Sunteți pe pagina 1din 10

I.

BUGETUL UNIUNII EUROPENE – DOMENII DE CHELTUIELI


Bugetul anual al UE reprezintă aproximativ 1 % din produsul național al Uniunii,
echivalentul a aproape 244 EUR per cetățean al UE.1
Acțiunile și proiectele finanțate de la bugetul UE reflectă prioritățile stabilite de către UE
într-un anumit moment. Acestea sunt grupate în șase categorii principale de cheltuieli (numite
„rubrici”) și 31 de domenii de politică diferită.
Bugetul din fiecare an conține sumele convenite în prealabil prin cadrul financiar
multianual.2 Acest fapt îi permite Uniunii Europene să planifice programele de cheltuieli cu câțiva
ani înainte. Cadrul actual acoperă perioada 2014-2020.
Bugetul UE este în concordanță cu cele 10 priorități ale Comisiei Europene: 1) Locuri de
muncă, creștere economică și investiții; 2) Piața unică digitală; 3) Uniunea energetică și combaterea
schimbărilor climatice; 4) Piața internă; 5) O uniune economică și monetarp mai aprofundată și mai
echitabilă; 6) O politică comercială echilibrată și progresivă care să valorifice oportunitățile oferite
de globalizare; 7) Justiție și drepturi fundamentale; 8) Migrație; 9) Un actor mai puternic pe plan
mondial; 10) Schimbări democratice.
În prezent, cea mai mare parte a resurselor bugetare este orientată către stimularea creșterii
economice, crearea de locuri de muncă și reducerea decalajelor economice dintre diferitele regiuni
ale UE. Agricultura, dezvoltarea rurală și protecția mediului beneficiază, de asemenea, de cote
importante. Printre celelalte domenii de cheltuieli se numără și combaterea terorismului, a crimei
organizate și a imigrației ilegale.3
Rubricile de cheltuieli ale bugetului UE sunt după cum urmează:
1. Creșterea inteligentă și favorabilă incluziunii:
a) Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă;
b) Coeziune economică, socială și teritorială.
2. Creștere economică durabilă: resurse naturale;
3. Securitate și cetățenie;
4. Europa globală;
5. Cheltuieli administrative;
6. Compensări.

1
Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Bugetul Uniunii Europene, pe scurt, 2010, p.2.
http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/publications/glance/budget_glance_ro.pdf
2
Anexa 1. Bugetul UE, pe domenii de cheltuieli.
3
Anexa 2. Cadrul financiar multianual.
II. VENITURILE BUGETULUI UNIUNII EUROPENE

Bugetul UE este finanțat în principal (99%) din resurse proprii. Venitul anual trebuie să
acopere în totalitate cheltuielile anuale.4
Decizia privind resursele proprii din 21 aprilie 1970 a asigurat CEE propriile sale resurse.
Resursele proprii menite să acopere creditele de plată anuale sunt limitate în prezent la maximum
1,20 % din venitul național brut (VNB) al UE. În practică, actualul cadru financiar multianual
(CFM) 2014-2020 stabilește plafonul la aproximativ 1% din VNB al UE. Întrucât bugetul trebuie să
fie echilibrat, și cheltuielile sunt limitate de acest plafon.
Normele UE referitoare la resursele proprii definesc diferite tipuri de venituri ale UE și
metodele pentru calcularea și punerea la dispoziție a acestora.
Normele privind resursele proprii ale UE stabilesc:
1. Un plafon – cuantumul maxim al resurselor propii pe care UE le poate colecta pe parcursul unui
an. Plafonul este exprimat ca procent din venitul național brut (VNB) al UE și, prin urmare, depinde
de situația economică din UE.5
2. Tipuri de resurse proprii – pentru ciclul bugetar actual de șapte ani, normele stabilesc următoarele
tipuri de resurse proprii:6
(i) Resurse proprii tradiționale – constau în taxe vamale, taxe agricole și taxele pe zahăr și
izoglucoză. Acestea au fost create prin Decizia din 1970 și sunt colectate începând din acel moment.
(ii) Resurse proprii bazate pe TVA – constă în prezent în transferarea către Uniune a unui
procent (0,3%) din TVA-ul estimat a fi colectat de statele membre. Deși este prevăzută în Decizia
din 1970, această resursă nu a fost aplicată până în momentul armonizării sistemelor de TVA din
statele membre în 1979.
(iii) Resurse proprii bazate pe VNB - Această resursă proprie constă în prelevarea din VNB-
ul statelor membre a unui procent standard prevăzut în procedura bugetară a fiecărui an și a fost
creată prin Decizia 88/376/CEE a Consiliului.
Printre celelalte venituri se numără impozitele pe salarii plătite de personalul UE,
contribuțiile unor țări care nu sunt membre ale UE la anumite programe ale UE și amenzile plătite
de societățile care încalcă legislația în domeniul concurenței sau alte reglementări. În cazul unui

