MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE ŞI ECONOMICE EUROPENE

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI ŞTIINŢE POLITICE

REFERAT

Curriculum diferenţiat şi personalizat

Verificat:Svetlana Chiţu
Dr.,conf.

Autor:Sochirca Mariana,studentă la anul I

Programul de masterat:Management educaţional

Chişinău-2016
 Cuprins:

1. Introducere___________________________________________ 1-2

2.Concepte privind asigurarea accesului la educaţie a tuturor

copiilor________________________________________________3-4

3.Elaborarea unui curriculum diferenţiat pentru copii supradotaţi__5-9

4. Adaptări curriculare în contextul educaţiei incluzive_________9-10

5.Încheiere_____________________________________________11

6.Referinţe bibliografice____________________________________12
 Toate se schimbă şi noi,parte a creaţiei,trebuie să ne schimbăm,de asemenea.

Ovidiu,Metamorfoze

Introducere

Pornind de la teza axiomatică enunţată în Declaraţia de la

Salamanca(1994),privind unicitatea profilului educaţional al fiecărui copil,bazat pe
particularităţile şi necesităţile (cerinţele))proprii,personalizate şi contextualizate
,sistemele de învăţămînt trebuie să-şi revizuiască resursule în sensul creării
condiţiilor pentru ca toţi copii,indiferent de condiţionările
fizice,intelectuale,sociale,emoţionale,lingvistice sau de altă natură,să se educe şi
şă se dezvolte în medii de învăţare comună.
Teza sus-enunţată presupune schimbări de avengură la toate palierele şi pe
toate compartimentelor sistemului de educaţie,inclusiv la capitolul curriculum.
Curriculumul şcolar proiectat şi implementat actualmente în învăţpmăntul
preuniversitar din Republica Moldova reprezintă o nouă etapă de dezvoltare
curriculară,iar aceasta vizează trecerea de la proiectarea demersului educaţional
în baza obiectivelor pedagogice la centrarea acestuia pe formarea-dezvoltarea de
competenţe şcolare.Problema care se pune astăzi în faţa şcolii generale este
înzestrarea fiecărui elev cu un minim de competenţe funcţionale,necesare
acestuia prin accederea la un nou nivel de învăţămînt,fie pentru o inserţie mai
reuşită în viaţa socială.
Pe de altă parte,o nouă provocare pentru cadrele didactice din învăţămîntul
preuniversitar o reprezintă educaţia incluzivă a copiilor cu cerinţe educaţionale
speciale,încadraţi în învăţămîntul general,în medii de învăţare comune alături de
semenii lor.Astfel,şcoala trebuie să fie capabilă să realizeze unînvăţămînt
diferenţiat şi să asigure o educaţie de calitate pentru toţi şi pentu fiecare.
Noile tendinţe în dezvoltarea şi modernizarea educaţiei impun necesitatea
elaborării materialelor –suport pentru asigurarea metodologică a procesului de
incluziune şcolară a copiilor cu cerinţe educaţionale spciale în învăţămîntul
general.În particular,se resimte necesitatea unor metodologii privind adaptarea
curriculumului general la potenţialul şi necesităţile speciale ale copiilor,pentru a
evita eşecul şcolae al acestora,a-i sprijini în activitatea lor de învăţare şi ale
asigura parcursuri şcolare diferenţiate şi individualizate. Adaptarea ofertei
educaţionale la posibilităţile de învăţare ale tuturor copiilor şi la diferenţele din
societate constituie o adevărată provocare pentru şcoala modernă.
Şcoala trebuie să identifice,să recunoască şi să reacţioneze la diversitatea
cerinţelor elevilor,prin armonizarea strategiilor de învăţare cu tehnologiilor
1
didactice,precum şi cu diferite grade şi nivele de învăţare,astfel încît să asigure o
educaţie de calitate pentru toţi,inclusiv pentru copii cu dificultăţi de învăţare,cu
probleme de adaptare şi integrare sau pentru copii supradotaţi

2
 Concepte privind asigurarea accesului la educaţie a tuturor
copiilor
Pedagogia diferenţiată este „o pedagogie individualizată care recunoaşte elevul
ca persoană avînd reprezentările sale proprii despre situaţia de formare;o
pedagogie variată care propune un evantai de demersuri,opunîndu-se astfel
mitului identitar al uniformităţii,al falsei democraţii,conform cărora toţi trebuie să
muncească în acelaşi ritm,în aceeaşi durată şi urmînd acelaşi
itinerarii”(H.Przesmycki,1991)

