f\cut.
A[adar, ce ne spune Sfânta Scriptur\ despre ordinea [i
dezordinea lumii?
În primul rând ne spune c\ Dumnezeu a creat lumea prin
Cuvântul S\u, iar prima manifestare a actului creator a fost: S\
fie lumin\! Nu este surprinz\tor c\ fizica cuantic\ a ajuns
ast\zi la acela[i adev\r al Revela]iei cum c\ temeiul ultim al
lumii noastre sensibile este energia, adic\ lumina!
Evident c\ din perspectiv\ biblic\, lumina, sau mai precis,
sistemul energie-materie este temeiul penultim, întrucât
temeiul ultim al lumii este energia necreat\ [i voin]a creatoare
a lui Dumnezeu. De aceea Geneza începe, de fapt, cu o afir-
ma]ie sintetic\: „La început a creat Dumnezeu cerul [i p\-
mântul” (Geneza 1, 1)*.
În textul original, Dumnezeu este numit cu numele de
Elohim, care este un plural, iar verbul a crea este la singular. S-au
dat diverse interpret\ri acestui plural, îns\ cea mai pertinent\ ni
se pare a fi cea care are în vedere Cele Trei Persoane ale Sfintei
Treimi. Textul afirm\, de fapt, c\ Duhul lui Dumnezeu (Ruah)
plana deasupra apelor originare, iar Dumnezeu „zice”, adic\
„roste[te” lumea prin Cuvântul S\u (Dabar) [i astfel lumea
apare din nefiin]\ spre fiin]\, dinspre amurgul înser\rii înspre
zorii zilei.
Acesta este, evident, un limbaj poetic [i singurul, de fapt,
prin care ne putem apropia de marea tain\ a începuturilor.
Limbajul este poetic, dar nu se cuvine s\ credem c\ Geneza
este doar construc]ia poetic\ a unui om cu o imagina]ie crea-
toare deosebit\. C\ nu este o construc]ie imaginar\, ci este o
*Pentru citatele biblice din aceast\ carte s-a folosit Biblia sau Sf=nta Scrip-
tur\, Editura I.B.M.B.O.R., Bucure[ti, 1991.
LEGE {I IUBIRE 15

carte inspirat\ de Dumnezeu ne arat\, a[a cum vom vedea,


precizia cu care sunt folosite cuvintele.
În afar\ de pluralul Elohim, un alt cuvânt care a atras a-
ten]ia interpre]ilor este singularul verbului „a crea”. Acest
verb, bara în limba ebraic\, nu este folosit la întâmplare. Prin
el se exprim\ ideea c\ Dumnezeu creeaz\ lumea din „nimic”,
printr-o hot\râre [i o manifestare liber\ a voin]ei Sale creatoare.
Semnificativ este [i faptul c\ verbul bara este folosit în ca-
pitolul I al Genezei numai în trei versete: versetul 1, care vor-
be[te de crearea p\mântului [i a cosmosului, versetul 21, care
vorbe[te de crearea animalelor [i versetul 27, în care se repet\
de trei ori cu referire la crearea omului. În versetul 12, care
vorbe[te despre apari]ia vegetalelor, nu se folose[te verbul bara.
Acestea nu par a fi decât o simpl\ produc]ie a p\mântului8.
Folosirea verbului „a crea” – bara – în cele trei momente
diferite ale crea]iei exprim\ trei momente fundamentale ale
actului creator [i trei discontinuit\]i esen]iale care au ap\rut [i
s-au men]inut în crea]ie: crearea sistemului energie-materie,
crearea vie]ii [i crearea omului. Acest aspect este scos în evi-
den]\ [i de faptul c\ în ziua a patra, când apar cei doi lumi-
n\tori care s\ lumineze p\mântul, nu mai este folosit verbul
bara – a crea –, ci un alt verb – asah – care înseamn\ „a face”,
„a a[eza în rânduial\”, „a organiza” ceva deja existent [i nu a
crea din nimic. Aceasta înseamn\ c\ soarele, luna [i celelalte
corpuri cere[ti nu sunt izvoare de energie, ci concentrarea
energiei din ziua întâi.
Mul]i oameni de [tiin]\ ai secolului nostru, observând
precizia cu care sunt folosite cuvintele în textele Genezei, au
ajuns la concluzia c\ ordinea lumii [i a existen]ei umane nu
poate fi explicat\ doar pe baza unui determinism imanent [i a
unei evolu]ii oarbe, f\r\ nici o finalitate. Un renumit astronom
al secolului nostru, Sir James Jeans, într-o carte a sa intitulat\
Tainicul univers (1932), scria: „Caracterul finit al timpului [i
al spa]iului ne constrâng s\ ne reprezent\m crea]ia ca un act al
gândirii (...) {tiin]a modern\ ne oblig\ s\-L recunoa[tem pe
16 PR. GHEORGHE POPA

Creator lucrând în «afara» timpului [i spa]iului, care sunt o


parte a crea]iei Sale”9.
Evident c\ acest „în afar\” nu trebuie în]eles într-un sens
deist, ci în sensul c\ Dumnezeu Creatorul nu Se supune legilor
timpului [i spa]iului, îns\ energiile Sale necreate p\trund în
timp [i în spa]iu sus]inându-le existen]a.

a) Ordinea lumii „întru” Dumnezeu

Zilele crea]iei sunt precedate, a[a cum am subliniat mai


sus, de o afirma]ie sintetic\ în care apare expresia „La început”.
Sinonimele acestei expresii în ebraic\, greac\ [i latin\ sunt:
bere[it, ¦< •DP0 [i in principio. În limba român\, aceast\
expresie a fost tradus\ [i prin: în început, dintru început sau
întru început . Noi prefer\m expresia „întru început”, deoarece
prin ea putem s\ interpret\m într-o manier\ corect\ temeiul [i
]inta final\ a ordinii lumii.
Preferin]a noastr\ pentru „întru” a fost influen]at\, de-
sigur, [i de interpretarea pe care a dat-o Constantin Noica
acestei prepozi]ii. „Întru”, scrie Noica, înseamn\ [i „în” [i
„înspre”. El indic\ deopotriv\ o „odihn\” care e [i „neodihn\”,
o „stare” care este, în acela[i timp, [i o „mi[care”10.
Traducând primul verset al Genezei cu „întru început”,
aceast\ expresie ne conduce gândul la ideea de câmp în-
l\untrul c\ruia se creeaz\ lumea. Din aceast\ perspectiv\,
începutul este un orizont, un câmp ontologic, un receptacul
pentru întreaga ordine a crea]iei. Expresia „întru început” o
g\sim nu doar în primul verset al Genezei, ci [i în primul ver-
set al Evangheliei dup\ Ioan, care afirm\: „Întru început era
Cuvântul (Logos) [i Cuvântul era la Dumnezeu [i Dumnezeu
era Cuvântul” (Ioan 1, 1).
Afirma]ia Sfântului Ioan ne sugereaz\ faptul c\ ordinea
lumii este înl\untrul lui Dumnezeu Cuvântul [i ca atare întru
El [i înspre El este orientat\. Astfel, prepozi]ia „întru” ne ajut\
LEGE {I IUBIRE 17

s\ în]elegem c\ Dumnezeu-Cuvântul este atât „temeiul” sau


„cauza” ordinii lumii, cât [i finalitatea ei.
Cel care pune îns\ în mi[care ordinea lumii spre fina-
litatea ei este Duhul Sfânt [i, cu fiecare etap\ a „cre[terii”
lumii în „inima” lui Dumnezeu Cuvântul, auzim în Genez\
expresia: „{i a v\zut Dumnezeu c\ este bine”. La sfâr[itul
celei de a [asea etape sau a celei de a [asea zi a crea]iei, dup\
ce a fost creat [i omul, Dumnezeu „a privit toate câte a creat [i
iat\ erau bune foarte” (Gen. 1, 31).
Textul ne sugereaz\ o crea]ie treptat\ a lumii, treptat\,
evident, din perspectiva noastr\ uman\, în care fiecare „dimi-
nea]\” poart\ în sine „amurgul” [i fiecare „amurg” veste[te
bucuria unui nou început al crea]iei. Ritmul sear\-diminea]\
care marcheaz\ zilele crea]iei ne descoper\ [i o ordine ierar-
hic\ în care fiecare treapt\ o veste[te pe cealalt\, preg\tind în
final casa de oaspe]i a Omului. De aceea, Sfântul Grigorie de
Nyssa a afirmat c\ întregul cosmos se înal]\ treptat c\tre om
„termenul ultim al aspira]iei Sale”11.
Sfântul Dionisie Areopagitul a completat afirma]ia de mai
sus a Sfântului Grigorie de Nyssa spunând c\, de fapt, ultima
aspira]ie a cosmosului nu este omul, ci Dumnezeu. În lucrarea
sa Despre Numele divine, Sfântul Dionisie scria: „Spre Dum-
nezeu toate se întorc [i toate ~l doresc. Cele ce au minte [i
ra]iune, c\utându-L prin cunoa[tere; cele sensibile, prin sensi-
bilitate; cele ce nu au sensibilitate, prin mi[carea fireasc\ a
instinctului de via]\, iar cele f\r\ via]\ [i care nu au decât
fiin]\, prin aptitudinea lor de a participa la existen]\ (…)
Lumina strânge la un loc [i atrage spre ea toate cele ce v\d, ce
se mi[c\, cele ce sunt luminate [i înc\lzite [i cele ce fiin]eaz\
numai prin razele ei. Toate o doresc, fie spre a se vedea [i a se
mi[ca, fie pentru a primi lumin\, c\ldur\ [i a-[i continua
d\inuirea prin lumin\”12.
Dac\ ar fi s\ folosim o expresie actual\, am putea spune
c\ Sfântul Dionisie vorbe[te în acest text de o lumin\ cu o
dubl\ semnifica]ie: lumina fizic\ – ce constituie temeiul
18 PR. GHEORGHE POPA

ordinii fizice, [i lumina spiritual\, lumina-informa]ie – care


constituie temeiul atât al ordinii fizice, cât [i al ordinii spiri-
tuale [i morale a omului. Este vorba de lumina Duhului lui
Dumnezeu sau a harului, cu care a fost informat Omul în ziua
cre\rii sale (Gen. 2,7). De aceea prima zi a Omului în lume,
care începe în seara zilei a 6-a, a fost o zi de adânc\ bucurie
pentru cosmosul întreg. Geneza ne spune c\ Dumnezeu „{i-a
împlinit” lucrarea în ziua a [asea, iar în ziua a 7-a „S-a odihnit
de toate lucrurile Sale pe care le-a creat” (Gen. 2, 3).
Odihna lui Dumnezeu din ziua a 7-a nu trebuie interpre-
tat\ într-un sens fizic, ci într-un sens spiritual, din perspectiva
c\ruia odihna este un alt mod de a lucra [i de a fi prezent în
crea]ie. În ziua a 7-a Dumnezeu Se „odihne[te” în sufletul
Omului, iar omul î[i începe propria sa lucrare în comuniune
cu Dumnezeu. De aceea Dumnezeu binecuvânteaz\ [i
sfin]e[te ziua a 7-a (Sabatul), care, conform Genezei, nu mai
are sear\ [i diminea]\. Este ziua în care ritmul cosmic al tim-
pului dobânde[te o alt\ semnifica]ie, devenind timp liturgic,
timp rostitor al unei alte ordini în existen]a creat\, ordinea lui
„a fi” în comuniune cu Dumnezeu Tat\l, prin Fiul în Duhul
Sfânt.
Ordinea lui „a fi întru Dumnezeu” reprezint\ starea nor-
mal\ a Omului ca ipostas con[tient al cosmosului întreg.
Aceast\ „stare normal\” a întregii crea]ii din ziua a 7-a este un
dar al lui Dumnezeu, îns\ p\strarea ei reprezint\ voca]ia
originar\ a Omului, voca]ie prin care acesta devine inter-
locutorul lui Dumnezeu în ordinea crea]iei.
Despre aceast\ voca]ie vorbe[te Psalmistul când exclam\:
„Voi sunte]i dumnezei, fii ai Celui Preaînalt” (Ps. 81, 6).
Aceasta înseamn\ c\ pozi]ia Omului în crea]ie este unic\.
Întreaga crea]ie se deschide [i se ofer\ ca dar, ca mediu al
împlinirii Omului, iar omul o sfin]e[te, o transform\ [i o
umanizeaz\, în m\sura în care [i el se deschide [i se d\ruie lui
Dumnezeu.
LEGE {I IUBIRE 19

A[a cum se poate observa, am folosit pân\ acum no]iunea


de Om în general, a[a cum este folosit\ ea în Genez\. Aceast\
no]iune exprim\, de fapt, natura universal\ a Omului13 care se
ipostaziaz\, se personalizeaz\, într-un mod specific în cuplul
b\rbat-femeie.
Despre cuplul b\rbat (i[ în ebraic\)-femeie (i[a) se vor-
be[te în primul capitol al Genezei: „{i a creat Dumnezeu pe
Om (Adam) dup\ chipul S\u; dup\ chipul S\u l-a creat; a creat
b\rbat [i femeie” (Gen. 1, 27).
Ceea ce este important s\ subliniem, plecând de la acest
text, este faptul c\ Omul este „chip” sau o icoan\ a lui Dumnezeu
pe p\mânt [i ca atare modul de existen]\ uman\ aspir\ dup\
modul de existen]\ al lui Dumnezeu. Exist\ un mod de
existen]\ comun lui Dumnezeu [i Omului [i el se identific\ cu
iubirea des\vâr[it\ dintre Tat\l, Fiul [i Duhul Sfânt. A exista
ca om înseamn\ a participa la acest mod de existen]\, care
presupune, evident, o identitate specific\ fiec\rei persoane,
dar aceast\ identitate se actualizeaz\ prin recunoa[terea [i
afirmarea alterit\]ii altei persoane, c\reia trebuie s\ ne d\ruim.
Rela]ia aceasta dintre identitate [i alteritate se manifest\,
de fapt, nu doar în rela]iile interumane, ci exist\ în structura
ontologic\ a fiec\rei persoane. Hermeneutica teologic\ mai
nou\, influen]at\, desigur, [i de psihanaliz\, consider\ c\ în
fiecare persoan\ uman\, fie b\rbat, fie femeie, exist\ o dimen-
siune masculin\ [i una feminin\. Aceast\ interpretare pe care
o întâlnim, spre exemplu, în c\r]ile unei autoare franceze con-
temporane14, încearc\ s\ reactualizeze vechea hermeneutic\
patristic\ [i s\ argumenteze c\ aceasta nu este în contradic]ie
cu datele cercet\rilor actuale.
Conform hermeneuticii patristice mintea este icoana
Logosului lui Dumnezeu, iar inima este simbolul crea]iei Sale.
De aceea, de multe ori, rela]ia dintre minte [i inim\ este ase-
m\nat\ cu rela]ia dintre mire [i mireas\. Cu alte cuvinte min-
tea [i inima trebuie s\ treac\ prin experien]a cununiei al c\rei
20 PR. GHEORGHE POPA

s\vâr[itor este, desigur, Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu,


prin harul Duhului Sfânt.
Conform textului din Genez\ aceast\ cununie interioar\
trebuie s\ precead\ cununiei exterioare dintre b\rbat [i femeie
[i realizarea ei presupune anumite exigen]e pe care le putem
intui interpretând porunca dat\ de Dumnezeu lui Adam, adic\
Omului universal: „Din to]i pomii din rai po]i s\ m\nânci, iar
din pomul cuno[tin]ei binelui [i r\ului s\ nu m\nânci, c\ci, în
ziua în care vei mânca din el, vei muri negre[it” (Gen. 2, 16-17).
De foarte multe ori aceast\ porunc\ a fost [i este înc\
interpretat\ dintr-o perspectiv\ juridic\. În realitate este vorba
de o realitate ontologic\ a cre[terii [i maturiz\rii fiin]ei umane
întru iubirea lui Dumnezeu. Aceast\ cre[tere presupune,
desigur, o anumit\ rela]ie cu lumea (din to]i pomii po]i s\
m\nânci) dar [i o anumit\ distan]are de lume (din pomul
cuno[tin]ei binelui [i r\ului s\ nu m\nânci) pentru a o primi ca
dar din partea lui Dumnezeu.
Sfântul Maxim M\rturisitorul d\ o interpretare ontologic\
acestei porunci sau acestei inter-dic]ii, inter-rostiri dintre
Dumnezeu [i om, sugerând c\ pomul cuno[tin]ei binelui [i
r\ului semnific\, de fapt, întregul cosmos sensibil, de care
omul este legat ontologic prin natura sa fizic\, prin cele cinci
sim]uri ale sale. Cosmosul sensibil, afirm\ Sfântul Maxim
M\rturisitorul, poate fi numit pom al cuno[tin]ei binelui [i
r\ului deoarece are ra]iuni sau sensuri duhovnice[ti care hr\-
nesc mintea, dar [i o putere de atrac]ie natural\, care, pe de o
parte, desf\teaz\ sim]irea [i, pe de alta, perverte[te mintea.
Deci cosmosul sensibil sau lumea aceasta întru care tr\ie[te
omul, dac\ este privit\ ca dar [i în Duhul lui Dumnezeu, îl
conduce pe om la cunoa[terea binelui; dac\ este privit\ doar
ca instrument de pl\cere [i desf\tare a sim]urilor, îi ofer\ cu-
noa[terea r\ului15.
Inspirându-se din aceast\ reflec]ie a Sfântului Maxim
M\rturisitorul, Annick de Souzenelle, de care am amintit mai
sus, identific\ pomul cunoa[terii binelui [i r\ului cu îns\[i
LEGE {I IUBIRE 21

natura bipolar\ a omului, care are în constitu]ia sa ontologic\


o parte împlinit\ sau des\vâr[it\ prin actul crea]iei [i o parte
neîmplinit\, care este încredin]at\ libert\]ii [i responsabilit\]ii
sale morale. Aceast\ interpretare nu ni se pare eronat\ dac\ a-
vem în vedere c\ teologia clasic\ f\cea aceea[i distinc]ie între
alte dou\ no]iuni ale antropologiei biblice [i anume: chip [i
asem\nare, chipul fiind dup\ Sfântul Vasile cel Mare asem\-
narea în starea ei virtual\, iar asem\narea fiind chipul lui
Dumnezeu actualizat în om printr-o împreun\ lucrare a sa cu
Dumnezeu16.
A[adar interdic]ia dat\ de Dumnezeu Omului nu poate fi
interpretat\ în termeni epistemologici, dac\ ]inem cont de
faptul c\ în limbajul biblic cunoa[terea se identific\ cu iubirea.
Ea nu se restrânge la un exerci]iu intelectual sau experimental,
ci se realizeaz\ într-un spa]iu al comuniunii cu Dumnezeu [i,
în Dumnezeu, cu întreaga crea]ie. În orizontul acestei co-
muniuni, no]iunile de bine [i de r\u nu sunt categorii ale unei
morale obiective [i constrâng\toare, ci sunt categorii onto-
logice [i existen]iale, binele identificându-se cu lumina inte-
rioar\ a fiin]ei în comuniune cu Dumnezeu, iar r\ul iden-
tificându-se cu întunericul fiin]ei, când omul nu mai simte
prezen]a lui Dumnezeu.
Evident c\ noi nu ne-am propus s\ trecem în revist\ toate
interpret\rile care se pot da textelor enumerate mai sus, ci am
încercat doar s\ suger\m c\ hermeneutica textelor biblice este
o lucrare dificil\ [i, în acela[i timp, deschis\ mereu unor noi
interpret\ri, în func]ie de experien]a [i mentalitatea fiec\rei
epoci istorice. Exist\ totu[i un centru unificator al tuturor inter-
pret\rilor [i el se identific\ cu ceea ce am afirmat la începutul
acestui subcapitol: exist\ o ordine a lumii „întru” Dumnezeu.
Aceast\ ordine exist\, ca posibilitate sau ca virtualitate onto-
logic\ a fiec\rei persoane [i a umanit\]ii în ansamblul ei.
Actualizarea ei necesit\, îns\, o perioad\ de cre[tere [i de
maturizare spiritual\ care depinde de mai mul]i factori. Geneza
ne spune c\ aceast\ virtualitate ontologic\ originar\ nu a ajuns,
22 PR. GHEORGHE POPA

totu[i, la actualitate datorit\ unui e[ec existen]ial al libert\]ii


umane prin care a intrat dezordinea în lume.

b) Dezordinea lumii „în afara lui Dumnezeu”

Expresia „a fi în afara lui Dumnezeu” este destul de ris-


cant\ [i de aceea trebuie în]eleas\ într-un mod corect. Dintr-o
perspectiv\ ontologic\, noi nu putem fi niciodat\ „în afara” lui
Dumnezeu pentru c\ întru El „ne mi[c\m, viem [i suntem”,
dup\ cum se exprim\ autorul Faptelor Apostolilor. Totu[i,
pentru c\ noi suntem fiin]e spa]io-temporale, nu putem avea
acces la cunoa[tere decât folosind aceste categorii sau anumite
imagini reprezentative prin care ni se poate sugera ce înseam-
n\ a fi „întru” [i „în afar\”, în rela]ia noastr\ cu Dumnezeu. O
asemenea imagine ar putea fi cea folosit\ de c\tre Herodot în
Istoriile sale, când vorbe[te de modul în care au disp\rut în
nisipuri a[a numi]ii psylli, o popula]ie din Africa de Nord.
Aceast\ popula]ie, scria Herodot, a fost distrus\ în urm\-
toarele împrejur\ri: „Vântul de miaz\zi b\tând întruna le-a
secat apa din z\c\tori (…) Oamenii, sf\tuindu-se între ei,
pornir\ r\zboi împotriva vântului [i, când au ajuns în mijlocul
nisipurilor, vântul de miaz\zi, începând s\ sufle mai tare, i-a
îngropat în nisip”17.
Oamenii ace[tia, de care vorbe[te Herodot, f\r\ s\-[i dea
seama, au pornit împotriva vântului, de[i, în realitate, se
mi[cau „întru” el. Despre oameni asem\n\tori vorbe[te, de
fapt, [i Geneza, dac\ am interpreta numele de Adam într-un
sens colectiv. O genera]ie de oameni, genera]ia adamic\, nu a
început un „r\zboi” împotriva lui Dumnezeu, dar au dorit s\
devin\ „dumnezei”, f\r\ ajutorul lui Dumnezeu [i din aceast\
cauz\ a intrat s\mân]a dezordinii în ordinea crea]iei.
Geneza ne spune c\ aceast\ dorin]\ de autonomie s-a
trezit în umanitatea adamic\ pe calea unei sugestii. Adversarul
Omului, sub chipul [arpelui, adic\ sub chipul unei fiin]e care
LEGE {I IUBIRE 23

apar]ine crea]iei sensibile, pune la încercare fidelitatea a-


cestuia fa]\ de Dumnezeu. Textul ne spune c\ [arpele „s-a
adresat” mai întâi femeii – i[a în ebraic\. Conform unor
interpret\ri recente pe care le g\sim la Paul Evdokimov sau
Annick de Souzenelle, nu este vorba de femeie în raportul s\u
cu b\rbatul (i[) pe planul biologic, ci de partea „neîmplinit\” a
Omului. Deci este vorba de femininul s\u interior, de in-
con[tientul dorin]elor, care este expus mereu la tenta]ii, f\r\ ca
ele s\ fie con[tientizate pe deplin.
Primul gest pe care-l face Adversarul este acela de a-l
înstr\ina de con[tiin]a prezen]ei lui Dumnezeu. El dialogheaz\
cu i[a, ca [i cum Dumnezeu ar fi absent, ca [i cum ar fi „în
afara” existen]ei ei: „Dumnezeu a zis, El, oare, s\ nu mânca]i
roade din orice pom din rai?” (Gen. 3, 1).
Întrebarea aceasta este provocatoare [i încearc\ s\ tre-
zeasc\ îndoiala în iubirea [i bun\tatea lui Dumnezeu. Ea suge-
reaz\ oarecum faptul c\ Dumnezeu nu i-a d\ruit totul Omului,
c\ ceea ce avea mai bun a p\strat pentru El. R\spunsul pe care-l
prime[te Adversarul din partea Omului este corect: „Roade din
pomii raiului putem s\ mânc\m, numai din rodul pomului
celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „S\ nu mânca]i
din el, nici s\ v\ atinge]i, ca s\ nu muri]i” (Gen. 3, 2-3)18. Ad-
versarul, îns\, nu renun]\ [i continu\ printr-o dialectic\ sedu-
c\toare: „Nu, nu ve]i muri! Dar Dumnezeu [tie c\ în ziua în
care ve]i mânca din el vi se vor deschide ochii [i ve]i fi ca
Dumnezeu, cunoscând binele [i r\ul” (Geneza 3, 4-5). Omul
nu rezist\ acestei dialectici, mai ales c\ rodul pomului
cuno[tin]ei binelui [i r\ului i s-a p\rut „bun de mâncat” [i
pl\cut ochilor la vedere [i vrednic de dorit (Gen. 3, 6).
A[adar în limbajul unor imagini arhetipale, textul ne
spune c\ natura feminin\ a Omului, „inima sa”, a gustat mai
întâi din rodul pomului [i apoi natura sa masculin\, adic\
„mintea sa”, el devenind prin acest act existen]ial, o fiin]\
autonom\ [i autosuficient\. Cunoscând „binele” [i „r\ul”,
adic\ preferând dualitatea [i duplicitatea, în locul unit\]ii [i al
24 PR. GHEORGHE POPA