4
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.5.1.html. Accesat: 06.10.2017.
5
http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-revenue-own-resources/. Accesat: 06.10.2017.
6
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.5.1.html. Accesat: 06.10.2017.
2
surplus, soldul din fiecare exercițiu financiar este înscris în bugetul pentru anul următor sub formă
de venituri.

III. PROCEDURA BUGETARĂ

În cadrul Uniunii Europene, articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
2012/C 326/01 (în continuare – TFUE) prevede fazele și termenele care trebuie respectate pe
parcursul procedurii bugetare.7 Cu toate acestea, instituțiile convin în fiecare an asupra unui calendar
pragmatic, în timp util înainte de demararea procedurii bugetare, pe baza practicii curente. 8

1. Prima fază: stabilirea de către Comisie a unui proiect de buget.


Parlamentul și Consiliul stabilesc orientări privind prioritățile bugetare. Comisia elaborează
proiectul de buget și îl transmite Consiliului și Parlamentului cel târziu până la 1 septembrie [în
temeiul articolului 314 alineatul (2) din TFUE, dar până la sfârșitul lui aprilie sau începutul lui mai
conform calendarului pragmatic]. Comisia poate modifica proiectul de buget într-o fază ulterioară
pentru a se lua în considerare noi evoluții, însă nu mai târziu de momentul convocării comitetului de
conciliere (a se vedea mai jos).

2. A doua fază: stabilirea poziției Consiliului asupra proiectului de buget.


Consiliul adoptă poziția sa asupra proiectului de buget și o transmite Parlamentului cel târziu
până la 1 octombrie [în temeiul articolului 314 alineatul (3) din TFUE, dar până la sfârșitul lui iulie
conform calendarului pragmatic]. Acesta trebui să informeze pe deplin Parlamentul asupra
motivelor care l-au condus la adoptarea poziției respective.

3. A treia fază: lectura Parlamentului.


Parlamentul are la dispoziție 42 de zile pentru a reacționa. În termenul respectiv, acesta poate
fie să aprobe poziția Consiliului sau să refuze să ia o decizie, caz în care bugetul este considerat
adoptat definitiv, fie să adopte amendamente cu majoritatea membrilor care îl compun, caz în care
proiectul modificat se trimite înapoi Consiliului și Comisiei. Președintele Parlamentul, în consens cu
Președintele Consiliului, trebuie să convoace fără întârziere comitetul de conciliere.