Instuirea diferenţiată constă în desfăşurarea procesului de predare-învăşare pe

baza unor strategii didactice adaptate la posibilităţile diferite ale elevilor,la
capacităţile lor de înţelegere şi de lucru proprii unor grupuri de elevi sau chiar
fiecărui elev în parte.(I.T.Radu,1981)

Educaţia diferenţiată personalizată presupune o abordare completă,din

pespectiva curriculum-ului în sens larg,cu toate componentele şi interacţiunile
dintre acestea.(C.Creţu,1998)

În termenul de politică educaţională,stategia diferenţierii curriculare presupune

trecerea de la „ o şcoală pentru toţi” la „ o şcoală pentru fiecare”,cu consecinţe
pozitive în planul formării capacităţilor de autoinstruirii şi dezvoltare a motivaţiei
de învăţare continuă.
Studiile şi cercetările din domeniul psihologiei genetice,psihologiei
cognitive,teoria inteligenţilor multiple ş.a. oferă teoreticienilor şi practecienilor
din domeniul educaţiei argumente temeinice privind necesitatea cunoaşterii
potenţialului psihic al elevului în vederea diferenţierii şi personalizării
curricumului.Strategia diferenţierii curriculare „este recomendată atît pe
considerente psihopedagogice, cît şi ca o direcţie a integrării şi compatibilizării
proceselor educaţionale în spaţiul euroatlantic”(C.Creţu,1998,p.66)
La Conferinţa mondială asupra educaţiei speciale,desfăşurată sub egida UNESCO
la Salamanca,Spania,între 7 iunie şi 10 iunie 1994,delagaţii a 88 de guverne şi 25
organizaţii internaţionale au abordat o declaraţie comună care conţine
următoarela puncte:
1. „Feicare copil are dreptul fundamental la educaţie şi fiecărui copil să i se
ofere şansa de a ajunge şi de a se putea menţine la un nivel acceptabil de
învăţare;
2. Fiecare copil posedă caracteristici,interese,aptitudini şi necesităţi de
învăţare proprii;
3. Proiectarea sistemelor educaţionale şi implementarea programelor
educaţionale trebuie să ţină seama de marea diversitate a caracteristicilor
şi trebuinţelor copiilor incluşi în procesul educaţional; 3
 4. Persoanele cu cerinţe speciale trebuie să aibă acces în şcolile
obişnuite(şcolile de masă),iar aceste şcoli trebuie să se adapteze unei
pedagogii centrată asupra copilului,capabilă de a veni în întîmpinarea
trebuinţelor fiecărui copil în paret;
5. Şcolile obişnuite ,care au adoptat această orientare,sînt cele mai utile
mijloace de combatere a atitudinilor discriminatorii,construind o societate
bazată pe spiritul de toleranţă şi acceptare şi oferind şanse egale la
educaţie pentru toţi:mai mult,ele asigură o educaţie utilăpentru
majoritatea copiilor,îmbunătăţind eficienţa şi gradul de utilitate socială a
întregului sistem educaţional”

Şcoala modernă va trebui să ofere argumente pentru realizarea unui proces

educaţional diferenţiat şi personalizat:

-plasarea învăţării în centrul demesurilor şcolii(important este nu ceea ce

profesorul a predat,ci ceea ce elevul a învăţat);
-orientarea învăţării spre formarea de capacităţi şi atitudini,prin dezvoltarea
competenţilor proprii rezolvării de probleme,precum şi prin folosirea strategiilor
participative în activitatea didactică;
-flexibilizarea ofertei de învăţare venite dinspre şcoala prin structurarea unui
învăţămînt pentru fiecare şi nu a unui învăţămînt uniform şi unic pentru toţi;
-adaptarea conţinuturilor învăţării la realitatea cotidiană,precum şi la
preocupările,interesele şi aptitudinilor elevului;
-introducerea unor noi modalităţi de selectare şi de organizare a obiectivelor şi a
conţinuturilor,conformprincipiului „nu mult,ci bine”;
-posibilitatea realizării unor parcursuri şcolare individualăzate,motivante pentru
elevi,orientate spre inovaţie şi spre împlinire personală;responsabilizarea tuturor
agenţilor educaţionali în vederea proiectării ,monitorizării şi evaluării
curriculumului.
Educaţia diferenţiată în funcţie de nevoile specifice oferă o alternativă strategică
pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare.Cunoaşterea trăsăturilor specifice
ale fiecărui copil,precum şi înţelegerea unor asemănări esenţiale derivate din
structurile de bază ale dezvoltării copilului facilitează stabilirea obiectivelor
educaţionale în acord cu această cunoaştera şi selectarea strategiilor
educaţionale eficiente pentru întreaga clasă,dar şi pentru fiecare copil.

4
Elaborarea unui curriculum diferenţiat pentru copii supradotaţi
Instruirea diferenţiată permite tuturor elevilor şă înveţe şi să se dezvolte optim.Ei
pot beneficia în special de punerea în aplicare a unei abordări de instuire
diferenţiată sau a unui curriclum personalizat.Mai jos voi analăza modelele
curriculare şi strategiile de organizare a instruirii elevilor supradotaţi,din
perspectiva conceptelor educaţiei diferenţiate:nevoie educaţională,strategie de
instuire,copil axcepţional şi excepţionalitate.
Pentru a clarifica semnificaţia noţiunii de nevoie/trebuinţă de educaţie,am
pornit de la concepţia lui D’Hainaut,care a prezentat nevoia educaţională
reprezintă o condiţie necesară,dar nesatisfăcută,pentru realizarea deplină a
potenţialului uman,ea măsurîndu-se „în funcţie de valori sau referinţe sau de
anumite norme sociale”(D’Hainaut,1981,p.64). După cum arăta D
Hainaut,onevoie educaţională se transformă în cerere educaţională numai atunci
cînd exiztă o „bază de cunoştinţe prealabilă”. Din perspectiva transformării nevoii
educaţionale în cerere educaţională educaţia diferenţiată se realizează numai prin
acţiuni de tip strategic,pe termen lung,deosebite de acţiunile tactice de scurtă
durată.

Orice strategie instrucţională constituită în vederea susţinerii dezvoltării

maximale a potenţialului copiilor cu performanţe supramedii se justifică atunci
cînd:

a) există un grup interesat în soluţionarea unei probleme

educaţionale(educatori,copii supradotaţi şi părinţii acestora);
b) o anumită categorie de copii(dotaţi şi supradotaţi)se pot realiza pe deplin
numai prin alegerea unei anumite strategii sau acţiuni educaţionale;
c)există cel puţin două de strategii de instruire considerate ca fiind variabile
controlabile ale sistemului educaţional(accelerarea şi îmbogăţirea);
c)prin alegerea unui tip sau a altuia de instruire,considerat corespunzător cu
obiectivele propuse,se ating rezultate diferite;

Instruirea specială a unor categorii aparte de copii s-a raportat întotdeauna la

caracteristicile grupului majoritar,fie cele pozitive(supradotare şi talent),fie cele
negative(retard mintal sau handicap). Indiferent de tipul abaterii de la
normă,atribuirea etichetei de copil excepţional este utilă numai atunci cînd
potenţialul uman este ajutat şi sprijinit prin tratamente educaţionale special
create.Tratată în medicină ca o abatere de la starea de sănătate,în
educaţie,excepţionalitatea se impune ca o nevoie de instruire diferită.Literatura
în acest domeniu este în dezvoltare,dar concepţiile despre copii supradotaţi sînt
destul de variate. Printre caracteristicile definitorii ale acestui grup de copii se
5
disting:

-aptitudini cognitive superioare

-curiozitate intelectuală
-sensibilitate şi creativitate
-intensitatea motivaţiei
-capacitate afectivă evoluată

După Creţu principile necesare în diferenţierea curriculară la aceşti copii sînt:

1.Conţinuturile curriculare pentru elevi dotaţi şi talentaţi ar trebui şă fie
organizate aşa încît să includă idei,probleme şi teme mai elaborate ,mai complexe
şi mai profunde.
2.Curriculum-ul pentru aceşti elevi ar trebui să permită dezvoltarea şi aplicarea
deprinderilor de gîndire creativă şi productivă.
3.Conţinuturile curriculare ar trebui să facă pe elevi capabili să exploreze constant
cunoştinţele şi informaţiile noi ,să dezvolte aptiitudini de valorizare a studiului.
4.Curriculum-ul ar trbui să încurajeze deschderea către selectivitate şi să
foloseascăresurese specializate şi adaptate.
5.Prin curriculum este necesar să se promoveze iniţiativă proprie,precum şi
învăţare şi dezvoltare autodirijată.
6.Curriculum-ul pentru aceşti copii ar trebui să susţină dezvoltarea capacităţii de
cunoaştere de sine şi de înţelegere a relaţiilor cu alţii, cu instituţiile sociale, cu
natura şi cultura.
7.Evaluările curriculare pentru aceşti elevi ar trebui conduse în concordanţă cu
principiile prioritare stabilite ,cu accent pe abilităţile de gîndire supramedii,pe
creativitate şi excelenţă în performanţă şi produse.
Caracterizarea sistemilor de instruire diferenţiată şi/sau personalizat create
pe parcurs ne ajută şă evidenţiem etapele prin care au trecut sistemele de
învăţămînt şi modulul în care s-a structurat educaţia diferenţiată a elevilor dotaţi
şi supradotaţi:

-predarea diferenţiată şi respectarea tempoului individual de învăţare;

-participarea activă a elevilor în procesul de instruire
-evaluarea imediată a învăţării prin proceduri standartizate,atît de profesor cît şi
de către elev;
-progresul diferenţiat pe unele discipline şcolare sau la toate disciplinele.

Tendinţa supradotaţilor de a învăţa într-un ritm mai rapid decît ceilalţi colegi a
impus selectarea sarcinilor de învăţare după criteriul maturităţii intelectuale(şi nu
al celei cronologice),conducînd astfel la următoarele schimbări în învăţămîntul
clasic:
6
-redifinirea timpului petrecut în şcoală pentru a oferi posibilitatea fiecărui copil de
a-şi atinge nivelul optim de realizare;
-structurarea curriculumului pe secvenţe/unităţi pentru a forma abilităţile de
autoverificare în învăţare şi pentru a furniza multiple posibilităţi de alegere;
-evaluarea performanţelor elevului de către elevul însuşi şi de către profesor,care
stabilesc împreună viitoarele unităţi de învăţare,ceea ce transformă sistemul de
apreciere pe baza calificativelor şcolare din învăţămîntul tradiţional dintr-o
evaluare diagnostică într-una de tip formativ;
-accesibilitatea tuturor mijloacelor pentru toţi elevii,nu numai pentru cei de un
anumit nivel ;
-aprecierea corectă şi obiectivă a progresului realizat de fiecare elev pe baza
feedback-ului permanent dintre profesor şi elev,şi nu pe baza comparaţiei cu
rezultatele celorlalţi copii din clasă;
-utilizarea şi proiectarea spaţiului şcolii ni numai pentru reparizarea elevilor pe
clase sau grupe,ci şi pentru distibuirea timpului petrecut în şcoală.
Diferenţierea curriculumului,atît pentru copiii cu handicap,cît şi pentru cei
superiori din punct de vedere intelectual,se întemeiază pe unele şi aceleaşi
premize:
a)sistemul de învăţămînt se poate adapta unor abilităţi şi trebuinţe diferite;
b)aceleaşi scopuri educaţionale pot fi atinse prin mai multe tipuri de programe-
respectiv programe opţionale;
c)realizarea ţelurilor educaţionale este facilitată de structurarea obiectivelor
educaţionale conform diferenţilor individuale;
d)diferitele trebuinţe educaţionale pot fi preîntîmpinate prin opurnităţi
educaţionale variate.
În cazul elevilor supradotaţi,diferenţierea curriculumului necesită selecţionarea
sarcinilor de învăţare după criteriul maturităţii intelectuale şi nu al celei
cronologice,deoarece trebuinţa majoră a acestora este de a achiziţiona
cunoştinţele într-un ritm mai rapid decît colegii de aceeaşi vîrstă.Instruirea ,prin
conţinutul şi metodele sale,poate fi adaptată la ritmul de lucru şi nivelul
aptitudional al elevilor,astfel încît să se potenţeze abilităţile umane în perspectiva
zonei proxeme de dezvoltare,ceea ce presupune:
-selectare unui grup de discipline faţă de care aceştia manifestă aptitudini
speciale;
-predarea conţinuturilor într-un ritm mai rapid;
-gruparea elevilor,peclase sau discipline,în performanţele lor;
-alternarea activităţilor de grup cu cele individuale;
-asigurarea corespondenţei între dificultăţile sarcinilor de învăţare şi ritmul de
asimilare.
Trebuinţa copiilor excepţionali de a fi educaţi şi instruiţi într-un mod special îşi
are originea în diferenţe individuale,considerante rezultante ale unor grupuri de
7
factori,printre care cei mai semnificativi sînt ritmul diferit al dezvoltării psihice la
copiii de aceeaşi vîrstă,influenţe parentale şi diverse forme de pregătire înainte de
începerea şcolii.
După Creţu,diferenţierea currculum-ului pentru elevi cu aptitudini intelectuale
se realizează la patru niveluri :
a)conţinut; b)proces; c)mediu; d)produs

