DREPT COMERCIAL

NOTE DE CURS - SINTEZA

Prof. Dr. Grigore Florescu

CAPITOLUL I – NOTIUNI GENERALE DESPRE DREPTUL COMERCIAL SI ROLUL

SOCIETATILOR COMERCIALE

Cursul de Drept comercial are următoarele obiective principale:

- Însuşirea conceptelor fundamentale ale dreptului comercial;
- Cunoaşterea şi aprofundarea principiilor de drept comercial;
- Formarea unei logici juridice, prin înŃelegerea şi stăpânirea fenomenelor pur specifice
ramurii dreptului comercial;
- Studierea problematicii primei părŃi oferă studentului posibilitatea cunoaşterii structurii
şi conceptelor fundamentale ale dreptului comercial, a mecanismelor de funcŃionare a
acestuia la nivelul comercianŃilor (agenŃilor economici);
- Dobândirea capacităŃii de a aplica informaŃiile teoretice la soluŃionarea unor cazuri de
speŃă.

NoŃiuni introductive
1.1 Actualitatea si importanta dreptului comercial
In tara noastra, evolutia dreptului comercial ca ramura distincta de drept a culminat in
sec. XIX cu aparitia Codului comercial roman adoptat in 1887, principalul izvor de drept
comercial, care a fost aplicat in mod permanent de la data adoptarii sale si pana in 1948,
constituind reglementarea de baza a activitatii comerciale si industriale. Dupa decembrie 1989,
prin trecerea la asa-zisa “economie de piata” si prin necesitatea reglementarii legale a noilor
raporturi juridice aparute, Codul comercial a fost “redescoperit”, putandu-se vorbi chiar de o
adevarata “renastere” a dreptului comercial.

2. NoŃiunea, definiŃia şi obiectul dreptului comercial

2.1 Autonomia dreptului comercial
Reglementarea actuala distincta din dreptul nostru confirma autonomia dreptului
comercial roman. Dreptul comercial este o parte a dreptului privat, impreuna cu dreptul civil.
Desi dreptul comercial contine reglementari speciale, nu este o lege exceptionala, deci nu este de
stricta interpretare si i se poate aplica interpretarea extensiva (gramaticala, logica, prin analogie).
Prin natura lor, majoritatea legilor comerciale sunt supletive, normele imperative in domeniu
fiind limitate la anumite cazuri de exceptie, in special pentru protectia tertilor.
2.2 Conceptia obiectiva si subiectiva si definirea dreptului comercial
Dreptul comercial fiind un drept special, este necesar sa se delimiteze exact domeniul
sau de aplicare cu alte cuvinte “obiectul dreptului comercial”.
Potrivit conceptiei doctrinale clasice, exista doua sisteme care permit stabilirea sferei
aplicabilitatii dreptului comercial: conceptia subiectiva (are in vedere persoana comeciantului) si
conceptia obiectiva (are in vedere natura operatiunii).
Codul comercial roman are la baza sistemul obiectiv, enumerand in art. 3 cca. 20 de
activitati distincte care sunt considerate fapte de comert, enumerarea lor nefiind insa limitativa.
Sistemul obiectiv este completat insa printr-un criteriu subiectiv, prin care sunt supuse dreptului
comercial, conform art. 4, si toate acele operatiuni pe care comerciantul le savarseste in
exercitiul comertului sau. In plus, prin art. 7 Cod comercial, este definita calitatea de comerciant
si, implicit, limitele aplicarii legii comerciale persoanelor care au calitatea de comerciant.
In consecinta, dreptul comercial poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice de
drept privat, aplicabile raporturilor juridice generate de acte sau fapte juridice de comert si la
care participa persoane fizice sau juridice care au calitatea de comercianti.
2.3 Corelarea cu alte ramuri de drept
Mai mult decat oricare alta ramura de drept, dreptul comercial nu poate fi izolat, existand
corelatii stranse cu multe alte ramuri, cum ar fi: dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul
 2
comertului international si dreptul international privat, dreptul administrativ, dreptului financiar,
drept penal.

3. Istoricul si izvoarele dreptului comercial

3.1 Evolutia dreptului comercial in Romania
In 1887 a fost adoptat Codul comercial roman, avand la baza Codul comercial iatalian
(1882) si unele aspecte din legislatia germana, Cod in vigoare si astazi. A fost elaborat in 1938,
dupa cautari si dezbateri indelungate si chiar adoptat in Parlamentul tarii un nou cod comercial,
care trebuia sa intre in vigoare la 1 mai 1939. Din pacate, datorita unor probleme politice, acest
cod denumit “Codul comercial Carol al II-lea” nu a mai intrat in vigoare, astfel ca a ramas in
vigoare vechiul Cod din 1887.
Codul comercial ramane, cel putin prin dispozitiile sale generale privind comertul,
principalul izvor de drept in aceasta materie si sediul celor mai importante institutii juridice ale
materiei dreptului comercial.
3.2 Izvoarele dreptului comercial
Izvoarele dreptului comercial pot fi împărŃite în doua mari categorii, în funcŃie de natura
şi specificul lor şi anume: izvoare normative şi izvoare interpretative.
Izvoare interpretative:
a) ConstituŃia. Legea fundamentala a Ńării reglementează principiile de bază de
desfăşurare şi organizare a activităŃii economice.
b) Codul comercial este principalul izvor de drept comercial. Art.1 din Codul Comercial
Român prevede: “În comerŃ se aplică legea de faŃă. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.”
Prin urmare, în materie comercială izvorul principal de drept îl constituie Codul Comercial
Român împreună cu legile comerciale, iar un izvor subsidiar de drept este Codul civil, atunci
când izvorul principal nu conŃine nici o reglementare.
c) Codul comercial cuprinde numai normele juridice principale, anumite norme juridice
privind activitatea comerciala gasindu-se in legile comerciale speciale si in acest sens
mentionam Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, cu ultimele modificări prin Legea
nr. 441/2006 si OUG nr. 82/2007, Legea nr. 85/2006 privind insolvenŃa, Legea nr.26/1990
privind registrul comertului (cu ultime modificari prin aceleasi legi ca si societăŃile comerciale),
Legea nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, OUG nr. 99/2006
privind instituŃiile de credit, Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de
stat ca regii autonome si societati comerciale, Legea nr. 11/1991 privin combaterea concurentei
neloiale, Legea nr. 58/1934 privind cambia si biletul la ordin, Legea cec-ului nr. 59/1934 etc.
Pentru a se determina caracterul comercial al unei legi speciale trebuie raportata aceasta lege la
Codul comercial, deoarece acesta constituie reglementarea de baza care delimiteaza sfera
activitatii comerciale aflata sub incidenta legilor comerciale.
d) Principiile generale ale dreptului comercial sunt considerate de asemenea izvor de
drept comercial, principalele principii recunoscute de doctrina si practica fiind urmatoarele:
1.Nici o prestatie nu se presupune gratuita in dreptul comercial;
2.Banii trebuie sa produca dobanda;
3.Oricine poate contracta in beneficiul unor terti;
4.In caz de indoiala, trebuie preferata solutia ce faciliteaza creditul si circulatia;
5.Autonomia de vointa este mult mai larga in dreptul comercial;
6.Aparenta are o aplicabilitate mult mai larga in dreptul comercial.
e) Codul civil este principalul izvor de drept subsidiar. De asemenea unele legi speciale
constituie izvor subsidiar pentru dreptul comercial, cum ar fi de exemplu Decretul nr. 31/1954,
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, care contine dispozitii aplicabile si statutului
juridic al comerciantilor.
Ca izvoare interpretative enumerăm:
d) Uzantele sau uzurile comerciale sunt reguli de conduita nascute din practica sociala,
folosite vreme indelungata si respectate ca norme juridice obligatorii. Acestea isi trag existenta
din vointa prezumata a partilor si sunt menite sa lamureasca sensul si limitele acestei vointe.
 3
Existenta acestor uzuri este dedusa din anumite dispozitii ale Codului civil, care in temeiul art.1
C. Com, sunt aplicabile si in dreptul comercial.
e) Doctrina si practica judiciara reprezinta un instrument important de interpretare a
legilor comerciale, solutiile acesteia fiind deseori preluate ulterior de catre legiuitor si transpuse
in acte normative. Nici hotararile judecatoresti nu constituie izvor al dreptului comercial insa si
acestea, ca si doctrina constituie un mijloc important de interpretare si de verificare a eficientei
legii.

