Din - Alexandru - 2406 Proiectarea Unei Statii Electrice de Transformare 400-110kV

Universitatea POLITEHNICA Bucureşti
Facultatea Energetică
Proiectarea unei stații

electrice de 400/110 kV
Student: Din Alexandru

Grupa 2406 ISE
Numar de identitate: B9
Coordonator tema: Prof. dr. ing. Sorina Costinaş
Drd.Ing. Bogdan Stoenescu
Anul universitar
2017/2018
Ingineria Sistemelor Electroenergetice
1
Cuprins
Memoriu justificativ........................................................................................................................3
1. Alegerea schemei de principiu a statiei electrice, a numarului caracteristicilor tehnice ale
transformatoarelor care alimenteaza statia de tensiune...................................................................5
2. Calculul curentilor de scurtcircuit.............................................................................................20
3. Alegerea schemelor electrice de conexiuni pentru statiile electrice..........................................32
4.Alegerea si verificarea aparatelor electrice.................................................................................58
5. Elaborarea schemei electrice monofilare...................................................................................74
6. Dispozitii constructive si amplasarea in teren a instalatiilor electrice din centrale si statii
electrice..........................................................................................................................................77
7.Instalatii de legare la pamant......................................................................................................85
8.Bibliografie...............................................................................................................................103
2
Memoriu justificativ
In cadrul temei de proiect statii si posturi de transformare am avut de efectuat proiectarea unei
statii electrice, al carui scop este asigurarea continuitatii (prin valorile de scurctcircuit), asigurarea
eficientei (la costurile schemelor propuse), calitatea energiei electrice (alegerea echipamentelor),
alimentarea în condiţii de calitate, siguranţă şi eficienţă economică cu energie electrică a consumatorilor.
Proiectul are in componenta 7 capitole:
1. Alegerea schemei de principiu a statiei electrice, a numarului si a caracteristicilor tehnice ale

transformatoarelor care alimenteaza statia de tensiune U2
In cadrul acestui capitol, pe baza valorii sarcinii maxime de durata, am prezentat solutiile tehnice
posibile pentru echiparea legaturii dintre U1=400 kV si U2=110 kV, lista cu solutii tinand seama de oferta
producatorilor de transformatoare. In urma calculelor pentru costuri de investitii, de exploatare, daune
anuale, cheltuieli totale anuale si tinand cont de rata de actualizare si durata medie de studiu, am ales
solutia optima de echipare a legaturii dintre U1 si U2 ca fiind Solutia cu CTA minim.
2. Calculul curentilor de scurtcircuit si stabilirea plafoanelor de scurtcircuit pentru definitivarea

schemelor electrice ale statiilor de tensiune U1 si U2 si alegerea aparatajului de comutatie
In cadrul acestui capitol am efectuat calculul de curenti de scurtcircuit si am stabilit plafonul de

scurtcircuit, in urma caruia s-a stabilizat schema de principiu a statiei. Am comparat valoare curentilor de
scurtcircuit cu valoare de plafon, si cum valoarea de plafon nu este depasita nu se impun sectionari ale
schemei.
3. Alegerea schemelor electrice de conexiuni pentru statii electrice
In cadrul acestui capitol, au fost propuse scheme posibile ale celor doua statii electrice si s-au
efectuat pentru fiecare varianta costurile de investitii, costurile de exploatare, daune anuale, cheltuieli
totale anuale. In urma graficelor obtinute pentru fiecare statie, s-a ales solutia optima, solutia cu CTA
minim.
In urma acestor calcule si reprezentarii grafice am obtinut pentru U1=400 kV si U2=110 kV un

sistem de bare colectoare respective doua sisteme de bare colectoare.
4.Alegerea si verificarea aparatelor electrice
In acest capitol am ales aparatele pentru echiparea staţiilor. Aparatele electrice trebuie să satisfacă
o serie de grupe de criterii tehnice, astfel indicându-se valorile necesare determinate de solicitările din
instalaţii şi valorile garantate de fabricanţi pentru toate aceste criterii. Criteriile tehnice de alegere a
aparatelor electrice sunt însoţite de caracteristice constructive (destinatia aparatului, tipul constructiv,
numarul de poli sau unitati constructive componente, investiţii, costuri pentru întreţinere şi reparaţii etc.)
şi de criterii privind încadrarea în mediul ambiant (tipul constructiv al instalatiei, altitudine, conditii
climatice, grad de poluare, etc.)
3
5. Elaborarea schemei electrice monofilare
In acest capitol am efectuat schema monofilara a statiei in urma alegerii aparatelor electrice.
6. Dispozitii constructive si amplasarea in teren a instalatiilor electrice din centrale si statii electrice
In acest capitol am prezentat dispoziţiile constructive şi amplasarea în teren a instalaţiilor

