Sunteți pe pagina 1din 4

facilitatile fiscale prevazute de art. 250 alin.(1) pct. 9 si de art. 257 alin. (1) lit.

1)
C. fisc., potrivit carora nu se datoreaza impozit pentru cladirile din parcurile
industriale, stiintifice si tehnologice, reprezinta o forma de ajutor de stat.
Spre exemplu, in decizia nr. 5731 din 10 decembrie 2009. Inalta Curte de
Casatie si Justitie, Sectia contecios administrative si fiscal, a aratat ca:
“Reprezinta o forma de ajutor de stat, in sensul prevederilor art. 2 alin. (8)
din Legea nr. 143/1999, facilitatile fiscale prevazute de art. 250 alin. (1) pct. 9 si
de art. 257 alin. (1) lit. 1) C. fisc. Potrivit carora nu se datoreaza impozit pentru
cladirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice. Astfel fiind, actele
administrative-fiscale emise de organelle nationale prin care se constata
nelegalitatea acordarii acestei forme de ajutor de stat si se dispune recuperarea
acestuia, sunt emise cu incalcarea competentei exclusive de control si decizie a
Comisiei Europene, care, potrivit dispozitiilor O.U.G. nr. 117/2006, incepand cu
data de 1 ianuarie 2007, este singura autoritate abilitata sa constate ilegalitatea
unui ajutor de stat sis a desfasoare procedurile de recuperare si rambursare a
acestuia.”
In acest sens instanta suprema a retinut ca art. 2 C. fisc. sunt precizate
impozitele si taxele reglementate de acesta, printer acestea regasindu-se si
impozitele si taxele locale, la lit. h), iar potrivit art. 1 alin.(1) din Legea nr.
571/2003 privind Codul Fiscal, “prezentul cod stabileste cadrul legal pentru
impozitele si taxele prevazute de art. 2 care constituie veniturile la bugetul de stat
si bugetele locale, precizeaza contribuabili care trebuie sa plateasca aceste
impozite sit axe, precum si modul de calcul si de plata al acestora.
Art. 1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 571/2003 prevede ca” in materie fiscala
dispozitiile prezentului cod prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte
normative, in caz de conflict intre acestea aplicandu-se prevederile Codului
Fiscal. Daca orice prevedere a prezentului cod contravene unei prevederi a unui
tratat la care Romania este parte, se aplica prevederile acelui tratat”. Aceste
dispozitii se regasesc si in art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
In art. 1 alin. (5) C. fisc. se prevede faptul ca “ orice masura de natura
fiscala care constituie ajutor de stat se acorda potrivit dispozitiilor O.U.G. nr.
117/2006, privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 137/2007.
Ajutorul de stat a fost definit in art. 2 din Legea nr. 143/1999, “ ca fiind
orice masura de sprijin acordata de stat sau de catre autoritatile administrative-
teritoriale, din resurse de stat sau ale unitatilor administrative-teritoriale(…)sau
ale colectivitatilor locale, indifferent de forma, care distorsioneaza sau ameninta
sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi, fiind
considerat incompatibil cu mediul concurential normal”.
Ajutorul de stat poate fi acordat prin mai multe modalitati printer care, art.
2 alin. (8), se enumera exeptarile, reducerile sau amanarile de la plata taxelor si
impozitelor. Ajutorul de stat se concretizeaza, prin urmare, in cazul intimatei-
reclamante, in exeptarea de la aceste impozite sit axe pentru terenuri si cladiri,
asigurandu-se acesteia un beneficiu de natura economica si financiara, pe care
nu l-ar fi obtinut in absenta acestor masuri. Prin urmare, intimanta reclamanta
intra in categoria persoanelor juridice carora li se putea acorda ajutorul de stat,
insa in conditiile procedurii de O.U.G. nr. 117/2006.