7
Anexa 3. Fazele procedurii bugetare în Uniunea Europeană
8
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.4.3.pdf. Accesat: 06.10.2017.
3
4. A patra fază: reuniunea comitetului de conciliere și adoptarea bugetului.
Din ziua când este convocat, comitetul de conciliere (compus din reprezentanți ai membrilor
Consiliului și un număr egal de reprezentanți ai Parlamentului) dispune de 21 de zile pentru a ajunge
la un acord asupra unui proiect comun. În acest sens, comitetul de conciliere trebuie să decidă cu
majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanților lor și cu majoritatea
reprezentanților Parlamentului. Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere și adoptă
toate inițiativele necesare pentru promovarea reconcilierii între poziția Parlamentului și a
Consiliului.
În cazul în care, în termenul de 21 de zile menționat mai sus, comitetul de conciliere nu
ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Comisia trebuie să prezinte un nou proiect de buget.
În cazul în care comitetul de conciliere ajunge în termenul respectiv la un acord asupra unui
proiect comun, atunci Parlamentul și Consiliul dispun de 14 zile de la data acordului pentru
aprobarea proiectului comun. Dacă procedura s-a încheiat cu succes, președintele Parlamentului
declară că bugetul este adoptat definitiv. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord până la
începutul unui exercițiu financiar, se instituie un sistem de doisprezecimi provizorii până la
realizarea unui acord. În acest caz, cheltuielile pot fi efectuate lunar pe capitole în limita unei
doisprezecimi din totalul creditelor înscrise în bugetul aferent exercițiului precedent. Cu toate
acestea, suma nu trebuie să depășească o doisprezecime din creditele prevăzute în același capitol din
proiectul de buget. Totuși, în temeiul articolului 315 din TFUE, Consiliul, la propunerea Comisiei,
poate autoriza cheltuieli care depășesc doisprezecimea prevăzută (în conformitate cu articolul 16 din
Regulamentul financiar) în cazul în care Parlamentul, în termen de 30 de zile, nu decide să reducă
aceste cheltuieli.
5. Bugete rectificative și suplimentare.
În cazul unor situații inevitabile, excepționale sau neprevăzute (în conformitate cu articolul
41 din Normele financiare), Comisia poate propune proiecte de bugete rectificative pentru a
modifica bugetul adoptat aferent exercițiului respectiv. Aceste bugete rectificative sunt supuse
acelorași reguli ca și bugetul general.
Etapele procesului bugetar în Republica Moldova sunt în principal, similare cu cele
existente la nivel internațional: elaborarea bugetului, examinarea, adoptarea, executarea, raportarea
și controlul bugetelor.

4
Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale (art. 47) stabilește activitățile
principale și termenele de realizare a acestora în procesul bugetar9.
Elaborarea Cadrului Bugetar pe Termen Mediu (în continuare – CBTM) constituie prima
fază – faza strategică în procesul de planificare a bugetului.
Anual, în temeiul Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale şi în
conformitate cu calendarul bugetar, Guvernul aprobă CBTM, care conţine obiectivele politicii
bugetar-fiscale, prognoza resurselor şi cheltuielilor BPN şi a componentelor acestuia pe termen
mediu, precum şi limitele de cheltuieli de la bugetul de stat pe autorităţi publice centrale.
Cadrul bugetar pe termen mediu se elaborează de către Ministerul Finanțelor, în comun cu
alte autorități publice responsabile și cuprinde: (i) cadrul macroeconomic; (ii) politica bugetar-
fiscală; (iii) cadrul macrobugetar; (iv) cadrul de cheltuieli. Conținutul informațiilor cuprinse în
cadrul macroeconomic, politica bugetar-fiscală, cadrul macrobugetar și cadrul de cheltuieli este
expres reglementat în art. 48 din lege.
Conform art. 49 din lege, în termenul prevăzut de calendarul bugetar, Guvernul prezintă
Parlamentului spre aprobare proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu,
exprimate în valoare nominală și ca pondere în produsul intern brut. Limitele macrobugetare pe
termen mediu se stabilesc pentru: a) veniturile totale ale bugetului public național; b) cheltuielile
totale ale bugetului public național; c) cheltuielile de personal ale bugetului public național; d)
soldul bugetului public național.
Elaborarea și aprobarea proiectelor bugetelor anuale reprezintă a doua fază a ciclului anual
de planificare bugetară.
Procesul de elaborare a proiectelor de bugete cuprinde următoarele etape:
a) Emiterea circularelor privind elaborarea bugetelor anuale
Ministerului Finanțelor este responsabil pentru elaborarea bugetului, cu contribuția
ministerelor de resort și a altor agenții. Acest exercițiu este gestionat de către Direcția Generală de
Sinteză Bugetară a Ministerului Finanțelor.10
Conform art. 50 alin. (1) din lege, Ministerul Finanțelor emite, anual, în termenul prevăzut
de calendarul bugetar, circulara privind elaborarea propunerilor/proiectelor de buget adresată
autorităților publice centrale și locale. La elaborarea acestui document Ministerul Finanțelor se