comuniunii, Omul se descoper\ pe sine ca fiin]\ separat\ de


Dumnezeu, de semenii s\i [i de întreaga crea]ie. Când „ochii”
i se deschid, el nu mai vede frumuse]ea [i iubirea lui Dumnezeu,
ci vede propria sa „goliciune” (Gen. 3, 7), propria sa fiin]\ go-
lit\ de slava „chipului” pe care-l purta din ziua în care Duhul
lui Dumnezeu „a suflat asupra lui” (Gen. 2, 7).
Descoperindu-[i „golul” s\u interior, Omul vrea s\ se
ascund\ de la „fa]a” lui Dumnezeu, când Acesta „se plimba”
în r\coarea serii prin paradis. El vrea s\ se ascund\ pentru c\
se simte vinovat de tr\dare [i de infidelitate. Datorit\ gestului
s\u, un sentiment de ru[ine îi cuprinde întreaga fiin]\, ca o
nelini[te crescând\, provocat\ de pervertirea apropierii fami-
liare cu Dumnezeu. Acest sentiment profund este un semn c\,
totu[i, un sâmbure de demnitate s-a mai p\strat în Omul infi-
del [i tr\d\tor, care încearc\ s\-[i fac\ acoper\minte din frunze
de smochin, adic\ din „frunzele” unei cunoa[teri întemeiate pe
violen]\ [i nu pe comuniune. Acoper\mintele f\cute de el nu-i
sunt îns\ suficiente pentru a vindeca r\ul. În aceast\ situa]ie,
Dumnezeu intervine [i-i pune prima întrebare Omului: „Adame,
unde e[ti? unde este demnitatea ta? Tu care e[ti icoana lui
Dumnezeu pe p\mânt mai exi[ti?”19 (Gen. 3, 9). R\spunsul
vine imediat: „Am auzit glasul T\u în rai [i m-am temut, c\ci
sunt gol [i m-am ascuns” (Gen. 3, 10).
Expresia „am auzit glasul T\u” este semnificativ\. Ea ne su-
gereaz\ c\ via]a Omului nu se mai desf\[ura „întru Dumnezeu”,
iar harul Duhului Sfânt nu mai era orizontul „împ\r\]iei”
omului. Omul „aude” glasul ca venind „din afar\”, ca o ame-
nin]are; iar deschiderea lui spre acest glas este acum func-
]ional\ [i nu ontologic\. De aceea îl cuprinde nu numai ru[i-
nea, ci [i frica, [i în aceast\ situa]ie încearc\ s\ se „ascund\”
pentru a se ap\ra.
Ap\rarea este îns\ lamentabil\, pentru c\ nu mai iz-
vor\[te din iubirea care se d\ruie [i pune în valoare alteri-
tatea fiin]ei iubite, ci izvor\[te din fric\ [i, în acest caz, devine
LEGE {I IUBIRE 25

autojustificare, prin transferul de responsabilitate asupra al-


tuia, asupra semenului sau asupra lui Dumnezeu.
Întrebat fiind Adam de ce nu a r\mas fidel leg\mântului
de iubire cu Dumnezeu, el r\spunde: „Femeia pe care mi-ai
dat-o s\ fie cu mine, aceea mi-a dat din pom [i am mâncat”;
femeia, la rândul s\u, acuz\ pe [arpe: „{arpele m-a am\git [i
eu am mâncat” (Gen. 3, 12-13).
Dialogul care urmeaz\ în continuare în cartea Genezei nu
este altceva decât scoaterea în eviden]\ a dezordinii care a
p\truns în intimitatea ordinii crea]iei datorit\ e[ecului libert\]ii
Omului. Acesta a fost ispitit s\ r\spund\ cu infidelitate la
iubirea fidel\ a lui Dumnezeu.
Starea de dezordine a p\truns, a[a cum afirm\ Geneza,
mai întâi în intimitatea propriei con[tiin]e. Cuvintele: „femeia
pe care Tu mi-ai dat-o – mi-a dat [i am mâncat”, exprim\
faptul c\ în con[tiin]a sa Omul nu se mai preocup\ de rela]ia
sa cu Dumnezeu [i cu semenii, ci de autoap\rarea individua-
lit\]ii sale egocentrice.
În acest orizont existen]ial se verific\, într-adev\r, afir-
ma]ia tragic\ a lui Jean Paul Sartre: „c\derea mea originar\
este existen]a altuia”20. Altul, îns\, în mod originar nu este o
realitate exterioar\ Omului, ci o realitate interioar\, care-l
confirm\ [i-i d\ sens existen]ei sale. Acest lucru este confir-
mat [i de textul Genezei, dac\ avem în vedere rela]ia dintre
Adam – I[ [i Adam – I[a, ca rela]ie arhetipal\ între dimen-
siunea „masculin\” [i cea „feminin\” existent\ în fiecare per-
soan\ uman\.
Reamintim c\ în limbajul imaginilor arhetipale, care este
mult mai semnificativ decât limbajul conceptual, masculinul
este simbolul logosului, al ra]iunii sau al cuvântului, iar fe-
mininul este simbolul sentimentului sau al p\r]ii afective din
natura uman\ 21. F\r\ cununia dintre acestea dou\ nu exist\
ordine [i armonie în persoana uman\. A[a cum putem observa
din logica textelor din Genez\, cununia dintre logosul [i senti-
mentul uman, dintre masculin [i feminin, este o realitate
26 PR. GHEORGHE POPA

dinamic\ ce începe în momentul în care Adam, adic\ Omul


integral, care cuprinde în sine atât masculinul cât [i femininul,
atât logosul cât [i sentimentul sau, cu alte cuvinte, atât mintea
cât [i inima, este chemat de Dumnezeu s\ dea nume tuturor
animalelor P\mântului.
Într-o interpretare simbolic\, aceste animale reprezint\
„animalele interioare”, care locuiesc p\mântul s\u interior –
adamah. Este vorba, de fapt, de energiile crea]iei care „lo-
cuiesc” în sufletul s\u, energii pe care omul trebuie s\ le
„numeasc\”, adic\ s\ le deschid\ spre energiile necreate ale
Duhului Sfânt. Aceast\ „deschidere”, care nu este func]ional\,
ci ontologic\ [i existen]ial\, are ca scop ultim „asem\narea”
Omului cu Dumnezeu în iubire [i în sfin]enie. Aceast\ asem\-
nare de care vorbe[te Geneza este ]inta final\ a unui proces
dinamic de realizare a cununiei dintre minte [i inim\, dintre
Om [i crea]ie [i, în final, dintre Dumnezeu [i crea]ie.
Pentru a parcurge etapele acestui proces, Omul, ne spune
textul, este ajutat de Dumnezeu, care-l „adoarme” [i apoi îi
a[az\ „în fa]a” sa pe i[a, simbolul femininului adânc al fiin]ei
sale. Omul prive[te cu uimire acest poten]ial adânc al fiin]ei
sale, cu care trebuie s\ se cunune.
Deci textul nu ne vorbe[te despre o opera]ie chirurgical\,
ci de un somn profund care este, de fapt, o „trezire” minunat\
a Omului prin care el devine con[tient c\ este I[ [i I[a, mire [i
mireas\. De aceea [i exclam\: „iat\ os din oasele mele [i carne
din carnea mea”. Ea se va numi i[a-mireas\ (Gen. 2, 23).
{arpele, ca imagine a Diavolului, a celui care separ\ în loc
s\ uneasc\, va împiedica, prin dialectica seduc\toare de care
am amintit, aceast\ cununie, izolând pe i[a, adic\ izolând
partea neîmplinit\ a omului [i adresându-se numai ei. Psi-
hologia adâncurilor ar spune c\ [arpele a separat con[tientul
de incon[tient [i a pus în mi[care doar energiile incon[tiente
ale interiorit\]ii sale, lipsite de un centru con[tient unificator.
C\ textul poate fi interpretat [i astfel se poate observa [i
din faptul c\ dup\ aceast\ separare, dup\ c\derea în p\cat,
LEGE {I IUBIRE 27

Omul nu mai recunoa[te pe i[a ca fiind identic\ cu el, ci îi d\


un alt nume [i anume Eva, adic\ via]\. Cu alte cuvinte, femi-
ninul s\u interior s-a obiectivat [i s-a proiectat asupra alte-
rit\]ii personale a miresei, ca o realitate care-l amenin]\ din
afar\ [i pe care el, de acum, va încerca s\ o „st\pâneasc\”.
Aceast\ situa]ie transpare din cuvintele: „atras\ vei fi de
b\rbatul t\u [i el te va st\pâni” (Gen. 3, 16).
Annick de Souzenelle, de care am mai amintit, consider\
c\ numele de Eva (Havah) este un nume reductiv întrucât
femeia - Havah - este redus\ la feminitatea sa biologic\,
comun\ cu regnul animal, în timp ce femeia - i[a era mireasa
interioar\ cu care, cununându-se, Adam trebuia s\ realizeze
asem\narea cu Dumnezeu [i, împreun\, s\ dea na[tere la noi
fii ai lui Dumnezeu22.
Deci fiecare persoan\ uman\ poart\ în ea voca]ia
maternit\]ii, pentru c\ maternitatea este înscris\ ontologic în
numele de Adam (ADM). Prima [i ultima liter\ a acestui
nume Alef [i Mem sunt, de fapt, cele dou\ litere care formeaz\
cuvântul „mam\”. Dalet, litera din mijloc semnific\ „poarta”
prin care trebuie s\ treac\ Omul pentru a se na[te ca fiu al lui
Dumnezeu.
Acceptând interpretarea aceasta, ne d\m seama c\ textul
citat mai sus: „atras\ vei fi de b\rbatul t\u [i el te va st\pâni”
nu se refer\ la domina]ia b\rbatului asupra femeii, care a avut
consecin]e catastrofice pentru demnitatea femeii, ci se refer\
la partea feminin\ a Omului, care a fost sedus\ de Diavol. În
momentul respectiv i[a nu era înc\ Eva.
M\rturisind lui Dumnezeu c\ [arpele a am\git-o, ea recu-
noa[te c\ a fost infidel\ [i, într-un anumit sens, a devenit
mireasa celui r\u [i ca atare spre el vor fi orientate dorin]ele
sale [i el o va st\pâni.
Din cele spuse mai sus nu trebuie s\ tragem imediat con-
cluzia c\ dorin]ele omului sau, mai precis, partea afectiv\ [i
feminin\ a fiin]ei sale trebuie s\ fie mortificat\, redus\ la
t\cere. Conform limbajului biblic, nimic nu trebuie mortificat,
28 PR. GHEORGHE POPA

ci totul trebuie transfigurat [i orientat spre lumina [i întru


lumina lui Dumnezeu. Afectivitatea reprezint\ mediul în care
se realizeaz\ aceast\ orientare spre lumin\. Cuvintele adresate
lui Adam (I[) „în sudoarea fe]ei tale î]i vei mânca pâinea, pân\
te vei întoarce spre p\mântul din care e[ti luat; c\ci p\mânt
e[ti [i în p\mânt te vei întoarce” (Gen. 3, 19), trebuie s\ le
interpret\m în aceast\ perspectiv\. Nu este vorba deci de
înmormântarea unui cadavru, ci de aten]ionarea Omului care a
devenit, prin ispita Diavolului, prizonierul activit\]ilor sale
risipite, prizonierul dorin]elor de posesiune [i de st\pânire, de
care el nu va putea sc\pa pân\ nu va în]elege c\ p\mântul sau
cosmosul s\u interior (adamah) trebuie rea[ezat în ordine,
cultivat [i îns\mân]at cu semin]ele luminii Logosului care
coboar\ de sus. Întoarcerea spre acest cosmos interior este,
deci, necesar\ [i ea nu are nimic umilitor, ci, dimpotriv\,
poart\ în ea bog\]ia virtual\ a unei posibile reîntoarceri spre
unitatea originar\ a fiin]ei sale, care este o unitate comuniune.
De fapt, textul ebraic, [i de aceast\ dat\, este foarte precis,
afirmând c\ întoarcerea nu este în „p\mânt” ci „spre p\mânt”,
pentru a-l cunoa[te, pentru a-l sem\na [i a-l orienta spre rodire
„întru” Dumnezeu, Centrul unificator al fiin]ei umane [i al
întregii crea]ii.
Întoarcerea aceasta spre „p\mântul” sau „cosmosul” inte-
rior [i mai ales cunoa[terea lui, care în limbaj biblic, a[a cum
am mai amintit, se identific\ cu iubirea corect\ a lui, este
destul de dificil\ întrucât el a fost separat de Dumnezeu [i
subordonat tenta]iei Diavolului. Acesta, din Adversarul care
era înainte de ispitire, devine Du[manul interior, ce ia locul
prezen]ei lui Dumnezeu.
Textul este sugestiv în acest sens: „Du[m\nie voi pune între
tine [i între femeie (i[a), între s\mân]a ta [i s\mân]a ei, aceasta
î]i va zdrobi capul, iar tu îi vei în]epa c\lcâiul” (Gen. 3, 15).
C\lcâiul de care vorbe[te textul de mai sus este simbolul
r\d\cinii Pomului cunoa[terii care este Omul23. Aceast\ r\-
d\cin\ pentru ca s\ creasc\ [i s\ aduc\ roade are nevoie de
LEGE {I IUBIRE 29

lumina harului care coboar\ de „sus”. Atins\ de lumina ha-


rului, ea trece de la întuneric la lumin\, de la moarte la via]\,
de la separare la comuniune.
Diavolul care „în]eap\” [i r\ne[te adânc aceast\ r\d\cin\,
introduce în ea o sev\ care-i blocheaz\ cre[terea [i trecerea
spre lumin\, substituindu-se, de fapt, prin am\gire, adev\ratei
lumini a Logosului sau Cuvântului lui Dumnezeu. Diavolul ia
locul Cuvântului, printr-un act uzurpator, devenind, într-un
fel, „capul” umanit\]ii. Textul ne spune c\ totu[i acest act de
uzurpare va fi zdrobit: „s\mân]a femeii î]i va zdrobi capul”
(Gen. 3, 15). Întrucât verbul „a zdrobi” este la viitor, majo-
ritatea interpre]ilor consider\ c\ textul are un sens profetic [i
mesianic, sugerând c\ Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu
„va zdrobi” pe Satan, iar umanitatea infidel\ se va „întoarce”
la adev\ratul s\u „cap” sau la adev\ratul s\u Mire. Textul ne
sugereaz\, a[adar, o cale de „restaurare” a ordinii crea]iei întru
Dumnezeu, îns\ aceasta va fi o cale dureroas\, ce se va des-
f\[ura în orizontul unui timp tensionat, întrucât dezordinea
care a p\truns în crea]ie datorit\ libert\]ii de alegere a Omului,
nu putea fi reparat\ decât prin respectarea libert\]ii totale a
omului, cu toate consecin]ele tragice pe care le va avea exer-
ci]iul acestei libert\]i de-a lungul istoriei.

c) Cre[terea dezordinii în crea]ie

Odat\ ce dezordinea p\trunde în ordinea crea]iei, ea se


amplific\ mereu de la o genera]ie la alta, a[a cum se amplific\
o s\mân]\ parazitar\ pe trunchiul unui arbore, hr\nindu-se cu
seva r\d\cinilor sale, f\r\ s\ mai [tie, îns\, care este izvorul
originar al acestei seve [i care este scopul sau ]inta sa final\.
S\mân]a dezordinii va cre[te [i se va amplifica mai întâi în
fiin]a Omului [i apoi va antrena întreaga crea]ie.
În limbaj teologic, aceast\ s\mân]\ a dezordinii este nu-
mit\ „p\cat” originar. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel se
30 PR. GHEORGHE POPA

exprim\ astfel: „Printr-un om a intrat p\catul în lume [i prin


p\cat moartea” (Rom. 5, 12).
Observ\m c\ Sfântul Apostol Pavel face o strâns\ leg\tur\
între realitatea p\catului [i realitatea mor]ii. Pentru a în]elege
modul în care cre[te dezordinea în ordinea crea]iei, trebuie s\
în]elegem corect semnifica]ia acestor dou\ realit\]i spirituale.
Atât în limba ebraic\, cât [i în limba greac\, no]iunea de
p\cat are o semnifica]ie ontologic\, însemnând, în traducere
româneasc\, o eroare de perspectiv\ sau neatingerea scopului
unui lucru. În cazul omului, p\catul înseamn\ neatingerea
„asem\n\rii” cu Dumnezeu.
Deci am putea spune c\ p\catul este un e[ec al iubirii24
care, din iubire pentru „Altul”, se transform\ în iubire egoist\
de sine. Cu alte cuvinte, Omul care-[i pierde scopul pentru
care este creat, ajunge s\ iubeasc\ mai mult „întunericul”
decât „lumina” (Ioan 3, 19-20), mai mult partea întunecat\ a
fiin]ei sale egoiste decât lumina iubirii lui Dumnezeu. Geneza
ne sugereaz\ foarte clar aceast\ dimensiune a p\catului, de-
oarece, a[a cum am v\zut, prezint\ p\catul lui Adam nu ca un
simplu act exterior de neascultare fa]\ de o lege, ci ca o ati-
tudine interioar\ de infidelitate.
Sfântul Maxim M\rturisitorul consider\ c\ numai aceast\
atitudine este condamnabil\, în timp ce consecin]ele sale nu
pot fi condamnabile, [i de aceea trebuie asumate în mod con-
[tient pentru a putea fi dep\[ite25.
Prima consecin]\ a p\catului, ne spune Sfântul Apostol
Pavel, este moartea care, odat\ intrat\ în lume prin Adam, a
trecut la to]i oamenii (Rom. 5, 12). Când citim acest text,
primul gând care ne vine în minte cu privire la moarte este
sfâr[itul existen]ei noastre fizice. Sfâr[itul existen]ei noastre
fizice nu înseamn\, totu[i, sfâr[itul nostru ontologic. Aceast\
realitate este subliniat\ destul de clar în limbajul liturgic, care
a preluat sensul ebraic al no]iunii de moarte [i anume: „a se
muta”. Când moare Omul, el nu dispare definitiv, ci „se mut\”
la mai mult\ via]\. Îns\ nu numai când „moare”, ci [i când se
LEGE {I IUBIRE 31

na[te, Omul se mut\ de la un mod de a fi, la alt mod de a fi. Cu


alte cuvinte, na[terea [i moartea nu sunt decât doi poli ai
respira]iei naturale a fiin]ei umane. Moartea fizic\ se cir-
cumscrie aceleia[i respira]ii: vine un timp când trupul nu mai
poate urma „muta]iile” fiin]\rii [i, de aceea, el trebuie s\ lase
fiin]area deschis\ spre alte dimensiuni ale sale. Sensul de
„mutare”, adic\ de trecere dintr-un plan al fiin]\rii, într-un alt
plan superior, este înscris în no]iunea ebraic\ de moarte, care
are aceea[i r\d\cin\ cu verbul a muta. Acest verb este folosit
adesea pentru a exprima moartea fizic\, îns\ este incorect s\-l
traducem prin „a muri”, când este vorba de realitatea onto-
logic\ a omului. Traducerile române[ti au intuit aceast\ inco-
rectitudine semantic\ [i au p\strat sensul de „mutare” care
implic\, de fapt, o moarte [i o înviere, adic\ o rela]ie dialectic\
între împlinire [i neîmplinire.
În limba ebraic\, verbul „a muta”26 este constituit din
acelea[i litere ca [i substantivul „împlinire”, „des\vâr[ire”.
Când o anumit\ treapt\ este atins\, adic\ atunci când este
realizat\ „împlinirea”, apare o ruptur\, adic\ o „moarte” prin
care se trece într-un nou câmp al existen]ei. Sfântul Apostol
Pavel, vorbind de aceast\ succesiune a „muta]iilor”, afirm\ c\
Omul este c\l\tor „din slav\ în slav\ [i din putere în putere”,
pân\ la „vârsta” b\rbatului des\vâr[it, care este Hristos.
Am putea s\ asem\n\m aceast\ succesiune a „muta]iilor”,
în ritmul bipolar moarte-înviere, cu cre[terea unui copil în
pântecul mamei, care în momentul na[terii „moare” pentru o
lume [i „se na[te” în alt\ lume. Basmul nostru popular Tine-
re]e f\r\ b\trâne]e [i via]\ f\r\ de moarte este semnificativ în
acest sens. În el ni se sugereaz\ c\ un fiu de „împ\rat”, atunci
când a sosit momentul na[terii, refuz\ s\ se nasc\ pân\ în
momentul în care tat\l îi promite „tinere]e f\r\ b\trâne]e [i
via]\ f\r\ de moarte”, adic\ îi promite ve[nicia. Cu alte cu-
vinte, fiul de „împ\rat”, adic\ fiul lui Dumnezeu nu vrea s\ se
„m\rgineasc\” în aceast\ lume spa]io-temporal\, ci dore[te ca
aceasta s\-i fie doar „prag” de trecere spre „nem\rginirea”
32 PR. GHEORGHE POPA

iubirii, din slav\ în slav\; el consider\ c\ a te „m\rgini” în


aceast\ lume [i a o considera ca o „sta]ie” final\, înseamn\ de
fapt, a muri. Aceast\ „moarte” nu este precedat\ de o „îm-
plinire” a fiin]ei omului [i ca atare el nu mai simte prezen]a [i
iubirea lui Dumnezeu sau dac\ o mai simte, o simte ca o
amenin]are exterioar\ care-l însp\imânt\27.
A[adar, moartea în sens de „mutare” sau „trecere” este
strâns legat\ de ideea de maternitate, na[tere [i rena[tere, de
ideea de „moarte” fa]\ de o lume [i „învierea” într-o alt\ lume.
De aceea Sfântul Maxim M\rturisitorul consider\ c\ „moartea”
[i „învierea” sunt constitutive Omului. Dac\ nu ar fi fost ispitit
de Diavol, Omul ar fi trecut prin aceast\ experien]\ a mor]ii [i
învierii [i ar fi devenit „asem\n\tor” cu Dumnezeu. P\catul
îns\, care a introdus dezordinea în ritmul normal al devenirii
Omului, a transformat moartea într-o realitate tragic\ [i însp\i-
mânt\toare, pentru c\ el nu se mai mi[c\ în ordinea fireasc\ a
lumii „întru” Dumnezeu, Izvorul vie]ii ve[nice.
Pentru a sc\pa de imaginea însp\imânt\toare a mor]ii,
Geneza ne spune c\ Omul a fost scos din Paradis, ca „s\ lu-
creze p\mântul, din care fusese luat” (Gen. 3, 23). Înainte de
acest gest, Dumnezeu, ne spune textul, „a f\cut lui Adam [i fe-
meii lui (i[a) îmbr\c\minte de piele [i i-a îmbr\cat” (Gen. 3, 21).
De-a lungul timpului, s-au dat mai multe interpret\ri
acestei expresii: „haine de piele”28. Noi nu insist\m asupra lor,
ci doar subliniem c\ în limba ebraic\ cuvântul „piele” este
constituit din acelea[i litere ca [i cel care vorbe[te de „coast\”
sau „partea” neîmplinit\ a Omului.
Plecând de la acest fapt, am putea spune c\ „îmbr\carea în
haine de piele” reprezint\ un act de distan]are a lui Dumnezeu,
pentru ca Omul s\ experieze singur consecin]ele infidelit\]ii
sale. Omul îmbr\cat în haine de piele nu mai simte prezen]a
lui Dumnezeu în interiorul s\u, întrucât a devenit sclavul ener-
giilor sale autonome, orientate spre „posesiune”, „pl\cere” [i
„putere”. Aceste energii sunt simbolizate de „p\mântul” pe care
Omul, scos din Paradis, trebuie s\-l lucreze. Într-o traducere
LEGE {I IUBIRE 33

literal\ „ie[irea” din Paradis înseamn\ „ie[irea din gr\dina


bucuriei”. Este vorba de gr\dina tainic\ a interiorit\]ii Omului
[i a întâlnirii sale cu Dumnezeu. Omul î[i pierde, astfel, verti-
calitatea sa spiritual\, iar verticalitatea sa biologic\ este
orientat\ spre orizontalitatea instinctelor de posesiune, de
pl\cere [i de putere. Acest transfer energetic din planul spiri-
tual în planul instinctual este sugerat de cuvintele: „izgonind
pe Adam, l-a a[ezat în preajma gr\dinii celei din Eden [i a pus
heruvimi [i sabie de flac\r\ vâlvâietoare, s\ p\zeasc\ drumul
c\tre pomul vie]ii” (Gen. 3, 24).
„Izgonirea” lui Adam este, de fapt, o autoizgonire, o
autoînstr\inare de „gr\dina bucuriei” a interiorit\]ii sale, iar
a[ezarea în „preajm\” reprezint\ exteriorizarea acestei gr\dini,
care va fi p\zit\ de „heruvimi” [i de „sabie” de flac\r\ vâl-
vâietoare. Cu alte cuvinte, Omul ie[it din Paradis este exterior
lui însu[i, el î[i caut\ sinele ontologic în afar\, în multipli-
citatea crea]iei, uitând c\ centrul s\u unificator este Logosul
sau Cuvântul lui Dumnezeu, prezent în adâncul fiin]ei sale, ca
temei al ei [i ca ]int\ final\, ca scop al Omului.
Drumul spre acest centru, pe care Geneza îl nume[te „pomul
vie]ii” este p\zit de heruvimi29, [i de „sabia” de foc vâlvâie-
toare, care credem c\ sunt serafimii, deoarece numele de
„serafim” vine de la verbul seraf, care înseamn\ „a str\luci”.
Prezen]a lor ca p\zitori ai „pragului” de trecere spre pomul
vie]ii simbolizeaz\, pe de o parte, distan]a care a ap\rut între
Dumnezeu [i Om [i, pe de alta, prezen]a lui Dumnezeu în
„preajma” Omului pentru a-i transmite prin heruvimi [i sera-
fimi în]elepciunea, lumina [i c\ldura spiritual\ de care are
nevoie pentru a se putea întoarce în gr\dina bucuriei, de unde
a fost „izgonit”. Aceasta înseamn\ c\, de[i Omul este infidel,
Dumnezeu r\mâne permanent fidel iubirii sale [i a[teapt\
„întoarcerea” omului. Dumnezeu Se distan]eaz\ de Om, dar îi
trimite acestuia „mijlocitori” pentru a-i ar\ta calea spre Cel
care este (YHWH) Izvorul vie]ii sale adev\rate.
34 PR. GHEORGHE POPA