electrice. Am facut un desen prin care se reprezinta vederea de sus a statiei.
7.Instalatii de legate la pamant
In cadrul acestui capitol am calculat priza de pamant. Rolul acesteia este de protectie a vietii
oamenilor si realizarea conditiilor cerute de exploatare corecta a instalatiilor electrice. In urma unor date
initiale am putut stabilii valorile admisibile pentru tensiunea de atingere si de pas, am calculat rezistenta
de dispersie a prizei,am calculat coeficientul de atingere si de pas si am putut determina stabilitatea
termica a solului prizei.
4
1. Alegerea schemei de principiu a statiei electrice, a numarului
caracteristicilor tehnice ale transformatoarelor care alimenteaza statia
de tensiune
Acest capitol oferã principalele elemente necesare pentru stabilirea setului de soluții privind
elaborarea listei de soluții se rezumã la dimensionarea transformatorului/transformatoarelor de
legãturã dintre cele douã stații electrice.
1.1 Punerea problemei
Se doreste proiectarea unei centrale electrice de transformare. Energia electrica produsa

in centrala va fi evacuata prin intermediul a doua statii electrice, cu tensiunile U1=400 kV,
respectiv U2=110 kV (figura 1.1)
Legãtura electricã între cele douã stații electrice (U1 si U2) poate fi asiguratã cu
transformatoare/autotransformatoare. Statia de tensiune U1 este integrata in reteaua electrica de
transport din SEN, prin intermediul a doua LEA, avand fiecare sectiunea s=2x450mm2 si
lungimile L1=230 km si L2=190 km. Statia de tensiune U2 este alimentata cu energie electrica
numai din statia U1.
SM2=210 MVA
TSM2=5000 ore/an
5
Fig 1.1 Evacuarea energiei electrice produse in centrala
1.2 Alegerea caracteristicilor transformatoarelor sau autotransformatoarelor si a
variantelor posibile din punct de vedere tehnic
Tabelul A 2.10 Transformatoare de putere trifazate , cu două înfășurãri, cu tensiunea Costuri in mii RON
Simbo Sn Tipul uk superioarã
P P de 400
k 0i0 kV Dimensiuni de Fabrica Transformatoare cu 2 înfăşurări
l gabarit, mm t fără RSS
MVA - % kW kW % L l H în trafo total
250 TDT 12,5 600 240 0,45 - - - - 3029 4050

400 TDT 12,5 800 370 0,40 11700 6000 9900 - 4226 5459
630 TT 12,5 1350 450 0,35 14500 6700 1020 - 6692 8453
0
1000 TT 12,5 2200 550 0,30 - - - - 6692 8453
În aceastã fazã, se aleg echipamente din gama oferitã de fabricanți, pornind de la datele
de proiectare individuale. Alegem dintre variante oferite de fabricanti pe acele
autotransformatoare sau transformatoare care se incadreaza pentru nivelul nostru de tensiune.
Luand in calcul tensiunea superioara U1=400 kV, sarcina maxima de durata SM2=210
MVA si consultand ofertele fabricantilor alegem 3 variante posibile pentru statia electrica ce
trebuie proiectata.
Tabelul A 2.10 Transformatoare de putere trifazate , cu două înfășurãri,

cu tensiunea superioarã de 400 kV
Cu:
Sn - puterea nominala a transformatorului
uk - tensiunea de scurtcircuit
Pk - pierderile la incercarea de mers in scurtcircuit
P0 - pierderile la incercarea de mers in gol
Astfel unitatiile de transformare sunt alese de tipul 1x100%, 2x100% ,1x100%
V1: 1T x 250 MVA
V2: 2T x 250 MVA
Stiind ca SMT=210 MVA, solutiile propuse sunt:

-un transformator cu puterea nominala de 250 MVA;
-doua transformatoare cu puterea nominala de 250 MVA;
Expresia de calcul a CTA este:
6
tst i tst i
CTA  CI  Cexan    1  a   CPWan    1  a  
i 1 i 1
tst i
 Dan    1  a   CI   Cexan  CPWan  Dan   Ttst
i 1
în care:
 CI - costurile de investiţii
 Cexan - cheltuieli care apar pe durata exploatării
 CPWan- costul anual al pierderilor de putere şi energie
 Dan- costul daunelor de nelivrare a energiei
 Ttst –durata de timp pe care se face actualizarea.
tst i 1  tst  = 7.46 ani

Ttst    1  a    1   1  a 

a  
i 1
Pentru fiecare dintre variantele propuse se vor calcula urmatoarele: CI, C ex-an, CPWan, Dan, iar pe
baza costurilor totale actualizate se va alege solutia optima.
Costurile de investiţii (CI)
Costuri in mii RON
Categorii Un, kV
Costuri 750 400 220 110
totale Ctot 10561 3514 1758 735
constante C0 1972 862 440 228
câmp bare CCB 105 52 35 17
întreruptor CI 3522 774 493 176
separator CS 704 246 70 35
trafo curent CTC 1056 352 264 63
trafo tensiune CTT 528 246 88 42
descãrcãtor CDRV 352 140 88 35
Pentru fiecare variantă, se determină separat (pentru cele două niveluri de tensiune) costurile
pentru transformatoarele de bloc şi pentru celulele electrice de racordare corespunzătoare:
CI =CI U 1 +CI U 2 (1 .3) [€]