Intrucat aceasta scutire de impozit reprezinta un ajutor de stat, conform
art.1 alin. (5) C. fisc., persoanele care, in virtutea titlului de parc industrial,
beneficiaza de o asemenea scutire trebuie sa se supuna reglementarilor si
modalitatilor de notificare si autorizare prevazute in material ajutorului de stat:
Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat si ulterior O.U.G. nr. 117/2006 privind
procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat.”
Scutirea la plata unei taxe datorate de reclamanta SCDP Falticeni la
bugetul consolidat al statului a fost si ea apreciata ca o forma de ajutor de stat de
catre instante.
Astfel, prin sentinta nr. 22 din 1 februarie 2010 a Curtii de Apel Suceava,
irevocabila prin decizia nr. 940/2011 a ICCJ, instanta, analizand ipoteza in care
activitatea reclamantei constituie o “distorsiune concurentiala”, prin prisma unei
surse emise de Consiliul Concurentei, a retinut ca pana la aderarea Romaniei la
UE, cadrul legislative national in materie de ajutor de stat a fost reprezentat de
Legea ne. 143/1996, abrogate la data de 1 ianuarie 2007, cand a intrat in vigoare
O.U.G. NR. 117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat,
si ca scutirea la plata unei taxe datorate de reclamanta SCDP Falticeni la bugetul
consolidate al statului poate intra sub incidenta reglementarilor privind ajutorul de
stat in conditiile in care sunt indeplinite criteriile prevazute de art. 87 alin. (1) din
TCE, respective pentru perioada anterioara datei de 1 ianuarie 2007, precum si
de art. 2 din Legea nr. 143/1996, in conditiile de autorizare de catre Consiliul
Concurentei.
In decizia nr. 821 din 13 februarie 2009, ICCJ a fost investita cu o exceptie
de nelegalitate, a carei solutionare presupunea a decide daca masurile de sprijin
care au fost acordate B. SA la privatizarea bancii B. constituie ajutor de stat in
sensul art. 2 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata, sub
conditia respectarii cerintelor privitoare la limitarea lor in timp si a plafonului
valoric al acestora, prevazute in O.G. nr. 33/2006 privind unele masuri pentru
finalizarea privatizarii bancii B.
ICCJ s-a raportat la decizia nr.183 din 4 august 2006 a Consiliului
Concurentei, decizie prin care Consiliul Concurentei a stability conditiile in care
masurile de sprijin luate de stat nu constituie ajutor de stat.Chiar daca in decizie
s-au avut in vedere plafoanele stabilite prin H.G.nr. 832/2004, in decizie nu se fac
referiri la acestea, ci se considera ca plafoanele valorice nu constituie ajutor de
stat daca se respecta conditia impusa in O.G. nr. 33/2006.
S-a retinut ca in art. 16 alin. (1) lit. a) si lit. b) din O.G nr. 33/2006 privind
unele masuri pentru finalizarea privatizarii bancii B, s-au facut referiri tocmai la
aceste plafoane. Astefel, in art. 16 alin. (1) lit. a) se prevede ca : “ vor fi emise
scrisorile de garantie, prin majorarea plafonului de garantare cu conditia ca
aceste scrisori sa fie emise cu privire la angajamentele extrabalantiere rezultand
din sau in legatura cu B. SA si toate obligatiile inclusive daunele directe ori
indirecte rezultand din sau in legatura cu litigiile izvorand din activitatea B. SA
inainte de data radierii B. SA de la registru comertului pentru care banca este
corespunzatoare sis a fie notificate Ministerului Finantelor Publice inainte de data
de 31 octombrie 2013” si art. 16 titlu 1 lit. b) prevede ca : “valoarea totala a
acestor scrisori de garantie nu trebuie sa depaseasca 50% din valoarea pretului
total de cumparare, astfel cum acesta este definit la art. 11 din contractul de
vanzare –cumparare.