4. Faptele si actele de comert

4.1 Fapte de comert definite de Codul Comercial; conceptia legiuitorului roman
Conform sistemului obiectiv toti cei care savarsesc operatiuni considerate ca fiind
comerciale (art. 3 C.com.) sunt supusi Codului comercial si deci legislatiei comerciale. Sistemul
nostru comercial este completat printr-un criteriu subiectiv (art. 4 C.com.), prin aceea ca sunt de
asemenea supuse dreptului comercial, in afara de faptele de comert obiective, si acele operatiuni
pe care comerciantul le savarseste in exercitiul desfasurarii activitatii sale. Raporturile juridice
ce izvorasc din savarsirea acestor activitati sunt guvernate de legea comerciala, indicand o
operatiune comerciala prevazuta de lege, savarsita de un comerciant in exercitiul constant al
profesiunii sale si care obiectiveaza, in sine, aceasta activitate(art. 7 C.com.).
Faptele de comert reprezinta acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin
care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o
interpunere in circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.
4.2. Categoriile de fapte de comert
In literatura noastra juridica s-a propus o clasificare a faptelor de comert in trei mari
categorii: obiective, subiective si unilaterale sau mixte.
Art. 3 din Codul comercial enumera astfel 20 de fapte de comert considerate ca obiective
de legiuitor: obiective, subiective si unilaterale (mixte).
4.3. Faptele de comert obiective si clasificarea acestora
Sunt fapte obiective de comert numai operatiile pe care legiuitorul le defineste in mod
expres in cuprinsul art. 3 si 6 C. com. Comercialitatea acestor fapte de comert prevazute expres
de legiuitor deriva din natura lor si pentru motive de ordine publica.
Intrucat in majoritatea lor faptele de comert obiective sunt astfel prevazute datorita
criteriului economic si a functiei economice a operatiunilor respective, reamintim in continuare
si clasificarea in trei grupe principale acceptata de majoritatea autorilor in materie comerciala:
operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie;
operatiuni care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie (i.e. activitatea
intreprinderilor);
operatiunile conexe sau accesorii.
4.4. Faptele de comert subiective si prezumtia de comercialitate
In continuare prin art. 4 C. Com se precizeaza ca „se socotesc afara de acestea (afara de
cele prevazute in art. 3 C. com. – n.n.) ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale
unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.” Pe
langa faptele considerate obiective, legiuitorul a conferit comercialitate si acelor acte care sunt
savarsite de comerciant, acestea numindu-se fapte de comert subiective.
Din coroborarea art. 7 C. com. cu art. 4 C. com. reiese ca faptele de comert subiective
reprezinta toate actele savarsite de comerciant, cu conditia ca acestea sa fie savarsite in nume
propriu si cu titlu profesional, obisnuit.
Se instituie astfel prin art. 4 C. com. o anumita prezumtie relativa, denumita prezumtia
de comercialitate, care considera ca fapte de comert toate actele si obligatiile comerciantului,
indiferent de izvorul lor, cu exceptiile mentionate expres in art. 4 C. com: a). daca obligatia are
un caracter civil sau b). necomercialitatea rezulta din insusi actul savarsit de comerciant.
4.5. Faptele de comert unilaterale sau mixte si exceptiile de la aplicarea legii comerciale
Prin art. 56 C. com. legiuitorul stabileste ca regula generala regimul juridic comercial al
faptelor de comert unilaterale sau mixte, supunand legii comerciale raportul juridic generat de
ambele parti, chair daca pentru una dintre ele actul respectiv are caracter necomercial. Solutia
 4
adoptata este justificata de unitatea si unicitatea actului juridic incheiat de cele doua parti,
indiferent de natura comerciala sau nu pentru fiecare in parte, deoarece acelasi act juridic
evident nu poate fi supus unor reglementari diferite.
Art. 56 C. com., in care se afla sediul materiei faptelor de comert unilaterale sau mixte,
mai prevede in acelasi timp cu aplicarea legii comerciale ca exista doua limitari in favoarea legii
civile: a). se inlatura aplicarea legii comerciale in cazul dispozitiilor referitoare chiar la persoana
comerciantului si b). in cazul in care legea ar dispune altfel.

5. Comerciantii
5.1. Definitie
Avand la baza sistemul obiectiv, asa cum am mai mentionat in capitolele precedente,
Codul comercial stabileste prin art. 7 cine sunt comerciantii, mai precis cine are aceasta calitate,
fara a da o definitie a comerciantului. Se face deosebire intre persoanele fizice si societatile
comerciale, persoanelor fizice fiindu-le necesare indeplinirea anumitor conditii pentru a dobandi
calitatea de comerciant, pe cand societatilor comerciale, li se atribuie din start calitatea de
comerciant, numai prin simpla lor existenta legala. Se spune astfel ca persoanele fizice devin
comercianti si societatile comerciale se nasc comercianti.
5.2. Principalele consecinte ale dobandirii calitatii de comerciant
Se aplica institutiile comerciale.
Comerciantii sunt supusi unor obligatii profesionale:
- inmatricularea in registrul comertului;
- in decursul realizarii comertului, sa-si inscrie in acest registru toate actele si faptele care
modifica inregistrarea initiala;
- inregistrarea elementelor de identificare (nume, firma, emblema), diverse mentiuni cu
privire la fondul de comert;
- tinerea registrelor proprii;
exercitarea unui comert legal (Legea nr. 11/1991 – art. 4 – 9- defineste actele neloiale);
sanctiunile pentru astfel de fapte nelegale sunt diverse: contraventionale, penale, daune
morale;
pentru actele comerciantului, se aplica prezumtia de comercialitate din art. 4 C. com.;
comerciantii sunt supusi procedurii insolvenŃei, adică reorganizarii si falimentului;
calitatea de comerciant are consecinte chiar si dupa incetarea ei;
Calitatea de comerciant trebuie delimitata de alte profesiuni indeplinite de persoanele fizice.
Astfel, conform doctrinei si practicii judiciare, nu sunt considerati comercianti;
- meseriasii, daca se limiteaza strict la exercitiul meseriei lor si nu savarsesc fapte de comert;
- asociatii societatilor comerciale;
- cei care semneaza cambii, bilete la ordin, cec-uri;
- statul nu este comerciant, dar va fi supus legii comerciale atunci cand se vor incheia acte
comerciale;
- cei care practica profesiuni liberale nu sunt comercianti;
- auxiliarii comertului fac acte de comert pentru altii si nu sunt comercianti;
- agricultorii, asociatiile si fundatiile nu sunt comercianti.
Dovada calitatii de comerciant, fiind o chestiune de fapt, poate fi facuta cu orice mijloace de
proba.
Incompatibilitati. Calitatea de comerciant este incompatibila cu exercitarea altor profesii,
cum ar fi: functia de judecator, functionarii publici, profesiile liberale (avocatii, notarii publici,
medicii, arhitectii etc.), ofiterii, diplomatii.
Interdictii. Anumite activitati nu se pot exercita pe baza liberei initiative: prospectarea si
extractia carbunelui, a minereurilor feroase, nemetalifere, a sarii, a minereurilor de metale rare, a
titeiului si gazelor naturale, prelucrarea tutunului, fabricarea si comercializarea de echipament
militar, munitii si armament, droguri si narcotice, precum si activitatile care constituie monopol
de stat.
Obligatiile profesionale ale comerciantilor. Comerciantii au obligatia sa indeplineasca
anumite formalitati de publicitate, care se realizeaza, in principal, prin publicitatea in registrul
 5
comertului. Astfel, comerciantii au oligatia sa se inmatriculeze in registrul comertului si sa
inregistreze in acest registru mentiunile privind actele si faptele intervenite in cursul exercitarii
si la incetarea comertului (Legea nr. 26/1990).
Alte obligatii ale comerciatilor sunt organizarea si tinerea contabilitatii activitatii comerciale
si exercitarea comertului in limitele concurentei licite.
Identificarea comerciantilor se realizeaza prin firma si sediu, asa cum persoanele fizice se
identifica prin nume si domiciliu. Un alt element de identificare, facultativ insa, este emblema.

6. Fondul de comert
Este un ansamblu de elemente din care unele incorporale, altele corporale, apartinand
unui comerciant, pe care acesta le reuneste in vederea exercitarii comertului.
Elementele incorporale sunt:
- Clientela si vadul
- Dreptul asupra contractului de locatie (sediul)
- Numele si firma
- Emblema
- Marcile de fabrica, comert si servicii
- Brevetele de inventii
- Desenele si modelele industriale
- Alte semne distinctive ale marfurilor (apelatii de origine etc.).
Cu privire la natura juridica a fondului de comert, fondul de comert este considerat de
doctrina ca un bun mobil, incorporal, de natura comerciala.
Fondul de comert poate face obiectul unui aport intr-o societate comerciala. De
asemenea, poate fi vandut, inchiriat, gajat etc.
Mijloacele de aparare a fondului de comert sunt:
- pe cale legislativa, prin reglementarile privind concurenta neloiala;
- pe cale conventionala, conform contractelor dintre parti;
- pe cale jurisdictionala, prin actiuni in justitie pentru concurenta neloiala.

Teste grila pentru verificarea cunostintelor capitolului I

1. Conform art. 7 C.com. sunt comercianŃi :

A. cei care fac fapte de comerŃ , având comerŃul ca profesiune obişnuită ;
B. cei care au săvărşit fapte de comerŃ unilaterale;
C. cei care desfăşoară activităŃi comerciale intamplator

2. Dintre izvoarele de drept normative ale dreptului comercial fac parte:

a. Codul comercial;
b. Doctrina;
c. Principiul general de drept conform căruia autonomia de voinŃă este mult mai
restrânsă în dreptul comecial;
d. Legile civile speciale.
A. a+c
B. a+d
C. c+d
D. b+d

3. Codul comercial cuprinde prevederi referitoare la:

A. definirea actelor şi faptelor de comerŃ
B. cambie şi bilet la ordin
C. procedura insolvenŃei

4. Obiceiul se confundă cu :
 6
A. dosctrina
B. jurisdrudenŃa
C. legea
D. cutuma

5. Nu sunt izvoare normative ale dreptului comercial:

A. Codul civil
B. Codul comercial
C. JurisprudenŃa

6. Poate deveni comerciant:

A. persoana fizică în vârstă de 20 ani pusă sub interdicŃie;
B. minorul în vârstă de 16 ani care a încheiat un contract de muncă;
C. persoana fizică în vârstă de 18 ani;
D. minorul cu capacitate restrânsă de exerciŃiu, cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani.

7. Care dintre următoarele acte şi operaŃiuni sunt comerciale, adică fapte de comerŃ?
A. activitatea de educaŃie şi învăŃământ;
B. activităŃile liberale (independente);
C. adopŃia;
D. cumpărarea de producte sau mărfuri ce se fac pentru consumul personal al
cumpărătorului;
E. întreprinderile de construcŃii.

8. Care dintre următoarele acte juridice privind fondul de comerŃ sunt valabile?
a. vânzarea-cumpărarea fondului de comerŃ;
b. actele referitoare la bunurile exceptate la transfer;
c. gajul asupra bunurilor imobile;
d. transmiterea fondului de comerŃ ca aport la capitalul social.
A. b+c
B. b+d
C. a+d
D. a+b

9. RelaŃia dintre patrimoniul societăŃii şi capitalul social este:

A. patrimoniul societăŃii este întotdeauna egal cu capitalul social;
B. capitalul social este egal cu patrimoniul societăŃii numai în momentul constituirii
acestuia;
C. capitalul social trebuie să fie întotdeauna mai mare decât patrimoniul societăŃii.