7
CIU1 =NT*Ctrafo + NT*Ccelula*1.15
CIU2 =NT*Ccelula*1.15
o Cost Trafo: 4050 000/4.5 = 900 000 €
o Cost Celula: 735 000/4.5 = 163 333.3 €
3514 000/4.5 = 780 888 €
Varianta:1*250 MVA
CIU1 = 1*900 000+ 1*780 888*1.15 = 1 798 021.2 €
CIU2 = 1*163 333*1.15 = 187 833 .3 €
CI = 1 798 021.2 + 163 333 = 1 985 854 €
Varianta: 2*250 MVA
CIU1 = 2* 900 000 + 2 * 780 888 * 1.15 = 3 596 042.4 €
CIU2 = 2 * 163 333 * 1.15 = 375 666.6 €
CI = 3 596 042.4+ 326 666= 3 971 709 €
Tabel 1.6. Centralizarea CI

Varianta CIU1 CIU2 CI
- [€] [€] [€]
V1(1x250MVA) 1 798 021.2 187 833.3 1 985 854
V2(2x250MVA) 3 596 042.4 375 666.6 3971709
In principiu, acestea sunt costuri pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii, pentru salarii
etc. Pentru instalaţiile electrice, acestea depind foarte mult de nivelul de tensiune şi se pot
aproxima cu relaţia:
Cexan=pexxCI [€/an] (1.6)
Coeficientul pex pentru costurile de exploatare, exclusiv amortismentele depinde de

nivelul de tensiune al instalatiei si are urmatoarele valori aproximative:
Tabelul 1.7 Valori ale lui pex in functie de nivelul de tensiune

Un, kV  20 110 220 400 750
pex, %/an 6,6 3,3 2,0 1,5 1,3
Cexan se calculeaza separat, pentru cele doua niveluri de tensiune, iar valoarea totala
pentru o varianta este:
8
Cexan=Cexan,U1+Cexan, U2  €/an  (1.7)
Cexan, U1=pex, U1xCIU1  €/an  (1.8)
Cexan, U2=pex, U2xCIU2  €/an  (1.9)
 Varianta V1(1x250MVA)
1,5
Cexan, U1= x 1 798 021.2 € = 26 970.318 [€/an]
100 an
3,3
Cexan, U2= x 187 833.3=6198.498 [€/an]
100 an
Cexan=26 970.318+5 389.989=33 168.816 [€/an]
1,5
Cexan, U1= x 3 596 042.4 € = 53 940.636 [€/an]
100 an
3,3
Cexan, U2= x 375 666.6=12396.997 [€/an]
100 an
Cexan=53 940.636+10 779.978 = 66 337.633 [€/an]
Varianta: C exan U1 C exan U2 C exan

1x250 MVA 26,970.3 6,198.5 33,168.8
2 0 2
2x250 MVA 53,940.6 12,397.0 66,337.6
4 0 3
1.2.3 Costul anual al pierderilor de putere si energie (CPWan)
Expresia generala pentru CPWan pentru un transformator parcurs de sarcina maxima este:
CPWan=CPWanFe+CPWanB €/an (1.10)
in care:
9
CPWanFe - valoarea actualizata a costului anual al pierderilor de putere si energie in fierul
transformatoarelor,
CPWanB - valoarea actualizata a pierderilor de putere si energie in infasurarile (bobinajul)

transformatoarelor.
Pentru calculul efectiv, se tine seama de expresia pierderilor in fierul si in infasurarile

unui transformator:
cp
CPW anFe=ΔP o× ( +c ×8760
T tst w ) [€/an] (1.11)
 cp   SM 2

CPWanB  Pk    c w   B    
 Ttst   S nT  [€/an] (1.12)
in care:
P0 - pierderile la mersul in gol al transformatorului (se citesc din Tabelul 1.1)
Pk - pierderile la mersul în scurtcircuit al transformatorului (se citesc din Tabelul 1.1)
B - durata pentru calculul pierderilor in bobinaje (infasurari)
Pentru estimarea duratei de calcul al pierderilor, se poate utiliza relatia de calcul:

10000+T SM
τ B=T SM ×
27500−T SM €/an (1.13)
Durata de utilizare a sarcinii maxime (TSM) corespunde fie lui TPi, fie lui TSML, in functie
de transformatorul pentru care se face calculul.
Relatiile (1.11) şi (1.12) se mai pot exprima intr-o forma mai scurta, tinand seama si de notatiile:
cp
c pwFe   c w  8760
Ttst
(1.14)
cp
c pwB   cw  
Ttst
(1.15)
10
cpwFe şi cpwB se numesc costul specific actualizat al pierderii de putere si energie
corespunzatoare pierderii maxime de putere de 1 kW, in fierul, respectiv, in bobinajele
transformatorului, pe timp de un an.
Pentru mai multe unitati de transformare functionand in paralel (cazul transformatoarelor

instalate pe legatura), la calculul costului pierderilor de putere si energie trebuie tinut seama de
acest lucru. De exemplu, pentru cazul a doua transformatoare functionand in paralel avem:
CPWan ,2T  2   CPWanFe  CPWan B  
1T
 2 
S 2
 2  Po  c pwFe  Pk   MTL   c pwB 
  S nTL  
  (1.16)
Costul total anual al pierderilor de putere si energie in transformatoare se determina prin
insumarea costurilor respective pentru toate transformatoarele de bloc si de legatura:
CPWan   CPWan,TB  CPWan,TL