Faptul c\ drama „c\derii” în dezordine nu a cauzat o


„separare” total\ de Dumnezeu, se poate observa din textul
care urmeaz\ în Genez\: „Dup\ aceea a cunoscut Adam pe
Eva, femeia sa, [i ea, z\mislind, a n\scut pe Cain [i a zis: „Am
dobândit om de la Dumnezeu” (Gen. 4, 1). Eva are, a[adar,
con[tiin]a c\ fiul s\u este un dar al lui Dumnezeu. Prepozi]ia
care leag\ cele dou\ cuvinte om [i Dumnezeu, se traduce în
mod curent cu „de la” sau „cu ajutorul”. Fiind format\ din pri-
ma [i ultima liter\ a alfabetului ebraic, unii interpre]i consi-
der\ c\ ea indic\ un început [i un sfâr[it, Alfa [i Omega, adic\
ea ne sugereaz\ o dimensiune [i o voca]ie profetic\ - mesi-
anic\. Cu alte cuvinte, prin c\derea în dezordine, datorit\ infi-
delit\]ii fa]\ de Dumnezeu, Omul pierde calea spre „asem\-
nare”, dar r\mâne cu un dor nostalgic dup\ redobândirea ei30.
Textele care urmeaz\ episodului c\derii ne arat\ c\ dezor-
dinea care p\trunde înl\untrul Omului se transmite, apoi,
urma[ilor, se obiectiveaz\ [i cre[te, afectând grav rela]iile
Omului cu Dumnezeu, cu sine însu[i, cu semenii s\i [i cu în-
treaga crea]ie.
Cain a fost primul fiu al Omului c\zut în p\cat, care-l
ucide pe fratele s\u geam\n Abel. Despre el, Sfântul Apostol
[i Evanghelist Ioan spune c\ era „de la cel r\u” (I Ioan 3, 12),
în timp ce Abel 31, Mântuitorul ~nsu[i spune c\ era un „om
drept” (Matei 23, 35). Cain era „de la cel r\u”, deoarece con-
[tiin]a lui era dependent\ mai mult de partea întunecat\, neîm-
plinit\ [i egoist\ a fiin]ei sale, iar Abel, care în traducere
româneasc\ înseamn\ „suflu”, „respira]ie”, era un om drept,
deoarece con[tiin]a lui era dependent\ mai mult de partea sa
luminoas\ [i altruist\. Aceast\ stare de con[tiin]\ se poate
observa din modul în care fiecare aduce jertf\ lui Dumnezeu.
Amândoi aduc jertf\ din roadele muncii lor, din darurile
primite de la Dumnezeu [i amândoi aduc „primul rod”, în care
este cuprins, de fapt, întregul rod, a[a cum într-o s\mân]\ este
cuprins întregul arbore. Dispozi]ia inimii, îns\, este diferit\ [i
Dumnezeu, a[a cum ne arat\ textul, prime[te darul sau jertfa
LEGE {I IUBIRE 35

de la Abel a c\rui inim\ este dispus\ spre o d\ruire total\


(Gen. 4, 5). Datorit\ acestui fapt, Cain, care nu era dispus s\ se
d\ruie total, odat\ cu darul lui, „s-a întristat [i fa]a lui era
posomorât\”. Dac\ lui Adam îi este înc\ ru[ine de gestul s\u
înaintea lui Dumnezeu, lui Cain, urma[ului s\u, nu îi mai este
ru[ine, ci în sufletul s\u încol]e[te invidia [i ura. Dumnezeu
intervine în acest moment [i-i atrage aten]ia: „Pentru ce te-ai
întristat [i pentru ce s-a posomorât fa]a ta? Când faci bine,
oare nu-]i este fa]a senin\? Iar de nu faci bine, p\catul bate la
u[\ [i caut\ s\ te târasc\, dar tu biruie[te-l” (Gen. 4, 6-7).
Textul este sugestiv deoarece ne arat\ rela]ia intim\ dintre
inten]ie [i fapte, dintre interior [i exterior, dintre spiritual [i
fizic. În existen]a uman\, fapta trebuie s\ manifeste inten]ia,
exteriorul trebuie s\ manifeste interiorul [i fizicul trebuie s\
manifeste spiritualul. Cain este de la „cel r\u” (diabolon = cel
care separ\) întrucât inten]ia sa este alta decât fapta; fapta
concretizat\ prin jertf\, mascheaz\ inten]ia egoist\ a lui Cain
[i de aceea Dumnezeu o refuz\, descoperindu-i, în acela[i
timp, schizofrenia interioar\ în care el se afl\. Dac\ fapta poa-
te uneori masca inten]ia, dac\ exteriorul poate masca inte-
riorul, fizicul totu[i, pân\ la urm\, nu poate masca spiritualul.
De aceea fa]a lui Cain este posomorât\ [i Dumnezeu îi atrage
aten]ia c\ „p\catul” bate deja la „u[a” sufletului s\u [i încearc\
s\-l „scoat\” „în afar\”, adic\ s\-l înstr\ineze [i mai mult de
sine, prin manifestarea exterioar\ a invidiei [i a urii fa]\ de
Abel. Era îns\ prea târziu pentru ca primul fiu al Omului s\
asculte de glasul lui Dumnezeu, care-i vorbea, de fapt, prin
glasul propriei con[tiin]e. Cain îl ucide pe Abel [i atunci când
credea c\ totul a intrat în ordine, c\ ura [i invidia au disp\rut
din inima lui, pentru c\ nu mai aveau un „obiect” exterior
asupra c\ruia s\ se manifeste, atunci intervine din nou
Dumnezeu [i-l întreab\: „Unde este Abel, fratele t\u? - Nu
[tiu! Au sunt eu p\zitorul fratelui meu? a r\spuns Cain. {i
Domnul a zis: Ce ai f\cut? Glasul sângelui fratelui t\u strig\
c\tre Mine din p\mânt. {i acum e[ti blestemat de p\mântul
36 PR. GHEORGHE POPA

care [i-a deschis gura sa, ca s\ primeasc\ sângele fratelui t\u


din mâna ta” (Gen. 4, 9-11).
Dac\ urm\rim logica intern\ a textelor, observ\m c\ exist\
o coresponden]\ între întreb\rile puse de Dumnezeu lui Adam,
dup\ c\derea în p\cat, [i lui Cain, dup\ uciderea fratelui s\u
Abel [i, de asemenea, între consecin]ele gestului lui Adam [i
cele ale lui Cain. Spre exemplu, gestul lui Adam atrage dup\
sine „blestemul p\mântului”, în timp ce gestul lui Cain atrage
dup\ sine blestemul acestuia de c\tre p\mânt. {i într-un caz [i
într-altul, textul exprim\ un raport pervertit al omului cu
crea]ia, o dezordine care cre[te înl\untrul s\u [i se revars\ în
afar\, orientând crea]ia întreag\ spre neant. Dumnezeu, îns\,
intervine pentru a aten]iona Omul [i a p\stra, chiar în starea de
dezordine, un minim de dreptate a crea]iei: „Când vei lucra
p\mântul, acesta nu-[i va mai da roadele sale ]ie; zbuciumat [i
fugar vei fi tu pe p\mânt” (Gen. 4, 12).
A[adar, dup\ c\derea în p\cat, dreptatea lui Dumnezeu
intervine ca un alt mod de manifestare a iubirii Sale, ca un
gest salvator care opre[te dezordinea total\: „{i a pus Domnul
Dumnezeu semn lui Cain ca tot cel care îl va întâlni s\ nu-l
omoare” (Gen. 4, 15).
Rela]ia profund\ dintre dreptatea [i iubirea lui Dumnezeu,
sau, cu alte cuvinte, dintre „lege” [i iubire, se poate observa [i
din faptul c\ Dumnezeu le-a d\ruit lui Adam [i Evei un alt fiu
în locul lui Abel [i anume pe Set, pe care v\zându-l Eva a zis:
„Mi-a dat Dumnezeu un alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a
ucis Cain” (Gen. 4, 25).
Dup\ ce l-a „însemnat” Dumnezeu pentru ca nimeni s\
nu-l ucid\, Cain „s-a dus de la fa]a Lui” [i a locuit la r\s\rit de
Eden. Despre Adam, Geneza ne spune c\, dup\ c\dere, era în
„preajma” Edenului. Cain, îns\, primul s\u urma[, se distan-
]eaz\ mai mult de el [i astfel se „înstr\ineaz\” [i mai mult de
Dumnezeu. De aceea, urma[ii lui Cain nu mai au vârst\, adic\
nu mai au nici o rela]ie cu „gr\dina lor interioar\”, în care este
prezent Logosul [i Cuvântul lui Dumnezeu32. Acest lucru se
LEGE {I IUBIRE 37

poate constata din faptul c\ în capitolul al 5-lea din Genez\ se


face o enumerare a urma[ilor lui Adam pe linia lui Set, în timp
ce despre Cain nu se mai face nici o amintire. Spre deosebire
de urma[ii lui Cain, urma[ii lui Set au vârst\, adic\ au un
spa]iu interior care cre[te [i se des\vâr[e[te pe m\sura trecerii
anilor, iar rodul acestor genera]ii va fi dreptul Noe.
Capitolul al 6-lea din Genez\ ne sugereaz\ faptul c\
urma[ii lui Cain se numesc „fiii oamenilor”, iar urma[ii lui Set
„fiii lui Dumnezeu”: „Fiii lui Dumnezeu, v\zând c\ fiicele
oamenilor sunt frumoase, [i-au ales dintre ele so]ii, care pe
cine a voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va r\mâne
Duhul Meu pururea în oamenii ace[tia, pentru c\ sunt numai
trup” (Gen. 6, 2-3).
Cununia aceasta dintre urma[ii lui Set [i urma[ii lui Cain,
f\cut\ dup\ propria lor voie [i pl\cere, a amplificat dezordinea
spiritual\, care, la rândul s\u, s-a manifestat în ordinea biolo-
gic\, printr-o anumit\ muta]ie „genetic\”. Constat\m acest
lucru din versetul urm\tor: „În vremea aceea s-au ivit pe
p\mânt uria[i, mai cu seam\ de când fiii lui Dumnezeu înce-
puser\ a intra la fiicele oamenilor [i acestea începuser\ a le
na[te fii” (Gen. 6, 4).
Faptul c\ aceast\ „muta]ie” este consecin]a amplific\rii
p\catului [i a dezordinii în existen]a uman\ se poate constata
[i din versetele urm\toare: „P\mântul îns\ se stricase înaintea
fe]ei lui Dumnezeu [i se umpluse p\mântul de silnicii. {i a
c\utat Domnul Dumnezeu spre p\mânt [i iat\ era stricat, c\ci
tot trupul se ab\tuse de la calea sa pe p\mânt” (Gen. 6, 11-12).
38 PR. GHEORGHE POPA

II. Ordinea moral\ [i Legea moral\

Contextul acestei dezordini generale, exprimat\ în ver-


setul de mai sus, reprezint\ încheierea unui ciclu existen]ial al
unor întregi genera]ii de oameni, care decid liber s\ tr\iasc\
„în afara” ordinii lumii întru Dumnezeu. Când dezordinea este
aproape total\, interven]ia direct\ a lui Dumnezeu este absolut
necesar\. Dumnezeu „caut\” spre p\mânt [i nu mai afl\ pe el
decât un singur om drept, [i acesta este Noe. Lui îi descoper\
planul S\u: „Sosit-a înaintea fe]ei Mele sfâr[itul a tot omul,
c\ci s-a umplut p\mântul de nedrept\]ile lor, [i iat\ Eu îi voi
pierde de pe p\mânt. Tu îns\ f\-]i o corabie...” (Gen. 6, 13-14).
Versetele care urmeaz\ ne arat\ c\ proiectul acestei co-
r\bii este inspirat de Dumnezeu [i când construc]ia este gata,
Dumnezeu îi spune lui Noe: „Intr\ în corabie, tu [i toat\ casa
ta, c\ci în neamul acesta numai pe tine te-am v\zut drept îna-
intea Mea (...). C\ci peste [apte zile, Eu voi v\rsa ploaie pe p\-
mânt, patruzeci de zile [i patruzeci de nop]i [i am s\ pierd de
pe fa]a p\mântului toate f\pturile câte am f\cut” (Gen. 7, 1 [i 4).
Dac\ interpret\m aceste versete, ca [i celelalte capitole
pân\ la capitolul 12, din perspectiva legilor ontologice ale
existen]ei umane, putem spune c\ experien]a potopului ri-
meaz\ cu o înnoire radical\ a întregii crea]ii. Ca atare, „pe-
deapsa” lui Dumnezeu nu este definitiv\, ci poart\ în ea ger-
menii unui nou început [i ai unei noi speran]e. Cu alte cuvinte,
„pedeapsa” lui Dumnezeu este, dup\ cum am mai spus, o alt\
expresie a iubirii Sale; ea are un sens terapeutic [i pedagogic [i
nu un sens juridic.
LEGE {I IUBIRE 39

Apele potopului se identific\, într-un fel, cu apele origi-


nare ale Genezei, îns\, în acest caz, ele au o dubl\ semni-
fica]ie, pe care o putem intui f\când apel la semnifica]ia
simbolic\ a porumbelului care s-a întors spre „sear\” în co-
rabie, aducând în ciocul s\u o ramur\ de m\slin, simbol al
p\cii [i al împ\c\rii.
Porumbelul este [i imaginea Duhului Sfânt care plana
deasupra apelor originare ale Genezei, pentru a da via]\ tuturor
ra]iunilor sau sensurilor crea]iei. Acum este prezent în cora-
bia lui Noe pentru a-i vesti împ\carea lui Dumnezeu cu Omul.
Dac\ interpret\m evenimentul potopului din perspectiva
Omului ca sintez\ a cosmosului, atunci intrarea în arc\ a lui
Noe semnific\ intrarea în fiin]a sa integral\ [i nerisipit\ în
exterior. Apele, în acest caz, semnific\ apele interioare care
trebuie asumate pentru ca fiin]a sa s\ devin\ „uscat”, adic\
fiin]\ împlinit\ [i împ\cat\ cu Dumnezeu. Omul care nu [i le
asum\ [i r\mâne separat de adâncul fiin]ei sale [i, prin aceasta,
de Dumnezeu, este înghi]it de aceste ape, adic\ de sim]urile
sale biologice.
Apele interioare ale lui Noe au devenit „uscat” [i odat\ cu
el începe un alt ciclu al crea]iei, intrarea într-o alt\ ordine a
existen]ei decât cea de dinainte de potop: „{i a binecuvântat
Dumnezeu pe Noe [i pe fiii lui [i le-a zis: Na[te]i [i v\ înmul-
]i]i [i umple]i p\mântul [i-l st\pâni]i” (Gen. 9, 1).
Observ\m c\ acest verset se aseam\n\ cu cel din capitolul 1
din Genez\, când la fel Dumnezeu îl binecuvânteaz\ pe Om.
Doar primul cuvânt este diferit: în loc de „cre[te]i” apare
„na[te]i”. Exist\ vreo diferen]\ între „cre[te]i” [i „na[te]i” ?
Evident c\ exist\ [i noi o putem sesiza dac\ avem în vedere
versetele care urmeaz\.
În capitolul întâi al Genezei, hrana pe care Dumnezeu i-o o-
fer\ Omului este „toat\ iarba ce face s\mân]\ de pe toat\ fa]a p\-
mântului [i tot pomul ce are rod cu s\mân]\ în el” (Gen. 1, 29).
În capitolul 9, hrana se schimb\: „tot ce se mi[c\ [i ce tr\ie[te
40 PR. GHEORGHE POPA

s\ v\ fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca [i iarba verde”


(Gen. 9, 3).
Am putea spune c\ Omul pân\ la potop se hr\nea cu ali-
mente vegetale, iar dup\ potop, Dumnezeu îi permite s\ se
hr\neasc\ [i cu alimente de origine animal\. Îns\ nu trebuie s\
r\mânem doar la o dimensiune biologic\ a hranei. În pro-
funzimea sa, fiecare element al crea]iei are o putere energetic\
[i ca atare are o anumit\ rela]ie cu lumina fizic\ a Soarelui,
care semnific\, în ultim\ instan]\, lumina spiritual\, lumina
Logosului lui Dumnezeu.
Cre[terea de care vorbe[te capitolul 1 din Genez\ se re-
fer\, a[adar, la „verticalizarea” fiin]ei umane printr-o anumit\
rela]ie cu lumina, în timp ce „na[terea” de care vorbe[te
capitolul 9 se refer\, credem noi, la o anumit\ dimensiune
„orizontal\”, determinat\ de o alt\ rela]ie cu energiile prezente
în crea]ie. Aceast\ rela]ie implic\, de asemenea, o alt\ inter-
dic]ie: „Numai carne cu sângele ei, în care e via]a ei, s\ nu
mânca]i” (Gen. 9, 4).
Hr\nindu-se cu „tot ce mi[c\ [i ce tr\ie[te”, Omul care a
ie[it din apele potopului, se identific\, într-un fel, cu regnul
animal, adic\ se hr\ne[te cu „animalele sale interioare” care
semnific\ o lume de energii puternice, dar pline de violen]\.
Pentru estomparea acestei violen]e, Dumnezeu interzice
v\rsarea de sânge: „De va v\rsa cineva sânge omenesc, sân-
gele aceluia de mân\ de om se va v\rsa, c\ci Dumnezeu a
f\cut pe om dup\ chipul S\u” (Gen. 9, 6).
Textul acesta se leag\ direct de gestul uciga[ al lui Cain
care a f\cut s\ curg\ „în p\mânt” sângele fratelui s\u Abel.
Acest gest este interzis Omului, deoarece „sângele” este
simbolul vie]ii dumnezeie[ti din om, iar v\rsarea lui este un
act de o gravitate inimaginabil\.
Interdic]ia dat\ lui Noe [i urma[ilor s\i se distinge, a[a-
dar, în mod esen]ial, de cea dat\ lui Adam. Interdic]ia dat\
acestuia din urm\ este legat\ de realitatea ontologic\ a „cre[-
terii”, în timp ce interdic]ia dat\ lui Noe se leag\ de realitatea
LEGE {I IUBIRE 41

psihologic\ [i social\ a „na[terii”. „Cre[terea” presupune o


rela]ie direct\ cu Dumnezeu, în timp ce „na[terea” presupune
o rela]ie indirect\, întemeiat\ pe ideea de „leg\mânt” [i de
„lege” moral\ pozitiv\.
Evident c\ este vorba de „na[terea” biologic\ în aceast\
lume marcat\ de separare, suferin]\ [i moarte [i de instinctul
de supravie]uire care marcheaz\ aceast\ na[tere. În acest
orizont, „leg\mântul” lui Dumnezeu cu Noe este, pe de o
parte, expresia inaugur\rii unui timp al r\bd\rii [i al a[tept\rii
lui Dumnezeu [i, pe de alta, expresia inaugur\rii unei ordini
morale întemeiat\ pe legea moral\ prin care se p\streaz\ via]a
biologic\ [i social\ a Omului.

II.1. Leg\mântul ca prim\ expresie a ordinii


morale

II.1.1. Leg\mântul lui Dumnezeu cu Noe


Leg\mântul încheiat de Dumnezeu cu Noe are o dimen-
siune universal\, implicând atât pe urma[ii lui, cât [i întreaga
crea]ie: „Iat\ Eu închei leg\mântul Meu cu voi, cu urma[ii
vo[tri. {i cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu p\s\rile, cu
animalele [i cu toate fiarele p\m=ntului care sunt cu voi, cu
toate viet\]ile p\m=ntului c=te au ie[it din corabie. {i închei
acest leg\mânt cu voi, c\ nu voi mai pierde tot trupul cu apele
potopului [i nu va mai fi potop, ca s\ pustiiasc\ p\mântul”
(Gen. 9, 9-11).
Observ\m c\ acest leg\mânt, contrar altor leg\minte, nu
con]ine nici o reciprocitate din partea omului. De aceea
„semnul” s\u este a[ezat între cer [i p\mânt: „Iat\, ca semn al
leg\mântului, pe care-l închei cu voi [i cu tot sufletul viu care
este cu voi din neam în neam [i de-a pururi. Pun curcubeul
Meu în nori, ca s\ fie semn al leg\mântului dintre Mine [i
p\mânt” (Gen. 9, 12-13).
42 PR. GHEORGHE POPA

Curcubeul, ca semn al leg\mântului, exprim\ într-un mod


simbolic rela]ia dintre unul [i multiplu: rela]ia dintre unitatea
crea]iei „întru” Dumnezeu [i diversitatea darurilor Sale. El
apare dup\ ploaie datorit\ luminii ce str\punge pic\turile de
ap\ [i apoi se ipostaziaz\ în [apte culori distincte. Acestea
simbolizeaz\, într-un fel, taina darurilor Duhului Sfânt. Dac\
aceast\ tain\ este un dar gratuit al lui Dumnezeu, r\mânerea în
orizontul ei presupune, în condi]iile c\derii în p\cat, res-
pectarea primei exigen]e morale: interdic]ia de a v\rsa sângele
omului [i pedepsirea celui care nu va respecta-o: „De va v\rsa
cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mân\ de om se va
v\rsa...” (Gen. 9, 6).
Cei care s-au ocupat de interpretarea acestui verset consi-
der\ c\ prin el genera]ia noahitic\ a primit misiunea de a fi
ini]iatoarea unei morale minime în care cel care ucide un om
va fi ucis de „mân\ de om”. Unii interpre]i, for]ând mai mult
semnifica]ia textelor, au ajuns la concluzia c\ în acela[i capitol
9 se vorbe[te [i de interzicerea incestului, în versetele 18-29.
Evident c\ aceste interpret\ri au fost influen]ate de cer-
cet\rile socio-umane ale secolului nostru care au ajuns la
concluzia c\ întreaga societate s-a organizat în jurul acestor
dou\ interdic]ii fundamentale: uciderea [i incestul. Prima
reprezint\ axa în jurul c\reia se constituie întregul sistem de
norme morale [i juridice, iar a doua reprezint\ axa în jurul
c\reia se organizeaz\ [i se structureaz\ întreaga dezvoltare
psihic\ a Omului33.
Din aceast\ perspectiv\, interdic]ia incestului reprezint\,
de fapt, legea maturiz\rii spirituale a omului prin deta[area
fa]\ de trecutul s\u nebulos afectiv, simbolizat de sânul ma-
tern. Desigur c\ versetele 18-29 se preteaz\ la o asemenea
interpretare, îns\ exist\ [i alte interpret\ri mult mai semni-
ficative, dac\ avem în vedere gestul lui Noe, imediat dup\
potopul de ape, [i gestul celor trei fii ai s\i fa]\ de Noe, dup\
ce el „a s\dit vie, a b\ut vin [i, îmb\t=ndu-se, s-a dezvelit în
cortul s\u” (Gen. 9, 20-21).
LEGE {I IUBIRE 43

Primul gest al lui Noe, dup\ ie[irea din corabie, a fost


marcat de aducerea jertfei lui Dumnezeu: „A f\cut Noe un
jertfelnic Domnului; [i a luat din animalele cele curate [i din
toate p\s\rile cele curate [i le-a adus ardere de tot pe jertfelnic.
Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasm\ bun\ [i a zis Dom-
nul Dumnezeu în inima Sa: Am socotit s\ nu mai blestem
p\mântul pentru faptele omului, pentru c\ cugetul inimii
omului se pleac\ la r\u din tinere]ile lui...” (Gen. 8, 20-21).
A[a cum observ\m, versetul acesta vorbe[te de „mireasma
cea bun\ a jertfei” pe care o „simte” Dumnezeu în\l]ându-se
din inima lui Noe, a[a cum a „sim]it” [i mireasma duhov-
niceasc\ a jertfei lui Abel.
Datorit\ gestului lui Noe, Dumnezeu hot\r\[te s\ nu mai
„blesteme” p\mântul, de[i urma[ii lui Noe, ne spune textul, nu
vor mai repeta gestul s\u jertfitor. Dimpotriv\, unul dintre fiii
s\i, Ham a privit „goliciunea” tat\lui când, dup\ ce a b\ut vin,
îmb\t=ndu-se, s-a dezvelit în cortul s\u. Evident c\ nu este
vorba de „goliciunea” biologic\, dac\ avem în vedere c\ vinul
este simbolul cunoa[terii duhovnice[ti34. Experien]a potopului
l-a condus pe Noe la dobândirea acestei cunoa[teri, iar „be]ia”
de care vorbe[te textul, este bucuria ce izvor\[te din ea. Omul
devine „gol” pentru c\ s-a dezbr\cat de cunoa[terea natural\ [i
de pl\cerea ce izvor\[te din ea, „îmbr\cându-se” în slava
harului lui Dumnezeu. Ham prive[te nepreg\tit aceast\ tain\ a
lui Noe [i pentru c\ nu este preg\tit o „profaneaz\” „spunând”
celor doi fra]i. Ace[tia au intrat cu „spatele” [i au acoperit cu o
„hain\” goliciunea tat\lui lor. Deci ei nu au profanat misterul,
la care Noe a ajuns prin experierea potopului, adic\ prin
„înecarea” tuturor patimilor sale egoiste [i egocentriste.
Datorit\ gestului s\u, Ham este blestemat de Noe s\ de-
vin\ sclavul fra]ilor s\i. El reprezint\ imaginea Omului care
for]eaz\ misterul pe calea unor mijloace magice [i nu pe calea
„cre[terii” interioare. De aceea urma[ii lui, a[a cum ne arat\
urm\toarele dou\ capitole (9 [i 10) au locuit cet\]ile Sodoma [i
Gomora, ]inutul Babilonului [i, în final, au ajuns în slujba lui
44 PR. GHEORGHE POPA

Faraon, fiind „magicienii” care vor intra în competi]ie cu


Moise. În Babilon, ei vor ridica un turn, ca semn al orgoliului
nem\surat ce caracterizeaz\ pe Omul care nu mai are per-
cep]ia tainelor lui Dumnezeu: „S\ ne facem un ora[ [i un turn
al c\rui vârf s\ ajung\ pân\ la cer [i s\ ne facem faim\ înainte
de a ne împr\[tia pe fa]a a tot p\mântul” (Gen. 11, 4). Aceast\
decizie solidar\ întru orgoliu va fi estompat\ de Dumnezeu,
care S-a pogorât s\ vad\ cetatea [i turnul pe care-l zideau fiii
oamenilor (Gen. 11, 5).
Observ\m c\ textul ne sugereaz\ „pogorârea” lui Dumnezeu
la urma[ii lui Ham, numi]i „fiii oamenilor”, dar El nu mai
comunic\ cu ei, ci doar constat\ dorin]a lor de afirmare de sine
pentru a dobândi „faim\”.
Cetatea [i turnul pe care voiau s\-l construiasc\ era, de
fapt, expresia obiectiv\ a „cet\]ii” lor interioare în care, da-
torit\ orgoliului, nu se mai putea auzi „glasul” Logosului lui
Dumnezeu. Pierzând rela]ia cu Logosul, ei nu mai pot vorbi
aceea[i limb\, pentru c\ fiecare î[i manifest\ propriul s\u
logos, egoist [i individualist. De aceea, Dumnezeu Se pogoar\
[i amestec\ „limbile lor, ca s\ nu se mai în]eleag\ unul cu altul
[i i-a împr\[tiat pe toat\ fa]a p\mântului” (Gen. 11, 7 [i 9).
Turnul lui Babel reprezint\, a[adar, în mod simbolic o ge-
nera]ie de oameni, sau o succesiune de genera]ii, care î[i pierd
centrul unit\]ii lor spirituale [i, datorit\ acestei „pierderi”, se
„împr\[tie”, adic\ se risipesc [i se multiplic\ în comunit\]i
distincte care nu se mai în]eleg una cu alta. Limba [i cuvintele,
separate de Dumnezeu Cuvântul, devin instrumente de sepa-
rare [i manipulare, adic\ î[i pierd func]ionalitatea lor comu-
nitar\ [i în loc s\ comunice adev\rul, mai mult îl mascheaz\.
De aceea, ca [i urma[ii lui Cain, urma[ii lui Ham, fiul lui Noe,
nu mai au vârst\, adic\ timpul lor nu mai are o concentra]ie
interioar\, liturgic\; din timp „rostitor” 35 , el devine timp
„rotitor” în jurul unei mentalit\]i autosuficiente [i plin\ de
orgoliu.
LEGE {I IUBIRE 45

Din perspectiva ordinii morale [i a istoriei mântuirii,


Turnul lui Babel se afl\ la antipodul Cincizecimii cre[tine,
când diversitatea limbilor [i a cuvintelor î[i vor g\si unitatea
lor spiritual\ în Dumnezeu-Cuvântul prin pogorârea Duhului
Sfânt. Leg\mântul lui Dumnezeu cu Noe [i urma[ii lui pe linia
lui Sem reprezint\ o etap\ istoric\ în a[teptarea acestui e-
veniment. De aceea, începând cu versetul 10 din capitolul al
11-lea al Genezei, ni se relateaz\ „istoria vie]ii neamului lui
Sem” (Geneza 11, 10).
Urma[ii lui Sem, asemenea urma[ilor lui Set, tr\iesc într-un
timp rostitor. Textul ne precizeaz\ num\rul anilor lor [i, de
asemenea, face distinc]ie între primul n\scut, care este întot-
deauna un „fiu” [i fiii [i fiicele ce s-au n\scut ulterior. Distinc-
]ia este destul de evident\ [i de aceea nu trebuie trecut\ cu
vederea. Credem c\ ea are o dimensiune profetic\ [i se leag\ de
unicitatea „Fiului”, Cel întâi N\scut sau Cel Unic, Care va fi,
prin întrupare, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu [i Fiul Omului.
Faptul c\ fiec\rui urma[ al lui Sem i se na[te mai întâi un
„fiu”, ar putea exprima maturitatea spiritual\ la care a ajuns el
însu[i ca „fiu” al lui Dumnezeu. Doar cel care a ajuns la con-
[tiin]a „filia]iei” [i „paternit\]ii” lui Dumnezeu, poate s\
în]eleag\ corect realitatea paternit\]ii, maternit\]ii [i filia]iei
umane. În raport cu Dumnezeu, întreaga umanitate (deci atât
b\rbatul cât [i femeia) este „feminin\”, întrucât poart\ în ea
„icoana” [i „semin]ele” (8@(@4) Logosului lui Dumnezeu.
În afara comuniunii cu Logosul, ea nu mai aduce roade [i
devine o umanitate steril\. A[a credem c\ se explic\ versetul 1
din capitolul al 6-lea al Genezei, care afirm\ c\ în timpul lui
Noe „oamenii au început a se înmul]i pe p\mânt [i li s-au n\s-
cut (numai) fiice”. Con]inutul acestei afirma]ii este reluat sub
o form\ precis\ în versetul 30 din capitolul al 10-lea în care se
afirm\ c\ „Sara era stearp\ [i nu n\[tea copii” (Gen. 11, 30).
Sara, care în traducere româneasc\ înseamn\ „prin]es\”, era
so]ia lui Avraam, fiul lui Terah, unul din urma[ii lui Sem, fiul
46 PR. GHEORGHE POPA

lui Noe. Ea devine rodnic\ [i „na[te” un fiu prin „binecu-


vântarea” lui Dumnezeu dat\ lui Avraam, cu care El va face
un nou Leg\mânt.