10. Sunt considerate fapte de comerŃ subiective:

A. toate contractele unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau nu rezultă
contrariul din însuşi actul respectiv;
B. toate actele savârşite de comerciant, indiferent dacă sunt în nume propriu sau nu;
C. şi obligaŃiile derivând din fapte licite sau din săvărşirea unor fapte ilicite în
legătură cu activitatea comercială a comerciantului.
 7
CAPITOLUL II - SOCIETATILE COMERCIALE

Subcapitolul I – Notiunea de societate comerciala si cadrul legal

Conceptia contractuala e conceptia clasica, traditionala si isi are izvorul in Codul civil, care
reglementeaza contractul de societate. Art. 1491 C. civ. prevede ca societatea este un contract
prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scopul de a imparti
foloasele obtinute.
In conceptia mai moderna "institutionalista", societatea este o institutie, deoarece se creaza o
noua persoana juridica de drept privat, cu viata si structura independenta. Asociatii si actionarii
nu pot interveni in viata societatii decat in cadrul formelor statutare.
In dreptul nostru actual prevaleaza cea de a doua conceptie "institutionalista", autonomia de
vointa aartilor fiind limitata printr-o suma de clauze imperative ce se gasesc in Legea 31/1990,
care au ca scop ocroatirea tertilor si a ordinii publice.

Definitia societatii comerciale

Societatea comercială poate fi definită ca fiind o formă a întreprinderii, cu personalitate
juridică, pe care una sau mai multe persoane o organizează prin actul constitutiv, prin afectarea
de bunuri în vederea îndeplinirii actelor şi faptelor de comerŃ cuprinse în obiectul de activitate
prevăzut în actul constitutiv, în vederea realizării de profit.

Deosebirea societatii comerciale de alte entitati

Societatile comerciale se deosebesc de alte entitati asemanatoare, cum ar fi:
Societatea civila – se constituie pentru a desfasura alte activitati decat cele comerciale; de
regula, nu are personalitate juridica.
Asociatia in participatiune – art. 251 – 255 C. com. – nu are personalitate juridica, nu are capital
propriu, nu intra in faliment.
Asociatii fara scop lucrativ si Fundatii – art. 1491 C. civ. – nu desfasoara activitati comerciale.

Cadrul legal (sediul materiei)

Legea nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, reprezintă legea-cadru, care cuprinde
reglementările generale cu privire la înfiinŃarea, modificarea, funcŃionarea şi încetarea
societăŃilor comerciale (republicata in 2004) si Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului.
Modificarile cele mai recente fac obiectul Legii nr. 441/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990
privind registrul comerŃului, republicată; OUG nr. 82/2007 pentru modificarea si completarea
Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si a altor acte normative incidente; Legea nr.
64/95 este abrogata prin Legea nr. 85/2006 privind insolventa, cat si OG nr. 79/1999 este
abrogata prin OUG nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa.
Si Legea nr. 26/1990 a fost supusa la numeroase modificari, republicata in 1998 si cu
modificari prin OUG 76/2001 (atentie: abrogata prin Legea 359/2004), Legea 161/2003, Legea
1/2005, Legea 441/2006, OUG 119/2006, OUG 82/2007.
Mai avem legea pietei de capital nr. 297/2004 care a suferit adaptari, fiind modificata
prin legea 208/2005, OG 41/2005 si legea 97/2006.
Legislatia bancaraeste de asemenea subiectul abrogarii Legii nr. 58/1998 si cea in
vigoare este OUG nr. 99/2006 privind institutiile de credit si OG 10/2004 aprobata si modificata
prin Legea 278/2004 pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 10/2004 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului instituŃiilor de credit.
In afara acestor acte normative, există o serie de alte acte normative care cuprind norme
speciale referitoare la anumite societăŃi comerciale, cum ar fi: Legea nr. 15/1990 privind
reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, OrdonanŃa
de urgenŃă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăŃilor comerciale, aprobată prin
Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, şi celelalte reglementări în materia privatizării
 8
societăŃilor comerciale cu capital de integral sau parŃial de stat, Legea nr. 32/2000 privind
societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare, OrdonanŃa
Guvernului nr. 51/1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing, republicată, cu
modificările ulterioare, etc.
In fine, în afara normelor de drept intern mai sus menŃionate, în materia societăŃilor
comerciale sunt incidente şi convenŃiile internaŃionale la care România este parte.

Subcapitolul II - Formele societatilor comerciale si clasificari posibile

Societatile comerciale in Romania trebuie in mod imperativ sa fie organizate in una din
urmatoarele 5 forme:
- Societate in nume colectiv – este societatea traditionala, care presupune raspunderea
nelimitata si solidara a asociatilor care o formeaza - SNC;
- Societatea in comandita simpla (capital impartit in parti sociale) - SCS;
- Societatea in comandita pe actiuni (capital impartit in actiuni) - SCA;
Societatile in comandita sunt forme de organizare intermediara: asociatii comanditati
raspund nelimitat, iar asociatii comanditari raspund limitat, in limita capitalului social subscris;
- Societatea pe actiuni – este societatea la care capitalul este impartit in actiuni, care au o
circulatie libera, iar actionarii raspund in limita capitalului subscris - SA;
- Societatea cu raspundere limitata – este cea mai recenta forma de societate, aparuta la
inceputul sec. XIX, in care raspunderea asociatilor este limitata la capitalul subscris, iar
societatea raspunde nelimitat si nu este supusa la infiintare unui regim excesiv de publicitate,
ca in cazul societatilor pe actiuni constituite prin subscriptie publica - SRL.
Dreptul de optiune intre aceste cinci forme este neingradit, cu urmatoarele exceptii:
- Societatea cu asociat unic poate imbraca numai forma SRL;
- In anumite domenii unde se doreste o publicitate mai larga sunt impuse SA – urile
(societatile bancare sau cele din domeniul asigurarilor).
- Societatile cu capital integral de stat, ca urmare a Legii 15/1990 au fost transformate in SA
sau Regii Autonome;
- Societatile de valori mobiliare si societatile privind institutiile financiare nebancare au numai
forma SA.
Caracterul enumerativ al celor cinci forme de societate este limitativ si nu este admisa
constituirea unor societati hibrid, care sa imbrace elemente diverse de la mai multe forme de
societate.

Clasificari posibile
5.1. Dupa numarul asociatilor, societatile comerciale pot fi:
A) pluripersonale - majoritatea societatilor comerciale;
B) unipersonale - reprezinta exceptia - SRL cu asociat unic - este reglementata de art.13, 14
din Legea nr. 31/1990, care are unele caracteristici proprii, cum ar fi:
-neavand mai multi asociati, nu exista Adunare generala;
-asociatul unic are drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru Adunarea generala;
-daca asociatul unic este si administrator, acestuia ii revin si obligatiile prvazute de lege
si pentru aceasta calitate;
-expertiza de evaluare a aporturilor in natura este obligatorie;
-legea impune doua restrictii la SRL-urile cu asociat unic:
o persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura
societate cu raspundere limitata;
o societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu
raspundere limitata alcatuita dintr-o singura persoana.
Atentie, calitatea de asociat la o societate comerciala nu implica si calitatea de
comerciant a respectivului asociat, comerciant devenind numai societatea la a carei formare
participa.
5.2. Dupa natura societatii, exista scietati comerciale de persoane si de capital
 9
Caracteristicile societatilor de persoane:
-au un numar restrans de asociati, avand un caracter “intuitu personae” si este mai pronuntat
caracterul contractual al societatii;
-cauzele care atrag dizolvarea societatilor de persoane sunt diferite de cele care atrag dizolvarea
societatilor de capital, astfel moartea unuia dintre asociati poate duce la dizolvarea societatii de
persoane;
-in categori a societatilor de persoane intra societatile in nume colectiv si societatile in
comandita simpla.
In categoria societatilor de capital intra societatile pe actiuni si societatile in comandita
pe actiuni.
Societatea cu raspundere limitata este o forma mixta intre societatile de persoane si cele
de capital.

5.3. In raport de raspunderea asociatilor, societatile comerciale se impart:

-societati in care asociatii raspund nelimitat, spre exemplu, societatea in nume colectiv;
-societati in care toti asociatii raspund in limita aportului lor la capitalul social: societatile pe
actiuni, societatile cu raspundere limitata.
-societatile in comandita (simpla sau pe actiuni) sunt forme intermediare, in care unii asociati
raspund nelimitat (comanditatii) si altii raspund in limita capitalului subscris (comanditarii).

5.4. Societati comerciale emitente de parti sociale si de actiuni, dupa structura capitalului social
si modul de impartire al acestuia.
Emit actiuni societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni, iar celelalte societati emit parti
sociale. Actiunile pot fi nominative sau la purtator. Actiunile nominative se transmit prin
declaratie facuta in registrul actionarilor societatii care le-a emis, subscrisa atat de cedent cat si
de cesionar, la care se adauga mentiunea facuta pe actiune.
Actiunile la purtator se transmit prin simpla lor predare (traditiune), fara alte proceduri sau
acorduri necesare de la societate, asociati sau alte organisme.
Regimul transmiterii partilor sociale este supus unor restrictii si formalitati obligatorii de
publicitate: este necesar acordul celorlalti asociati (pentru acte “inter vivos” nu si “mortis
causa”- succesiuni) si inregistrarea in Registrul Comertului.

5.5. Societati emitente de titluri comerciale de valoare (de obligatiuni)

Numai societatile comerciale pe actiuni pot emite astfel de titluri, in timp ce toate celelalte
societati nu au dreptul sa emita titluri comerciale de valoare.