(1.17)
τ B =T x 10000+T SM 2 =5000 x 10000+5000 =3333.333333[ h ]
SM2
27500−T SM 2 27500−5000 an
1250 € /kW 0,04 €
CPwFe=240*( + x 8760 h ¿=119 348.643 [€/an]
8,51 kWh
1250 € /kW 0,04 € 210 2
CPwB=600*(
8,51
+
kWh
x 3333.333333¿∗
250 ( )
=118,633.66 [€/an]
CPWan= 119 348.6+ 118,633.66 = 237,982.31 [€/an]
1250 € /kW 0,04 €
CPwFe=240( + x 8760 h ¿=119 348.643 [€/kWh]
8,51 kWh
210 2
CPwB=600( 1250 € /kW 0,04 €
+ x 2836.95 hx
¿∗
250 ( )
=29,658.42
[€/kWh]
8,51 kWh 4
CPWan=2x[119 348.643 + 29,658.42 ]= 298,014.12 [€/an]
Varianta CPwFe CPwB CPwAn

:
11
1x250
MVA 119,348.6 118,633.6 237,982.3
4 6 1
2x250
MVA 119,348.6 29,658.42 298,014.1
4 2
1.2.4 Costul daunelor de nelivrare a energiei (Dan)
 Relatia generala pentru calculul daunelor este:

Dan  S med nelivr  tint r  d sp
[€/an (1.18)
in care:
Smed nelivr - puterea medie nelivrata in cursul unui an, MVA
tintr - durata medie a intreruperii anuale, h/an
dsp - dauna specifica sau costul energiei nelivrate, lei/kVAh.
Exista doua categorii de intreruperi care pot interveni pe durata de viata a instalatiilor:
 intreruperi planificate (datorate reviziilor si reparatiilor);

 intreruperi neplanificate (datorate avariilor).
Corespunzator acestor categorii de intreruperi, se calculeazaDanpl şi Dannepl astfel incat:

D D D
an anpl annpl (1.19)
 Puterea medie nelivrata (Smed nelivr)

Aceasta depinde de modul de echipare a legaturii si intervine in calcule ca valoare medie
deoarece momentul indisponibilitatii este, de regula, necunoscut. Puterea maxima nelivrataeste:
- pentru un transformator pe legatură 1100%: SM nelivr = SML;

- pentru doua transformatoare pe legatura 2100%: SM nelivr = 0;
- pentru doua transformatoare pe legatura 250%: SM nelivr = SML-SnT.
Corespunzator sarcinii maxime nelivrate, se calculeaza puterea medie nelivrata:
12
S M nelivr  TSML
Smed nelivr 
8760 (1.20)
SM nelivr=210 [MVA]
210 x 5000
Smed neliv= =119.8630137 [MVA]
8760
SM nelivr=0 [MVA]
Smed neliv= 0 [MVA]
Timpul de intrerupere (tintr)

Se poate determina folosind elementele prevazute in normativul PE 013 care se refera la calculul
sigurantei in functionarea instalatiilor din sistemul energetic. Pentru cele doua categorii de
intreruperi, avem.
 timpul pentru intreruperi neplanificate (daca se alege solutia cu repararea

transformatorului):
celU 1  t T
tint rnepl  tint celU 2
rnepl int rnepl  tint rnepl (1.21)
 timpul pentru intreruperi planificate (daca se considera revizia simultana a celor trei
elemente ale legaturii):
 celU 1 , t T
tint rpl  max tint celU 2
rpl int rpl , tint rpl  (1.22)
Timpii de intrerupere pentru diversele elemente se citesc dintabelele , care contin un
extras de date cu caracter fiabilistic preluate din normativul PE 013.
Tabelul 1.8 Indicatori fiabilistici medii ai transformatoarelor(T) şi autotransformatoarelor(AT)
Indisponibilităţi
Echipamentul Neplanificate Planificate
Nd = Td = 1/ tn tp
13
1/an ore/întrerupere ore/an ore/an
4=0x 5=0x 6=0x

- 0 1 2 3 7
1 2 3
765 kV T şi AT 3 x 0,04 2600 - 10 312 - 1,2 40
400 kV T 0,06 1300 250 10 208 15 0,60 85
AT 0,05 150 7,5
220 kV T 0,05 600 200 8 30 10 0,04 75
AT 150 7,5
110 kV T 0,05 500 150 8 25 7,5 0,04 65
MT Sn4 MVA 0,03 500 100 8 15 3 0,24 12
Sn 4 MVA 0,01 500 30 4 5 0,3 0,04 4
Tabelul A 4.5 Indicatori fiabilistici medii ai componentelor celulelor de 110 kV
Indisponibilităţi
Componentele Neplanificate Planificate
Nd= Td = 1/ tn tp
Pas de BC (sau nod) aferent 0,010 2,0 0,02 2 Ambele