II.1.2. Leg\mântul lui Dumnezeu cu Avraam

Avraam, asemenea lui Noe, este „chemat” de Dumnezeu


s\ ias\ din p\mântul s\u, din neamul s\u, din casa tat\lui s\u [i
s\ mearg\ în p\mântul pe care Dumnezeu i-l va da (Gen. 12, 1).
Chemarea aceasta poate fi interpretat\ dintr-o perspectiv\
anagogic\, dac\ avem în vedere faptul c\ Dumnezeu, înainte
de a încheia un „leg\mânt” cu Avraam, îi spune acestuia:
„mergi înaintea Mea [i fii întreg” (Gen. 17, 1)36.
Cu alte cuvinte, Avraam este un „înaintemerg\tor” al lui
Dumnezeu în mijlocul unei societ\]i descompuse, reprezentat\
simbolic prin Sodoma [i Gomora, locuite, a[a cum transpare
din capitolul 10, versetul 19, de urma[ii lui Ham, fiul „profa-
nator” al lui Noe. De aceea, spre deosebire de leg\mântul
noahitic, leg\mântul lui Avraam este legat de o dubl\ promi-
siune: promisiunea din partea lui Dumnezeu c\ Avraam va fi
„p\rintele a mul]ime de popoare” [i promisiune cerut\ lui
Avraam ca to]i urma[ii s\i, pe linie masculin\, s\ fie t\ia]i
împrejur.
A[adar, atât „leg\mântul” lui Dumnezeu cu Avraam cât [i
„promisiunea” pe care el se întemeiaz\ au în vedere un proces
de „rodire” [i de cre[tere a acestei rodiri într-un viitor pe care
Avraam, de[i nu-l în]elege, totu[i îl accept\ printr-un act de
credin]\. De aceea, Sfântul Apostol Pavel va spune c\ Avraam
este modelul [i p\rintele tuturor oamenilor care cred în
Dumnezeu (Rom. 4, 11).
Atitudinea lui Avraam ne arat\ c\ actul de credin]\ im-
plic\ un dinamism existen]ial prin care toate limit\rile noastre
biologice, toate rela]iile determinate de „înrudirile” naturale,
LEGE {I IUBIRE 47

trebuie s\ fie integrate într-o ordine moral\ [i spiritual\ al c\rei


centru axiologic este Leg\mântul cu Dumnezeu.
Ordinea moral\ [i spiritual\ în care este integrat Avraam
nu se identific\, îns\, cu o ordine juridic\ static\, ci cu o
ordine existen]ial\ în care Avraam [i urma[ii s\i sunt mereu [i
mereu ocroti]i de „mâna” nev\zut\ a lui Dumnezeu, care i-a
chemat [i i-a binecuvântat s\ aduc\ „roade”, nu pentru propria
lor „bun\stare”, ci pentru mântuirea tuturor familiilor p\mân-
tului. De aceea Avraam, de[i se distinge de celelalte familii
contemporane lui, el nu se separ\, ci mijloce[te iertare [i
binecuvântare pentru ele.
Acest lucru se poate observa din capitolul al 18-lea în care
ni se relateaz\ dialogul dintre Avraam [i Dumnezeu, Care i S-a
ar\tat la stejarul Mamvri, descoperindu-i inten]ia de a pedepsi
cet\]ile Sodoma [i Gomora. Avraam mijloce[te pentru salvarea
acestor dou\ cet\]i [i Dumnezeu accept\ aceast\ mijlocire, pe
care Avraam o argumenteaz\ astfel: „Nu se poate ca Tu s\ faci
una ca asta [i s\ pierzi pe cel drept ca [i pe cel f\r\ de lege [i s\
se întâmple celui drept ce se întâmpl\ celui necredincios!
Departe de Tine una ca asta! Judec\torul a tot p\mântul va face
oare dreptate?” (Gen. 18, 25).
Din r\spunsul care urmeaz\, transpare ideea c\ dac\ într-o
cetate va fi un num\r de oameni drep]i înaintea lui Dumnezeu,
cetatea va fi salvat\. Avraam mijloce[te salvarea cet\]ii So-
doma cu strângere de inim\ [i cu con[tiin]a c\, înaintea lui
Dumnezeu, el este „pulbere [i cenu[\” (Gen. 18, 27). În cetate,
îns\, nu era decât un singur drept, Lot, nepotul s\u, care a fost
salvat, iar cetatea a fost distrus\.
Mijlocirea lui Avraam pentru cele dou\ cet\]i este o do-
vad\ c\ o con[tiin]\ religioas\ autentic\ nu este exclusivist\
[i triumfalist\, ci smerit\ [i responsabil\. Ba mai mult, ea nu
este o con[tiin]\ moralist\ în sensul în care în]elegem noi
ast\zi acest termen, ci o con[tiin]\ fidel\ promisiunilor lui
Dumnezeu, dincolo de toate contradic]iile care apar în exis-
ten]a ei concret\. Acest lucru se poate observa [i din modul în
48 PR. GHEORGHE POPA

care Avraam r\spunde la „încercarea” sau „l\murirea” cre-


din]ei sale prin jertfa lui Isaac. Isaac este un fiu al credin]ei [i
al promisiunii, adic\ un dar al lui Dumnezeu. Acesta î[i cere
înapoi darul oferit lui Avraam: „Ia pe fiul t\u, pe Isaac, pe
singurul t\u fiu, pe care-l iube[ti, [i du-te în p\mântul Moria [i
adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ]i-l voi ar\ta
Eu” (Gen. 22, 2).
Dintr-o perspectiv\ psihologic\, la primirea acestei po-
runci, con[tiin]a religioas\ [i moral\ a lui Avraam intr\ într-o
contradic]ie total\. El nu mai în]elege nimic. {i totu[i „scu-
lându-se dis-de-diminea]\, a pus samarul pe asinul s\u [i a luat
cu sine dou\ slugi [i pe Isaac, fiul s\u; [i, t\ind lemne pentru
jertf\, s-a ridicat [i a plecat spre locul despre care-i gr\ise
Dumnezeu” (Gen. 22, 3).
De[i nu în]elege, Avraam ascult\. Cu alte cuvinte, î[i asu-
m\ credin]a pân\ la cap\t, subordonând paternitatea sa biolo-
gic\ asupra lui Isaac, paternit\]ii spirituale a lui Dumnezeu.
În prima etap\, Dumnezeu pune la încercare credin]a sau
fidelitatea lui Avraam printr-un gest care în ochii acestuia
p\rea absurd. Vorbind despre el, Sfântul Ioan Gur\ de Aur a
spus: „Dumnezeu este în contradic]ie cu Sine ~nsu[i, credin]a
în contradic]ie cu credin]a, porunca în contradic]ie cu pro-
misiunea”37.
În a doua etap\, promisiunea lui Dumnezeu se împline[te,
contradic]ia este dep\[it\, iar Avraam [i fiul s\u Isaac intr\
într-o alt\ ordine a rela]iei dintre paternitate [i filia]ie, care va
anticipa jertfa unicului Fiu al lui Dumnezeu-Tat\l, prefigurat
în mielul (berbecul) care a ap\rut, în mod nea[teptat, „încurcat
cu coarnele într-un tufi[” (Gen. 22, 13).
Dup\ acest eveniment, Dumnezeu reînnoie[te promi-
siunea Sa fa]\ de Avraam: „ Juratu-M-am pe Mine Însumi,
zice Domnul, c\ de vreme ce ai f\cut aceasta [i n-ai cru]at nici
pe singurul t\u fiu, pentru Mine, de aceea te voi binecuvânta
cu binecuvântarea Mea [i voi înmul]i foarte neamul t\u, ca s\
fie ca stelele cerului [i ca nisipul de pe ]\rmul m\rii (…) {i se
LEGE {I IUBIRE 49

vor binecuvânta prin neamul t\u toate popoarele p\mântului,


pentru c\ ai ascultat glasul Meu” (Gen. 22, 16-18).
Capitolul acesta (22) se încheie cu o scurt\ informa]ie
despre urma[ii lui Nahor, fratele lui Avraam. Ultimile trei
versete se preteaz\ la o interpretare tipologic\ dac\ avem în
vedere c\ apare numele U], prevestind pe „omul din ]ara lui
U]”, adic\ pe Iov, care va trece, ca [i Avraam, prin exigen]ele
fidelit\]ii fa]\ de Dumnezeu [i va anticipa, prin modul în care
[i le va asuma, suferin]a [i jertfa Fiului lui Dumnezeu.
De[i unii interpre]i consider\ c\ nu exist\ identitate între
cele dou\ nume: U], întâiul n\scut al lui Nahor [i omul din ]ara
lui „U]”, totu[i în]elep]ii din Cartea lui Iov sunt fiii R\s\ritu-
lui, iar Elihu, cel de al patrulea personaj care se apropie de Iov,
este descendent din Buz, nume care apare în Genez\ 22, 21, ca
un alt fiu al lui Nahor.
Capitolul al 23-lea ne relateaz\ moartea so]iei lui Avraam,
Sara. Dorin]a acestuia este s\ o înmormânteze în }ara Sfânt\,
c\ci el crede în promisiunea pe care i-a f\cut-o Dumnezeu lui [i
urma[ilor lui, de a r\mâne în aceast\ ]ar\. Avraam negociaz\ cu
locuitorii Canaanului pentru a cump\ra un loc de mormânt:
„Eu sunt între voi str\in [i pribeag; da]i-mi dar în st\pânire un
loc de mormânt la voi, ca s\ îngrop pe moarta mea” (Gen. 23, 4).
Avraam este recunoscut de fiii lui Het nu ca „str\in”, ci ca
un „voievod al lui Dumnezeu” printre ei (Gen. 23, 6), îns\ el
nu accept\ locul de mormânt ca dar, ci îl cump\r\ [i astfel de-
vine „proprietar” în }ara Sfânt\ printr-un act de „proprietate”,
care începe de la un „mormânt”. De aceea în capitolul ur-
m\tor, observ\m c\ Avraam se îngrije[te de c\s\toria fiului s\u
Isaac, purt\torul promisiunii lui Dumnezeu, care nu trebuie s\
p\r\seasc\, cu nici un chip, }ara Sfânt\ (Gen. 24, 8) pentru c\
Dumnezeu i-a promis-o lui [i urma[ilor lui.
A[adar Isaac [i so]ia sa Rebeca duc mai departe arborele
genealogic al lui Avraam, îns\, ini]ial, Rebeca este steril\,
asemenea Sarei, mama lui Isaac. Acesta s-a rugat Domnului
pentru Rebeca [i aceasta a z\mislit doi copii despre care
50 PR. GHEORGHE POPA

Domnul a spus: „În pântecele t\u sunt dou\ neamuri [i dou\


popoare se vor ridica din pântecele t\u, un popor va ajunge
mai puternic decât cel\lalt [i cel mai mare va sluji celui mai
mic” (Gen. 25, 23).
Textul acesta este semnificativ [i pentru a-l în]elege corect
trebuie s\ facem apel la Sfântul Apostol Pavel care, în Epis-
tola c\tre Romani, scrie urm\toarele despre cei doi fii ai
Rebec\i: „{i nefiind ei înc\ n\scu]i [i nef\când ei ceva bun sau
r\u, ca s\ r\mân\ voia lui Dumnezeu cea dup\ alegere, nu din
fapte, ci de la Cel care cheam\, i s-a ei zis c\ «cel mai mare va
sluji celui mai mic», precum este scris: «pe Iacov l-am iubit [i
pe Isav l-am urât» (Rom. 9, 11-13)”.
Sfântul Apostol Pavel ne atrage aici aten]ia c\ Leg\mântul
lui Dumnezeu cu Avraam nu trebuie în]eles în termenii binelui
[i r\ului, ci în termenii unei voca]ii care dep\[e[te logica
noastr\ de dup\ c\derea în p\cat. Conform acestei logici, Isav
este primul n\scut [i ca atare el este „mo[tenitorul”. Totu[i
textul ne spune c\ Iacov se na[te „]inând cu mâna c\lcâiul
fatelui s\u”. Cu alte cuvinte, el ar fi dorit s\ se nasc\ primul [i
nu va renun]a la aceast\ dorin]\. Din perspectiva unei gândiri
moraliste, gestul prin care el î[i va îndeplini aceast\ dorin]\
este imoral [i, deci, inacceptabil.
Din perspectiv\ ontologic\, îns\, acest gest se poate justi-
fica, dac\ avem în vedere faptul c\ Isav nu acord\ nici o im-
portan]\ dreptului de a fi „întâiul n\scut” [i renun]\ la el pen-
tru un „blid de linte” (Gen. 25, 29).
În urma acestui schimb, Iacov dobânde[te putere deplin\
asupra mo[tenirii lui Isaac. Cu complicitatea mamei sale,
Iacov se acoper\ cu o fals\ „hain\ de piele”, pentru a-l deter-
mina pe Isaac, devenit orb, s\-i acorde binecuvântarea ce se
cuvine „întâiului n\scut”. Binecuvântându-l pe Iacov, pe care-l
crede întâiul n\scut, Isaac îi binecuvânteaz\ urma[ii, dându-i
putere deplin\ asupra „fratelui” s\u, devenit Edom, omul ro[u.
Ajuns prea târziu, Isav cere [i el, plângând, binecuvântarea,
îns\ ea nu mai poate fi luat\ de la Iacov, pentru c\ inima lui a
LEGE {I IUBIRE 51

fost p\truns\ de mireasma }\rii Sfinte [i de promisiunea Împ\-


r\]iei lui Dumnezeu. Isav r\mâne „în afara” acestei binecu-
vânt\ri, asemenea lui Cain sau Ismael, îns\ exist\ totu[i [i pen-
tru el o speran]\: „Iat\, locuin]a ta, îi spune Isaac, va fi un p\-
mânt m\nos [i cerul î]i va trimite roua sa. Cu sabia ta vei tr\i [i
vei fi supus fratelui t\u; va veni îns\ vremea când te vei ridica
[i vei sf\râma jugul lui de pe grumazul t\u” (Gen. 27, 39-40).
Într-o interpretare simbolic\, robia este semnul drept\]ii lui
Dumnezeu, semnul autoritar [i constrâng\tor al legii, care s-a
manifestat în via]a lui Isav pentru c\ el [i-a nesocotit dreptul de
întâi n\scut. Întrucât a pierdut acest drept, Isav, ne spune textul,
îl ura pe Iacov [i [i-a pus în gând s\-l ucid\ (Gen. 27, 41).
Iacov, îns\, nu va avea destinul lui Abel, pentru c\ se va înde-
p\rta de Isav [i va pleca s\-[i caute so]ie la fratele mamei sale,
Laban, care în traducere româneasc\ înseamn\ „alb”, adic\
purificat spiritual. Isav, devenit Edom, r\mâne „acas\”, c\s\-
torindu-se cu femei „care au fost pricin\ de mare am\r\ciune
pentru Isaac [i Rebeca” (Gen. 27, 46).
În drumul s\u spre Laban, Iacov petrece o noapte sub
cerul deschis, în partea de nord a masivurilor muntoase din
}ara Sfânt\. Textul ne spune: „Ajungând îns\ la un loc, a
r\mas s\ doarm\ acolo, c\ci asfin]ise soarele. {i luând una din
pietrele locului aceluia [i punându-[i-o c\p\tâi, s-a culcat în
locul acela. {i a visat c\ era o scar\, sprijinit\ pe p\mânt, iar cu
vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau [i se
pogorau pe ea. Apoi S-a ar\tat Domnul în capul sc\rii [i i-a
zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tat\l t\u, [i
Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! P\mântul pe care dormi ]i-l
voi da ]ie [i urma[ilor t\i (…) [i se vor binecuvânta întru tine [i
întru urma[ii t\i toate neamurile p\mântului” (Gen. 28, 11-14).
În mod logic, Avraam nu era tat\l lui Iacov, îns\ textul îl
nume[te pe el „tat\”, pentru c\ Avraam este „r\d\cina” lui
Iacov, care, mai târziu, va deveni Israel.
Ideea de „r\d\cin\” o g\sim [i la Sfântul Apostol Pavel
(Rom. 11, 16-18) [i ea exprim\, într-un mod simbolic, unitatea
52 PR. GHEORGHE POPA

poporului lui Dumnezeu care începe cu Avraam [i se împli-


ne[te în Hristos, numit în Evanghelia dup\ Matei, fiul lui
Avraam” (Mat. 1,1).
Dac\ vrem s\ în]elegem corect semnifica]ia teologic\ [i
moral\ a Leg\mântului lui Dumnezeu cu Avraam [i conti-
nuarea lui prin Isaac [i Iacov, trebuie s\ plec\m tocmai de la
aceast\ rela]ie dintre r\d\cin\ [i ramuri, prezent\ la Sfântul
Apostol Pavel (Rom. 11, 18). Dac\ r\d\cina este sfânt\, spune
Sfântul Pavel, [i ramurile sunt sfinte. Evident c\ în „r\d\cin\”
arborele [i ramurile sale nu sunt decât în stare virtual\, în stare
de „promisiune” [i ele nu vor avea o „istorie” decât atunci
când vor înflori [i vor aduce roade. Acest mod „holistic” de a
gândi realitatea este specific mentalit\]ii ebraice [i el este
sus]inut de limba ebraic\, a c\rei sintax\ pune de multe ori în
dificultate logica noastr\ analitic\.
Un exemplu este [i textul citat mai sus în care Avraam
este numit „p\rintele” nepotului s\u Iacov, iar acesta este, în
acela[i timp, o persoan\ istoric\, dar se identific\, atunci când
i se schimb\ numele în Israel, cu poporul ce se va na[te din el.
Iacov [i Israel sunt dou\ nume ce nu pot fi separate, pen-
tru c\ amândou\ sunt legate de binecuvântarea [i promisiunea,
f\cute de Dumnezeu, c\ el va fi mo[tenitorul. Având încredere
în aceast\ promisiune, Iacov împreun\ cu familia sa decide s\
se întoarc\ acas\, dup\ ce Dumnezeu i-a spus: „Întoarce-te în
]ara p\rin]ilor t\i, în patria ta, [i Eu voi fi cu tine” (Gen. 31, 3).
El se apropie de ]inuturile sale natale cu „fric\ [i cu cutremur”
deoarece [tia c\ va trebui s\-l reîntâlneasc\ pe fratele s\u Isav,
r\mas acas\, acela[i frate care încercase odinioar\ s\-l ucid\.
Acestuia îi trimite daruri pentru a-i câ[tiga bun\voin]a, îns\
darurile nu sunt suficiente pentru a se elibera de temerile sale.
Darurile sunt precedate de o rug\ciune prin care cere lui
Dumnezeu s\-l apere de mânia fratelui s\u. Dup\ aceste
momente, textul ne spune c\ Iacov a trecut cu toate ale sale
râul Iaboc. Iacov r\mâne singur [i pân\ la rev\rsatul zorilor,
LEGE {I IUBIRE 53