Subcapitolul III - Personalitatea juridica a societatii comerciale

Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr. 31/1990, „societatile comerciale cu sediul in Romania
sunt persoane juridice romane”.
Decretul nr. 31/1954 prevede consecintele personalitatii juridice, care sunt valabile si cu
privire la societatile comerciale:
-organizarea de sine-statatoare, ca subiect colectiv de drept;
-un patrimoniu distinct, propriu, autonom;
-realizarea unui anume scop.
In ceea ce priveste patrimoniul propriu, acesta este format din bunurile aduse ca aport la
capitalul social. Ca regula, aceste bunuri intra in proprietatea societatii comerciale, daca statutul
nu prevede altfel.
Creditorii societatii nu au nici un drept asupra bunurilor care formeaza patrimoniul
social, dar au anumite drepturi prin care pot sa-si asigure o pozitie privilegiata: toate bunurile
aduse ca aport la capitalul social formeaza gajul general al creditorilor chirografari.
Obligatiile juridice ale societatii fata de terti nu se pot compensa cu obligatiile juridice
ale tertilor fata de asociati, dar la anumite tipuri de societati (de capital) se pot compensa cu
actiuni emise de societate, prin majorarea capitalului social al acesteia.
 10
Procedura falimentului priveste numai patrimoniul social.
In aceea ce priveste scopul bine definit al unei societati, mentionam ca in actele
constitutive trebuie prevazut obiectul de activitate. Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954,
fiecare persoana juridica are dreptul sa desfasoare numai activitatile pentru care a fost constituita
asa cum sunt prevazute de actele constitutive ale societatii (principiul specialitatii capacitatii de
folosinta).
Ca urmare a acestor elemente constitutive ale personalitatii juridice, dobandirea acestei
implica urmatoarele consecinte juridice:
-societatile comerciale, fiind titulare de drepturi si obligatii, participa in nume propriu la toate
raporturile juridice cu tertii;
-societatile comerciale raspund fata de terti pentru obligatiile asumate, in numele lor, de
persoanele care le reprezinta in mod legal;
-societatile comerciale nu au o raspundere penala
-societatile comerciale -au dreptul sa stea in justitie,
-sunt citate la sediul lor social,
-sunt reprezentate de reprezentantii lor legali;
-societatile comerciale au o vointa proprie, de sine-statatoare, ce se exprima prin organele sale
statutare.
Inca din perioada desfasurarii procedurii legale de constituire a societatii comerciale,
conform art. 33 din Decretul nr. 31/1954, societatea are o capacitate de folosinta restransa in
sensul ca pot fi incheiate numai acele acte juridice necesare dobandirii capacitatii de exercitiu
(acte de constituire, pentru stabilirea sediului, pentru obtinerea unui cont in banca).
Pentru exercitarea capacitatii de folosinta, este necesara dobandirea capacitatii de
exercitiu, prin darea de data certa actului constitutiv si numirea unui administrator, care va avea
astfel capacitatea de exercitiu necesara sa reprezinte societatea.

Răspunderea penală a persoanei juridice

Noile dispozitii ale Codului penal, recent modificat prin Legea nr. 278/2006, prevăd
răspunderea penală a persoanei judidice. Conform legii publicate în Monitorul Oficial
persoanele juridice răspund pentru majoritatea infractiunilor prevăzute de Codul penal. Textul
de lege prevede că „persoanele juridice, cu exceptia statului si autoritătilor publice, răspund
penal pentru infractiunile savîrsite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în
numele persoanei juridice“ (art. 191 C.pen.). Se prevede pentru fiecare infractiune în parte dacă
aceasta atrage si răspunderea persoanei juridice. Răspunderea penală a persoanei juridice nu
exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la savîrsirea
aceleiasi infractiuni. Pentru noua categorie de infractori sînt prevăzute si pedepsel. De
exemplu, tentativa se pedepseste cu amendă cuprinsă între minimul special si maximul amenzii
pentru infractiunea consumată. Pedeapsa principală este amenda de la 25 de milioane de lei la
cel mult 20 de miliarde de lei. În functie de gravitatea infractiunii săvîrsite se pot adăuga una sau
mai multe pedepse complementare. Acestea sînt: dizolvarea persoanei juridice, suspendarea
activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice pe o durata de la unu la trei ani,
interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice, pe o durata de la unu la trei ani,
precum si interzicerea accesului la anumite resurse financiare, pe o durată de la unu la trei ani,
inchiderea unor puncte de lucru. Tot pedeapsă complementară este afisarea hotărîrii de
condamnare sau difuzarea acesteia, prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial sau presa scrisa
sau audiovizual sau alte mijloace desemnate de instanta (publicitate negativa).

Elementele de identificare a societatilor comerciale

Denumirea societatii trebuie sa o identifice de alte societati comerciale. Din denumirea
SRL-ului poate face parte si numele unui asociat si trebuie sa reflecte obiectul sau de activitate.
La SA nu exista nici o restrictie, cu exceptia celei general valabile, ca denumirea sa fie, in
primul rand, in limba romana si sa nu creeze confuzii cu alte societati.
Emblema este un semn distinctiv care o deosebeste de alte societati. Ca si denumirea, se
inregistreaza la registrul comertului, dar nu este obligatorie.
 11
Sediul este un alt element important de identificare. O societate poate avea si sedii
secundare.
Nationalitatea societatii in dreptul roman este stabilita conform teoriei sediului principal
al societatii – a se vedea si Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat.

Forme de organizare a societatilor comerciale

Filiala (art. 42 – Legea 31/1990) este tot o persoana juridica-societate comerciala,
constituita de societatea mama, care detine majoritatea capitalului social.
Sucursala nu este o societate independenta, ci un dezmembramant (art. 43 – Legea nr.
31/1990); se infiinteaza din fondurile societatii mama, care raspunde pentru activitatea
sucursalei; trebuie inregistrata atat la registrul societatii mame, cat si la cel de la locul unde este
infiintata.
Sediile secundare, birourile sau punctele de lucru, agentiile etc. se inregistreaza doar in
registrul comertului de la sediul societatii mama si evident nu au personalitate juridica.
Reprezentanta comerciala este reglementata de Decretul nr. 122/1990 si nu are
personalitate juridica; nu se inregistreaza la registrul comertului, ci la Ministerul Industriei si
Comertului; nu poate desfasura activitati de comert, ci poate doar reprezenta local societati
comerciale straine.
Grupurile de societati – sistemul societar si in alte sisteme de drept - Anglia si SUA -
Holding, Grupuri de societati in Franta, Carteluri in Germania, etc. In tara nostra materia
grupurilor de interes economic este reglementata prin legea nr. 161/2003 si OUG 119/2006.
Grupurile de interes economic se constituie ca persoană juridică cu caracter sui-generis,
chiar dacă reprezintă o asociere între două persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioadă
determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităŃii economice a membrilor săi, precum şi
al îmbunătăŃirii rezultatelor activităŃii respective, asociere ce are scop patrimonial şi deci,
personalitate juridică. Această enitate a fost concepută ca o structură juridică situată între
societatea comercială şi asociaŃie, în care voinŃa membrilor care o constituie este dominantă în
organizarea şi funcŃionarea ei. Liantul care stă la baza constituirii grupului de interes economic
este interesul economic comun al membrilor fondatori. Potrivit legii, grupul de interes economic
poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant. Criteriul de distincŃie îl reprezintă
caracterul activităŃii; grupul va avea calitatea de comerciant dacă actele şi operaŃiunile pe care le
realizează sunt fapte de comerŃ. Actul constitutiv trebuie sa imbrace forma autentica, numărul
membrilor unui grup poate fi intre 2 şi 20, grupul se poate constitui chiar fără capital. Grupul de
interes economic se aseamănă cu societăŃile în nume colectiv. Înmatricularea grupului de interes
economic nu prezumă calitatea de comerciant a acestuia, desi astfel dobâdeşte personalitate
juridică de la data înmatriculării sale în registrul comerŃului.
Societatile multinationale, transnationale, internationale sunt notiuni economice si nu isi
gasesc de regula reglementari legale in legislatiile nationale si evident nici in legislatia
comerciala din Romania.

Subcapitolul IV - Modul de constituire al societatii comerciale

Societatea comerciala are o dubla natura juridica fiind atat un contract cat si o institutie.
Este cazul a se deosebi intre societatile care se constituie prin subscriptie publica de cele
care se constituie prin subscriptie simultana.
In cazul societatilor constituite prin subscriptie publica se vor aplica prevederile art. 17-
34 din Legea nr. 31/1990.
In cazul societatilor comerciale care se constituie prin subscriptie simultana deosebim
urmatoarele etape principale:
Verificarea disponibilitatii denumirii/emblemei societatii comerciale urmata de rezervarea
acesteia/acestora;
Elaborarea documentelor constitutive, care trebuie sa cuprinda anumite specificatii (redactare act
constitutiv, incheierea unor contracte de inchiriere, vanzare-cumparare, etc. pentru sediul
social, deschidere cont bancar - pentru realizarea aporturilor la capitalul social etc.);
 12
Semnarea la notar (in anumite cazuri) sau darea de data certa documentelor constitutive, conditie
ceruta ad validitatem;
Depunerea capitalului social la o banca din Romania, cel putin in cuantumul minim legal;
Obtinerea unor avize prealabile;
Depunerea documentelor la registrul comertului pentru inregistrarea societatii;
Faza judiciara - autorizarea infiintarii societatii de catre judecatorul delegat;
Publicarea extrasului de pe hotararea de infiintare -incheiere- data de judecatorul delegat, in
Monitorul Oficial;
Inregistrarea societatii in registrul comertului si eliberarea certificatului de inmatriculare, care
contine codul unic de inregistrare.