unui racord simultan
3 separatoare monopolare 0,012 21 0,25 2 în 2 ore
I0 110 0,020 15,0 0,30
1 MOP 0,061 56,0 3,40 24
3 TC 0,008 63,0 0,50 ore/celulă şi an
I0 110 + 1MOP+ 3 TC 0,089 (47) 4,20
3 TT 145 (reparaţii) 2,90 Împreună cu circuitul
0,020 3 (dezlegare) 0,06
14
Indisponibilităţi
Componentele Neplanificate Planificate
Pas de BC (sau nod) afernt 0,010 3,5/5 0,35/0,5 3,5/5 Ambele

unui racord în 3,5/5
3 separatoare monopolare 0,010 10 0,1 2,5/4,5 ore/an
I0 220/400 0,038 23,6 0,9
3 MOP 0,183 56 10,2 32/40
3 TC 0,011 170 1,9 ore/celulă şi an
I0 + 3 MOP+ 3 TC 0,232 (56) 13,0
3 TT 145 (reparaţii) 2,9 Împreună cu circuitul
0,020 3,5 (dezlegare) 0,07
Tabelul A 4.6 Indicatori fiabilistici medii ai componentelor celulelor de 220/400 kV
 Timpul de intrerupere pentru transformator:
tintr nepl=15 [ore/an]
tintr pl=85 [ore/an]
 Timpul de intrerupere pentru celule:
o Statia de 400 kV:
15
-tintr nepl=0.5+0.1+13+2.9+0.07=16.57 [ore/an]
-tintr pl=3.5+32=35.5 [ore/an]
o Statia de 110 kV:
-tintr nepl=0,02+0,25+4,2+2,9+0.06=7,43 [ore/an]
-tintr pl=2+24=26 [ore/an]
 Timpul total al intreruperilor:
Tintr nepl=15+16.57+7,43=39 [ore/an]
Tintr pl=max{85; 35,5; 26}=85 [ore/an]
 Dauna specifica (dsp)

Obs: Pentru alegerea unei variante optime voi considera dauna specifica d sp=0,05[€/kWh].
Inlocuind in relatii aceste elemente, se constata ca diferenta intre relatiile de calcul pentru Danpl si
Dannepl consta intr-un factor 0,1 si timpul de intrerupere:
Dannpl  Smed nelivr  tint rnepl  d sp

(1.23)
Danpl  0,1  S med nelivr  tint rpl  d sp

,fata de (1.24)
Adunand cele doua categorii de daune, se obtin daunele totale anuale.
Daca legatura dintre cele doua statii electrice este formata din doua transformatoare,
trebuie avut in vedere faptul ca indisponibilitatea poate interveni, in momente distincte, pe fiecare dintre
cele doua ramuri. Din punct de vedere al calculului, valoarea daunei pentru o singura ramura se inmuteste
cu 2, pentru a determina daunele totale de nelivrare pe legatura.
 Varianta V1 (1X250MVA)
Dannp=119863.0137kVA*39ore/an*0,05€/kWh=233 732.8767 [€/an]
Danpl=0,1*119863.0137kVA*85ore/an*0,05€/kWh=50 941.78082 [€/an]
Dan=233 732.8767 +50 941.78082 =284 674.6575 [€/an]
Snt/SM2=250/210=1.1904>0,8 =>
1. Danpl=0[€/an]
2. Dannpl=0[€/an]
3. Dan=0[€/an]
16
Dauna Specifica (dsp) - [€/an]
V Dannpl Danpl Dan
arianta:
1 233732.876 50941.7808 284674.657
x250 7 2 5
MVA
2 0 0 0
x250
MVA
1.2.5 Calculul CTA

Cu elementele anterioare calculate, pentru fiecare varianta se determina CTA, utilizand
relatia:
tst i tst i
CTA  CI  Cexan    1  a   CPWan    1  a  
i 1 i 1
tst i
 Dan    1  a   CI   Cexan  CPWan  Dan   Ttst
i 1 (1.25)
CTAvariant V1=1985854.5+(33168.82+ 237982.31 + 284674.66)x8.51= 6 715 931.90 [€]

CTAVarianta V2=3971708.99+(66337.63+ 298,014.12 +0)x8.51= 7 072 342.41 [€]
Tabelel 1.11 Centralizarea datelor CTA pentru dsp=0.05[€/kWh]

