Harta nu este teritoriul - Articol

Intr-o zi, un profesor preda un curs unui grup de studenti, cand deodata intrerupse
cursul pentru a scoate din servieta sa, un pachet de biscuiti, impachetat intr-o
hartie alba. Si-a justificat gestul spunand ca trebuie neaparat sa manance ceva, in
timp ce intinse pachetul studentilor din primul rand, sa serveasca si ei un
biscuite. Cativa dintre ei luara un biscuite. „Buni biscuitii, nu crezi?”, spuse
profesorul, in timp ce mai lua in mana un al doilea biscuite. Studentii serviti
mestecau de zor in semn ca da. Apoi profesorul indeparta hartia de pe biscuiti si
astfel se vazu pachetul original. Pe pachet era o poza mare cu un caine si apareau
cuvintele „biscuiti pentru caini”. Studentii s-au uitat la pachet socati. La doi le
venea sa vomite asa ca si-au acoperit gura si au fugit la baie. „Vedeti?”, remarca
profesorul, „tocmai am demonstrat ca oamenii nu doar mananca mancare, dar si
cuvinte, iar gustul celor din urma depaseste adesea gustul in sine”.

Profesorul nu era altul decat Alfred Korzybski, tatal semanticilor generale, cel
care a demonstrat in nenumarate feluri ca sistemul nervos si limbajul in sine
limiteaza, ca lumea e de fapt o abstractizare si nu in ultimul rand e autorul
citatului care a devenit una din primele premise NLP, si anume „Harta nu e totuna
cu teritoriul”. In exemplul de mai sus putem traduce foarte bine asta printr-un
citat sinonim care-l folosim in NLP, si anume: „meniul nu e totuna cu mancarea”.
Ganditi-va putin la asta.

Harta nu e totuna cu teritoriul

Orice teorie sau model predat sau invatat in lumea noastra nu e altceva decat o
harta, care are rolul sa ne ajute in reprezentarea unor aspecte ale realitatii
externe, fiind doar o mica parte a realitatii insasi. Si de aici apar foarte multe
confuzii care vin din limitarile celor care ajung sa creada ca teoria si realitatea ar
trebui sa fie aceeasi, si ca ceea ce nu e clar trasat intr-o harta „nu exista”. Foarte
interesant acest concept, despre iluzia in care traim noi crezand ca lucrurile
trebuie sa fie albe sau negre, fix departajabile si stabilite. In schimb, orice harta
nu e decat o forma de abstractizare sistematica si rudimentara a unei realitati
care e mult mai complexa de atat.

Cuvintele ne limiteaza

De altfel, citatul poate fi tradus si inteles prin limbaj. Ce facem noi cu limbajul?
Incercam (si nu vom reusi niciodata) sa transpunem in cuvinte o realitate mult
mai vasta a ceea ce facem, simtim, pentru a putea comunica cu altii. In schimb,
stim cu totii ca un numar de cuvinte nu va putea descrie niciodata exact asa cum
stau lucrurile. Totodata cuvintele nu vor putea exprima niciodata o experienta
intr-un mod precis. Daca ii explici cuiva cu toate cuvintele descriptibile posibile
cum miroase o lacramioara, dar persoana respectiva nu a mirosit vreodata o
lacramioara, nu vei reusi sa o faci sa simta acea lacramioara, chiar daca folosesti
cele mai bune harti descriptibile posibile. Daca tu spui ca „te simti bine”, acest
bine va reprezenta pentru tine o multitudine de senzatii si reactii emotionale si
corporale provenite si ajutate de memoriile tale trecute. Acelasi „ma simt bine”,
va fi inteles si prelucrat de catre mine conform propriei mele harti despre ce
inseamna pentru mine aceste cuvinte si cum rezoneaza ele in mine in acel
moment. Subliniez „acel moment”, deoarece chiar si aceleasi cuvinte spuse intr-
un alt context vor declansa o alta intelegere. Ca sa nu mai spunem ca daca tonul
e diferit, aceleasi cuvinte vor fi interpretate altfel, la fel si daca limbajul corpului
e diferit, vor declansa o alta intelegere. Astfel, acele cuvinte, sunt o harta, un
simbol pentru ceva, dar teritoriul si realitatea care se afla in spatele lor e cu mult
mai larga si diferita. Nu-i asa ca e fascinant?