9
Anexa 4. Calendarul bugetar.

5
ghidează de prevederile CBTM și de metodologia expusă în Setul metodologic privind elaborarea,
aprobarea și modificarea bugetului.11
b) Elaborarea și prezentarea propunerilor/proiectelor de buget la Ministerul Finanțelor
Conform art. 51 din legea nr. 181/2014, autoritățile publice centrale elaborează și prezintă
Ministerului Finanțelor, în termenul stabilit de acesta, propuneri pentru elaborarea proiectului
bugetului de stat.
Autoritățile publice centrale în domeniul protecției sociale și în domeniul ocrotirii
sănătății elaborează proiectele bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor asigurării
obligatorii de asistență medicală și le prezintă pentru avizare Ministerului Finanțelor, în termenul
stabilit.
Autoritățile executive locale de toate nivelurile întocmesc proiectele bugetelor locale
corespunzătoare, iar autoritățile executive locale de nivelul al doilea întocmesc sinteza consolidată a
proiectelor bugetelor locale, pe care o prezintă spre consultare Ministerului Finanțelor.
Propunerile/proiectele de buget cuprind: (i) indicatorii realizați în ultimii doi ani bugetari;
(ii) rezultatele estimate pentru anul bugetar curent; (iii) propunerile de buget pentru anul bugetar
viitor; (iv) estimările pentru doi ani ulteriori.
c) Examinarea și consultarea propunerilor/proiectelor de bugete
Ministerul Finanțelor este responsabil de examinarea propunerilor de buget ale autorităților
publice centrale, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, proiectul fondurilor asigurării
obligatorii de asistență medicală și sintezele consolidate ale proiectelor bugetelor locale de nivelul
întâi și al doilea, iar rezultatele examinării se supun consultării cu autoritățile publice
corespunzătoare, conform procedurii stabilite de Ministerul Finanțelor.
În cazul în care propunerile de buget nu vor corespunde cerințelor specificate la art. 51 alin.
(5) din lege, Ministerul Finanțelor va respinge propunerile de buget și va solicita ajustarea lor într-
un termen stabilit (în cazurile prevăzute de lege, Ministerul Finanțelor este în drept să ajusteze
unilateral propunerea de buget cu includerea ulterioară în proiectul legii bugetare anuale).
Divergențele care nu sunt soluționate în cadrul consultărilor la Ministerul Finanțelor se soluționează
în cadrul examinării proiectului legii bugetare anuale la Guvern.
d) Prezentarea proiectelor legilor/deciziilor bugetare anuale spre aprobare
Guvernului/autorităților reprezentative și deliberative locale ale UAT.