„Cineva” se lupt\ cu el [i, v\zând c\ nu-l poate birui pe Iacov,


S-a atins de încheietura coapsei lui [i i-a r\nit-o (Gen. 32, 25).
Cine este acest „Cineva” care se lupt\ cu Iacov [i C\ruia
acesta îi cere binecuvântarea? Textul ne arat\ c\ mai întâi
Iacov este cel invitat s\-[i dezv\luie numele [i, odat\
dezv\luit, Acela îi spune c\ numele s\u este schimbat în Israel
pentru c\ s-a luptat cu Dumnezeu [i cu oamenii [i a ie[it biru-
itor (Gen. 32, 28). Invitându-L pe Acela s\-[i dezv\luie nu-
mele, El ezit\ [i d\ un r\spuns evaziv: „Pentru ce întrebi de
numele Meu? El e minunat! {i l-a binecuvântat” (Gen. 32, 29).
Din acest moment, patriarhul va merge [chiop\tând [i nu
va mai pune întreb\ri, întrucât a trecut printr-o transformare
spiritual\ profund\. Iacov-Israel îl poate întâlni acum pe
fratele s\u pentru c\ s-a eliberat de fric\, iar întâlnirea nu va
mai avea loc sub forma unei confrunt\ri, ci a unei „îmbr\-
]i[\ri” (Gen. 33, 4). „R\s\rea soarele” peste ura lor [i, pentru
Israel, începea o nou\ zi. De[i nu i s-a descoperit numele
Celui cu care luptase, el era totu[i sigur c\ „L-a v\zut pe
Dumnezeu în fa]\ [i mântuit a fost sufletul s\u” (Gen. 32, 30).
Textul este profetic [i anticipeaz\ întruparea Logosului
sau Cuvântului lui Dumnezeu. El s-a luptat cu Iacov [i S-a
l\sat biruit de el, a[a cum dup\ întrupare Se va l\sa r\stignit de
c\tre „fiii oamenilor”.
În aceea[i perspectiv\ profetic\ trebuie s\ în]elegem toate
celelalte momente semnificative din via]a lui Iacov-Israel,
care au urmat dup\ întoarcerea sa în Canaan [i împ\carea cu
fratele s\u Isav.
Plecând de la aceste momente, vom constata cu surprin-
dere modul în care se manifest\ providen]a lui Dumnezeu, în
p\strarea [i transmiterea Leg\mântului f\cut cu Avraam, într-un
context istoric destul de tensionat, care deranjeaz\ imaginea
pe care o avem noi, în mod obi[nuit, despre ordinea moral\.
Pentru noi, modul în care Iacov a câ[tigat dreptul de întâi
n\scut [i apoi binecuvântarea tat\lui s\u ni se pare imoral; la
fel de imoral ni se pare gestul unchiului s\u care nu i-a d\ruit
54 PR. GHEORGHE POPA

ini]ial de so]ie pe Rahila, pe care o iubea, ci pe Lia, sora ei mai


mare. Cele dou\ surori doresc s\ câ[tige iubirea lui Iacov [i
iubirea lor plin\ de gelozie va determina na[terea celor dou\-
sprezece semin]ii ale lui Israel.
În mod paradoxal, Rahila, pe care o iubea Iacov, a r\mas,
ini]ial, f\r\ copii, asemenea Rebec\i, so]ia lui Isaac [i a Sarei,
so]ia lui Avraam. Într-un târziu, dup\ ce Iacov avea deja zece
copii, Dumnezeu „{i-a adus aminte” de Rahila, „a auzit-o” [i
„i-a deschis pântecele”, iar copilul n\scut din ea a fost numit
Iosif (Gen. 30, 22-24).
Ajuns din nou în }ara Sfânt\, Iacov este trimis de
Dumnezeu la Betel, acolo unde i Se ar\tase în vis când a
plecat spre Laban, [i acolo a „zidit un jertfelnic” [i „a turnat pe
el untdelemn” (Gen. 35, 7 [i 14). La Betel, care în traducere
româneasc\ înseamn\ „Casa lui Dumnezeu”, Dumnezeu îi
pune numele Israel, nume promis pe malul râului Iaboc. Odat\
cu schimbarea numelui, Dumnezeu îi mai spune lui Iacov:
„Spore[te [i te înmul]e[te! Popoare [i mul]ime de neamuri se
vor na[te din tine [i regi vor r\s\ri din coapsele tale. }ara, pe
care am dat-o lui Avraam [i Isaac, o voi da ]ie; iar dup\ tine
voi da p\mântul acesta urma[ilor t\i” (Gen. 35, 11-12).
Dup\ aceast\ binecuvântare, textul ne spune c\ Rahila a
mai n\scut un copil [i la na[tere a murit, nu înainte de a pune
numele copilului Ben-Oni, adic\ „fiul durerii mele”. Atunci o
durere profund\ [i nevindecabil\ a p\truns inima lui Iacov,
care a îngropat-o pe Rahila la Betleem, locul în care Se va
na[te Cel cu care Iacov s-a „luptat” [i care i-a schimbat nu-
mele în Israel.
Trecerea prin timp a lui Iacov se încheie cu istorisirea
vie]ii lui Iosif [i a fra]ilor s\i. Iosif era p\stor (ca [i Abel) [i,
întrucât era copilul d\ruit lui Iacov de Rahila, acesta îl iubea
mai mult decât pe ceilal]i fra]i ai s\i [i din aceast\ cauz\
(asemenea lui Abel) era urât de c\tre ace[tia (Gen. 37, 3-4).
Aceast\ preferin]\ a lui Iacov ne surprinde, îns\ ea re-
prezint\ simbolic imaginea preferin]ei lui Dumnezeu, care l-a
LEGE {I IUBIRE 55

preferat pe el în locul lui Isav [i care va prefera, pentru un


timp, pe Israel în locul celorlalte popoare. Istoria vie]ii lui
Iosif, de[i diferit\, se aseam\n\ cu cea a tat\lui s\u [i are, în
mod evident o dimensiune profetic\.
Vândut de fra]ii s\i în Egipt, la propunerea lui Iuda, el este
înso]it permanent de binecuvântarea lui Dumnezeu (Gen. 39, 2).
Din experien]a vie]ii sale se poate observa c\ aceast\ bine-
cuvântare nu are un sens restrictiv, adic\ nu prive[te doar pe
Iosif [i familia sa, ci este o continuare a marii binecuvânt\ri
date lui Avraam, prin care se vor binecuvânta toate neamurile.
Îndep\rtat de fra]ii s\i, din ur\ [i gelozie, Iosif va salva de la
foame [i moarte, nu doar pe Israel, ci [i pe egipteni. Aceasta
este o anticipare profetic\ a mântuirii lumii prin „Slujitorul lui
Dumnezeu”, Care va fi [i El vândut pe treizeci de argin]i. În
mod surprinz\tor, textul ne spune c\ Acesta Se va na[te din
Iuda, care a propus vinderea lui Iosif.
Iuda s-a bucurat din partea lui Iacov-Israel de o binecu-
vântare special\: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, profe]e[te
Iacov înainte de a muri, nici toiag de cârmuitor din coapsele
sale, pân\ ce va veni Împ\ciuitorul, C\ruia i se vor supune
popoarele. Acela î[i va lega de vi]\ asinul S\u, de coard\
mânzul asinei Sale. Sp\la-va în vin haina Sa [i în sânge de
strugure ve[mântul S\u! Ochii Lui vor scânteia ca vinul [i
din]ii S\i vor fi albi ca laptele” (Gen. 49, 10-12).
Deci Iacov a v\zut „în duh” pe Mesia, pe Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu [i Fiul Omului, [i a vestit na[terea Lui din
urma[ii lui Iuda. Despre acest lucru ne vorbe[te [i cartea
Apocalipsa în capitolul al 5-lea, în care Sfântul Apostol [i
Evanghelist Ioan ne arat\ c\ nimeni nu este vrednic s\
deschid\ Cartea [i s\ desfac\ pece]ile ei decât „leul din
semin]ia lui Iuda, r\d\cina lui David” (Apoc. 5, 5).
Cu aceast\ „vedere” în duh a împlinirii binecuvânt\rii lui
Dumnezeu, Iacov-Israel [i-a luat r\mas bun de la fiii s\i, „a
trecut la poporul s\u” [i a l\sat prin testament s\ fie îngropat
56 PR. GHEORGHE POPA

lâng\ p\rin]ii s\i în Canaan, în pe[tera din ]arina Macpela, în


fa]a lui Mamvri (Gen. 49, 29-30). Iosif a împlinit acest testa-
ment [i apoi s-a întors din nou în Egipt, lini[tind definitiv pe
fra]ii s\i, care se temeau ca el s\ nu se r\zbune pe ei: „Nu v\
teme]i! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu? Iat\, voi a]i
uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca
s\ fac\ cele ce sunt acum [i s\ p\streze via]a unui popor nu-
meros” (Gen. 50, 19-20). Înainte de a se ad\uga [i el la p\rin]ii
s\i, Iosif le spune fra]ilor s\i: „Iat\, am s\ mor. Dar Dumnezeu
v\ va cerceta, v\ va scoate din p\mântul acesta [i v\ va duce în
p\mântul pentru care Dumnezeul p\rin]ilor no[tri S-a jurat lui
Avraam [i lui Isaac [i lui Iacov” (Gen. 50, 24).
V\zând, a[adar, în „duh”, viitorul poporului s\u, Iosif
accept\ s\ fie înmormântat în Egipt, îns\ mormântul s\u va
r\mâne gol, deoarece el a „jurat” pe fiii lui Israel zicând:
„Dumnezeu are s\ v\ cerceteze, dar voi s\ scoate]i oasele mele
de aici” (Gen. 50, 25).
Cu a[ezarea în mormânt, în p\mântul Egiptului, a sicriului
lui Iosif, se încheie prima carte a Sfintei Scripturi [i prima
etap\ a Leg\mântului lui Dumnezeu cu Noe, cu Avraam, Isaac
[i Iacov.
Ceea ce ne surprinde din istoria vie]ii lor este faptul c\ to]i
au tr\it [i apoi [i-au luat r\mas bun de la aceast\ lume într-un
orizont al credin]ei [i al speran]ei. Ei nu primiser\ înc\ ceea ce
Dumnezeu le-a promis, dar „vedeau” împlinirea acestor pro-
misiuni în viitor, sperau [i se bucurau.
Sfântul Apostol Pavel, în Epistola c\tre Evrei, va reaminti
aceast\ experien]\ istoric\ a patriarhilor [i va argumenta c\ în
istoria mântuirii nimeni nu prime[te f\g\duin]a [i darul lui
Dumnezeu doar pentru el însu[i, ci pentru to]i fra]ii s\i întru
umanitate. De aceea, în continuare, Sfânta Scriptur\ ne arat\
cum istoria unei familii, familia lui Avraam, Isaac [i Iacov,
devine istoria unui popor, [i apoi istoria lumii întregi, în
pelerinajul s\u spre împ\r\]ia lui Dumnezeu.
LEGE {I IUBIRE 57

II.2. Rela]ia dintre Leg\mânt [i Lege

II.2.1. Legea: a doua expresie a ordinii morale


Numele de Iosif vine de la verbul yasaf care înseamn\ „a
ad\uga”. Sub ocrotirea lui Iosif, fiii lui Israel se vor integra în
p\mântul Egiptului.
Dup\ moartea lui Iosif, timp de patru sute de ani (Gen. 15, 13)
Dumnezeu nu a mai intervenit direct în via]a lui Israel, ci S-a
„retras” într-un orizont al t\cerii. Se pare c\ a plecat „departe”
(Marcu 12, 1), dar a „uitat” oare de Leg\mântul s\u cu A-
vraam [i de promisiunea f\cut\ lui? Textul sacru ne spune c\
nu, pentru c\ la Dumnezeu nu exist\ „uitare”.
Persecuta]i de egipteni pentru c\ s-au înmul]it [i au ajuns
un „popor mare”, fiii lui Israel gemeau sub povara muncilor [i
strigau, [i strigarea lor din orizontul „poverii” s-a suit pân\ la
Dumnezeu. „Auzind suspinele lor, Dumnezeu [i-a adus a-
minte de leg\mântul S\u pe care îl f\cuse cu Avraam, cu Isaac
[i Iacov. De aceea a c\utat Dumnezeu spre fiii lui Israel [i S-a
gândit la ei” (Ie[irea 2, 23-25). Primul lucru pe care L-a f\cut
Dumnezeu a fost binecuvântarea moa[elor în]elepte care, din
fric\ de pedeapsa Lui, nu au ascultat de porunca lui Faraon [i
au salvat via]a copiilor de parte b\rb\teasc\ ai lui Israel.
Al doilea lucru pe care L-a f\cut a fost salvarea din apele
Nilului a unui copil din care va face eliberatorul lui Israel din
sclavia Egiptului.
În mod surprinz\tor, acest copil va fi crescut în interiorul
casei lui Faraon, de c\tre propria sa fiic\, ce-i va da [i numele
de Moise. Asist\m aici la o nou\ etap\ a Leg\mântului lui
Dumnezeu cu poporul s\u, evident, într-o continuitate fireasc\
cu Leg\mântul f\cut cu Avraam [i, mai înainte, cu Noe. A-
ceast\ etap\ va preg\ti [i, în acela[i timp, va anticipa de-
s\vâr[irea acestui Leg\mânt prin pruncul ce Se va na[te în
58 PR. GHEORGHE POPA

Betleem, [i va fi salvat din „mâinile” lui Irod, care c\uta s\-L


ucid\.
Textul ne spune c\ dup\ ce a devenit adult, Moise a p\r\sit
palatul lui Faraon pentru a se solidariza cu poporul s\u, aflat
în sclavie.
Sfântul Apostol Pavel, în Epistola c\tre Evrei, precizeaz\
acest lucru, afirmând c\ „prin credin]\, Moise, când s-a f\cut
mare, n-a vrut s\ fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai
bine s\ p\timeasc\ cu poporul lui Dumnezeu, decât s\ aib\
dulcea]a cea trec\toare a p\catului” (Evr. 11, 24-25). El a
p\r\sit palatul „regelui” [i face „singur” dreptate unui fiu al lui
Israel, lovit de un egiptean. Moise îl ucide, înc\lcând astfel
ordinea cea mai sacr\ a lui Israel, aceea de a „nu v\rsa sânge”.
Din aceast\ cauz\ este obligat s\ fug\, s\ se autoexileze, tr\ind
timp de patruzeci de ani în ]ara Madian, înainte ca Dumnezeul
p\rin]ilor s\i „Dumnezeul lui Avraam [i Dumnezeul lui Isaac
[i Dumnezeul lui Iacov” (Fapte 7, 29 [i 32) s\ i Se reveleze.
Deci, timp de patruzeci de ani, num\r care, la fel, simboli-
zeaz\ un spa]iu matricial, Moise s-a autoexilat pentru a cre[te
l\untric, pentru a-[i descoperi libertatea sa spiritual\ înaintea
Celui care este (YHWH).
În aceast\ stare de autoexil, Moise s-a c\s\torit [i d\ nu-
mele Ger[on primului s\u fiu zicând: „Am ajuns pribeag în
]ar\ str\in\” (Ie[irea 2, 22). Numele acesta este expresia obiec-
tiv\ a sentimentului pe care Moise îl tr\ia intens în intimitatea
propriei sale con[tiin]e. Departe de cei dragi, el se sim]ea
„pribeag” [i „str\in”, uitat de Dumnezeul p\rin]ilor s\i.
În momentul în care, probabil, s-a resemnat cu acest gând,
apare surpriza: Dumnezeu i Se descoper\ într-un rug aprins
care ardea, dar nu se mistuia. Din mijlocul rugului, dup\ ce l-a
avertizat s\-[i scoat\ înc\l]\mintea pentru c\ locul acela este
sfânt, Dumnezeu îl „strig\” pe nume [i spune: „Eu sunt
Dumnezeul tat\lui t\u, Dumnezeul lui Avraam [i Dumnezeul
lui Isaac [i Dumnezeul lui Iacov” (Ie[irea 3, 6).
LEGE {I IUBIRE 59

Deci Dumnezeu vorbe[te cu Moise a[a cum a vorbit cu


p\rin]ii s\i. El este un Dumnezeu fidel [i nu „uit\” Leg\mântul
s\u cu Israel. „Am v\zut necazul poporului Meu în Egipt,
continu\ Dumnezeu, [i strigarea lui de sub ap\s\tori am auzit
[i durerea lui o [tiu (…) Vino dar s\ te trimit la Faraon, regele
Egiptului, ca s\ sco]i pe fiii lui Israel, poporul Meu, din ]ara
Egiptului” (Ie[irea 3, 7 [i 10).
Observ\m c\, de aceast\ dat\, ini]iativa eliber\rii popo-
rului din sclavie nu mai apar]ine lui Moise, ci lui Dumnezeu.
Mai mult, Moise, care p\r\sise palatul regelui pentru c\ luase
ap\rarea unui confrate, are inten]ia de a refuza pe Dumnezeu.
Aceast\ inten]ie transpare din r\spunsul evaziv pe care-l d\
Moise: „Cine sunt eu, ca s\ m\ duc la Faraon, regele Egiptu-
lui, ca s\ scot pe fiii lui Israel din ]ara Egiptului?”. Dumnezeu,
îns\, îl asigur\ de sprijinul S\u: „Eu voi fi cu tine [i acesta î]i
va fi semnul c\ te trimit Eu” (Ie[irea 3, 11-12). Moise t\r\g\-
neaz\ din nou r\spunsul [i continu\: Iat\, eu m\ voi duce la fiii
lui Israel [i le voi zice: „Dumnezeul p\rin]ilor vo[tri m-a
trimis la voi… Dar de-mi vor zice: Cum ~l cheam\, ce s\ le
spun?”. Dumnezeu îi r\spunde lui Moise: „Eu sunt Cel ce
sunt. A[a s\ le spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la
voi!” (Ie[irea 3, 13-14).
Acest nou nume al lui Dumnezeu este oare un nume în
sensul propriu al cuvântului?
În contextul tradi]iei în care tr\ia Moise, a cunoa[te nu-
mele cuiva însemna a avea o putere magic\ asupra lui, ori
asupra lui Dumnezeu nimeni nu poate exercita o anumit\
putere. De aceea numele revelat lui Moise este o tetragram\ –
YHWH – aproape intraductibil\ în alt\ limb\. În limba ro-
mân\ este tradus\ cu „Cel care este”, în limba francez\ cu
„Cel ve[nic” (Eternel), îns\ acestea sunt traduceri aproxi-
mative. Totu[i, este evident c\ Dumnezeu este „Cel Care
este”, adic\ un subiect personal, care nu poate deveni nicio-
dat\ obiect, în sensul c\ niciodat\ omul nu poate s\-[i fac\ o
idee abstract\ despre el.
60 PR. GHEORGHE POPA

Tetragrama YHWH, care în Sfânta Scriptur\ se traduce, în


general, prin prezentul „Eu sunt” [i prin viitorul „Eu voi fi
ceea ce voi fi”, semnific\ faptul c\ Dumnezeu este prezent
permanent în crea]ia Sa [i de aceea revela]ia nou\ la care
particip\ Moise nu este revela]ia unui alt Dumnezeu, ci conti-
nuitatea revela]iei [i a leg\mântului f\cut cu Avraam, Isaac [i
Iacov.
Aceast\ continuitate a Revela]iei [i Leg\mântului se poate
observa [i din experien]a pe care o tr\ie[te Moise, în drumul
s\u din ]inutul Madian spre Egipt, pentru a împlini porunca lui
Dumnezeu (Ie[irea 4, 19). „La un popas din noapte”, spune
textul, „l-a întâmpinat îngerul Domnului [i a încercat s\-l
omoare” (Ie[irea 4, 24).
La prima vedere gestul îngerului ni se pare straniu [i lipsit
de logic\, îns\, cu siguran]\, evenimentul acesta se leag\ de
evenimentul pe care l-a tr\it [i Iacov, la frontiera }\rii Sfinte,
pe malul Iabocului. So]ia lui Moise, Sefora, a luat atunci un
cu]it de piatr\ [i a t\iat împrejur pe fiul s\u „[i atingând picioa-
rele lui Moise a zis: Tu-mi e[ti un so] crud” (Ie[irea 4, 25).
Traducerea româneasc\ „a încercat s\-l omoare” ar putea
fi în]eleas\ mai bine dac\ ar fi interpretat\ nu în perspectiva
mor]ii fizice, ci a unei mor]i, de care am mai amintit, care
transform\ radical con[tiin]a lui Moise, pentru ca el s\ con-
[tientizeze faptul c\ este pe linia Leg\mântului lui Dumnezeu
încheiat cu Avraam [i mo[tenitorul f\g\duin]ei date lui. Con-
form acestui Leg\mânt, orice b\rbat net\iat împrejur va fi
stârpit din mijlocul poporului ales (Gen. 17, 14).
Inten]ia textului de mai sus (Ie[irea 4, 25) este de a ar\ta
c\ nu numai fiul lui Moise nu era t\iat împrejur, dar nici
Moise nu era înc\ destul de matur spiritual pentru a se angaja
definitiv pe linia Leg\mântului.
Expresia folosit\ de so]ia lui Moise „tu-mi e[ti un so]
crud” este o dovad\ în acest sens, dac\ ea poate fi tradus\ în
sensul ei originar: tu-mi e[ti un so] de sânge. Cu alte cuvinte,
t\ierea împrejur a fiului lui Moise [i sângele care ]â[ne[te din
LEGE {I IUBIRE 61

aceast\ ran\ este expresia obiectiv\ a transform\rii l\untrice


prin care va trece Moise, pentru a putea s\vâr[i lucrarea încre-
din]at\ lui de Dumnezeu.
Pentru a s\vâr[i aceast\ lucrare, Dumnezeu îl trimite pe
Aaron, fratele lui Moise, ca s\-l întâmpine în pustiu. Amândoi
sunt din tribul sacerdotal al lui Levi [i sunt trimi[i împreun\ la
Faraon: „Iat\, Eu fac din tine un Dumnezeu pentru Faraon, iar
Aaron, fratele t\u, î]i va fi prooroc. Tu dar vei gr\i lui Aaron
toate c=te î]i voi porunci, iar Aaron, fratele t\u, va spune lui
Faraon ca s\ lase pe fiii lui Israel s\ ias\ din p\mântul lui. Eu
îns\ voi învârto[a inima lui Faraon [i voi ar\ta mul]imea
semnelor Mele [i a minunilor Mele în p\mântul Egiptului”
(Ie[irea 7, 1-3).
Textul acesta este surprinz\tor deoarece observ\m c\, pe
de o parte, Dumnezeu porunce[te lui Moise s\ scoat\ poporul
din Egipt, iar pe de alta, învârto[eaz\ sau împietre[te inima lui
Faraon pentru a-l men]ine în sclavie.
Este evident c\ lucrarea lui Dumnezeu este prezent\ atât
în persoana lui Moise, cât [i în cea a lui Faraon. Pentru a intui
corect aceast\ lucrare, nu doar în trecutul istoric, ci [i în exis-
ten]a noastr\ prezent\, trebuie s\ dep\[im perspectiva istoric\
pentru a în]elege sensul ei duhovnicesc.
Din perspectiva sensului duhovnicesc, numele lui Faraon
este construit din acelea[i litere ca [i cuvântul „pulbere” –
aphar – prezent\ în fiin]a lui Adam, adic\ în fiin]a fiec\ruia
dintre noi.
Faraon reprezint\, a[adar, într-un mod simbolic, „pul-
berea” interioar\, care trebuie prelucrat\ [i eliberat\ de toate
reprezent\rile false despre Dumnezeu. Moise [i-a prelucrat
aceast\ „pulbere” [i a devenit un om „ini]iat” în tainele lui
Dumnezeu. Confruntarea lui cu Faraon reprezint\, de fapt,
confruntarea cu fal[ii zei ai Egiptului, reprezenta]i prin vr\ji-
tori sau magicieni (Ie[irea 7, 22; 8, 7; 8, 18-19).
Confruntarea aceasta obiectiv\ simbolizeaz\, conform in-
terpret\rii date de Sfântul Maxim M\rturisitorul, [i confruntarea
62 PR. GHEORGHE POPA

care se d\ în propria noastr\ fiin]\. „Pustiul din care este trimis


Moise în Egipt, scrie Sfântul Maxim, spre a scoate din el pe
fiii lui Israel este sau firea omeneasc\, sau lumea aceasta (…)
În una din acestea aflându-se mintea, dup\ ce a dobândit
cuno[tin]a lucrurilor prin contempla]ie, prime[te în adâncul
inimii de la Dumnezeu îndemnul ascuns [i tainic de a scoate
din Egipt, adic\ din trup [i din sim]ire, ca pe ni[te israeliteni,
în]elesurile dumnezeie[ti ale lucrurilor”38.
Plecând de la aceast\ interpretare putem s\ în]elegem mai
bine [i cele 10 încerc\ri ale „egiptenilor” înainte de a permite
„israeli]ilor” s\ p\r\seasc\ Egiptul. Aceste încerc\ri au, evi-
dent, [i o semnifica]ie duhovniceasc\ sau spiritual\ [i, ca atare,
ele nu privesc doar dou\ comunit\]i umane care se confrunt\
într-un anumit moment istoric; ele privesc orice persoan\ sau
comunitate care, trecând prin experien]a istoric\, fie î[i „verti-
calizeaz\” existen]a [i ajunge la libertate [i demnitate, în
comuniune cu Dumnezeu, fie tr\ie[te într-o orizontalitate
risipitoare [i într-o pseudo-libertate [i pseudo-demnitate.
Conform interpret\rii date de Sfântul Maxim M\rturi-
sitorul, în textul de mai sus, Egiptul este identificat cu „trupul”,
adic\ cu o „matrice” ale c\rei energii trebuie transfigurate
pentru a se putea s\vâr[i „Marea Trecere”, întru întâlnirea cu
„Cel Care este” (YHWH).
Prima încercare care apare în aceast\ „matrice” spiritual\
este transformarea apei în sânge39. Ea reprezint\ simbolic în-
ceputul preg\tirii „israeli]ilor” pentru „trecerea” lor de la scla-
vie la libertate. Aceea[i încercare reprezint\ pentru „egipteni”
începutul dec\derii de la pseudo-libertatea în care tr\iau la
„înghi]irea” lor de „apele” M\rii Ro[ii.
Aceast\ schimbare a condi]iilor existen]iale ale „israe-
li]ilor” [i „egiptenilor” este determinat\, a[a cum ne arat\ mai
departe a doua încercare, de modul în care fiecare î[i asum\
experien]a cunoa[terii.
Cunoa[terea „israeli]ilor” se întemeia pe „Leg\mântul”
lor cu Dumnezeu, adic\ era o cunoa[tere n\scut\ din iubirea
LEGE {I IUBIRE 63

lui Dumnezeu [i fidelitatea fa]\ de El. Condi]ia lor de „sclavi”


în Egipt i-a sensibilizat [i mai mult pentru aceast\ cunoa[tere
spiritual\ la care a avut acces, în primul rând, Moise [i, prin el,
întreg poporul s\u.
Cunoa[terea „egiptenilor”, spre deosebire de cea a „israe-
li]ilor”, era o cunoa[tere „magic\”. Magicienii lui Faraon
reu[esc pân\ la un moment dat s\ fac\ acelea[i „minuni” ca
Moise [i Aaron. Acest lucru este o dovad\ c\ ei cunosc un
anumit proces de „transformare” spiritual\, îns\ îl transpun în
lumea exterioar\, f\când din el un instrument „al puterii”, al
„st\pânirii” lumii.
Cunoa[terea „magic\” dintotdeauna este orientat\ spre
manipularea oamenilor [i a lucrurilor [i de aceea, la un mo-
ment dat, energiile cu care ea opereaz\ nu mai pot fi st\pânite,
nu mai pot fi controlate [i se întorc împotriva celui care o prac-
tic\. În cazul nostru, aceste energii se identific\ cu „broa[tele”
care invadeaz\ totul. În mod deosebit, ea invadeaz\ „alua-
turile” [i „cuptoarele”, adic\ cele dou\ spa]ii „matriciale” ale
omului: matricea de ap\ (aluatul) [i matricea de foc (cuptorul).
Astfel omul, care se angajeaz\ pe calea cunoa[terii „magice”
pentru a dobândi „putere”, nu mai are acces la nucleul fiin]ei
sale care, în termeni teologici, este „chipul” lui Dumnezeu.
Ignorând calitatea lui de „chip al lui Dumnezeu”, omul ispitit
de magia „puterii” devine, apoi, incapabil s\ gestioneze [i s\
p\streze în armonie at=t lumea exterioar\, c=t [i lumea sa
l\untric\, psihic\ [i pasional\. Evident c\ el se consider\
„inteligent” [i-[i creeaz\ o lume exterioar\, prin multiplicarea
tehnicilor de „st\pânire”. Prin acestea el se elibereaz\ de
aservirea cosmosului exterior, îns\ nu [i de sclavia cosmo-
sului interior, adic\ de lumea dorin]elor sale, de pl\cere,
posesiune [i putere. De aceea, în încercarea a treia, care se
abate asupra Egiptului, observ\m c\ „magicienii” î[i re-
cunosc „limitele” cunoa[terii lor spunându-i lui Faraon c\
„Acesta este degetul lui Dumnezeu” (Ie[irea 8, 19). Totu[i
64 PR. GHEORGHE POPA