ICCJ a concluzionat ca, pentru ca decizia nr. 183 din 4 august 2006 a
Consiliului Concurentei a stability ca masurile de sprijin nu constituie ajutor de
stat decat in anumite conditii, si cum aceste conditii nu sunt indeplinite, nu era
necesara avizarea Consiliului Concurentei si pentru emiterea H.G nr. 1087/2006
prin care au fost suplimentate garantiile acordate de stat.
Astfel prin sentinta civila nr. 1624 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel
Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrative si fiscal, a respins, ca
neintemeiata, actiunea formulate de reclamanta SC. B.R. SA in contradictoriu cu
paratul Consiliului Concurentei avand ca obiect anularea deciziei nr.210 din 10
octombrie 2006, emisa de parat, prin care a fost avizata favorabil autorizarea
ajutorului de stat acordat catre SC. T. SA. In valoare de 3.358.996.000 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, curtea de apel a retinut ca , prin decizia
nr. 210 din 10 octombrie 2006, Consiliul Concurentei a decis ca masurile de
sprijin financiar ce urmeaza a fi acordate S.P.E.E.T.T. SA constituie ajutor de stat
in sensul art. 2 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata.
Totodata, Consiliul Concurentei a decis ca masurile de sprijin financiar, in
suma de 3.358.996.000 lei, reprezinta o compensare necesara pentru realizarea
in conditii normale de siguranta si continuitate a serviciilor de interes economic
general de producere si furnizare a energiei termice si de producere si furnizare
a energiei electrice, compensare ce nu efectueaza in mod nejustificat comertul
intre Romania si statele member ale Uniunii Europene.
Curtea de Apel a retinut ca nu se pune problema caracterului subiectiv al
acordarii ajutorului de stat, avand in vedere faptul ca ST.T.SA. ii este incredintata
prestarea unui serviciu de interes economic general, potrivit art. 30 din Legea
energiei electrice nr. 318/2003, si ca, in procesul de asigurare a energiei termice
pentru populatia din multe orase, pe piata energiei termice, definite geographic
deorasele deservite, precum sip e piata energiei electrice, reprezentata de intreg
teritoriul Romaniei, societatea nu are concurent deoarece este singurul furnizor,
astfel ca a fost respinsa critica reclamantei in sensul ca acordarea acestui ajutor
de stat ar avea character subiectiv si ar crea un dezechilibru major pe piata
concurentiala.
Instanta de fond a retinut ca in speta se afla in fata unui interes legitim
public, care primeaza in raport cu interesul reclamantei ca in considerarea unui
prêt real si ridicat al agentului termic furnizat de SC.T.SA populatia sa treaca la
sistemul de termoficare cu centrala termica, iar acordarea unui ajutor de stat de
catre Consiliul Concurentei unei societati care presteaza un serviciu de interes
economic general, careia autoritatile publice ii impugn pretul de livrare, pentru
acoperirea costurilor, nu este anticoncurential, ci este justificata de necesitatea
functionarii serviciului public respective.
Concluzii
CJUE a confirmation mod repetat ca atat instantele nationale, cat si
Comisia, joaca roluri esentiale, dar distinctive, in contextual aplicarii normelor
privind ajutoarele de stat.
Rolul principal al Comisiei este de a examina compatibilitatea cu piata
comuna a masurilor de ajutor, pe baza criteriilor prevazute de art. 87 alin. (2) si
(3) TFUE. Aceasta evaluare a compatibilitatii ramane responsabilitatea exclusive
a Comisiei, fiind supusa controlului jurisdictional al instantelor comunitare.
Daca, in conformiatate cu jurisprudenta consacrata a CJUE, instantele
nationale nu au competenta de a declara o masura de ajutor de stat ca fiind
compatibila cu art. 107 alin. (2) sau (3) TFUE, ele au insa competenta dea
interpreta notiunea de ajutor de stat, astfel incat cunoasterea criteriilor
jurisprudentiale europene sub acest aspect este un deosebit interes.