Teoria in sine este asa. Ganditi-va ca pana si multe ecuatii fizice, care au
supravietuit de-a lungul timpului au primit diverse interpretari, unele au fost
complet demontate si demonstrate a fi false. Asa ca teoria, limbajul, aduc o forma
sintetizata, mai usor de inteles asupra realitatii existente, dar ele nu vor reflecta
niciodata exact asa cum este aceasta realitate. Nu trebuie decat sa privim orice
harta pentru asta si vom putea intelege. Sau sa luam orice cuvant si sa-l
despicam in patru, vom avea aceleasi revelatii. Acum poate devine si mai evident
de ce limbile diferite vor acompania sensuri diferite, tipologii de oameni diferiti si
culturi diferite. Limbile sunt diferite intre ele, cuvintele si forma lor de aranjare e
diferita, vocabularul e diferit, astfel ca daca noi recreem lumea noastra prin
limbaj, un vorbitor nativ de o limba va avea dificultati sa inteleaga lumea descrisa
intr-o alta limba, o va adapta si rearanja conform propriei sale harti, respectiv
cuvinte. Ca sa nu mai vorbim ca exista plusuri si minusuri de cuvinte, adica in
anumite limbi nu exista cuvinte precum in altele si deci apare imposibilitatea de a
intelege ceva ce la tine in dictionarul vorbit si mental nu exista. Nu vei face
altceva decat sa abstractizezi la tine in cap ceva ce la tine nu exista dar mergand
pe o harta deja existenta, cautand similitudini, potriviri, dar care nu reflecta
realitatea in totalitate.

Tu nu esti comportamentul tau!

Cum mai putem corela titlul cu limitarea prin limbaj? Facand asocierea direct cu
noi insine si felul in care ne catalogam sau ii catalogam pe altii. Prin insasi
folosirea cuvantului „esti”/”este”/ „sunt” noi cream ceva static si definit. Cum ne
limiteaza acest lucru? Simplu. Cand noi folosim aceste exprimari cu esti/sunt nu
facem altceva decat sa generalizam un anumit comportament cu identitatea
noastra, personalitatea noastra, care intr-adevar privit dintr-o
perspectiva statica pare greu de schimbat odata ce ajungi sa crezi ca esti
comportamentul tau. Noi frecvent facem aceasta confuzie intre comportament si
Sine. Asociem stari precum a fi nervosi, suparati, nesiguri si toata lista ce poate
descrie stari si comportamente cu Sinele nostru. Si facem la fel si cu ceilalti. In
scurt timp programul nostru de operare preia acest mesaj ca fiind realitate, si in
mintea noastra harta va deveni teritoriu, adica eu devin comportamentul meu.
Astfel, exprimari de genul:

„Esti un nenorocit!”
„Sunt genul de persoana care …”
„Toti romanii sunt …”
„Esti in Romania, nu ai ce sa-i faci!/ Asa este in Romania!”
„Ia-ma asa cum sunt, eu nu am cum sa ma schimb!”
„E un egoist.”

nu fac altceva decat sa creeze o realitate limitata, bazata pe un comportament

predominant sau prezent intr-un anumit moment si context. Odata eticheta pusa
si repetata, mai e un singur pas catre adoptarea acestei etichete de catre Sine. E
periculos, limitativ si total fals. Ce e prea simplu e incomplet si fals, ce e prea
complicat e neutilizabil. Oamenii se schimba in permanenta si sunt capabili de
acest lucru, se schimba in functie de perioade de viata, de context, de situatie. A
spune ca o persoana este „fix asa” este, conform definitiei dragute date tot de
Alfred Korzybski „forma cea mai primitiva de nebunie”. Si nu pot sa spun ca nu
sunt de acord cu aceasta definitie, desi as denumi-o dupa mine „forma cea mai
comoda de autolimitare si autosabotaj”.

Mesajul articolului este simplu. Cu cat te inchizi mai mult si-i inchizi pe ceilalti in
niste generalizari reprezentate de cuvinte si comportamente contextuale te vei
priva de sansa de a descoperi mult mai multe despre lume, acea persoana si
evident propria persoana. Cu cat vei constientiza insa ca harta nu e totuna cu
teritoriul, cuvintele nu sunt totuna cu experienta, comportamentul nu e totuna cu
persoana, vei fi capabil sa devii un mult mai complex observator in lume, vei
putea identifica si mai multe oportunitati si asa zise lumi paralele in jurul sau. Vei
deveni totodata si mult mai flexibil in a mai emite judecati de valoare despre care
tu crezi ca fix asa SUNT. Iar fiind flexibil vei deveni un maestru al primei legi a
ciberneticii si al premisei mele favorite din NLP

Prima lege a ciberneticii: „unitatea cu cele mai multe schimbari comportamentale

controleaza sistemul”.

Premisa NLP: „persoana cea mai flexibila din sistem exercita cea mai mare
influenta asupra sistemului.”

Sursa: http://platinum-development.ro/2013/11/harta-nu-e-totuna-cu-teritoriul/