Varianta CI Cex act CPWact Dan act CTAact
- € € € € €
V1(1x250) 1,985,854.50 33,168.82 237,982.31 284,674.66 6,715,931.90
V2(2x250) 3,971,708.99 66,337.63 298,014.12 - 7,072,342.41
Tabelul are valori corespunzatoare dsp=0.05[€/kWh]. Se alege solutia optima ca fiind
varianta cu CTA minime. CTA-ul actualizat pentru variantele 1 si 3 are valori foarte apropiate
(diferenta cuprinsa intre 5÷10%).
Pentru a obtine solutia optima este necesara o analiza grafica a CTA functie de valoarea
dsp. Pentru realizarea graficului folosim tabelul 1.12 in care D an act este exprimata in functie de dsp.
Pentru dsp luam valori intre 0.05[€/kWh] si 1[€/kWh].
17
Tabele 1.12 Dauna anuala actualizata
Varianta Dan act
- €
V1(1x250) 284 674.66 xdsp
V2(2x250) 0
8000000
7000000
6000000
5000000
4000000
Varianta 1: 250x1
3000000 Varianta 2 : 250x2
2000000
1000000
0
05 15 25 35 45 55 65 75 85 95
0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0.
18
L1=230 km ~ L2=190 km
~
Isc2=27 kA
U1 = 400 kV
SnT 250 MVA
U2= 110 kV
Schema de principiu particularizata
19
Concluzie: Din analiza graficelor reiese că varianta optimă de echipare a stației este cu un
transformator cu puterea aparentă nominală de 250 MVA (1T x 250 MVA). Se observa ca prima optiune
are o valoare a costurilor de actualizare mult mai reduse pe un interval mai mare.
Urmarind graficul CTA in functie de dsp putem observa ca indiferent de dauna specifica varianta
in care se face alimentarea de 100% printr-un transformator de 250 MVA, pentru S M2=210 MVA, duce la
cheltuieli actualizate minime in comparative cu celalalte variante care au costurile totale mult mai mari,
chiar daca in cazul doi dauna nu apare.
2. CALCULUL CURENȚILOR DE SCURTCIRCUIT
În principal, acest calcul se face în urmãtoarele scopuri:

20
 dimensionarea/verificarea aparatelor de comutație și a conductoarelor utilizate în instalațiile
electrice din centrale și stații;
 calculul curențiilor pentru reglajul protecțiilor;
 verificarea condițiilor de compatibilitate elctromagneticã în diferite noduri ale sistemului
energetic național.
Pentru dimensionarea/verificarea echipamentelor electrice, este necesar calculul
curenților de scurtcircuit în regimul de funcționare care conduce la solicitãrile maxime. Pentru
reglajul protecțiilor și verificarea compatibilitãții electromagnetice sunt necesare și calcule de
scurtcircuit în regim minim de funcționare.
Calculul regimului de scurtcircuit trifazat metalic (prin impedanțã nulã) deși foarte rar,
conduce la solicitãri maxime în rețele și se efectueazã întotdeauna în proiectare și exploatare. În
rețelele cu neutrul legat la pãmânt, un loc deosebit îl ocupã calculul scurtcircuitului monofazat ca
defect cel mai probabil [PE 134].
Principalele ipoteze simplificatoare care se admit în calculele de scurtcircuit sunt:
 tensiunile electromotoare ale tuturor surselor din schemã se considerã cã au aceeași valoare și
fazã;
 în zona în care se considerã scurtcircuitul, tensiunea în momentul anterior defectului poate fi
diferitã de Un, acest aspect luându-se în considerare prin factorul de tensiune CU; de exemplu,
pentru calculul curentului maxim de scurtcircuit CU =1,1 pentru instalațiile cu Un  220 kV și
1,0 pentru instalațiile cu Un  400 kV;
 toate transformatoarele cu tensiunea de scurtcircuit mai mare de 5% se iau în considerare
numai prin reactanța lor inductivã;
 reactanța ohmicã a liniilor electrice aeriene (LEA) și a liniilor electrice în cablu (LEC) cu Un
 110 kV, de regulã, poate fi neglijatã; și în cazul liniilor de medie tensiune rezistența poate fi
neglijatã, cu condiția ca acest lucru sã nu majoreze substanțial valoarea curenților de
scurtcircuit;
 impedanța sarcinilor, de regulã, se neglijeazã; fac execepție motoarele sincrone și asincrone
de mare putere (sute de kVA sau mai mare) în cazul unor scurtcircuite apropiate de bornele
acestor motoare, precum și în cazul în care se calculeazã curenții de scurtcircuit pe partea de
înaltã tensiune a transformatoare care alimentazã aceste motoare.
In cadrul acestui proiect curentii se calculeaza pe barele statiilor electrice si la bornele
generatoarelor electrice. In oricare alte puncte ( pe liniile electrice, etc), curentii de
scurtcircuit rezultati sunt mult mai mici decat cei calculati pe barele statiilor
2.1 Calculul curenților de scurtcircuit trifazat prin metoda unitãților
relative
Schema inițialã cuprinde mai multe niveluri de tensiune, ceea ce implicã dificultãți pentru
determinarea curenților de scurtcircuit. Metoda unitãților relative eliminã diversele trepte de
tensiune ale unei scheme, prin introducerea schemei echivalente de calcul.
În continuare, se prezintã etapele de calcul al curenților de scurtcircuit.
I. Reprezentarea schemei de principiu
21
Se figureazã schema de principiu corespunzãtoare variantei optime tehnico-economic,
rezultatã în etapa anterioarã de calcul.
Pe acest desen se precizeazã, pentru elementele de circuit care intervin, datele necesare
calculului curenților de scurtcircuit trifazat (figura 3.1):
- pentru generatoare: SnG (MVA), Xd (%);
- pentru transformatoare: SnT (MVA), usc (%);
- pentru linii: x0 (/km), l (km);
Curentii de scurtcircuit se vor calcula in punctele notate K1, K2
L1= 230 km L2= 190 km
SnT= 250 MVA
usc= 12,5 %
Figura 2.1 Schema de principiu si precizarea punctelor de calcul al curentilor de scurtcircuit
Se transformã schema de principiu inițialã într-o schemã cu un singur nivel de tensiune