Subcapitolul V - Actul constitutiv

Continutul actului constitutiv este stabilit prin art. 7 (pentru societatile de persoane si
SRL) si art. 8 (pentru SA) din Legea nr. 31/1990.

Conditiile de fond ale actului constitutiv

Art. 948 C. civ., aplicabil si actului constitutiv, stabileste conditiile de fond ale actului
juridic:
- consimtamantul valabil exprimat;
- capacitatea deplina de exercitiu a partilor contractante;
- obiectul licit si moral al actului (obiectul de activitate al societatii);
- cauza sau scopul moral a actului;
Clauza leonina (prin care o parte primeste tot profitul societatii) este interzisa prin art. 1513
C. civ., fiind considerata imorala.

Conditiile de forma ale actului constitutiv

- data certa sau autentificarea actului constituitiv ceruta ad validitatem – art. 5 alin. 6 din
Legea nr. 31/1990;
- publicitatea ceruta de lege pentru infiintarea societatii (art. 50, 51 si 52 din Legea nr.
31/1990).

Statutul interimar al unei societati

Art. 46, 47 si 48 din L 31/1990 prevad masurile ce trebuie luate de catre asociati si de catre
judecatorul delegat in cazul incalcarii cerintelor legale de constituire a societatii. Fondatorii
societatii sau reprezentantii acestora raspund pentru actele incheiate in perioada dintre semnarea
actului constitutiv si dobandirea personalitatii juridice de catre societatea nou infiintata. Legea
nr. 31/1990 contine un capitol distinct (Cap. IV), urmarindu-se un echilibru intre nevoia de a
apara interesele tertilor si societatii si necesitatea de a respecta dispozitiile imperative ale legii.
Regula o constituie actiunea in normalizare sau regularizare, prin care se inlatura aspectele
neconforme cu legea constatate anterior constituirii societatii sau chiar ulterior constituirii.
Actiunea in nulitate ramane doar o exceptie, care intervine in cazurile expres prevazute de lege.

Nulitatea societatilor comerciale

Potrivit art. 56 din Legea nr. 31/1990, nulitatea unei societati inmatriculate in registrul
comertului poate fi declarata numai de tribunal si numai in unul din urmatoarele cazuri:
a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situaŃiile prevăzute la
art. 5 alin. (6);
b) toŃi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăŃii;
c) obiectul de activitate al societăŃii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăŃii;
e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăŃii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăŃii, obiectul său de activitate, aporturile
asociaŃilor sau capitalul social subscris;
 13
g) s-au încălcat dispoziŃiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociaŃi, prevăzut de lege.
Declararea nulitatii nu are efect retroactiv, iar efectul ei este dizolvarea si lichidarea
societatii.

Principalele clauze ale actului constitutiv

Partile:
Potrivit art.3 din Legea nr.31/1990, persoanele care au consimtit la incheierea actului
constitutiv al unei societati comerciale cu raspundere limitata sau in nume colectiv poarta
denumirea de asociati; cele care au incheiat actul constitutiv al unei societati comerciale pe
actiuni poarta denumirea de actionari, iar in cazul societatilor comerciale in comandita simpla/pe
actiuni avem doua categorii de asociati: comanditarii si comanditatii.
In principiu, orice persoana fizica sau juridica poate fi parte intr-un contract de societate.
Insa, legea prevede si anumite exceptii:
- INCAPACITATI: potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.31/1990, „Nu pot fi fondatori
persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă,
dare sau luare de mită, precum şi pentru infracŃiunile prevăzute la art. 143-145 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenŃei sau pentru cele prevăzute de prezenta lege.”
- In cazul persoanelor juridice, libertatea acestora de asociere este limitata de principiul
specialitatii capacitatii de folosinta, reglementat de Decretul nr. 31/1954.
- O persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura
societate cu raspundere limitata (art. 14 alin.1).
- Potrivit art. 82 alin.1, asociatii nu pot lua parte, ca asociati cu raspundere nelimitata, in
alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate fara consimtamantul celorlalti
asociati.
Denumirea societatii; Firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi
exercita comertul si sub care semneaza. Firmele si emblemele vor fi scrise in primul rand in
limba romana. Exista anumite reguli cu privire la denumirea societatii, cuprinse in Legea
26/1990. Astfel, firma unei societati in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin
unuia dintre asociati, cu mentiunea "societate in nume colectiv", scrisa in intregime. Firma unei
societati in comandita simpla trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociatii
comanditati, cu mentiunea "societate in comandita", scrisa in intregime. Firma unei societati pe
actiuni sau in comandita pe actiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi
de firma altor societati, si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate pe actiuni"
sau "S.A." ori, dupa caz, "societate in comandita pe actiuni". Firma unei societati cu raspundere
limitata se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numeie unuia sau al mai
multor asociati, si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate cu raspundere
limitata" sau "S.R.L." Firma sucursalei din Romania a unei societati straine va trebui sa cuprinda
si mentiunea sediului principal din strainatate. Orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de
cele existente. Cand o firma noua este asemanatoare cu o alta, trebuie sa se adauge o mentiune
care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea
felului de comert exercitat sau in orice alt mod. Oficiul registrului comertului va refuza
inscrierea unei firme care, fara a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu
alte firme inregistrate. Nici o firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de
comerciantii din sectorul public.
Emblema societatii, daca este cazul; Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un
comerciant de un altul de acelasi gen.
Sediul principal si sediile secundare-sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati
fara personalitate juridica-atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru
infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;
Forma societatii: potrivit art. 2 din Legea nr.31/1990, o societate comerciala se poate
constitui numai in una din formele enumerate limitativ: societate in nume colectiv; societate in
 14
comandita simpla; societate pe actiuni; societate in comandita pe actiuni; societate cu raspundere
limitata;
Durata societatii; Nu exista restrictii legale, fiind posibila si durata nelimitata.
Obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale; obiectul
de activitate trebuie sa fie licit si sa nu fie contrar ordinii publice si bunelor moravuri; pentru
anumite activitati pot fi necesare autorizatii administrative; obiectul de activitate al societatii
urmeza a fi exprimat folosind Codificarea Activitatilor din Economia Nationala (codul CAEN) –
Modificat prin Ordinul 337/2007 ale caror prevederi vor intra in vigoare de la 01.01.2008. Exista
anumite activitati care nu pot forma obiectul de activitate al unei societati comerciale (vz. H.G.
nr.1323/1990).
Capitalul social. Potrivit dispozitiilor art. 56, lit. f din Legea societatilor comerciale, mentionarea
capitalului social subscris de catre asociatii/actionarii societatii este o clauza obligatorie in actul
constitutiv al societatii comerciale, absenta acesteia fiind sanctionata cu nulitatea societatii.
Capitalul social poate fi definit ca suma totala, exprimata in bani, a valorii contributiilor
asociatilor la constituirea patrimoniului social al societatii. Contributiile asociatilor la
constituirea patrimoniului social poarta denumirea de aporturi, care pot fi: in numerar, in natura,
in creante si in munca. Potrivit dispozitiilor art. 16 din legea 31/1990, aporturile in numerar sunt
obligatorii la constituirea oricarei forme de societate. Aporturile in natura sunt admise la toate
formele de societate. Aporturile in creante nu sunt admise la societatile pe actiuni care se
constituie prin subscriptie publica si nici la societatile in comandita pe actiuni sau cu raspundere
limitata. Textul legal se refera la creante ale asociatilor impotriva unor terti, si nu la creante ale
societatii asupra asociatilor, caz in care este permisa majorarea capitalului social cu astfel de
creante. In ceea ce priveste aporturile in munca, potrivit alin. 5 al aceluiasi articol, asociatii in
societatea in nume colectiv si asociatii comanditati se pot obliga la prestatii in munca cu titlu de
aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social.
Capitalul social se evidentiaza contabil in pasiv. Este divizat in anumite fractiuni (parti sociale
sau actiuni, in functie de forma de societate) - vz. art. 10, 11 si 91 si urm. din Legea nr. 31/1990.

Subcapitolul VI – Organele societatii comerciale (functionarea societatii comerciale)