Faraon nu renun]\ [i alte încerc\ri vin asupra lui [i asupra


poporului pe care-l reprezint\.
Odat\ cu apari]ia celei de a patra încerc\ri se poate ob-
serva începutul unui proces de diferen]iere între „egipteni” [i
„israeli]i”. Dac\ în primele trei încerc\ri ei erau, parc\, ames-
teca]i, începând cu cea de a patra, „israeli]ii”, ca popor al lui
Dumnezeu, locuind în p\mântul Go[en (Ie[irea 8, 22) vor fi
ocroti]i de prezen]a Lui „în mijlocul acestui ]inut” (v. 22).
Evident c\ ]inutul Go[en nu trebuie în]eles doar ca spa]iu
geografic, ci ca spa]iu interior sau spiritual în care este prezent
Duhul lui Dumnezeu. Întrucât „egiptenii” ignor\ aceast\
prezen]\, Dumnezeu, prin încercarea a cincea, î[i afirm\ [i mai
mult prezen]a [i „puterea” Sa: „Iat\, Mâna Domnului va fi
peste turmele tale de pe câmp: peste cai, peste m\gari, peste
c\mile, peste boi [i peste oi...” (Ie[irea 9, 3).
Mâna Domnului - Yad, în ebraic\ - se identific\ de fapt cu
Numele cel Sfânt al Lui – YHWH, iar ciuma care decimeaz\
animalele „egiptenilor” (Deber în ebraic\) este în strâns\ rela]ie
cu Logos-ul sau Cuvântul (Dabar în ebraic\) lui Dumnezeu.
Întrucât „egiptenii” nu mai ascult\ de Cuvânt, bruma lor
de avere, reprezentat\ prin animalele enumerate în textul de
mai sus, este atins\ de cium\. Îns\ animalele respective au [i o
semnifica]ie simbolic\, reprezentând [i universul sau lumea
interioar\ a „egiptenilor” [i a „israeli]ilor”: calul simbolizeaz\
libido-ul; m\garul simbolizeaz\ capacitatea de ascultare a
Cuvântului; c\mila simbolizeaz\ pe cel care str\bate pustiul
s\u l\untric pentru a ajunge la în]elepciune; boul simbolizeaz\
puterea [i cunoa[terea, iar oaia capacitatea de jertf\40.
Putem s\ în]elegem din textul de mai sus c\ atunci când
universul l\untric al omului, populat simbolic de aceste ani-
male sau poten]ialit\]i creatoare, nu este deschis spre Logos-ul
sau Cuvântul lui Dumnezeu, el este atins de o „cium\ foarte
grav\” - Deber Kabed Meod. Când el este deschis spre Cuvânt,
se transfigureaz\ [i devine „Cuvânt foarte grav” - Dabar
LEGE {I IUBIRE 65

Kabed Meod - sau „Cuvânt plin de slav\”, deoarece Kabed


înseamn\ [i slava lui Dumnezeu.
Când omul este con[tient de slava lui Dumnezeu, prezent\
în el, devine un om smerit, adic\ eliberat de autosuficien]\ [i
disponibil s\ asculte chemarea lui Dumnezeu; când nu este
con[tient de slava pe care o poart\, el devine un om plin de
orgoliu, autosuficient [i dispre]uitor al celorlal]i oameni.
Despre acest orgoliu ne vorbe[te încercarea a [asea, în care
Dumnezeu le spune lui Moise [i lui Aaron s\ ia „o mân\ plin\
de cenu[\ din cuptor [i s-o arunce Moise spre cer înaintea lui
Faraon [i a slujitorilor lui” (Ie[irea 9, 8).
Lepra care apare [i se r\spânde[te în urma gestului lui
Moise este tocmai imaginea suferin]ei pe care o provoac\
orgoliul unui eu narcisiac, vecin cu paranoia cea mai tragic\.
Despre aceast\ suferin]\ ne vorbe[te [i Cartea dreptului
Iov. Pentru a fi eliberat de orgoliul s\u, Iov este pus la încer-
care [i este atins de lepr\ „din t\lpile picioarelor pân\ în
cre[tetul capului” (Iov 2, 7). Lepra reprezint\, în acest caz,
obiectivarea orgoliului, de care Iov trebuie s\-[i dea seama
pentru a-l putea dep\[i. Prin aceast\ suferin]\, Iov ajunge, în
final, la o con[tiin]\ smerit\, a[a cum reiese din ultimul capitol
al c\r]ii: „Pentru aceasta m\ urgisesc eu pe mine însumi [i m\
poc\iesc în praf [i în cenu[\” (Iov 42, 6).
Spre deosebire de Iov, care se „poc\ie[te”, adic\ î[i schim-
b\ modul de a gândi [i de a fi în rela]ia sa cu Dumnezeu,
Faraon nu cedeaz\ [i, de[i lepra atinge întregul s\u teritoriu,
chiar [i pe „magicienii” care de]ineau puterea „cunoa[terii”, el
nu d\ voie „israeli]ilor” s\ plece. Domnul îi „învârto[eaz\”
inima (Gen. 9, 12) deoarece nici israeli]ii nu erau înc\ pre-
g\ti]i pentru aceast\ plecare. Ei au ajuns la o stare de smerenie
prin proba „focului” din încercarea a [asea, [i acest „foc”
trebuia s\ r\mân\ prezent în matricea lor de „ap\” pentru ca ei
s\ creasc\ în aceast\ stare de smerenie. De aceea a [aptea
încercare este o grindin\ foarte grav\ - Barad Kabed Meod - [i
„printre grindin\ ardea foc” (Ie[irea 9, 24).
66 PR. GHEORGHE POPA

Observ\m c\ expresia: grindin\ foarte grav\ este asem\-


n\toare cu expresia cuvânt foarte grav - Dabar Kabed Meod [i
ea exprim\ prezen]a tainic\ a Cuvântului lui Dumnezeu în
mijlocul israeli]ilor. De aceea textul ne spune c\ Dumnezeu a
poruncit lui Moise s\ întind\ „mâna” sa spre cer pentru a
c\dea grindina peste p\mântul Egiptului (Ie[irea 9, 22).
Faptul c\ grindina - Barad - reprezint\ simbolic Cuvântul
lui Dumnezeu - Dabar - este remarcat în mai multe texte
biblice. Spre exemplu, profetul Isaia se exprim\ astfel: „{i
Domnul va face s\ r\sune glasul S\u m\re] (…) în mijlocul
unui foc mistuitor, al vijeliei [i al potopului de ape [i grindin\”
(Isaia 30, 30).
Aceast\ grindin\ a b\tut în tot p\mântul Egiptului [i a
lovit pe to]i cei care nu erau în „cas\”, ci pe „câmp”, adic\ pe
to]i „egiptenii” risipi]i în „afara casei” lor spirituale [i, prin
aceasta, înstr\ina]i de Cuvântul lui Dumnezeu prezent întru
ea. {i de aceast\ dat\, Dumnezeu împietre[te inima lui Faraon
[i-l trimite pe Moise la acesta pentru a-i spune: „A[a gr\ie[te
Domnul Dumnezeul Evreilor: Pân\ când nu vei vrea s\ te
smere[ti înaintea Mea? Las\ pe poporul Meu, ca s\-Mi slu-
jeasc\! Iar de nu vei l\sa pe poporul Meu, iat\ mâine, pe
vremea asta, voi aduce l\custe multe, în toate hotarele tale”
(Ie[irea 10, 3-4).
Cuvântul l\cust\ - arabeh în limba ebraic\ - are aceea[i
r\d\cin\ cu cuvântul ]ân]ar - arob - din cea de a patra încer-
care. Rela]ia care se poate stabili între ele este asem\n\toare
cu rela]ia dintre lumin\ [i întuneric, dintre sear\ [i diminea]\.
Încerc\rile prin care au trecut israeli]ii i-au condus spre
adâncul fiin]ei lor, i-au ajutat s\ str\bat\ întunericul [i s\
intuiasc\ acum, razele luminii Cuvântului lui Dumnezeu.
Acelea[i încerc\ri i-au condus pe „egipteni” spre „exteriorul”
fiin]ei lor [i, deci, spre o fals\ lumin\ care, în final, va fi
„acoperit\” de întunericul din încercarea a noua, când „s-a
f\cut întuneric bezn\ - trei zile în tot p\mântul Egiptului”
(Ie[irea 10, 22)41.
LEGE {I IUBIRE 67

Experien]a întunericului conduce pe „israeli]i” spre lu-


mina Cuvântului, în timp ce pe „egipteni” 42 îi conduce la
înstr\inarea de El. În acest sens, cuvintele adresate de Faraon
sunt semnificative: „Du-te de aici! Dar bag\ de seam\ s\ nu te
mai ar\]i în fa]a Mea, c\ci în ziua în care vei vedea fa]a Mea,
vei muri” (Ie[irea 10, 28).
În urma acestui avertisment, Dumnezeu intervine în mod
nea[teptat: „Înc\ o plag\ voi mai aduce asupra lui Faraon [i
asupra Egiptului [i dup\ aceea v\ vor da drumul de aici”
(Ie[irea 11, 1).
Aceast\ ultim\ interven]ie a lui Dumnezeu a fost preg\tit\
de celelalte nou\ încerc\ri care, în textul ebraic, nu sunt nu-
mite pl\gi, ci doar „semne [i minuni” ale puterii lui Dumnezeu
(Ie[irea 11, 9). Evident c\ aceast\ plag\ se diferen]iaz\ de
toate celelalte pentru c\ ea poart\ pecetea unei violen]e prin
care Dumnezeu î[i face sim]it\ prezen]a în „casa” egiptenilor.
Întrucât Faraon nu a dat drumul israeli]ilor, to]i întâii-n\scu]i
ai egiptenilor vor muri, în timp ce „casele” israeli]ilor vor fi
ocrotite. Pentru preg\tirea acestui moment, Dumnezeu po-
runce[te lui Moise [i lui Aaron s\ preg\teasc\ mielul pascal.
Cu aceast\ ocazie este reluat\ imaginea mielului jertfit de
Abel [i a celui jertfit de Avraam, pe muntele Moria, în locul
fiului s\u Isaac. Acesta, a[a cum am v\zut, nu era doar fiul
unic al p\rintelui s\u, ci întru el Dumnezeu a f\cut leg\mânt
cu Avraam c\ el va fi p\rintele unui mare popor. La întrebarea
pe care Isaac a pus-o tat\lui s\u: „Unde este mielul pentru
jertf\?” (Gen. 22, 7), va r\spunde dup\ 1800 de ani Sfântul Ioan
Botez\torul, numindu-L pe Mântuitorul „Mielul lui Dumnezeu”
(Ioan 1, 29). Profetul Isaia a prevestit jertfa Acestuia spunând:
„Ca un miel spre junghiere S-a adus [i ca o oaie f\r\ de glas
înaintea celor ce o tund, a[a nu {i-a deschis gura Sa” (Isaia 53, 7).
Între Leg\mântul încheiat de Dumnezeu cu Avraam [i
timpul în care a tr\it profetul Isaia se situeaz\ experien]a lui
Moise c\ruia Dumnezeu i-a poruncit: „câte un miel de familie
s\ lua]i fiecare (…) toat\ adunarea ob[tii lui Israel s\-l junghie
68 PR. GHEORGHE POPA

c\tre sear\ (…) s\ ia din sângele lui [i s\ ung\ amândoi u[orii


[i pragul cel de sus al u[ii casei (…) s\ m\nânce în noaptea
aceea carnea lui fript\ la foc (…) s\ nu l\sa]i din el pe a doua
zi [i oasele lui s\ nu le zdrobi]i (…) s\ ave]i coapsele încinse,
înc\l]\mintea în picioare [i toiegile în mâinile voastre; [i s\-l
mânca]i în grab\, c\ci este Pa[tile Domnului” (Ie[irea 12, 3-11).
Evident c\ textul acesta este mesianic [i anticipeaz\ jertfa
Mielului lui Dumnezeu. Pentru preg\tirea ei, Dumnezeu a
ajutat pe israeli]i s\ dobândeasc\ în Egipt o nou\ con[tiin]\ de
sine [i i-a orientat spre }ara F\g\duin]ei, care simbolizeaz\ de
fapt Împ\r\]ia lui Dumnezeu. Cele 10 încerc\ri au fost pentru
israeli]i un fel de propedeutic\ sau de preg\tire ini]iatic\,
suficient de puternic\, pentru a dobândi aceast\ nou\ con-
[tiin]\, con[tiin]a libert\]ii în Duhul lui Dumnezeu. Ei p\r\sesc
Egiptul [i trec prin apele M\rii Ro[ii, care a înghi]it, odat\ cu
caii lui Faraon, pe cei care au v\rsat sânge de om (Gen. 9, 6).
Aceast\ ultim\ experien]\ a egiptenilor ar putea fi con-
siderat\ a unsprezecea încercare. Cavaleria lui Faraon înghi-
]it\ de ape reprezint\, simbolic, e[ecul puterii umane atunci
când aceasta este orientat\ spre o destina]ie str\in\ de vo-
ca]ia dumnezeiasc\ a Omului. Acest lucru este subliniat [i în
cuvintele Psalmilor: „Nu în puterea calului este voia Lui,
nici în cel iute de picior bun\voin]a Lui. Bun\voin]a Dom-
nului este în cei ce se tem de El [i în cei ce n\d\jduiesc în
mila Lui” (Ps. 146, 10-11).

II.2.2. Legea prin Moise s-a dat

Ultima încercare a „egiptenilor” deschide calea spre li-


bertate a „israeli]ilor”. Trecând prin Marea Ro[ie, ei ajung în
nisipurile mi[c\toare ale pustiului, unde vor experia calea difi-
cil\ a eliber\rii, nu de sclavia exterioar\, ci de sclaviile interi-
oare, mult mai subtile [i mult mai împov\r\toare pentru Omul
„Israel” chemat s\ str\bat\ pustiul spre „}ara F\g\duin]ei”.
LEGE {I IUBIRE 69

Experien]a acestei „treceri”, a acestui „Pa[te” este cea mai


profund\ dintre experien]ele istorice ale lui Israel. Ea va
anticipa moartea [i ~nvierea Mântuitorului [i acest lucru este
subliniat în Evanghelia dup\ Matei, care afirm\ c\ dup\ na[-
terea în Betleem (Casa Pâinii), pruncul Iisus a fost dus în
Egipt pentru a se împlini profe]ia „Din Egipt am chemat pe
Fiul Meu” (Oseea 11, 1).
Deci Mântuitorul va recapitula în copil\ria Sa istoria fiilor
lui Israel. El este Unicul Fiu al Tat\lui [i, întru El, Israel a fost
numit „cel dintâi n\scut al lui Dumnezeu”. Totu[i, aceast\
alegere nu înseamn\ abandonarea de c\tre Dumnezeu a
celorlalte popoare, dup\ cum nici ~ntruparea Mântuitorului nu
înseamn\ abandonarea definitiv\ a lui Israel (Rom. 11, 25-36).
Nu trebuie s\ uit\m c\ în orizontul alegerii lui Israel,
libertatea sa este respectat\ în mod deplin. El putea s\ refuze
darul lui Dumnezeu. De aceea, timpul petrecut în pustiu este
un timp al încerc\rii libert\]ii [i un timp al r\bd\rii, în care
poporul înva]\ s\ tr\iasc\ prin Leg\mântul [i Legea lui
Dumnezeu; de aceea El este condus în pustiu, unde toate
posibilit\]ile Sale se risipesc [i unde El prime[te doar ajutorul
lui Dumnezeu.
Profe]ii Osea [i Ieremia au subliniat, în c\r]ile lor, c\ anii
petrecu]i în pustiu au fost anii copil\riei lui Israel în care el a
înv\]at s\ aib\ încredere în YHWH [i, de asemenea, sunt ani
de „logodn\” în care a înv\]at s\ tr\iasc\ din credin]\ [i iubire
în Cel Care este (YHWH).
Poporul lui Israel a suportat cu greu aceast\ încercare [i a
murmurat mereu, amintindu-[i de „carnea” pe care o avea în
Egipt. Dumnezeu îns\ îi ar\ta în fiecare zi posibilit\]ile ine-
puizabile ale bun\t\]ii Sale, îndulcind apele amare ale pus-
tiului [i trimi]ând man\ din cer. Aceasta trebuia consumat\
zilnic [i nu putea fi p\strat\ pentru a doua zi. Interpretând
acest fapt, Sfântul Apostol Pavel ne atrage aten]ia, în Epistola
I c\tre Corinteni, c\ aceste evenimente sunt pentru noi o
prefigurare a întrup\rii, dar în acela[i timp, ele sunt marcate
70 PR. GHEORGHE POPA

de prezen]a Logosului sau Cuvântului lui Dumnezeu: „P\rin]ii


no[tri au fost to]i sub nor [i to]i au trecut prin mare. {i to]i,
întru Moise, au fost boteza]i în nor [i în mare. {i to]i au mân-
cat aceea[i mâncare duhovniceasc\, [i to]i, aceea[i b\utur\
duhovniceasc\ au b\ut, pentru c\ beau din piatra duhovni-
ceasc\ ce îi urma. Iar piatra era Hristos” (I Cor. 10, 1-4).
Hristos este, a[adar, Cel care a comunicat lui Israel voin]a
lui Dumnezeu Tat\l [i a f\cut leg\mânt cu El. Con]inutul
acestui leg\mânt se va exprima apoi prin Legea dat\ lui
Moise, prin care via]a istoric\ a lui Israel este revendicat\ de
Dumnezeu. YHWH îi spune lui Moise: „Gr\ie[te casei lui
Iacov [i veste[te fiilor lui Israel a[a: «A]i v\zut ce am f\cut
Egiptenilor [i cum v-am luat pe aripi de vultur [i v-am adus la
Mine. Deci, de ve]i asculta glasul Meu [i de ve]i p\zi leg\-
mântul Meu, dintre toate neamurile ~mi ve]i fi popor ales, c\
al Meu este tot p\mântul; Îmi ve]i fi împ\r\]ie preo]easc\ [i
neam sfânt!»” (Ie[irea 19, 3-6).
Observ\m din acest text, ce preg\te[te tainic primirea
Legii, c\ p\mântul întreg îi apar]ine lui Dumnezeu. Aceasta
înseamn\ c\ nu numai Israel îi apar]ine, ci toate popoarele,
îns\ Israel este totu[i „poporul ales”, poporul preferat. Ar fi o
eroare grav\ s\ se interpreteze Leg\mântul lui Dumnezeu cu
Israel ca un act de dominare universal\, în detrimentul altor
popoare. Dumnezeu a ales pe Israel nu pentru a domina, ci
pentru a sluji, pentru a fi „preotul” umanit\]ii, înainte de în-
truparea Logosului. De aceea, el este numit „împ\r\]ie preo-
]easc\” [i „neam sfânt” [i de aceea a fost separat de toate
popoarele [i chemat s\ primeasc\ Legea lui Dumnezeu.
În vederea primirii Legii, cel mai important moment este
„delimitarea” muntelui din care Dumnezeu va vorbi popo-
rului: „Zis-a Domnul c\tre Moise: «S\ fixezi poporului hotar
împrejurul muntelui (Sinai) [i s\-i spui: P\zi]i-v\ de a v\ sui în
munte [i de a v\ atinge de ceva din el, c\ tot cel ce se va atinge
de munte va muri»” (Ie[irea 19, 12).
LEGE {I IUBIRE 71

Observ\m c\ textul sugereaz\ o „frontier\” clar\ între


Dumnezeu [i Om, pe care omul nu poate s\ o dep\[easc\.
Frontiera este îns\ cea care une[te [i nu cea care separ\ [i prin
ea poporul tr\ie[te sentimentul prezen]ei lui Dumnezeu, Cel
cu totul altul, Sfântul lui Israel. De aceea „cuvintele Sale” sunt
înso]ite de fulgere [i tunete, nu pentru a însp\imânta, ci pentru
a afirma c\ aceste „cuvinte” sau „porunci” nu izvor\sc din
geniul religios al lui Moise, ci sunt „cuvintele” lui Dumnezeu
~nsu[i, c\rora Moise [i Aaron le sunt mijlocitori (Ie[irea 19, 16
[i 24).
Cuvintele revelate de Dumnezeu lui Moise pe Muntele
Sinai reprezint\ sinteza Legii Primului Testament, a primului
Leg\mânt. Numite [i Decalog (zece cuvinte), aceste cuvinte
exprim\ voin]a lui Dumnezeu, pe care umanitatea c\zut\ în
p\cat nu o mai poate cunoa[te [i recunoa[te prin propriile sale
puteri spirituale. De aceea Dumnezeu o reveleaz\ prin Cu-
vântul S\u, iar Israel devine, pe muntele Sinai, purt\torul
Legii [i al poruncilor Lui. Evident c\ aceast\ Lege ar putea fi
considerat\ prima Cart\ a libert\]ii întrucât ea marcheaz\
limitele în care s\ se desf\[oare via]a poporului lui Dumnezeu,
pentru a r\mâne fidel Leg\mântului [i a nu c\dea din nou în
sclavia unei lumi f\r\ Dumnezeu [i obsedat\ de pl\cere, pose-
siune [i putere.
Este important s\ subliniem c\ Legea Primului Testament
nu începe cu un imperativ categoric, ci cu un memorial al eli-
ber\rii din sclavie: „Eu sunt Domnul Dumnezeul t\u, Care te-a
scos din p\mântul Egiptului [i din casa robiei” (Ie[irea 20, 2).
Datorit\ acestui act minunat al iubirii lui Dumnezeu,
Israel trebuie s\ respecte poruncile date de El prin Moise.
Primele patru porunci ale Legii se refer\ la rela]ia lui Israel cu
Dumnezeu. Întrucât El este Salvatorul lui Israel, acesta nu
trebuie s\ aib\ al]i dumnezei în afar\ de El; el nu trebuie s\-[i
fac\ „chip cioplit [i nici un fel de asem\nare a nici unui lucru
din câte sunt în cer, sus, [i din câte sunt pe p\mânt, jos, [i din
72 PR. GHEORGHE POPA

câte sunt în apele de sub p\mânt” pentru a se închina [i a sluji


lor (Ie[irea 20, 3-5).
Observ\m c\ aceste dou\ prime porunci interzic în Israel
orice form\ de idolatrie [i orice confuzie între Dumnezeu [i
crea]ia Sa. Forma de idolatrie r\spândit\ în acel timp la po-
poarele vecine cu Israel era divinizarea naturii [i identificarea
unor reprezent\ri materiale despre Dumnezeu, cu Dumnezeu
~nsu[i. Aceast\ stare de spirit idolatr\ a fost [i pentru Israel o
permanent\ tenta]ie. Despre ea vorbe[te [i Sfântul Apostol
Pavel în Epistola c\tre Romani: „De[i ei L-au cunoscut pe
Dumnezeu, nu L-au sl\vit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mul-
]umit, ci s-au r\t\cit în gândurile lor [i inima lor cea nesocotit\
s-a întunecat (…) {i au schimbat slava lui Dumnezeu Celui
nestric\cios cu asem\narea chipului omului celui stric\cios [i
al p\s\rilor [i al celor cu patru picioare [i al târâtoarelor. De
aceea Dumnezeu i-a dat necur\]iei, dup\ poftele inimilor lor
(…) ca unii care au schimbat adev\rul lui Dumnezeu în min-
ciun\ [i s-au închinat [i au slujit f\pturii, în locul Creatorului,
Care este binecuvântat în veci, Amin!” (Rom. 1, 21-25).
Am dat acest citat in extenso pentru a sublinia c\ exist\ [i
forme subtile de idolatrie care p\trund în inima omului, cum
ar fi dorin]ele [i patimele negative sau diferite sisteme de
gândire individuale [i colective, care se pot substitui autorit\]ii
[i iubirii legitime a lui Dumnezeu. Toate aceste forme de
idolatrie trebuie curmate din r\d\cin\, pentru c\ ele nu sunt
decât imaginea idealizat\ a eului uman sau crea]ia angoaselor
[i aspira]iilor sale. Ele pot s\ între]in\ un anumit sentiment
religios sau, mai precis, un anumit sentiment magic, ce nu
corespunde adev\ratei rela]ii cu Dumnezeul Cel viu [i ade-
v\rat. De aceea porunca a doua mai precizeaz\ c\ Dumnezeu
este un Dumnezeu gelos care pedepse[te pe copii pentru vina
p\rin]ilor ce Îl ur\sc, pân\ la al treilea [i al patrulea neam, [i Se
milostive[te pân\ la al miilea neam c\tre cei ce-L iubesc [i
p\zesc poruncile Lui (Ie[irea 20, 5-6).
LEGE {I IUBIRE 73

Observ\m din contextul poruncii c\ pedeapsa lui


Dumnezeu pentru cei ce cad în idolatrie nu are un caracter
juridic, ci unul terapeutic [i pedagogic. Pedeapsa are limitele
sale pentru c\ se opre[te la al treilea sau al patrulea neam.
Iubirea [i milostivirea lui Dumnezeu nu are îns\ limite; ele se
r\sfrâng pân\ la al miilea neam, adic\ dincolo de limitele exis-
ten]iale ale unei genera]ii.
Porunca a treia a Legii se refer\ la cinstirea numelui lui
Dumnezeu. Numele (JÎ Ð<@:"), în contextul ebraic, repre-
zint\ slava lui Dumnezeu care se manifest\ în lumea creat\,
legitimându-i existen]a. Descoperind Numele S\u lui Moise,
Dumnezeu îi legitimeaz\ voca]ia înaintea poporului [i, în
acela[i timp, îl înso]e[te cu puterea Sa pentru împlinirea
acestei voca]ii. Întrucât numele lui Dumnezeu este sfânt, El
trebuie s\ fie respectat de popor. În iudaismul târziu, Numele
revelat lui Moise (YHWH) era atât de respectat, încât nu era
rostit cu glas tare decât de arhiereu, o singur\ dat\ pe an, de
s\rb\toarea Yom Kipur. Textul precizeaz\ c\ necinstirea Nu-
melui lui Dumnezeu atrage dup\ sine pedeapsa (Ie[irea 20, 7).
Porunca a patra a Legii are în vedere „sfin]irea” zilei de
odihn\ sau a sabatului. În aceast\, zi to]i fiii lui Israel, b\r-
ba]i [i femei, st\pâni [i sclavi, chiar [i str\inii care sunt
oaspe]i ai casei lui Israel [i animalele din gospod\rie trebu-
iau s\ înceteze orice lucrare în amintirea celei de a [aptea zi
a crea]iei: „În [ase zile a f\cut Domnul cerul [i p\mântul,
marea [i toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a [aptea S-a
odihnit” (Ie[irea 20, 11).
Deci porunca sfin]irii zilei de odihn\ a fost dat\ în amin-
tirea originii [i a scopului crea]iei care este „odihna” sa în
Dumnezeu. În contextul Noului Testament, aceast\ porunc\
nu-[i va pierde valabilitatea, îns\ ziua de odihn\ va fi dumini-
ca, prima zi a s\pt\mânii, ziua trecerii Domnului prin moarte
la via]\.
Urm\toarele [ase porunci ale Legii se refer\ la rela]ia
fiec\rui israelit sau, prin extenso, a fiec\rui om cu semenii s\i.
74 PR. GHEORGHE POPA