(prin înlocuirea cuplajelor magnetice cu cuplaje galvanice).
Valoarea numericã a oricãrei mãrimi relative este raportul dintre mãrimea respectivã exprimatã în
unitãți absolute și o mãrime de bazã de aceeași naturã (cu același dimensiuni), arbitrar aleasã.
Pentru calculul curenților de scurtcircuit, în schema echivalentã se aleg douã mãrimi de bazã:
 puterea de bazã Sb (orice numãr arbitrar, de preferințã multiplu de 10); Sb= 10 000 MVA
 tensiunea de bazã Ub (de regulã, tensiunea nominalã a locului de defect).
22
Deoarece scurtcircuitul trifazat este un regim simetric, schema echivalenta este o schema de
succesiune directa .
Astfel calculul reactantelor ce intervin in schema echivalenta (figura 2.2)
Reactanta sursei:
S  Cu
X *S  b
S sc
(2.1)
Cu:
Ssc este valoarea puterii debitate de sistem la un scurtcircuit în punctul fațã de care se
determinã reactanța ;
CU este factorul de tensiune a carui valoare este CU =1,0 pentru instalațiile cu Un  400
kV;
Sb = puterea de baza , valoarea acesteia fiind Sb =10 000 MVA.
Schema
Element Simbol echivalentã de Valorile reactanțelor exprimate în
convențional calcul mãrimi relative de bazã
1 2 3 4
 Rețeaua S  Cu
de legãturã la X *S  b
~S S Ssc
barele unui sistem
de putere infinitã X*SSsc este valoarea puterii debitate de
sistem la un scurtcircuit în punctul
fațã de care se determinã reactanța
 Transform u [%] S
a-tor cu douã T X*T X *T  k  b
100 SnT
înfãșurãri
 Linii X*L Sb
electrice l X * L  X sp  l 
2
U nf
Tabelul 2.1 Elemente pentru întocmirea schemelor echivalente de calcul

a curenților de scurtcircuit
 Ssc1 = √3 *Un*Iscc1 (2.2)

√
Ssc1 = 3 *400*28
Ssc1 = 19398.96904MVA
 Ssc2 = √3 *Un*Iscc2 (2.3)
Ssc2 = √3 *400*22
23
Ssc2 = 15242.04711MVA
Cele doua reactante ale surselor calculate cu formula (2.1) vor fi :

Xs1=10 000*1/19398.96904 (2.4)
Xs1=0.515491312
Xs2=10 000*1 /15242.04711 (2.5)
Xs2=0.656079851
Reactanta transformatorului :
u [%] S
X *T  k  b
100 SnT
[Ω] (2.6)
XT=12,5/100 * 10 000/250
XT=5[Ω]
XTech =2,5
Reactanta linilor electrice :

Sb
X ¿ L= X sp ×l×
U 2nf [Ω] (2.7)
X sp
- reactanta specifica a liniei
X sp
=0,334
XL1 =Xsp1 * L1 * Sb /U2 nf [Ω] (2.8)
XL1 = 0,334 *230*10 000/400^2 [Ω]
XL1=4.8 [Ω]
XL2 =Xsp2 * L2 * Sb /U2 nf [Ω] (2.9)
XL2= 0,334*190*10 000/400^2 [Ω]
XL2= 3.96 [Ω]
24
XS1=0.515 XS2=0.656
XL1=4.8 XL2=3.96
XT= 5
Figura 2.2 Schema echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit

2.1.1 Calculul curentilor de scurtcircuit in punctul de de defect K 1
Pentru calculul curentilor de scurtcircuit in punctul K 1 nu se iau in calcul reactantele

transformatoarelor deoarece scurtcircuitul se produce pe bara cu tensiune superioara, U 1=400kV,
reducerea reactantelor se face prin insumarea reactantelor pentru fiecare ramura, acestea fiind dispuse
in serie.
Xe1=5.31674131 Xe2=4.62232985
2 1
Figura 2.3 Schema redusa pentru curentii de scurtcircuit trifazat in punctul de defect K 1
25
Xe1= Xs1 + XL1 [Ω] (2.10)
Xe1= 0.515+ 4.8 [Ω]
Xe1=5.316741312 [Ω]
Xe2= Xs2+ XL2 [Ω] (2.11)