a) Adaptarea conţinuturilor la o categorie anume de elevi cu aptitudini înalte

trebuie să aibă în vederea atît aspectul cantitativ(volum de cunoştinţe),cît şi
calitativ(interesarea nivelelor înalt funcţionale ale fiecărui proces
cognitiv,adecvarea la viteză şi stilul dr învăţare şi conexiunile
interdisciplinare).
b) Principalele procese psihice vizate de curriculum-ul pentru elevii cu
aptitudini intelectuale înalte sînt:
-gîndirea critică şi creativă
-învăţarea independentă (procese psihice implicate)
-procesele comunicării iter- şi intrapersonale (particularităţile şi riscurile de
integrare în microgrupuri)
-procesele afective( cu accent pe emoşiile superioare,sentimente,pasiuni)
c) A tmosfera de lucru(fizică,psihologică,socială)
Caracteristicile dezirabile ale ambianţei psihologice sînt:
-condiţii destinse,permisive de susţinere şi securizare
-interstimulare prin promovarea transferurilor de opinii,aprecieri,
observaţii,sugestii,experienţă
-încurajarea exprimării originale,a gîndirii devergente,a asumării riscului
pentru producerea noului
-acceptarea şi respectarea diferenţilor şi deosebirilor dintre indivizi
-transparenţa şi comunicarea empatică
-echilibrul între conduită competiţională şi cea cooperantă.

d) Parcurgerea currculum-ului are ca finalizare dezvoltarea unor capacităţi

individuale ce se pot exprima în diverse proiecte şi produse clasificabile în funcţie
de:
-instrumentul utilizat:scrise,orale,vizuale,kinestezice
-procesele psihice predominant angajate:gîndire critică sau criativă,învăţarea
interdependentă,comunicare etc.
-conţinutul informaţional:interdisciplinare,arte,ştiinţe,limbi străine etc.

Sinteza modelelor curriculare ne permite sublinierea următoarelor etape:

diferenţierea,personalizarea, descrierea activităţilor de predare,descrierea
activităţilor centrate pe elev,modelele holistice, flexibilitatea serviciilor
8
educaţionale pentru supradotaţi. În felul acesta,de la atenţia acordată nevoilor
individuale cognitive s-a trecut la focalizarea pe nevoile societăţii,interesul
orientîndu-se apoi de la binele social spre binele individual.