Organele societatii comerciale

Organul suprem de decizie al unei societati comerciale este Adunarea generala a
actionarilor/asociatilor. Potrivit art. 117 din Legea nr.31/1990, Adunarea generala va fi
convocata de administratori (consiliul de administratie) sau directorat de cate ori va fi nevoie, in
conformitate cu dispozitiile actului constitutiv, in scris, aratandu-se locul, ora, data, precum si
ordinea de zi, cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor
adunarii. Cand in ordinea de zi figureaza propuneri pentru modificarea actului constitutiv,
convocarea va trebui sa cuprinda textul integral al propunerilor. De asemenea, convocarea va fi
publicata in Monitorul Oficial, Partea a IV-a, si intr-unul dintre ziarele de larga raspandire din
localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate.
Daca toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta prin scrisoare
recomandata sau, daca actul constitutiv permite, prin scrisoare simpla, expediata cu cel putin 30
zile inainte de data tinerii adunarii, la adresa actionarului.
In Adunare, actionarii pot fi prezenti personal sau pot fi reprezentati in baza unei procuri
speciale. Sedinta este condusa de Presedintele Consiliului de Administratie, respectiv al
directoratului si se consemneaza intr-un proces-verbal, intocmit de 1-3 secretari, care redacteaza
si lista privind prezenta actionarilor. Secretar al Sedintei poate fi orice persoana participanta la
sedinta, dintre actionarii prezenti.
In cadrul sedintei administratorii, care sunt si actionari, nu pot vota cu privire la
descarcarea lor de gestiune (art.126). Nu pot vota si trebuie sa se abtina actionarii care, personal
sau ca mandatar, au un interes contrar societatii. Nu pot vota de asemenea actionarii care nu si-
au varsat actiunile in termenul prevazut de lege si au fost pusi in intarziere. Nu au drept de vot
actionarii care detin actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot (art. 95 din
Legea nr. 31/1990).
 15
Adunarile pot fi:
- ordinare;
- extraordinare;
- speciale (reglementate de art. 96, la care participa anumite categorii de
acŃionari).
In functie de felul Adunarii se stabilesc competentele si conditiile de prezenta.
In cazul actionarilor care nu au capacitatea legala, ca si in cazul persoanelor juridice,
participarea la adunarea generala se realizeaza prin reprezentantii lor legali, care pot fi
reprezentati prin procura speciala.
Dreptul de vot este strans legat de participarea la capitalul social, astfel ca, potrivit legii,
art. 101, orice actiune achitata da dreptul la un vot in adunarea generala, daca prin actul
constitutiv nu s-a prevazut altfel.
Adunarea generala ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 5 luni de la
incheierea exercitiului financiar (art. 111).
In afara de dezbaterea altor probleme inscrise pe ordinea de zi, adunarea generala are si
urmatoarele atributii:
să discute, să aprobe sau să modifice situaŃiile financiare anuale, pe baza rapoartelor
prezentate de consiliul de administraŃie, respectiv de directorat şi de consiliul de supraveghere,
de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar, şi să fixeze dividendul;
b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraŃie, respectiv ai consiliului de
supraveghere, şi cenzorii;
b1) în cazul societăŃilor ale căror situaŃii financiare sunt auditate, să numească şi să fixeze
durata minimă a contractului de audit financiar, precum şi să revoce auditorul financiar;
c) să fixeze remuneraŃia cuvenită pentru exerciŃiul în curs membrilor consiliului de
administraŃie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, şi cenzorilor, dacă nu a fost
stabilită prin actul constitutiv;
d) să se pronunŃe asupra gestiunii consiliului de administraŃie, respectiv a directoratului;
e) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate, pe
exerciŃiul financiar următor;
f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinŃarea uneia sau a mai multor unităŃi ale
societăŃii.
Pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care
sa detina cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar hotararile pot fi luate de
actionarii ce detin majoritatea voturilor exprimate, daca in actul constitutiv sau in adunare nu se
preved conditii mai ridicate de cvorum si o majoritate mai mare.
Daca adunarea nu poate lucra din cauza neintrunirii conditiilor sus-mentionate, adunarea
ce se va intruni dupa a doua convocare poate sa delibereze asupra problemelor puse pe ordinea
de zi a celei dintai adunari, indiferent de cvorumul intrunit, luand hotarari cu majoritate voturilor
exprimate.
Adunarea generala extraordinara (art. 113) se intruneste ori de cate ori este necesar a se lua o
hotarare pentru:
a) schimbarea formei juridice a societăŃii;
b) mutarea sediului societăŃii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societăŃii;
d) înfiinŃarea sau desfiinŃarea unor sedii secundare: sucursale, agenŃii, reprezentanŃe sau alte
asemenea unităŃi fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societăŃii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acŃiuni;
h) fuziunea cu alte societăŃi sau divizarea societăŃii;
i) dizolvarea anticipată a societăŃii;
i1) conversia acŃiunilor nominative în acŃiuni la purtător sau a acŃiunilor la purtător în acŃiuni
nominative;
j) conversia acŃiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
 16
k) conversia unei categorii de obligaŃiuni în altă categorie sau în acŃiuni;
l) emisiunea de obligaŃiuni;
m) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută
aprobarea adunării generale extraordinare.
Pentru validitatea deliberarilor Adunarii generale extraordinare, cand actul constitutiv nu
prevede altfel, la prima convocare, este necesara prezenta actionarilor reprezentand cel putin o
patrime din numarul total de drepturi de vot, iar hotararile trebuie luate cu majoritatea voturilor
detinute de actionarii prezenti si reprezentati. Decizia de modificare a obiectului principal de
activitate al societăŃii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei
juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societăŃii se ia cu o majoritate de cel puŃin două
treimi din drepturile de vot deŃinute de acŃionarii prezenŃi sau reprezentaŃi. La convocarile
urmatoare,este necesara prezenta actionarilor cel putin o cincime din numarul total de drepturi
de vot.
Adunarea Generala Extraordinara poate decide oricand asupra unor probleme care intra in sfera
competentei Adunarii Generale Ordinare, dar reciproca nu este valabila.
De asemenea, potrivit art. 114 din Legea nr. 31/1990, republicata, Adunarea Generala
Extraordinara va putea delega consiliului de administratie, respectiv directoratului, sau, dupa
caz, administratorului unic, in conditiile prevazute de actul constitutiv si cu majoritatile stabilite
de lege pentru validitatea deliberarilor Adunarii Generale Extraordinare (art.115), exercitiul
urmatoarelor atributii:
-mutarea sediului societatii;
-schimbarea obiectului de activitate al societatii (dar nu cel principal);
-infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare (daca prin actul constitutiv nu se prevede
altfel);
-majorarea capitalului social.
Efectele hotărârii adunării generale. Căile de atac -AcŃiunea în anularea hotărârii adunării
generale. Hotărârile adunării generale luate în limitele legii sau actului constitutiv sunt
obligatorii chiar şi pentru asociaŃii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Pentru a
se opune acestor efecte, asociaŃii pot să solicite instanŃei anularea hotărârii adunării generale
care este contrară legii sau actului constitutiv. FaŃă de dreptul comun, acest tip de acŃiune este
reglementat de o serie de norme de procedură speciale, cuprinse în art. 131 din Legea nr.
31/1990, aplicabil nu numai societăŃilor pe acŃiuni, ci şi celorlalte forme de societăŃi comerciale.

Administratorii societatii.
Vointa sociala exprimata in cadrul Adunarilor Generale trebuie adusa la indeplinire prin acte
concrete de conducere si executie, ceea ce inseamna practic administrarea sau gestiunea
societatii. Administratorii sunt, de regula, persoane fizice care au capacitate deplina de exercitiu,
fiind permisa si alegerea unei persoane juridice, care va fi reprezentata legal printr-o persoana
fizica - reprezentant permanent. Legea societatilor comerciale stabileste anumite interdictii
pentru administratori. Astfel nici o persoana fizica nu poate cumula mai mult de 5 mandate in
consilii de administratie sau consilii de supraveghere (in SA) concomitent (art. 15316), iar la
societatile in comandita, numai asociatii comanditati pot fi administratori (art. 88).
Administratorii sunt desemnati de Adunarea Generala, cu cvorumul specific fiecarei forme de
societate (SNC, SCS - majoritate absoluta de voturi; SA, SCA si SRL - dubla majoritate - de
voturi si de asociati). Organul de administrare al societăŃii comerciale sunt administratorii
acesteia, respectiv unul sau mai mulŃi, constituiŃi sau nu în cadrul unui Consiliu de
AdministraŃie. Consiliul de administraŃie poate delega conducerea societăŃii unuia sau mai
multor directori, numind pe unul dintre ei director general, iar directorii pot fi numiŃi dintre
administratori sau din afara consiliului de administraŃie (art. 143).
In reglementarea actuala legiutorul a introdus doua sisteme de administrare a societatii
si anume sistemul unitar (art. 137 si urm.) in baza caruia administrarea societatii se face de
catre consiliul de administratie si sistemul dualist (art. 153 si urm.) in baza caruia administrarea
societatii se face de catre consiliul de supraveghere si de catre directorat. Exista insa si prevederi
comune celor doua sisteme de administrare (art. 15312 si urm.). Directorii şi membrii consiliului
 17
de administraŃie, respectiv membrii directoratului şi cei ai consiliului de supraveghere, sunt
obligaŃi să participe la adunările generale ale acŃionarilor.
Consiliul de supraveghere indeplineste doar functii legate de supravegherea activitatii
directorilor si de mentinerea legaturii dintre acest organ pur executiv cu adunarea generala, iar
directorii reuniti in directorat indeplinesc doar atributii de executie a deciziilor luate de catre
consiliul de supraveghere si de catre Adunarea generala. În aprecierea independenŃei unui
membru al consiliului de supraveghere trebuie respectate cel puŃin criteriile reglementate la art.
1382 alin. 2 prevazute pentru aprecierea independentei administratorului.
Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel puŃin 2
membri ai consiliului şi însărcinate cu desfăşurarea de investigaŃii şi cu elaborarea de
recomandări pentru consiliu. Si in cazul sistemului unitar in reglementarea actuala sunt detaliate
atributiile si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un director al societatii, ca organ
executiv al societatii.
SocietăŃile pe acŃiuni ale căror situaŃii financiare anuale fac obiectul unei obligaŃii legale
de auditare sunt administrate de cel puŃin 3 administratori. Trebuie retinut ca societăŃile care
optează pentru sistemul dualist de administrare nu vor aplica dispozitiile legale legate de
activitatea cenzorilor.
Raporturile juridice dintre societate si administratori sunt specifice unui contract de
mandat, administratorii raspunzand fata de societate pentru modul de indeplinire a obligatiilor ce
le revin conform legii sau actului constitutiv. Alin. 3 al art. 1371 prevede ca pe durata îndeplinirii
mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. În cazul în care
administratorii au fost desemnaŃi dintre salariaŃii societăŃii, contractul individual de muncă este
suspendat pe perioada mandatului.