11
Setul metodologc privind elaborarea, aprobarea și modificarea bugetului. Anexă la ordinul Ministrului Finanțelor nr.
209 din 24.12.2015.
6
Conform art. 53 alin. (1) din lege, Ministerul Finanțelor, autoritățile publice centrale în
domeniul protecţiei sociale şi în domeniul ocrotirii sănătății elaborează, corespunzător, proiectele
legii anuale a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării
obligatorii de asistență medicală şi le prezintă Guvernului spre examinare în termenul prevăzut
de calendarul bugetar.
e) Prezentarea proiectelor legilor/deciziilor bugetare anuale spre aprobare
Guvernului/autorităților reprezentative și deliberative locale ale UAT.
Bugetele trebuie să fie prezentate spre aprobare Guvernului, care examinează și aprobă
proiectele legilor bugetare anuale și le prezintă Parlamentului în termenul prevăzut de calendarul
bugetar.
f) Examinarea și aprobarea legilor/deciziilor bugetare anuale de către Parlament/autoritățile
reprezentative și deliberative locale.
Responsabilă de examinarea proiectelor legilor bugetare anuale în Parlament este comisia
permanentă a Parlamentului în domeniul bugetului și finanțelor. Parlamentul examinează și adoptă:
(i) legea bugetului de stat; (ii) legea bugetului asigurărilor sociale de stat; și (iii) legea fondurilor
asigurării obligatorii de asistență medicală.
Conform art. 54 alin. (3) din lege, Legile bugetare anuale se examinează și se adoptă în două
lecturi:
a) Prima lectură: se audiază raportul privind proiectul bugetului, se examinează și se aprobă
indicatorii generali ai bugetului (veniturile, cheltuielile și soldul bugetului);
b) A doua lectură: proiectul legii se examinează și se votează pe articole sau, după caz, în
ansamblu.
Autorităţile executive locale elaborează proiectele de decizii bugetare anuale în conformitate
cu reglementările specifice stabilite prin Legea privind finanţele publice locale şi le prezintă spre
aprobare consiliilor locale corespunzătoare în termenul prevăzut de calendarul bugetar.
Legile/deciziile bugetare anuale intră în vigoare la 1 ianuarie a anului bugetar sau la data
indicată în text, care nu trebuie să preceadă data publicării.

IV. EXECUȚIA BUGETULUI

7
Comisia este responsabilă cu execuția veniturilor și cheltuielilor bugetare în conformitate cu
tratatele și cu dispozițiile și instrucțiunile prevăzute în Regulamentul financiar, în limita creditelor
autorizate.
Statele membre cooperează cu Comisia pentru ca toate creditele să fie utilizate în
conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, și anume principiile economiei, eficienței și
eficacității.
A. Mecanismul de bază
Execuția bugetară constă în două operațiuni principale: angajamente și plăți. În ceea ce
privește angajarea cheltuielilor, se ia o decizie de a utiliza o anumită sumă de la o linie bugetară
specifică în scopul finanțării unei anumite activități. Odată ce au fost stabilite angajamentele juridice
aferente (cum ar fi contractele), iar serviciul, lucrările sau bunurile care fac obiectul contractului au
fost furnizate, sunt autorizate cheltuielile și sunt achitate sumele datorate.12
B. Metode de execuție
În conformitate cu dispozițiile articolului 58 din Regulamentul financiar, modalitățile prin
care Comisia poate executa bugetul sunt următoarele: — în mod direct („gestiune directă”), prin
intermediul direcțiilor sale sau prin intermediul agențiilor executive; — prin gestiune partajată cu
statele membre („gestiune partajată”); — în mod indirect („gestiune indirectă”), prin încredințarea
sarcinilor care țin de execuția bugetară unor entități sau persoane cum sunt țările terțe, organizațiile
internaționale și altele.13
La articolul 317 din TFUE se prevede că Comisia trebuie să execute bugetul în cooperare cu
statele membre și, în plus, că regulamentele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE trebuie să
prevadă obligațiile de control și de audit ale statelor membre în execuția bugetului, precum și
responsabilitățile care decurg din acestea.
C. Norme de execuție
Regulamentul financiar conține toate principiile și normele care reglementează execuția
bugetului. Acesta are un caracter orizontal, fiind aplicabil tuturor domeniilor de cheltuieli și tuturor
veniturilor. Norme suplimentare privind execuția bugetului pot fi găsite și în regulamentele
sectoriale care acoperă anumite politici ale UE.14

12
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.5.4.pdf. Accesat: 06.10.2017.
13
Ibid.
14
Ibid.
8
V. CONTROLUL BUGETAR