Adaptări curriculare în contextul educaţiei incluzive

Trecut printr-un amplu proces de reforme,sistemul de învăţămînt din Republica
Moldova îşi propune să modeleze încă din şcoală profilul viitorului
cetăţean,oferind tuturor copiilor şanse egale la educaţia de bază,printr-un
curriculum echilibrat pe toate domeniile şi adaptat la toate nevoile de
formare,flexibil şi diferenţiat. Dar,şcoala generală continuă să fie organizată
astfel,încît să nu-i poată cuprindă pe toţi copiii dintr-o comunitate,mai ales,pe cei
percepuţi.Tuturor copiilor din această şcoală li se predă un curriculum
standartizat,deseori supraîncărcat,pe care pot să-l asimileze doar elevii buni,iar
marea majoritate a elevilor abia dacă pot să achiziţioneze un minim de
cunoştinţe/competenţe.În acest context realizarea unui învăţămînt bazat pe
valorile educaţiei incluzive nu înseamnă că aceeaşi educaţie,acelaşi curriculum
poate oferit fiecărui copil.Aceasta presupune diferenţierea traseelor curriculare şi
promovarea unei educaţiei individualizate în scopul valorificării maxime a
potenţialului fiecărui copil,stimularea modificărilor în profunzime,diversificarea
parcursului şcolar,activarea metodelor participative de instuire.
Cum să facem însă ca un curriculum general,proiectat/elaborat pentru toşi,să
fie în acelaşi timp pertinent şi eficace pentru fiecare elev,iar pentru cadrul
didactic-flexibil şi echitabil? Cum să-l adaptăm continuu la evoluţii şi contexte
noi,fără ca diversitatea să devină o sursă a inegalităţilor?
În acest context,sarcina cea mai importantă a şcolii,vizavi de copiii cu CES,este-
la fel ca şi faţă de toţi copiii-să le dea acestora cunoştinţe/competenţe şi valorile
esenţiale necesare pentru a deveni membrii activi ai societăţii.(UNESCO,1987)
Pentru a atinge acest scop,şcoala incluzivă va trebui să utilizeze un curriculum
incluziv,adică unul elaborat în manieră flexibilă,pentru a permite adăptări la nivel
de şcoală,cît şi modificări menite să vină în întîmpinarea necesităţilor individuale
ale fiecărui elev,care să poată fi adaptat sau modificat.

Curruculum general-conturează viziunea parcursului educaţional,proiectînd

aşteptările socierăţii cu privire la rezultatele scontane ale învăţării pentru fiecare
disciplină şcolară,pe niveluri de învăţămînt.
(Codul Educaţiei al Republicii Moldova,art.40,p.1)
Curriculumul poate fi adaptat sau modificat pentru a satisface nevoile copiilor şi
9
elevilor cu cerinţe educaţionale speciale,modul de parcurgere a curricucumului
este reflectat în planul educaţional individualizat pentru copilul/elevul cu cerinţe
educaţionale speciale.
(Codul Educaţiei al Republicii Moldova,art.40.p.5)
Curriculum adaptat se referă la modalităţi de organizare a conţinuturilor,la
selectarea metodelor de predare –învăţare,a metodelor şi tehnicilor de evaluare,a
standardelor de performanţă şi mediului psihologic de învăţare.Prin adaptări se
subînţelege identificarea strategiilor de evaluare,a resurselor şi/sau a
echipamentului personalizat. Adaptările descrise în PEI trebuie interpretate drept
strategii şi acţiuni de sprijin,care diferă de cele oferite altor elevi ai clasei în
procesul educaţional şi care vor fi utilizate în organizarea şi realizarea procesului
educaţional la toate disciplinile de studiu. Adaptările de mediu includ schimbările
sau măsurile de sprijina elevului în mediul fizic al clasei sau al instituţiei.
Adaptările psihopedagogice includ modificările operate în strategiile pedagogice
conform curriculumului general.Adaptările în materie de evaluare se referă la
modificărea metodelor/tehnicilor de evaluare,pentru a permite elevului să
demonstreze competenţile acumulate.
Există mai multe tipuri de adaptări curriculare:
1.Eliminarea/excluderea competenţilor,conţinuturilor(unităţi de conţinut) pe care
elevii cu CES le însuşesc cu dificultate sau nu le însuşesc deloc.
2.Comasarea la nivel de curriculum sau plan de învăţămînt;integrarea a două sau
mai multor disciplini.
3.Extensiunea presupune aplicarea unor tehnici suplimentare de însuşire a
materiei,prin folosirea unor dispozitive/utilaje suplimentare.
4. Diversificarea tehnologiilor educaţionale.

Curriculum modificat vizează selectarea unor conţinuturi din curriculum

general la disciplina şcolară,conţinuturi ce se consideră a putea fi înţelese de copii
cu cerinţe speciale şi renunţarea la conţinuturle cu un grad ridicat de
complexitate.
Curriculum modificat presupune schimbarea finalităţilor
educaţionale/subcompetenţilor stabilte în curriculum general corespunzătoare
anului de studiu pentru o disciplină şcolară,în funcţie de potenţialul de dezvoltare
şi necesităţile de învăţare ale elevului. Copii cu renţe educaţionale sînt puşi în
situaţia de a realiza activităţi individuale,compensatorii,terapeutice ce vizează
recuperarea acestora şi participarea lor la activităţile desfăşurate în învăţămîntul
general.