Cenzorii societatii.
Sunt persoane care au atributii de control si supraveghere a administratorilor. Cenzorii pot fi
asociaŃi sau neasociaŃi, cu excepŃia a cel puŃin unuia dintre ei, care trebuie să fie expert contabil
sau contabil autorizat sau terŃ ce exercită profesia individual ori în forme asociative (art. 161).
Cel puŃin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat în condiŃiile legii sau expert
contabil, iar numărul cenzorilor trebuie să fie impar. Art. 160 prevede ca situaŃiile financiare ale
societăŃilor comerciale supuse obligaŃiei legale de auditare vor fi auditate de către auditori
financiari persoane fizice sau persoane juridice -, în condiŃiile prevăzute de lege. SocietăŃile pe
acŃiuni care optează, în temeiul art. 153, pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse
auditului financiar. SocietăŃile comerciale ale căror situaŃii financiare anuale sunt supuse
auditului financiar, potrivit legii sau deciziei acŃionarilor, vor organiza auditul intern potrivit
normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România. La societăŃile comerciale ale
căror situaŃii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea
generală ordinară a acŃionarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor,
după caz. Conditiile de exercitare ale calitatii de cenzor, atributii, drepturi si obligatii, incetarea
calitatii si raspunderea acestora sunt reglementate la art. 159 – 166.
Alte clauze. Actele constitutive ale societatilor pot cuprinde si alte clauze, cum ar fi cele privind
obligatiile partilor, cele referitoare la modificarea actului constitutiv, cvorum, distribuirea
dividendelor, dizolvarea si lichidarea societatii, fuziunea si divizarea, solutionarea litigiilor.

Subcapitolul VII - Modificarea societatilor comerciale

Aceasta notiune cuprinde orice schimbare privind elementele prevazute in actul

constitutiv. Astfel, societatea comerciala continua sa existe, subzista ca persoana juridica, chiar
daca se modifica unele dintre datele pe care le-a avut la constituire.
Orice modificare a actului constitutiv se va face cu respectarea conditiilor de fond si de
forma prevazute de lege pentru incheierea lui, conform art. 204 -206.
Legea impune anumite conditii specifice fiecarei modificari, dupa cum urmeaza:
1. Majorarea capitalului social. Se poate realiza prin mai multe modalitati:
noi aporturi in numerar sau natura (art. 210);
 18
incorporarea rezervelor;
incorporarea profitului sau a primelor de emisiune;
compensarea creantelor asupra societatii cu actiuni ale acesteia.
Majorarea prin noi aporturi in numerar sau natura se realizeaza prin emiterea de noi
actiuni sau prin majorarea valorii celor existente. In orice caz, nu se pot emite noi actiuni pana
cand cele existente nu sunt platite integral. Hotararea de majorare de capital trebuie adusa la
indeplinire in maxim un an de la luarea ei (art. 219). Noua modificare prin Legea 441/2006
reglementeaza si majorarea capitalului in cazul unui capital autorizat (art. 2201). Capitalul
autorizat reprezinta o valoare nominala pana la care poate fi majorat capitalul social prin decizia
CA sau a directoratului.
2. Reducerea capitalului social. Se poate realiza prin:
micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale;
reducerea valorii nominale a actiunilor sau partilor sociale;
dobandirea propriilor actiuni, urmata de anularea lor.
Reducerea de capital poate avea ratiuni diferite, cum ar fi inregistrarea de pierderi,
scutirea asociatilor de varsamintele datorate sau restituirea catre actionari a a unei cote-parti din
aporturi, proportionala cu reducerea. Va putea fi realizata numai dupa trecerea a doua luni din
ziua publicarii hotararii de reducere in Monitorul Oficial, perioada in care orice creditor al
societatii poate face opozitie (art. 208).
3. Prelungirea duratei societatii. Trebuie realizata inainte de expirare si nu atrage crearea unei
noi persoane juridice. Si la aceasta modificare creditorii se pot opune, in conditiile art. 206 din
Legea 31/1990.
4. Schimbarea obiectului de activitate, a sediului social sau a formei societatii nu ridica
probleme deosebite, fiind necesara respectarea conditiilor de fond si de forma cerute la orice
modificare. Cele de fond se refera la conditiile generale pentru validitatea conventiilor
(consimtamant, capacitate, obiect, cauza), iar cele de forma la data certa a actului (sau forma
autentica, in anumite cazuri conform legii), inregistrarea modificarii la Registrul Comertului si
publicarea in Monitorul Oficial a hotararii Adunarii Generale sau a actului aditional.
5. Fuziunea si divizarea societatilor. Sunt procedee de tehnica juridica prin care se restructureaza
societatile comerciale (art. 238 – 2511 din Legea 31/1990).
Fuziunea este o operatiune de concentrare si se realizeaza prin absorbtie sau contopire şi
poate îmbrăca două forme - absorbŃia, prin care o societate înglobează una sau mai multe
societăŃi, care îşi încetează astfel existenŃa; sau- contopirea, prin care două sau mai multe
societăŃi se reunesc, încetându-şi fiecare existenŃa şi constituind o persoană juridică nouă.
Divizarea este operaŃiunea prin care patrimoniul unei societăŃi comerciale se împarte
între două sau mai multe societăŃi. Divizarea poate fi totală sau parŃială (denumită de Legea nr.
31/1990 desprindere): divizarea totală, prin care societatea îşi încetează existenŃa, patrimoniul
său împărŃindu-se între două sau mai multe societăŃi nou constituite; desprinderea (divizarea
parŃială), prin care o parte din patrimoniu societăŃii, care îşi continuă existenŃa, se desprinde şi se
transmite către una sau mai multe societăŃi care iau astfel fiinŃă.
In ambele cazuri este necesara intocmirea de catre administratori a unui proiect de
fuziune sau divizare, informarea asociatilor despre aceasta masura, intrunirea unei Adunari
Generale a fiecareia dintre societatile implicate, inregistrarea modificarii la Registrul Comertului
si eventual, inregistrarea societatii nou aparute, sau radierea celei vechi, daca este cazul.
Efectele fuziunii prin absorbŃie sunt (art. 250): societatea absorbită îşi încetează
existenŃa; societatea nou înfiinŃată preia drepturile şi obligaŃiile societăŃii care îşi încetează
existenŃa, operând de asemenea o transmisiune universală.
În cazul divizării (totale), societăŃile care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund
faŃă de creditori pentru obligaŃiile societăŃii care şi-a încetat existenŃa prin divizare, proporŃional
cu valoarea bunurilor dobândite, în afară de cazul în care prin actul de divizare s-au stabilit alte
proporŃii. Dacă nu se poate stabili societatea răspunzătoare pentru o obligaŃie, societăŃile care au
dobândit bunuri prin divizare răspund solidar. Aceste reguli sunt aplicabile şi divizării parŃiale
(desprinderea), conform art. 2501.
 19
6. Cesiunea unor parti din capitalul social. Este posibila numai daca in actul constitutiv al
societatii a fost permisa. In principiu este admisa atat intre vii cat si mortis causa. La societatile
de persoane cesiunea poate leza caracterul intuitu personae al acestor societati. Cedentul
raspunde de varsarea integrala a capitalului social si ramane raspunzator fata de terti pentru
operatiunile anterioare sau in curs. Este necesara intocmirea a trei documente distincte: hotararea
Adunarii generale, contractul de cesiune si actul constitutiv modificat. Cesiunea este opozabila
tertilor din momentul inregistrarii la Registrul Comertului.
Transmiterea partilor sociale către persoane din afara societăŃii este permisă numai dacă
a fost aprobată de asociaŃi reprezentând cel puŃin trei pătrimi din capitalul social (art. 202). La
societatile pe actiuni exista anumite restrictii legale sau conventionale (asa-numitele "clauze de
agrement").
7. Excluderea asociatilor. Este o necesitate la societatile de persoane (SNC, SCS, SRL) si este
prevazuta de lege pentru a apara societatea, fiind in acelasi timp si o sanctiune si un remediu.
Art. 222 prevede limitativ cazurile de excludere. Excluderea se pronunta numai prin hotarare
judecatoreasca, care se inscrie la Registrul Comertului si se publica in Monitorul Oficial.
8. Retragerea asociatilor. Asociatii se pot retrage din societate in conditiile prevazute de art. 226
din Legea societatilor comerciale. Drepturile cuvenite asociatului retras pentru partile sale
sociale se stabilesc prin acordul asociatilor, de catre un expert desemnat de acestia sau de
tribunal.

Subcapitolul VIII - Dizolvarea si lichidarea societatii

Reprezinta procesul de incetare a existentei unei societati comerciale si cuprinde o serie

de operatiuni, care se incadreaza in cele 2 faze: dizolvarea si lichidarea.
1. Dizolvarea.
Este prima etapa de declansare a acestui proces, fiind generata de cauzele generale sau
speciale anumitor forme de societate prevazute in art 227 - 229 din Legea nr. 31/1990.
Cauzele generale de dizolvare din art. 228 sunt:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulitatii societatii;
d) hotararea adunarii generale;
e) hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum
neintelegerile grave dintre asociatil care impiedica functionarea societatii;
f) falimentul societatii;
g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.
Cauzele speciale de dizolvarea a societatilor pe actiuni (art. 228) sunt:
a) activul net s-a diminuat la mai putin de jumatate din valoarea capitalului social subscris,
neurmata de reconstituirea acestuia sau limitarea (reducerea) capitalului la suma ramasa (art.
15324 din lege);
b) cand capitalul social se reduce sub minimul legal;
c) cand numarul actionarilor scade sub minimul legal (art. 10 alin. 3).
Societatea in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se dizolva in cazul pierderii
unei jumatati din capitalul sau social sau, dupa caz, al reducerii lui sub minimul legal.
Cauzele de dizolvarea a societatilor in nume colectiv sau cu raspundere limitata (art. 229)
sunt falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand,
datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur.
Se excepteaza cazul cand in actul constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitorii sau
cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu
raspundere limitata cu asociat unic.
Aceste dispozitii se aplica si societatilor in comandita simpla sau in comandita pe actiuni,
daca acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar.
Din examinarea cauzelor de dizolvare rezulta 3 cai practice de dizolvare:
- de drept;
 20
- prin vointa asociatilor;
- pe cale judecatoreasca.
Efectele dizolvarii nu afecteaza persoana juridica pentru operatiunile lichidarii pana la
teriminarea acesteia si sunt urmatoarele:
A. Deschiderea procedurii de lichidare (art. 233). Nu este necesara lichidarea în cazul
fuziunii ori divizării totale a societăŃii sau în alte cazuri prevăzute de lege. Art. 236 a fost
abrogat si lichidarea devine necesara astfel si in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat
unic. Art. 237 prevede dizolvarea ca sanctiune, in anunite cazuri expres prevazute de lege.
B. Interdictia unor operatiuni comerciale noi.
Notam ca dizolvarea societatii poate sa mai aiba loc si ca sanctiune a raspunderii penale
a societatii comerciale (a se vedea răspunderea penală, subcapitolul III).
2. Lichidarea.
Este reglementata expres de lege (art. 252-261) si nu trebuie confundata cu lichidarea
judiciara. Legea contine atat norme imperative (art. 252) cat si supletive (art. 246, alin. 4),
stabilind care persoane pot fi numite lichidatori, atributiile acestora, cat si fazele lichidarii, care
se finalizeaza prin radierea societatii de la Registrul Comertului.
Lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii, respectiv membrii directoratului.
Lichidarea trebuie etrminata in cel mult 3 ani de la data dizolvarii, termen ce poate fi
prelungit cu inca 2 ani de catre tribunal.
Exista reglementari specifice lichidarii societatilor in functie de forma de societate:
pentru cele in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata (art. 262-263) iar
pentru societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni (art. 264-270 din Legea 31/1990). Au
fost introduse inca 2 art. (art 2701-2702) care se refera la situatia in care societatea aflata in
lichidarea ar fi in stare de insolventa si cand lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea
procedurii insolventei.