Întrucât familia este o institu]ie de origine dumnezeiasc\


(Gen. 1, 27-28; 2, 24) prima datorie a omului este aceea de a-[i
cinsti p\rin]ii: „Cinste[te pe tat\l t\u [i pe mama ta, ca s\-]i fie
bine [i s\ tr\ie[ti ani mul]i pe p\mântul pe care Domnul
Dumnezeu ]i-l va da ]ie” (Ie[irea 20, 21).
În Epistola c\tre Efeseni, Sfântul Apostol Pavel va aduce
[i un alt argument al cinstirii p\rin]ilor [i anume faptul c\
paternitatea [i maternitatea uman\ sunt o icoan\ a paternit\]ii
lui Dumnezeu (Efeseni 3, 14). Atunci când omul recunoa[te
pe Dumnezeu ca p\rinte, atunci va avea un comportament
filial fa]\ de El [i fratern fa]\ de semenii s\i. În virtutea acestei
atitudini, fiecare fiu al lui Israel trebuie s\ nu ucid\, s\ nu fie
desfrânat, s\ nu fure, s\ nu m\rturiseasc\ strâmb împotriva
aproapelui, s\ nu doreasc\ nimic din câte are aproapele
(Ie[irea 20, 13-17).
Din enumerarea celor zece porunci, observ\m c\ modul în
care sunt exprimate este negativ. Scopul acestui mod de ex-
primare este de a delimita clar spa]iul întru care activitatea
poporului se poate desf\[ura în mod liber [i deplin, în vederea
împlinirii voca]iei sale. Cu timpul, aceast\ activitate se mul-
tiplic\ [i apar noi situa]ii în care legea trebuie s\ fie aplicat\.
Astfel, în cadrul ei, al\turi de aceste zece porunci, vor ap\rea
diverse coduri de legi, mai mult sau mai pu]in elaborate.
Înainte de integrarea lor în Pentateuh, aceste coduri au existat
într-o manier\ independent\. Metoda istorico-critic\ de inter-
pretare a textelor a stabilit acest lucru43, îns\ din perspectiva
strict\ a tradi]iei biblice, acest lucru este mai pu]in important.
Întrucât toate poruncile sunt date prin Cuvântul lui
Dumnezeu, tradi]ia biblic\ nu mai ]ine cont de dezvoltarea lor
istoric\ [i tot ce se afl\ în Pentateuh este atribuit în general lui
Moise, pentru c\ el este considerat mijlocitorul Leg\mântului
dintre Dumnezeu [i Israel. De aceea toate poruncile î[i au
izvorul în întâlnirea, pe muntele Sinai, dintre Dumnezeu [i
Moise, profetul S\u.
LEGE {I IUBIRE 75

În Pentateuh putem descoperi cinci grupe de legi sau de


coduri de legi, toate având ca temei cele zece porunci. De aici,
caracterul apodictic al tuturor poruncilor, caracter specific
numai legisla]iei poporului lui Israel, care nu separ\ niciodat\
datoriile umane de exigen]ele cerute de Dumnezeu. Acest
lucru se poate observa, spre exemplu, din „Cartea leg\mân-
tului” ce urmeaz\ imediat dup\ cele zece porunci, de[i ea
dateaz\ din momentul instal\rii fiilor lui Israel în Canaan,
întrucât integreaz\ [i elemente din dreptul cananean.
În acest cod de legi, prezentat în capitolele 21-23 din
cartea Ie[irea, se cuprind norme care reglementeaz\ desf\-
[urarea cultului religios [i, de asemenea, anumite principii de
drept care privesc rela]iile dintre fiii lui Israel între ei [i
atitudinea pe care trebuie s\ o aib\ fa]\ de proprietatea lor.
Aceste norme protejeaz\ [i, în acela[i timp, sanc]ioneaz\ pe
fiecare dintre fiii lui Israel. De aceea, cei care judec\ nu
trebuie s\ fie influen]a]i nici de opinia majorit\]ii, nici de
corup]ie, nici de situa]ia deosebit\ a celor s\raci. Fiecare
trebuie s\ gândeasc\ [i s\ ac]ioneze dup\ dreptatea lui
Dumnezeu, pentru c\ fiecare apar]ine Lui. Putem s\ d\m
câteva exemple în acest sens: „S\ nu iei aminte la zvon de[ert;
s\ nu te une[ti cu cel nedrept, ca s\ fii martor mincinos! S\ nu
te iei dup\ cei mai mul]i, ca s\ faci r\u; [i la judecat\ s\ nu
urmezi celor mul]i, ca s\ te aba]i de la dreptate; Nici s\racului
s\ nu-i fii p\rtinitor la judecat\ (…) De orice cuvânt mincinos
s\ te fere[ti; s\ nu ucizi pe cel nevinovat [i drept... Daruri s\ nu
prime[ti, c\ci darurile orbesc ochii celor ce v\d [i strâmb\
pricinile cele drepte. Pe str\in s\ nu-l obijduie[ti [i s\ nu-l
strâmtorezi, c\ci voi [ti]i cum e sufletul pribeagului, c\ [i voi
a]i fost pribegi în ]ara Egiptului” (Ie[irea 23, 1-9).
Codul Leg\mântului este urmat, în cartea Ie[irea, de pe-
cetluirea cu jertf\ de „sânge”. La poalele muntelui Sinai,
Moise a ridicat un altar înconjurat de doisprezece stâlpi,
simbolizând cele dou\sprezece semin]ii ale lui Israel, a
stropit altarul [i poporul cu „sângele” jertfei de izb\vire [i,
76 PR. GHEORGHE POPA

apoi, luând Cartea leg\mântului „a citit în auzul poporului”


(Ie[irea 24, 7). Acesta s-a angajat solemn c\ va respecta întru
totul Leg\mântul [i legile pe care Dumnezeu ~nsu[i le-a scris
„pentru înv\]\tura lor” (v. 12).
Dup\ pecetluirea Leg\mântului, Moise s-a retras din nou
în munte „patruzeci de zile [i patruzeci de nop]i”, un num\r
semnificativ, care anticipeaz\ retragerea Mântuitorului în
pustiu, imediat dup\ botez, [i apoi a primit porunca de a
construi cortul sfânt [i chivotul legii, ca loc în care s\ se
manifeste prezen]a [i slava lui Dumnezeu în mijlocul po-
porului. Cortul este de fapt imaginea lumii întregi în care
trebuie s\ se manifeste slava lui Dumnezeu, dar umanitatea,
prin p\cat, a pierdut aceast\ dimensiune. Acest lucru ne este
sugerat [i de faptul c\ Moise a a[teptat [ase zile, amintind de
cele [ase zile ale crea]iei, [i în ziua a [aptea a fost chemat de
Dumnezeu în „mijlocul norului” (v. 16).
Cortul a fost construit din darurile benevole ale fiilor lui
Israel: „de la tot omul, pe care-l las\ inima s\ dea, s\ prime[ti
prinoase pentru Mine” (Ie[irea 25, 2). În cort a fost a[ezat
chivotul [i în chivot tablele Legii. Chivotul trebuia s\ fie
acoperit de aripile a doi heruvimi preg\ti]i s\ primeasc\ pre-
zen]a „Celui Care este”.
„Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului
legii, îi spune Dumnezeu lui Moise, M\ voi descoperi ]ie [i î]i
voi gr\i de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel”
(Ie[irea 25, 22).
Textul este profetic [i mesianic pentru c\ anticipeaz\
mormântul Domnului din diminea]a Învierii, când cei doi în-
geri le-au gr\it apostolilor c\ El este viu [i nu trebuie c\utat
printre cei mor]i.
Întrucât cortul reprezint\ Locul central de întâlnire dintre
Dumnezeu [i poporul S\u, capitolele 28-30 care urmeaz\,
precizeaz\ modul în care trebuie s\ fie consacra]i preo]ii, care
reprezint\ poporul înaintea lui Dumnezeu. De aceea Aaron
poart\ pe umerii s\i dou\sprezece pietre pre]ioase pe care sunt
LEGE {I IUBIRE 77

încrustate numele celor doisprezece fii ai lui Israel. „Astfel va


purta Aaron pururea în inima sa judecata fiilor lui Israel,
înaintea Domnului” (Ie[irea 28, 30).
Din capitolul 31 observ\m c\ Însu[i Dumnezeu ~[i alege
pe cel care va construi cortul: „Be]aleel, fiul lui Uri, fiul lui
Or, din semin]ia lui Iuda. {i l-am umplut de duh dumnezeiesc,
spune Domnul lui Moise, de în]elepciune, de pricepere, de
[tiin]\ [i de iscusin]\ la tot lucrul” (Ie[irea 31, 2-3).
Textele urm\toare (cap. 32) ne relateaz\ c\, în timp ce
Dumnezeu îi descoperea lui Moise toate aceste lucruri tainice,
poporul nu a mai avut r\bdarea de a-l a[tepta s\ se întoarc\ din
munte [i i-a cerut lui Aaron s\ le fac\ „dumnezei” care s\
mearg\ înaintea lor (cap. 32, 1). Le-a f\cut Aaron un vi]el de
aur, iar ei v\zându-l i-au zis: „Iat\, Israele, Dumnezeul t\u,
care te-a scos din ]ara Egiptului” (v. 4.).
Observ\m c\ dispari]ia, doar pentru scurt timp, a Omului
inspirat [i veghetor, care i-a condus în pustiu, a trezit în su-
fletul poporului incertitudinea [i nesiguran]a [i l-a f\cut s\
cad\ în idolatrie. În jurul acestui idol, poporul „a mâncat [i a
b\ut [i a dansat” (v. 6).
Gestul acesta este foarte grav [i Dumnezeu îi spune lui
Moise: „Gr\be[te de te pogoar\ de aici, c\ci poporul t\u, pe care
l-ai scos din ]ara Egiptului, s-a r\zvr\tit” (v. 7). Dumnezeu nu
mai recunoa[te c\ este poporul S\u, ci poporul lui Moise [i de
aceea îi cere permisiunea s\-l pedepseasc\: „Las\-M\ dar
acum s\ se aprind\ mânia Mea asupra lor, s\-i pierd [i s\ fac
din tine un popor mare!” (v. 10). Moise se roag\, îns\, pentru
popor [i în aceast\ rug\ciune el ap\r\, de fapt, nu poporul, ci
imaginea lui Dumnezeu în fa]a Egiptenilor: „S\ nu se aprind\
mânia Ta, Doamne (…) ca nu cumva s\ zic\ egiptenii: i-a dus
la pieire, ca s\-i ucid\ în mun]i [i s\-i [tearg\ de pe fa]a p\-
mântului” (v. 11-12).
Din versetele care urmeaz\ observ\m, pe de o parte, ri-
goarea spiritual\ a lui Moise, pe de alta, profundul sentiment
de responsabilitate fa]\ de poporul s\u. Coborând de pe munte,
78 PR. GHEORGHE POPA

el sf\râm\ tablele Legii, de[i erau scrise de „degetul” lui


Dumnezeu, arde vi]elul de aur în „foc” [i-l face „pulbere”, mus-
tr\ poporul [i separ\ de el pe fiii lui Levi. Când se întoarce din
nou în munte, se roag\ pentru iertarea p\catului poporului:
„Rogu-m\ acum, de vrei s\ le ier]i p\catul acesta, iart\-i; iar de
nu, [terge-m\ [i pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!” (v. 32).
Deci Moise nu dore[te s\ fie doar cel preferat de Dumnezeu,
ci este solidar cu poporul s\u [i se roag\ ca Dumnezeu s\ r\-
mân\ cu el. În virtutea bun\voin]ei pe care a aflat-o în „ochii”
lui Dumnezeu, Moise îi cere s\ Se arate ca s\-L „vad\”. Dom-
nul îi spune lui Moise: „Eu voi trece pe dinaintea ta toat\ slava
Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta (…) Fa]a Mea îns\
nu vei putea s-o vezi, c\ nu poate omul vedea fa]a Mea [i s\
tr\iasc\ (…) tu vei vedea spatele Meu, iar fa]a Mea nu o vei
vedea” (Ie[irea 33, 13-23).
Textul acesta pare a fi în contradic]ie cu versetul 11 din
acela[i capitol în care se spune c\: „Domnul gr\ia cu Moise
fa]\ c\tre fa]\, a[a cum ar gr\i cineva cu prietenul s\u”.
Sfântul Grigorie de Nyssa consider\ c\ nu exist\ contra-
dic]ie, deoarece textul care vorbe[te de „spatele” lui Dumnezeu
este un text mesianic, el anticipând întruparea Logosului lui
Dumnezeu, „spatele” însemnând firea uman\ îndumnezeit\.
Deci, înainte de întrupare, fa]a Logosului sau Cuvântului lui
Dumnezeu nu poate fi v\zut\. Moise „auzea” doar „glasul”
S\u [i sim]ea prezen]a Sa. Trecând prin fa]a lui Moise, Lo-
gosul a rostit numele Celui Care este zicând: „Iahve, Iahve,
Dumnezeu iubitor de oameni, milostiv, îndelung-r\bd\tor, plin
de îndurare [i de dreptate; Care p\ze[te adev\rul [i arat\ mil\
la mii de oameni; Care iart\ vina [i r\zvr\tirea [i p\catul, dar
nu las\ nepedepsit pe cel ce p\c\tuie[te” (Ie[irea 34, 6-7).
Auzind aceste cuvinte, Moise îngenuncheaz\ [i-L invit\ s\
r\mân\ în mijlocul poporului. În urma acestei invita]ii,
Dumnezeu reînnoie[te Leg\mântul înaintea a tot poporul, [i
„Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile [i patruzeci de
nop]i; [i nici pâine n-a mâncat, nici ap\ n-a b\ut. {i a scris
LEGE {I IUBIRE 79

Moise pe table cuvintele leg\mântului: cele zece porunci”


(Ie[irea 34, 28).
Urm\toarea carte a Torei, Leviticul, precizeaz\ condi]iile
în care poporul lui Israel poate r\mâne în comuniune cu
Dumnezeu. Aceste condi]ii au în vedere, în primul rând, via]a
religioas\ [i îndeosebi respectarea rânduielilor de cult. Pentru
aceasta, preo]ii trebuie s\ fie sfin]i]i dup\ reguli precise [i
fiecare trebuie s\-[i respecte cu rigurozitate rânduiala, de-
oarece, în caz contrar, pedeapsa este moartea (Levitic 10, 9).
În a doua parte a Leviticului întâlnim Codul sau Legea sfin-
]eniei (cap. 17-26) al c\rui leit-motiv este: „Fi]i sfin]i, pentru c\
Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (cap. 19, 2).
Sfin]enia lui Dumnezeu trebuie s\ fie respectat\ prin res-
pectarea poruncilor, de aceea în acela[i capitol 19 acestea sunt
reluate [i interpretate într-un mod foarte concret. Spicuim
câteva din aceste interpret\ri: „- S\ nu face]i nedreptate la
judecat\; s\ nu c\uta]i la fa]a celui s\rac [i de fa]a celui pu-
ternic s\ nu te sfie[ti, ci cu dreptate s\ judeci pe aproapele t\u
(v. 15); - S\ nu du[m\ne[ti pe fratele t\u în inima ta, dar s\
mustri pe aproapele t\u, ca s\ nu por]i p\catul lui (v. 17); - S\
nu necinste[ti pe fiica ta, îng\duindu-i s\ fac\ desfrânare, ca
s\ nu se desfrâneze p\mântul [i ca s\ nu se umple p\mântul de
stric\ciune (v. 29); - Zilele Mele de odihn\ s\ le p\ze[ti [i lo-
ca[ul Meu s\-l cinste[ti (v. 30); - S\ nu alerga]i la cei ce chea-
m\ mor]ii, pe la vr\jitori s\ nu umbla]i [i s\ nu v\ întina]i cu ei
(v. 31); - Înaintea celui c\runt s\ te scoli, s\ cinste[ti fa]a b\-
trânului [i s\ te temi de Domnul Dumnezeul t\u (v. 32); - De se
va a[eza un str\in în p\mântul vostru, s\ nu-l strâmtora]i (v. 33)”.
În capitolul 20 sunt precizate pedepsele pentru cei care nu
respect\ poruncile [i, prin aceasta, necinstesc pe Dumnezeu
Care, prin poruncile Sale, îl sfin]e[te pe fiecare (cap. 20, 8). În
cele mai multe cazuri, pedeapsa este moartea. Urm\toarele
exemple sunt evidente: - „Cel ce va gr\i de r\u pe tat\l s\u [i
pe mama sa s\ fie dat mor]ii (v. 9); - De se va desfrâna cineva
cu femeie m\ritat\, s\ se omoare desfrânatul [i desfrânata (v. 10);
80 PR. GHEORGHE POPA

- De se va culca cineva cu b\rbat ca [i cu femeie s\ se omoare


(v. 13); - B\rbatul sau femeia, de va chema mor]ii sau de vor
vr\ji, cu pietre s\ fie uci[i (v. 27)”.
În textele urm\toare, Dumnezeu promite binecuvântare
pentru fidelitatea [i sfin]enia poporului. Binecuvântarea nu are
în vedere o fericire într-o „alt\ lume” abstract\, ci bun\starea
poporului în condi]iile concrete ale vie]ii sale: „De ve]i umbla
dup\ legile Mele [i de ve]i p\zi [i plini poruncile Mele, v\ voi
da ploaie la timp, p\mântul [i pomii î[i vor da roadele lor (cap.
26, v. 3-4); ve]i avea copii, v\ voi înmul]i [i voi fi statornic în
leg\mântul Meu cu voi” (v. 9).
Infidelitatea poporului va fi pedepsit\ prin blestem: „De
ve]i dispre]ui a[ez\mintele Mele [i de se va scârbi sufletul
vostru de legile Mele, neîmplinind poruncile Mele, [i c\lcând
leg\mântul Meu, atunci [i Eu am s\ M\ port cu voi a[a: voi
trimite asupra voastr\ groaza, lingoarea [i frigurile, de care vi
se vor sec\tui ochii [i vi se va istovi sufletul; ve]i sem\na
semin]ele în zadar [i vr\jma[ii vo[tri le vor mânca (v. 15-16);
voi frânge înd\r\tnicia voastr\ cea mândr\ [i cerul vostru îl voi
face ca fierul, iar p\mântul vostru ca arama. În zadar v\ ve]i
cheltui puterile voastre, c\ p\mântul vostru nu-[i va da roadele
sale... (v. 19-20); pâinea, care v\ hr\ne[te, o voi lua de la voi
(v. 26); ora[ele voastre le voi preface în ruine, voi pustii
loca[urile voastre cele sfinte (v. 31)”.
Legea sfin]eniei, prin toate aceste prescrip]ii, a avut ca
scop preg\tirea poporului lui Israel pentru a deveni o comu-
nitate cultic\. Trecerea efectiv\ de la o organizare strict teo-
cratic\ la o comunitate cultic\ s-a f\cut prin Legea sacerdotal\
prezent\ în cartea Ie[irea, începând cu capitolul 25, continuat\
[i în cartea Numeri, care prezint\ [i c\l\toria dificil\ a popo-
rului spre }ara F\g\duin]ei.
Toate aceste coduri de legi, în care, a[a cum am v\zut,
via]a religioas\ se interfereaz\ cu toate aspectele concrete ale
vie]ii lui Israel, au structurat [i definit identitatea poporului
ales înaintea altor popoare.
LEGE {I IUBIRE 81

Ultima carte a lui Moise, Deuteronomul, reia toate as-


pectele importante ale acestor legi [i le deschide spre o per-
spectiv\ mesianic\: „Prooroc din mijlocul t\u [i din fra]ii t\i,
ca [i mine, î]i va ridica Domnul Dumnezeul t\u: pe Acela s\-L
asculta]i” (Deut. 18, 15). De[i timpul se deschide spre viitor,
totu[i via]a [i moartea lui Israel depind de respectarea porun-
cilor, aici [i acum: „Iat\ eu ast\zi ]i-am pus înainte via]a [i moar-
tea, binele [i r\ul, poruncindu-]i ast\zi s\ iube[ti pe Domnul
Dumnezeul t\u, s\ umbli în toate c\ile Lui [i s\ împline[ti
poruncile Lui, hot\rârile Lui [i legile Lui” (Deut. 30, 15-16).
Legile [i poruncile sunt destul de clar exprimate [i ele pot
fi în]elese de fiecare dintre fiii lui Israel: „Porunca aceasta
care ]i-o poruncesc eu ast\zi nu este neîn]eleas\ de tine [i nu
este departe. Ea nu este în cer, ca s\ zic: Cine se va sui pentru
noi, ca s\ ne-o aduc\ [i s\ ne-o dea s-o auzim [i s-o facem?
(…). Cuvântul acesta este foarte aproape de tine; el este în
gura ta [i în inima ta, ca s\-l faci” (Deut. 30, 11-14).

II.3. Legea în }ara F\g\duin]ei

II.3.1. „Eu voi fi cu tine a[a cum am fost cu Moise…


Înt\re[te-te [i prinde curaj”

Acestea au fost cuvintele adresate de Domnul lui Iosua în


momentul în care îi încredin]eaz\ conducerea poporului ca
succesor al lui Moise. Numele lui Iosua este profetic întrucât
are aceea[i r\d\cin\ cu numele lui Iisus care înseamn\ „Cel
Care salveaz\”. Dumnezeu îl prezint\ poporului a[a cum l-a
prezentat pe Moise, pentru a-i confirma autoritatea. Trecerea
pe uscat a Iordanului este o reamintire a trecerii prin Marea
Ro[ie, îns\ de aceast\ dat\ chivotul legii este cel care desparte
apele. Dup\ aceast\ trecere, Iosua a ridicat un altar din
dou\sprezece pietre, reprezentând cele dou\sprezece semin]ii
82 PR. GHEORGHE POPA

ale lui Israel (Iosua 4, 20-24; Ie[irea 24, 4) [i a s\rb\torit


Pa[tile.
Îngerul Domnului a descoperit sfin]enia [i puterea Celui
ve[nic, a[a cum a f\cut-o odinioar\ cu Moise (Iosua 5, 15; cf.
Ie[irea 3, 5). Cucerirea Canaanului se va face nu prin puterea
oamenilor, ci prin puterea lui Dumnezeu, îns\ Iosua, aseme-
nea lui Moise, se love[te de infidelitatea [i necredin]a popo-
rului. Pedepsele lui Dumnezeu nu întârzie s\ apar\ (cap. 27).
Din contextul acesta se desprinde o idee foarte clar\:
ascultarea fa]\ de Dumnezeu trebuie s\ fie necondi]ionat\. De
aceea [i separarea poporului ales de celelalte popoare trebuia
s\ fie radical\. Era singura cale prin care se putea p\stra iden-
titatea [i integritatea mesajului mântuirii, ca [i identitatea [i
integritatea Legii mozaice. Evenimentele ulterioare vor ar\ta
c\ acest lucru a fost destul de dificil de realizat.
În capitolul al 24-lea al C\r]ii lui Iosua ni se relateaz\
faptul c\ poporul s-a adunat la Sichem [i a reînnoit Leg\-
mântul cu Dumnezeu, ar\tând prin aceasta c\ realitatea cre-
din]ei [i fidelitatea fa]\ de Leg\mântul [i Legea lui Dumnezeu
nu se mo[tene[te într-un mod magic, ci fiecare genera]ie
trebuie s\ se decid\ în mod liber pentru respectarea lor.
În Cartea Judec\torilor (cap. 2, 10) ni se relateaz\ c\: „Dup\
ce tot rândul acela de oameni (genera]ia lui Iosua) a trecut la
p\rin]ii lor [i când s-a ridicat în locul lor alt rând de oameni,
care nu cuno[teau pe Domnul [i lucrurile Sale” (…) „fiii lui
Israel au început a face rele înaintea Domnului” (cap. 2, 11). De
aceea Domnul „i-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit”
(v. 14). Apoi Domnul le-a d\ruit „judec\tori, care i-au izb\vit
din mâinile jefuitorilor lor” (v. 16).
Dintr-o perspectiv\ istoric\ [i existen]ial\, experien]a a-
ceasta a fiilor lui Israel este universal\. Ea prive[te atât pe
fiecare persoan\, cât [i fiecare comunitate uman\. Atunci când
lucrurile merg bine, Dumnezeu este uitat sau abandonat. Când
totul merge r\u, Dumnezeu este implorat pentru a veni în
ajutor.
LEGE {I IUBIRE 83

Epoca judec\torilor este un timp de anarhie [i de con-


tradic]ii, dar [i în acest timp Dumnezeu î[i alege slujitori în
persoana judec\torilor. Voca]ia lor nu este îns\ ereditar\. Ei
sunt oameni ai timpului lor. Ceea ce îi distinge de contem-
porani este credin]a în Dumnezeul Cel viu [i supunerea lor
fa]\ de poruncile Lui. Atunci când „mâna” lui Dumnezeu nu
mai este asupra lor, puterea lor dispare.
Un asemenea exemplu îl vedem în persoana lui Samson,
care este tr\dat de Dalila, o femeie mai fidel\ poporului s\u
decât este Samson fa]\ de Dumnezeul s\u (Judec. 13-16).
Incidentul, care provoac\ distrugerea aproape total\ a
tribului lui Veniamin, arat\ cât de greu este pentru semin]iile
lui Israel s\-[i p\streze unitatea [i libertatea în ]ara d\ruit\ lor
de Dumnezeu.
Ghedeon refuz\ regalitatea (Judec. 8, 23) îns\ în curând se
va sim]i nevoia unui rege, pentru c\ „nefiind nici un rege, fie-
care f\cea ceea ce i se p\rea c\ este cu dreptate” (Judec. 21, 25).