10
 Încheiere
Noua paradigmă educaţională vizează integrarea tuturor copiilor dintr-o
comunitate,inclusiv a celor cu cerinţe educaţionale speciale,în şcoala
generală,pentru a le oferi asistenţă educaţională de calitate şi ale satisface
necesităţile individuale de instruire în medii de învăţare comune.Aceasta
reprezintă o manifestare a progreselor în democratizarea lumii
contemporane,ilustrată şi prin lozinci mai generale de tipul:societate
deschisă,şcoală incluzivă,educaţie pentru toţi.
Teoria şi practica educaţională înregistrează actualmente ample şi profunde
schimbări în ceea ce priveşte conceperea,proiectarea şi realizarea activităţii de
formare-dezvoltare a personalităţii elevului,care au ca efect acţiuni de
transformare,reformare şi introducerea a noului în toate domeniile şi structurile
sistemului.Un astfel de învăţămînt integrator,nondiscriminatoriu începe să se
contureze la ora actuală şi în Republica Moldova,iar dezideratul acestuia vizează
realizarea unei pedagogii pentru toşi şi pentru fiecare,centrată pe necesităţile
individuale de formare ale fiecăruia.Această pedagogie pleacă de la premisa ca
diferenţele dintre oameni sînt normale,toţi sîntem diferiţi,iar datoria şcolii,a
învăţămîntului general este să se adapteze la aceste diferenţe şi la cerinţele
specifice ale educaţiei care derivă din ele.Sintetic vorbind,educaţia pentru toţi
trebuie înţeleasă ca o mişcare spre extenderea scopului şi rolului şcolii obişnuite
în sensul transformării acesteia pentru a putea răspunde unei mai mari diversităţi
de copii.
Educaţia diferenţiată se întemeiază pe interacţiunea şi corelarea a două tipuri
de abordare pedagogică a activităţii de formare-dezvoltare a personalirăţii
copilului:
-abordarea sociocentristă,promovată de P.Bourdiue,J.Capal ş.a.,care subliniază
importanţa legăturii individului cu mediul în care acesta trăieşte şi se dezvoltă.
-abordarea psihocentristă,promovată de A.Maslov,C.Rogers ş.a.,care scoate în
evidenţă particularităţile psihice şi induviduale ale celui educat,interesele
acestuia.
De remarcat,ambele abordări situează în centrul actului educaţional persona
celui educat,accentuind,în primul caz,importanţa educaţiei ca proces de
socializare a copilului,în al doilea caz-educaţia ca proces de dezvoltare a
potenţialului individual al acestuia. Din combinarea acestor abordări
pedagogice,s-a dezvoltat modelul educaţional cunoscut şi sub denumirea de
psihopedagogia centrată pe copil,care încearcă să răspundă adecvat la cerinţele
educaţionale ale fiecărui elev şi sa-l pregătească pentru ziua de mîine.

11
 Referinţe biblografice:

1.Benito,Y. Copiii supradotaţi .Educaţia,dezvoltarea emoţională şi adaptarea

socială, Editura Polirom,Iaşi,2003.
2.Codul Educaţiei al Republicii Moldova. Accesibil pe
Internet:particip.gov.md/public/documente/137/20-1319_codul_educaţiei.pdf. .
3.Creţu,C. Curriculum diferenţiat şi personalizat,Editura Polirom,Iaşi,1998.
4.Hadîrca,M., Cazacu,T. Adaptări curriculare şi evaluarea progresului şcolar în
contextul educaţiei incluzive ,Ghid Metodologic, Lumos Foundasion, Chişinău,
2012.
5.Radu,I.T. Învăţămîntul diferenţiat,E.D.P.,Bucureşti,1991
6.Vrăşmaş, T. Învăţămîntul integrat şi/sau incluziv pentru copii cu cerinţe
educative speciale, Editura Aramis,Bucureşti,2001.

12