Teste grila pentru verificarea cunostintelor capitolului al II-lea

1. ConsimŃământul asociaŃilor la încheierea actului constitutiv trebuie să fie exprimat cu intenŃia

de:
a) a organiza activitati de binefacere;
b) a sprijini creşterea economica a localităŃii;
c) a desfăşura în comun cu ceilalŃi asociaŃi o activitate comercială în scopul obŃinerii de
profit.
2. ConŃinutul actului constitutiv este stabilit prin
Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului;
Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale;
Codul Comercial.
3. Capitalul social poate fi folosit:
a) pentru garantarea obligaŃiilor personale a asociaŃilor;
b) pentru obŃinerea de garanŃii bancare;
c) pentru plata de dividende asociaŃilor.
4. Aportul în numerar este obligatoriu la constituirea societăŃii comerciale:
a) da;
b) nu;
c) numai in anumite limite minime prevazute de lege.
5. Aportul în creanŃe nu este admis la:
a) societatile în nume colectiv;
b) societăŃile în comandita simplă;
c) societăŃile răspundere limitată.
6. Organul de conducere al unei societăŃi comerciale este cel organul care
a) care are atributiide conducere zilnica a societatii;
b) care are atributii de reprezentare a societatii
c) care are atribuŃiile de decizie depline în ceea ce priveşte societatea;
 21
7. In societăŃile cu răspundere limitată, adunarea generală decide prin:
a) votul majorităŃii absolute a asociaŃilor şi a părŃilor sociale;
b) votul unanim al asociaŃilor;
c) votul majoritatii absolute a asociatilor si administratorilor.
8. Pot ataca hotărârile adunării generale numai :
a) asociatii reprezentati in cadrul adunarii generale;
b) asociatii care s-au abtinut de la vot;
c) asociaŃii care au luat parte la adunarea generală, au votat împotrivă şi au cerut să se
insereze această în procesul verbal al adunării, sau asociaŃii care nu au fost prezenŃi
în adunarea generală.
9. Numirea administratorilor devine opozabilă terŃilor prin:
a) adoptarea hotărârii de către asociaŃi;
b) îndeplinirea formalităŃilor de publicitate cerute de lege;
c) publicarea unui anunt în presa de circulaŃie locală.
10. Este caz de incetare a mandatului administratorilor:
a) schimbarea starii civile a administratorului
b) revocarea mandatului de către adunarea generala;;
c) iesirea la pensie a administratorului.
11. Cererile de anulare şi suspendare a unei hotărâri a adunării generale a acŃionarilor formulate
de către acŃionarii care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra sunt de competenta:
a) exlcusiva a tribunalullui arbitral;
b) la alegerea partilor
c) exclusiva a instantei judecatoresti.
12. Efectele hotărârii de declarare a nulitatii societatii comerciale se produc:
a) retroactiv
b) numai pentru viitor;
c) de la data depunerii cererii de constatare a nulitatii.
13. Forma autentică a actului modificator adoptat de asociaŃi este obligatorie atunci când are ca
obiect:
a) modificarea formei juridice a societăŃii într-o societate în nume colectiv sau în
comandită simplă;
b) schimbarea sediului societatii in alt judet;
c) schimbarea denumirii societatii.
14. Este modalitate de majorare a capitalului social la societatea pe actiuni:
a) Compensarea crentelor societatii inte debitorii si creditorii acesteia;
b) Compensarea creanŃelor dintre societate si actionari;
c) Iertarea de datorie.
15. Este modalitate de reducere a capitalului social:
a) Reducerea valorii nominale a acŃiunilor sau părŃilor sociale
b) Reducerea patrimoniului social prin vanzari de bunuri;.
c) Reducerea obligatiilor societatii.
16. Schimbarea formei societăŃii permite modificarea regulilor ce guvernează funcŃionarea
acesteia dar:
a) duce la dizolvarea de drept a societatii anterioare;
b) presupune crearea unei pesoane juridice actualizate
c) nu conduce la încetarea existenŃei societăŃii ori crearea unei persoane juridice noi.
17. Dividendele care se cuvin după data transmiterii acŃiunilor aparŃin:
a) cedentului, în afară de cazul în care părŃile au convenit altfel
b) cesionarului, în afară de cazul în care părŃile au convenit altfel;
c) societatii, în afară de cazul în care părŃile au convenit altfel.
In cazul societăŃii cu răspundere limitată transmiterea părŃilor sociale către persoane din afara
societăŃii este permisă numai dacă a fost aprobată de:
a) asociaŃi reprezentând cel puŃin 90% din capitalul social;
b) asociaŃi reprezentând cel puŃin trei pătrimi din capitalul social
 22
c) asociaŃi reprezentând cel puŃin jumatate plus unul din capitalul social.
18. Dreptul de proprietate asupra acŃiunilor la purtător se transferă
a) hotarare a actionarilor societatii luata cu unanimitatea acestora;
b) prin simpla transmisiune a acestora, fără a mai fi necesară nici o altă formalitate;
c) declaraŃia comună a cedentului şi cesionarului făcută în registrul acŃionarilor;
19. Actionarul retras din societatea pe acŃiuni sau din societatea în comandită pe acŃiuni are
dreptul de a obŃine contravaloarea acŃiunilor pe care le posedă:
a) conform unei expertize contabile proprotional cu activitatea sa in cadrul societatii
b) proporŃional cu activul social net ce ar rezulta după ultimul bilanŃ contabil aprobat;
c) numai conform celor stabilite printr-o hotarare judecatoresca.
20. AsociaŃii care iau parte ca asociaŃi cu răspundere nelimitată, în alte societăŃi concurente sau
având acelaşi obiect de activitate, sau fac operaŃiuni în contul lor sau al altora în acelaşi fel de
comerŃ sau în unul asemănător, fără consimŃământul celorlalŃi asociaŃi pot fi:
a) mentionati in registrul comertului ca atare;
b) exclusi din societate;
c) reclamati la Camera de Comert si declarati incapabili de a detine calitatea de asociat.
21. De regula, in cazul divizării totale, societăŃile care dobândesc bunuri prin efectul divizării
răspund faŃă de creditori:
a) pentru creditele obtinute de la institutiile de credit in limita a doua treimi din
capitalul social;
b) pentru obligaŃiile societăŃii care şi-a încetat existenŃa prin divizare, proporŃional cu
valoarea bunurilor dobândite;
c) pentru creditorii chirografari pana la concurenta capitalul social.
22. Sunt efecte ale fuziunii prin absorbŃie:
a) societatea absorbită îşi continua existenŃa;
b) societatea absobita vinde bunurile din patrimoniul sau către alte persoane juridice;
c) societatea nou înfiinŃată preia drepturile şi obligaŃiile societăŃii care îşi încetează
existenŃa, operând de asemenea o transmisiune universală;
23. Fuziunea prin contopire reprezinta situatia in care:
a) trei societati sunt inglobate intr-o singura persoana juridica existenta.
b) două sau mai multe societăŃi se reunesc, încetându-şi fiecare existenŃa şi constituind
o persoană juridică nouă;
c) o societate din grupul de societati devine actionar majoritar al unie alte societati.
24. Societatea comercială cu răspundere limitată cu unic asociat se dizolvă de drept in cazul in
care:
a) asociatul unic este si administratorul societatii;
b) asociatul unic mai este asociat unic si in alta societate cu raspundere limitata cu
asociat unic;
c) asociatul unic este angajat al societatii.
25. Este caz de dizolvare de drept a unei societati comerciale:
a) schimabrea formei juridice a societatii;
b) expirarea duratei societăŃii stabilită în actele constitutive;
c) schimbarea asociatului majoritar al societatii.
26. Din momentul declararii dizolvării societatii administratorii au urmatoarele obligatii:
a) sa nu mai întreprinda noi operaŃiuni, în caz contrar, ei sunt personal şi solidar
răspunzători pentru operaŃiunile pe care le-au întreprins;
b) sa-si depuna demisia la registrul comertului;
c) sa solicite publicarea in Monitorul Oficial a situatiilor financiare ale societatii.
27. Lichidarea activului social se realizează prin:
a) transformarea bunurilor societăŃii în bani şi distribuirea sumelor către asociaŃi;
b) transformarea bunurilor societăŃii în bani şi încasarea creanŃelor pe care societatea le
are faŃă de terŃi;
c) achitarea datoriilor societăŃii.