II.3.2. Legea [i instituirea regalit\]ii. Casa lui David

Ultimul judec\tor din Israel, Samuel a cumulat în per-


soana sa, fapt unic în Israel, func]iile de judec\tor, preot [i
profet. Voca]ia lui se aseam\n\ [i, probabil, anticipeaz\ vo-
ca]ia Sfântului Ioan Botez\torul în pragul epocii mesianice.
La porunca Domnului, el va unge pe primii doi regi ai lui
Israel. Ca [i Ioan Botez\torul, el este consacrat din pântecele
maicii sale pentru a sluji Domnului. Voin]a israeli]ilor de a
avea un rege l-a sup\rat pe Samuel, dar Dumnezeu îi po-
runce[te s\ împlineasc\ dorin]a israeli]ilor, deoarece: „nu pe
tine te-au lep\dat, ci M-au lep\dat pe Mine, ca s\ nu mai
domnesc Eu peste ei” (I Regi 8, 7).
Deci regalitatea este o institu]ie preferat\ de popor în
locul lui Dumnezeu, îns\ „Dumnezeu nu va l\sa pe poporul
84 PR. GHEORGHE POPA

S\u” (I Regi 12, 22), ci va transforma regalitatea într-un


instrument al istoriei mântuirii.
{i în cazul regalit\]ii, textul biblic a[az\ înaintea noastr\
dou\ imagini care se opun: Saul, imaginea tragic\ a regelui
înl\turat [i David, rege dup\ inima lui Dumnezeu, din r\d\cina
c\ruia Se va na[te Mântuitorul.
Alegerea [i apoi înl\turarea lui Saul anticipeaz\, într-un
anumit sens, alegerea [i înl\turarea lui Iuda Iscarioteanul.
Ea ne arat\ c\ este posibil s\ r\mânem în afara comuniunii
cu Dumnezeu, chiar dac\ L-am cunoscut mai înainte.
Duhul lui Dumnezeu îl înso]e[te pe Saul pân\ în momen-
tul în care el ofer\, el însu[i, jertf\ lui Dumnezeu, nea[tep-
tându-l pe Samuel. El încalc\ astfel legea lui Dumnezeu pen-
tru c\ s-a substituit preotului (I Regi 13, 8-15). Dumnezeu îi
retrage harul s\u [i Saul decade din ce în ce mai mult. În final,
Samuel îi transmite hot\rârea Domnului: „Pentru c\ ai lep\dat
cuvântul Domnului, [i El te-a lep\dat, pentru a nu mai fi rege
peste Israel” (I Regi 15, 23). Cu toat\ poc\in]a lui Saul, pro-
fetul Samuel îl p\r\se[te [i se îndep\rteaz\ de el, pentru c\
Dumnezeu Însu[i l-a p\r\sit. Saul cade, în cele din urm\, în
disperare [i se sinucide (I Regi 31, 4).
Dac\ interpret\m acest moment din via]a lui Saul din per-
spectiva legilor ontologice, putem spune c\ sabia care-l ucide
pe rege este expresia obiectiv\ a Sabiei Logosului, care aduce
separare [i moarte în inima celui care se separ\ de El. Aceea[i
Sabie îl ridic\ pe David rege în locul lui Saul, întrucât David îi
recunoa[te autoritatea: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul
meu, [i ce este casa mea, de m-ai m\rit a[a?” (II Regi 7, 18).
David realizeaz\ unitatea poporului lui Israel, cucere[te
Ierusalimul [i face din el capitala împ\r\]iei sale. Din acel
moment, Ierusalimul va fi cetatea lui David [i peste el se vor
rev\rsa f\g\duin]ele lui Dumnezeu.
Primul lucru pe care-l face David, dup\ a[ezarea sa în
Ierusalim, este aducerea chivotului legii [i a[ezarea lui în
LEGE {I IUBIRE 85

cortul pe care regele l-a f\cut. Vorbind cu profetul Natan,


David îi dest\inuie acestuia inten]ia de a construi un templu
Domnului: „Iat\, eu locuiesc în cas\ de cedru, iar chivotul
Domnului st\ în cort” (II Regi 7, 2). Domnul îns\ îi descoper\
prin acela[i profet c\ nu el, ci urma[ul s\u îi va construi „cas\”:
„Când se vor împlini zilele tale [i vei r\posa cu p\rin]ii t\i,
atunci voi ridica dup\ tine pe urma[ul t\u (…). Acela va zidi
cas\ numelui Meu” (II Regi 7, 12-13).
Cartea Cronicilor va sublinia, mai târziu, motivul pentru
care Domnul a refuzat dorin]a lui David de a-i construi
„templu”: „{i a zis David lui Solomon: Fiul meu, eu am avut
la inim\ s\ zidesc templu în numele Domnului Dumnezeului
meu; dar a fost c\tre mine cuvântul Domnului [i a zis: Tu ai
v\rsat mult sânge [i ai purtat r\zboaie mari; nu se cuvine s\
zide[ti tu cas\ numelui Meu (…). Iat\ îns\ ]ie ]i se va na[te un
fiu; el va zidi templu numelui Meu [i el ~mi va fi fiu, iar Eu îi
voi fi tat\ [i voi înt\ri tronul domniei lui peste Israel în veci”
(I Paralipomena 22, 7-10).
Din experien]a de rege a lui David, observ\m c\ [i el a
fost ispitit s\ încalce Legea. Pedepsele au venit peste el dar,
întrucât s-a c\it cu sinceritate, a primit iertarea lui Dumnezeu.
Tradi]ia a f\cut din el cel mai mare poet al lui Israel, a[a
cum Moise a fost cel mai mare legislator. Conform C\r]ii
Cronicilor, David a introdus cântecul sacru ca parte esen]ial\ a
cultului (I Paralipomena cap. 16). Psalmii atribui]i lui David
sunt cânt\ri de laud\ aduse lui Dumnezeu, dar [i strig\t al
triste]ii sale dup\ iertare. El întrupeaz\, de fapt, experien]a
paradoxal\ a poporului s\u: Domnul l-a luat de la oi
(asemenea lui Abel) [i l-a înso]it mereu; l-a pedepsit [i l-a
smerit, l-a ridicat din p\cat [i l-a mângâiat. Astfel, promi-
siunea f\cut\ lui Avraam se continu\ prin David [i, ca în cazul
lui Avraam, ea dep\[e[te cadrul istoric al vie]ii sale [i al
poporului s\u, vestindu-L pe Mesia.
86 PR. GHEORGHE POPA

II.3.3. Legea [i Templul

Solomon, fiul lui David, reprezint\ în tradi]ia ebraic\


apogeul gloriei lui Israel, pentru c\ el va construi Templul.
Cu toate acestea, el cade în idolatrie [i regatul s\u va fi
pedepsit cu schisma. Conform C\r]ilor III Regi [i Cronici,
urma[ii lui Solomon nu vor mai fi „regi buni”, tocmai datorit\
schismei politice, care va atrage dup\ sine [i o schism\ reli-
gioas\.
Regatul lui Iuda va continua totu[i voca]ia adev\ratului
Israel, îns\ nu pentru virtu]ile sale, ci datorit\ iubirii pe care
Dumnezeu i-a ar\tat-o lui David (III Regi 5, 3-4). Totu[i
pedeapsa pentru infidelitatea poporului [i a conduc\torilor s\i
nu întârzie s\ apar\. În anul 722, regatul lui Israel va disp\rea
[i dup\ un secol [i jum\tate va disp\rea [i regatul lui Iuda. Un
„rest” totu[i va fi salvat, pentru ca promisiunile Leg\mântului
s\ se împlineasc\.
Tronul lui David [i Templul lui Solomon reprezint\ cei
doi stâlpi ai lui Israel în calitatea sa de popor ales. A[a cum în
perioada pelerinajului spre }ara F\g\duin]ei, chivotul legii a
fost semnul vizibil al prezen]ei Logosului între cei ale[i ai S\i,
la fel va fi [i Templul, dup\ reforma lui Iosia (621), singurul
loc în care Dumnezeu poate fi slujit cu adev\rat [i în care
Legea poate fi respectat\. De aceea [i dup\ experien]a dure-
roas\ a exilului, primul gând în momentul întoarcerii a fost
acela de a se reconstrui templul. Acesta va fi distrus înc\ o
dat\ [i apoi reconstruit de Irod.

II.3.4. Legea [i profe]ii

Se [tie c\ profetismul nu este o caracteristic\ a vie]ii lui


Israel. Institu]ia profetic\ este prezent\ la toate popoarele, îns\
LEGE {I IUBIRE 87

în Israel Dumnezeu inspir\ pe profe]i pentru a împlini f\-


g\duin]ele Sale44.
Orice profet al Primului Testament este chemat de
Dumnezeu s\ vesteasc\ poporului cuvântul [i voia Sa, mai ales
în momentele de confuzie spiritual\. De aceea mesajul profe-
tului, în general, este deosebit de critic. Acest lucru se poate
observa, mai ales, în perioada preexilic\ (sec. VIII-VII î.d.Hr.).
Atunci Israel s-a a[ezat în }ara F\g\duin]ei [i odat\ cu aceasta,
datorit\ siguran]ei institu]iilor sale, a început s\-[i piard\
sufletul s\u, sensibilitatea sa spiritual\ fa]\ de Leg\mântul [i
Legea lui Dumnezeu, [i s\ se lase influen]at de atmosfera
canaani]ilor, de zeii lor, de datinile [i institu]iile lor. Profe]ii
vor lua atitudine fa]\ de aceast\ schimbare mental\. Ei vor
avertiza c\, pentru „convertirea” lui Israel, pentru întoarcerea
sa la Dumnezeu, trebuie s\ piard\ toate lucrurile care, în inima
sa, au luat locul lui Dumnezeu: bog\]iile sale, gloria sa de
popor liber [i independent, p\mântul s\u, dinastia sa [i chiar
Cetatea Sfânt\ [i Templul, ca semn vizibil al prezen]ei lui
Dumnezeu. Israel, vor striga profe]ii, trebuie s\ se întoarc\ în
„pustiu”, s\ experieze din nou singur\tatea [i lipsa de sigu-
ran]\, s\ nu mai posede nimic, pentru a invoca din nou numai
ajutorul lui Dumnezeu.
Profetul Osea aseam\n\ pe Israel cu o mireas\ ce a deve-
nit infidel\ fa]\ de Mirele s\u [i a plecat dup\ iubi]ii s\i care îi
dau „pâine, ap\, lân\ [i in, untdelemn [i b\uturi” (Osea 2, 7).
De aceea Dumnezeu, Mirele lui Israel [i al întregii uma-
nit\]i, hot\r\[te s\ astupe drumul s\u cu m\r\cini, pentru ca ea
s\ nu-[i mai g\seasc\ drumurile sale.
Israel va „umbla dup\ iubi]ii s\i, dar nu-i va a-
junge; îi va c\uta, dar nu-i va afla. {i va gr\i a-
tunci: „Merge-voi [i m\ voi întoarce la b\rbatul
meu cel dintâi, c\ atunci îmi mergea mai bine
decât acum” (Osea 2, 9).
Osea [i Amos sunt, în secolul al VIII-lea î.d.Hr., profe]i ai
regatului de nord. Treizeci de ani dup\ predica lor, Samaria a
88 PR. GHEORGHE POPA

fost distrus\ (722) [i regatul lui Israel pierde autonomia sa


pentru totdeauna. Un secol mai târziu, profetul Ieremia va
vesti pentru regatul lui Iuda aceea[i soart\ (598 [i 586).
Cine parcurge ast\zi ]inuturile pustii despre care vorbesc
profe]iile biblice nu poate s\ nu simt\ un anumit fior l\untric
privind modul în care o anumit\ pedagogie a lui Dumnezeu se
desf\[oar\ în istorie. Toate ruinele istorice exprim\, de fapt, în
mod obiectiv o ruin\ spiritual\ pe care numai Dumnezeu o
vindec\, solicitând contribu]ia altor genera]ii.
De aceea profe]ii [tiu c\ suferin]ele poporului din care fac
parte sunt relative [i pedagogice, întrucât prin ele se ma-
nifest\, în istorie, nu doar Legea [i Judecata lui Dumnezeu, ci
[i nesfâr[ita Sa iubire pentru poporul S\u.
În viziunea profe]ilor, Dumnezeu este Domnul istoriei.
Aceast\ suveranitate a lui Dumnezeu în raport cu istoria are
dou\ aspecte: unul legat de lege [i dreptate, altul legat de
iubire [i împlinire. Noi îns\, în]elegem cu greu faptul c\ în
planul istoriei mântuirii Legea [i dreptatea lui Dumnezeu sunt,
de fapt, o alt\ fa]\ a iubirii Sale. Profe]ii [tiu îns\ acest lucru [i
de aceea afirm\ c\ judecata începe de la „casa lui Dumnezeu”
(I Petru 4, 17).
Israel s-a bucurat de o iubire unic\ din partea lui Dumnezeu,
de aceea [i „mânia” Lui va fi deosebit\:
„Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamu-
rile p\mântului; pentru aceasta v\ voi pedepsi pe
voi pentru toate f\r\delegile voastre” (Amos 3, 2).
Pentru to]i profe]ii, Legea [i dreptatea nu sunt altceva de-
cât chemare la poc\in]\ [i întoarcere la iubirea lui Dumnezeu,
la fidelitate fa]\ de Leg\mântul iubirii.
„Când Israel era tân\r, Eu îl iubeam, [i din Egipt
am chemat pe fiul Meu. Cu cât Eu îi chemam, cu
atât ei fugeau de dinaintea Mea [i jertfeau baalilor
(…) Îi iubeam cu dragoste p\rinteasc\, cu iubire
f\r\ margini (…) Nu se vor mai duce în Egipt, ci
LEGE {I IUBIRE 89

Asiria le va fi rege, c\ci n-au voit s\ se întoarc\ la


credin]\” (Osea 11, 1-5).
S-a subliniat, adesea, puterea mesajului social al profe-
]ilor [i pe bun\ dreptate. Dar r\d\cina profund\ a oric\rei
corup]ii sociale pe care ei o dezv\luie este aceea[i: îndep\r-
tarea de Legea lui Dumnezeu [i orientarea spre pasiunile
trupului [i orgoliul spiritului. Acolo unde Dumnezeu este ab-
sent sau este înlocuit cu idolii, nu poate fi vorba nici de drep-
tate, nici de drept. Deci cauza haosului moral [i social este
ateismul „practic” al lui Israel, care mascheaz\ adev\rata
credin]\. Falsul zel religios este în ochii lui Dumnezeu un act
de impietate pe care El nu-l accept\:
„Urât-am, dispre]uit-am pr\znuirile voastre [i nu
simt nici o pl\cere pentru s\rb\torile voastre.
Când ~mi ve]i aduce arderi de tot [i prinoase, nu
le voi binevoi [i la jertfele de mântuire grase ale
voastre nu voi pleca ochii” (Amos 5, 21-22).
Toate aceste lucruri au fost poruncite, de fapt, de
Dumnezeu, dar, atunci când nu mai exprim\ iubirea [i fideli-
tatea omului fa]\ de Dumnezeu, ele devin nesemnificative din
punct de vedere religios [i moral. De aceea, primii care sunt
pedepsi]i pentru respectarea lor formal\ sunt conduc\torii
poporului.
Pedeapsa, a[a cum am v\zut [i în cazul „egiptenilor”,
reprezint\ „mâna” lui Dumnezeu în marile evenimente ale
istoriei [i ea se manifest\ cu putere atunci când chemarea la
poc\in]\ nu mai este auzit\. Pentru manifestarea ei sunt atrase
[i popoarele p\gâne, care intr\ astfel în istoria mântuirii ca
instrumente ale judec\]ii lui Dumnezeu. Asiria, de ast\ dat\, [i
nu Egiptul reprezint\ „toiagul” mâniei lui Dumnezeu împo-
triva lui Israel [i Babilonul „toiagul” mâniei Sale împotriva lui
Iuda. Dar aceste popoare, care se încred în puterea lor, vor fi
pedepsite ulterior, mai puternic decât Israel, pentru a experia
[i ele aceea[i cale spre mântuire:
90 PR. GHEORGHE POPA

„Pentru aceasta, zice Domnul Dumnezeu Savaot:


«Poporul Meu, care locuie[ti în Sion, nu te teme
de Asiria, care te love[te cu toiagul pe care îl
ridic\ asupra ta, ca alt\dat\ Egiptul. Dar, peste
pu]in\ vreme, urgia va înceta [i mânia Mea îi va
nimici» (Isaia 10, 24)”.
Vina pentru aceast\ pedeaps\ este aceea[i: orgoliul [i
dorin]a de autodivinizare:
„A[a zice Domnul Dumnezeu: Inima ta s-a în\l]at
[i a zis: «Sunt un dumnezeu [i stau pe scaunul lui
Dumnezeu în inima m\rilor, dar tu, de[i nu e[ti
Dumnezeu, ci om, î]i închipui în inima ta c\ e[ti
la fel cu Dumnezeu (…). Prin în]elepciunea ta [i
cu mintea ta ]i-ai adunat bog\]ie [i ai adunat în
vistieriile tale argint [i aur; ]i-ai sporit bog\]ia ta
[i mintea ta s-a îngâmfat cu bog\]ia ta. De aceea,
a[a zice Domnul Dumnezeu: Iat\, Eu voi aduce
împotriva ta pe str\inii cei mai r\i din toate po-
poarele [i aceia î[i vor scoate sabia împotriva
frumoasei tale în]elepciuni [i vor întina str\lu-
cirea ta»” (Iezechiel 28, 2-7).
A[adar, pedeapsa pentru afirmarea unui orgoliu nem\surat
atât pentru o comunitate cât [i pentru un individ este, în final,
aceea[i: „sabia” [i moartea care vin de la str\inii cuprin[i de
acela[i orgoliu. Ei sunt atra[i, astfel, în istoria mântuirii [i
devin „slujitori” ai lui Dumnezeu f\r\ s\ [tie c\ fac acest lucru:
„În vremea aceea, va fi un drum din Egipt în Asi-
ria [i Asiria va merge în Egipt [i Egiptul în Asiria
[i egiptenii [i asirienii vor sluji pe Domnul. În
ziua aceea, Israel va fi al treilea în leg\mântul cu
Egiptul [i cu Asiria, ca o binecuvântare în mij-
locul p\mântului” (Isaia 19, 23-24).
LEGE {I IUBIRE 91

III. Legea [i profe]ii:


pedagogi spre iubirea lui Hristos

Toate aceste încerc\ri istorice ale lui Israel nu au fost


decât un „foc” purificator, care a avut ca scop transfigurarea
lui „Israel” cel dup\ trup, pentru a deveni un „Israel” dup\
duh. Acest lucru, îns\, nu se va întâmpla decât pentru un
„rest” al lui Israel cel istoric, „rest” care se va identifica, la un
moment dat, cu imaginea „Mielului” lui Dumnezeu Care ri-
dic\ p\catul lumii.
Atunci se va instaura un timp de pace [i de dreptate, c\ci
cunoa[terea lui Dumnezeu va umple inimile [i va lumina
lumea (Isaia 11, 9).
Începând cu secolul al VIII-lea, deci cu cei dintâi profe]i,
timpul acesta, numit [i timpul mesianic va fi legat de persoana
unui Rege, fiu al lui David, plin de în]elepciunea [i puterea lui
Dumnezeu (Isaia 9, 5-6). Peste acest Rege „Se va odihni
Duhul lui Dumnezeu (…). {i El va judeca nu dup\ înf\]i[area
cea din afar\ [i nici nu va da hot\rârea Sa dup\ cele ce se
zvonesc” (Isaia 11, 2-4).
Acest Rege va fi „ca un steag pentru popoare; pe El ~l vor
c\uta neamurile [i s\la[ul Lui va fi plin de slav\” (Isaia 11, 10).
Un secol mai târziu, când Ierusalimul va fi distrus, Ieremia
va vesti ultimilor regi ai regatului lui Iuda ceea ce îi a[teapt\, iar
„p\storilor” infideli le veste[te judecata lui Dumnezeu:
92 PR. GHEORGHE POPA

„Vai de p\rin]ii care pierd [i împr\[tie oile turmei


Mele, zice Domnul. De aceea, a[a zice Domnul
Dumnezeul lui Israel c\tre p\storii care pasc pe
poporul Meu: A]i risipit oile Mele [i le-a]i îm-
pr\[tiat [i nu le-a]i p\zit. De aceea, v\ voi pedepsi
pentru faptele voastre cele rele” (Ieremia 23, 1-2).
Evident c\ pedeapsa cea mai crunt\ a fost exilul, mai ales
datorit\ consecin]elor sale spirituale. ~n exil, Israel a fost lipsit
de templu [i ca atare avea con[tiin]a c\ este un popor nepu-
rificat, tr\ind într-un mediu necurat.
Aici durerea sa nu era numai cea a unui exilat, ci era du-
rerea unui om credincios care [i-a abandonat pe Dumnezeul
s\u [i Dumnezeu l-a abandonat pe el. Unii dintre psalmi ex-
prim\ deosebit de sugestiv aceast\ situa]ie a exilului:
„La râul Babilonului, acolo am [ezut [i am plâns,
Când ne-am adus aminte de Sion.
În s\lcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre,
C\ acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut
nou\ c=ntare.
Zicând: Cânta]i-ne nou\ din cânt\rile Sionului!
Cum s\ cânt\m cântarea Domnului în p\mânt
str\in?”. (Ps. 136, 1-4)
În aceast\ situa]ie, Ieremia, profetul [i preotul perioadei
exilice, veste[te restaurarea templului [i întoarcerea din exil
(Iezechiel 40-46).
Conform C\r]ii lui Ezdra, Cirus însu[i, regele per[ilor, a
primit porunc\ de la Dumnezeu s\ rezideasc\ templul:
„Aceasta zice regele Per[ilor, Cirus: Pe mine Dom-
nul lui Israel, Domnul cel Preaînalt m-a pus rege al
lumii [i mi-a poruncit mie s\ zidesc Lui templu în
Ierusalimul cel din Iuda” (III Ezdra 2, 3-4).
Primul Mare Preot al templului [i al cultului restaurat este
Iosua (Agheu 1, 12), nume pe care l-a purtat, a[a cum am
v\zut, [i cel care i-a condus în }ara F\g\duin]ei dup\ robia
LEGE {I IUBIRE 93

egiptean\ [i care anticipeaz\, la rândul s\u, numele Mântu-


itorului.
În contextul reconstruirii templului a ap\rut o disput\
între cei întor[i din exil, care a întârziat construc]ia. Acest
lucru ne arat\ c\ experien]a exilului a avut consecin]e pe
planul vie]ii spirituale. Unii au devenit mai sensibili la res-
pectarea Legii, al]ii nu. Profetul Agheu subliniaz\ c\ acesta a
fost motivul real al disputei. Majoritatea erau de acord cu
reconstruirea templului, îns\ aceasta nu era o lucrare prioritar\
pentru ei. Prioritar era îns\mân]area p\mântului [i recon-
struirea caselor. Logica aceasta era justificat\ din punct de
vedere uman, îns\ pentru poporul lui Dumnezeu aceast\ ati-
tudine exprima infidelitate, pentru c\ nu era vorba de o simpl\
construc]ie în piatr\, ci de locul în care Dumnezeu ~[i mani-
fest\ prezen]a în mijlocul poporului S\u. Era vorba de temeiul
pe care Israel î[i va reconstrui via]a sa etnic\ [i spiritual\: cu
sau f\r\ Dumnezeu.
În acest context apare vocea profetului Agheu prin care
Domnul atrage aten]ia lui Zorobabel, conduc\torul lui Iuda, [i
lui Iosua, marele preot:
„Este oare, timpul, ca voi s\ locui]i în casele voas-
tre cu pere]ii lucra]i în t\blii, când templul acesta
este în ruin\? (…). Voi a]i sem\nat mult, dar a]i
cules pu]in; a]i mâncat, dar nu v-a]i s\turat; a]i
b\ut, dar nu v-a]i îmb\tat; v-a]i îmbr\cat cu ve[-
minte, dar nu v-au ]inut de cald [i a]i strâns sim-
bria voastr\ ca s\ o pune]i într-o pung\ spart\ (…).
Din ce cauz\ se întâmpl\ aceasta? zice Domnul
Savaot. Din pricina templului Meu care st\ d\râ-
mat, iar voi zori]i cu lucrul, fiecare pentru casa
lui!” (Agheu 1, 4-9).
Dac\ interpret\m textul acesta din perspectiva legilor
ontologice, el vorbe[te nu doar de d\râmarea templului
94 PR. GHEORGHE POPA

exterior, ci de d\râmarea templului interior, în care Dumnezeu


nu mai este primit.
De aceea, la dou\ luni dup\ cuvântul profetic al lui Agheu,
profetul Zaharia va sublinia acela[i lucru [i anume: cauza
dezastrului prin care a trecut poporul a fost infidelitatea lui
fa]\ de Leg\mântul [i Legea lui Dumnezeu. Solu]ia dep\[irii
acestei situa]ii este de ordin spiritual:
„Întoarce]i-v\ c\tre Mine, zice Domnul Savaot, [i
atunci M\ voi întoarce [i Eu c\tre voi”. „Nu fi]i ca
p\rin]ii vo[tri, c\rora le-au propov\duit proorocii
de mai înainte, strigând: Întoarce]i-v\ din c\ile
voastre cele rele [i de la faptele voastre cele rele!
Dar ei n-au ascultat [i nu au voit s\ ia aminte la
Mine, zice Domnul” (Zaharia 1, 3-4).
În mesajul profetului Zaharia descoperim [i faptul c\
Iosua, Marele Preot, prefigureaz\ pe Mesia. În capitolul 2 al
c\r]ii sale, Zaharia transcrie aceast\ prefigurare:
„{i mi-a ar\tat pe Iosua, marele preot, stând îna-
intea îngerului Domnului, [i pe Satana, stând de-a
dreapta lui ca s\-l învinuiasc\. {i a zis Domnul
c\tre Satana: Ceart\-te pe tine Domnul, diavole,
ceart\-te pe tine Domnul, Cel Care a ales Ieru-
salimul! (…). {i era Iosua îmbr\cat în ve[minte
murdare [i st\tea înaintea îngerului. {i a r\spuns [i
a zis celor care st\teau înaintea lui: «Dezbr\ca]i-l
de ve[mintele cele murdare». {i i-a zis lui: «Iat\
]i-am iertat f\r\delegile [i te-am îmbr\cat cu ve[-
mânt de pr\znuire»” (Zaharia 3, 1-4).
Iosua reprezint\, simbolic, natura uman\ ale c\rei „ve[-
minte” originare au fost murd\rite de p\cat. Mesia-Hristos va
restaura aceast\ natur\, [i va asuma, în Persoana Sa divino-
uman\ atât voca]ia de mare preot a lui Iosua, cât [i succe-
siunea davidic\ a tronului.
LEGE {I IUBIRE 95

El „va rezidi templul Domnului. El va purta sem-


nele regale [i va st\pâni [i va domni pe tronul lui
[i un preot va fi la dreapta lui” (Zaharia 6, 13).
Templul pe care îl va rezidi Mesia va fi tocmai natura
uman\ [i nu templul de piatr\, iar templul pe care El îl va
întemeia va fi construit din „pietre vii”, El ~nsu[i fiind „Piatra
cea din capul unghiului” (Efeseni 2, 20).