Natura dublă a contabilității și a raportării în UE


Conturile UE sunt de două tipuri: (a) conturi bugetare (care oferă o evidență detaliată a
execuției bugetului) și (b) conturi generale (care sunt utilizate pentru a pregăti bilanțul și rezultatele
economice). Conturile bugetare se bazează pe principiile contabilității de casă modificate, ceea ce
înseamnă că tranzacțiile (cheltuieli și venituri) sunt înregistrate doar atunci când lichiditățile sunt
plătite sau primite.
Conturile generale (sau registrul general) utilizează metoda contabilă în partidă dublă pentru
a înregistra toate veniturile și cheltuielile de pe durata exercițiului financiar. Conturile generale sunt
utilizate pentru a stabili rezultatul economic și bilanțul de active și pasive, care se întocmește pentru
a evidenția situația financiară a UE la data de 31 decembrie a fiecărui an.
Raportul privind execuția bugetului
Comisia publică situația execuției bugetare în fiecare lună pe pagina sa de internet. Aceste
rapoarte lunare evidențiază modul de utilizare a fondurilor. Informațiile sunt oferite pentru fiecare
capitol al bugetului și în funcție de domeniul de politică. Datele săptămânale sunt stocate inclusiv de
către departamentele în cauză. O trecere în revistă a rezultatelor evaluărilor din cursul anului și a
măsurilor de monitorizare planificate poate fi consultată în „Evaluarea anuală”.
Comisia publică și conturile anuale ale Uniunii Europene, care includ rapoartele de sinteză
privind execuția bugetului și bilanțul. Pregătite în conformitate cu Standardele internaționale de
contabilitate publică (IPSAS), acestea consolidează conturile tuturor instituțiilor și organismelor UE,
precum și pe cele ale majorității agențiilor.
Controlul la nivel național
Controlul inițial al veniturilor și cheltuielilor este exercitat în mare parte de către autoritățile
naționale. Acestea și-au păstrat competențele, mai ales în ceea ce privește resursele proprii
tradiționale, în legătură cu care dispun de procedurile necesare pentru colectarea și verificarea
sumelor respective. Controlul bugetar se exercită și prin lupta împotriva fraudei. Cheltuielile
operaționale din cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA), al Fondului european
agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și al fondurilor structurale sunt, de asemenea, controlate
în primă instanță de către autoritățile din statele membre.15

15
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.5.5.pdf. Accesat: 06.10.2017.
9
Controlul la nivelul Uniunii
1. Controlul intern
În fiecare instituție, controlul este exercitat de către ordonatorii de credite și contabili,
precum și de către auditorul intern al instituției.
2. Controlul extern
Controlul extern este efectuat de către curțile de conturi naționale și Curtea de Conturi
Europeană (CCE), care prezintă autorității bugetare rapoarte detaliate în temeiul articolului 287 din
TFUE.16
În fiecare an, Curtea de Conturi întocmește un raport pentru Parlament și Consiliu. Pe lângă
raportul anual, aceasta emite un aviz numit „declarație de asigurare” privind: (i) fiabilitatea
conturilor (de exemplu, dacă evidențele sunt ținute corect) și (ii) legalitatea și regularitatea
tranzacțiilor subiacente (de exemplu, veniturile colectate și plățile efectuate).17
3. Controlul politic exercitat de către Parlamentul European
După publicarea raportului anual al Curții de Conturi și după finalizarea conturilor anuale,
Consiliul înaintează recomandările sale Parlamentului. În funcție de aceste recomandări,
Parlamentul European se pronunță în privința gestionării de către Comisie pentru exercițiul financiar
în cauză. Dacă Parlamentul consideră că bugetul UE a fost gestionat corespunzător de către
Comisie, acesta aprobă „descărcarea de gestiune” a Comisiei. Atunci când aprobă descărcarea,
Parlamentul recomandă adesea Comisiei adoptarea unor acțiuni de monitorizare. Ca răspuns la
aceste recomandări, Comisia identifică măsurile pe care le poate adopta și informează Parlamentul și
Consiliul în acest sens.18

16
Ibid.
17
http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/publications/glance/budget_glance_ro.pdf. Accesat: 06.10.2017.
18
Ibid.
10