Xe2= 0.656+ 3.96 [Ω]
Xe2= 4.622329[Ω]
Pentru a putea analiza comportarea la scurtcircuit a fiecãrei ramuri în raport cu punctul de

defect, se raporteazã reactanțele la mãrimile nominale ale locului de defect considerat, aplicându-se
pentru fiecare ramurã relația:
n X  Sn
X ech ech 
Sb (2.12)
în care:
Xech - reactanța echivalentã (rezultantã) în unitãți relative de bazã
Xnech - reactanța echivalentã (rezultantã) în unitãți relative nominale
Sn - puterea rezultantã care debiteazã la locul de defect prin ramurã
Sb - puterea de bazã
Alegem ∑ Sn = 10 000 MVA
XTech=XT/2
XTech= 5/2 =2,5
X = ( Xs 1+ Xl 1 )∗(Xs 2+ Xl 2) = 2.4726
ech L+S Xs 1+ Xl 1+ Xs 2+ Xl 2
o K1:Xnech1=8.565471741 > 3
o K2:Xnech2=17.22572578 > 3
Xn >3
Dacã ech , atunci sursa respectiva este de putere infinita (departata) in raport cu
punctul de defect si curentii de scurtcircuit sunt egali pentru diverse momente de timp la care
se calculeaza:
n
I ech
Ib
I p0  I p   CU   CU 
X ech n
X ech
[kA] (2.4)
Xn 3
Dacã ech , atunci sursa este de putere finita (apropiata) in raport cu punctul de
defect si curentii de scurtcircuit sunt diferiti pentru diverse momente de timp la care se
calculeaza:
26
 Sn
I p0  i p0  CU 
3  Ub [kA] (2.5)
p ∝ ¿=i
∑ Sn
p ∝ ¿ ×C ×
U √ 3× U
b
I¿
¿ [kA] (2.6)
in care:
ip0 - coeficient care indica contributia la scurtcircuit a componentei

periodice a curentului de scurtcircuit la momentul t=0;
ip - coeficient care indica contributia la scurtcircuit a componentei

periodice a curentului de scurtcircuit la momentul t=;
CU - coeficient care tine seama de variatia tensiunii si cu valorile
precizate la inceputul acestui capitol.
Coeficientii ip0 și ip se citesc din curbele de decrement indicate de normativul PE134
pentru calculul curentilor de scurtcircuit.
Curentul total de scurtcircuit rezulta din insumarea curentilor dati de sursele fiecarei
ramuri din schema echivalenta
Ip0total=∑ I p 0 [kA] (2.7)
Ip∞total=∑ Ip∞ [kA] (2.8)

Intreruptoarele rup curentul de scurtcircuit aproximativ la momentul de timp t=0,1 secunde,
dar de obicei, acest curent de scurtcircuit este mai mic decat valoarea corespunzatoare la
momentul t=0. Acoperitor, pentru a tine seama si de aportul componentei aperiodice, se poate
alege plafonul de scurtcircuit (pentru fiecare stație electrica) pe baza curentului Ip0total.
Daca curentul de scurcircuit rezulta mai mare decat capacitatea de rupere a
intreruptoarelor avute la dispozitie atunci trebuie aplicate masuri de limitare a curentilor de
scurtcircuit: se sectioneaza barele, se utilizeaza transformatoare cu infasurarea secundara
divizata, se fractioneaza puterea transformatoarelor, se utilizeaza tranformatoare cu tensiunea de
scurtcircuit marita etc. Pentru schema echivalenta, acest lucru inseamna modificarea unor
reactante si eventual, a modului de legare al acestora, deci se recalculeaza curentul de scurtcircuit
pana cand acesta este redus sub valoarea capacitatii de rupere a intreruptoarelor.
Curentul de șoc ișoc (cea mai mare valoare a amplitudinii curentului de scurtcircuit care
apare la momentul t=0,01 secunde) se calculeaza pentru a putea determina solicitarile
electrodinamice ale aparatelor:
27
işoc  2  k şoc  I p0total
kAmax (2.9)
Curentul echivalent termic Iet se calculeaza pentru a determina solicitarile termice ale
aparatelor in caz de scurtcircuit:
I et  I p0total  ( m  n )  td 1
kA (2.10)
in care:
m - coeficient care ține seama de influenta componentei aperiodice
asupra curentului de scurcircuit;
n - coeficient care tine seama de influenta componentei periodice
asupra curentului de scurcircuit;
td - durata de deconectare a defectului (care, in absenta altor date mai
exacte, se poate alege 1 secunda).
Punctul de defect K1:

I p∝¿ Ib 14.4337
Ip0= ¿ =CU2* Xec h = 1* 8.565 = 1.6851[kA]
Sb 10000
Ib= = =14.4337 [kA]
√3∗Ub √3∗400
ksoc=1,8
isoc= √ 2 *ksoc*Ip0= √ 2 *1,8*1.6851=4.289588 [kA]
Iet=Ip0* √ ( m+ n )∗td /1 = 1.6851* √ ( 0,05+1 )∗1/1 =1.72672328 [kA]
Punctul de defect K2:
I p∝¿ Ib 52.4863
Ip0= ¿ =CU2* Xec h = 1,1* 17.22572578 = 3.351674563 [kA]
Sb 10000
Ib= = =52.4863 [kA]
√3∗Ub √3∗110
ksoc=1,8
isoc= √ 2 *ksoc*Ip0= √ 2 *1,8*3.351674563=8.53197[kA]
Iet=Ip0* √ ( m+ n )∗td /1 = 3.351674563 * √ ( 0,05+1 )∗1/1 =3.43444 [kA]
28
Tabelul 2.1 Prezentarea rezulatatelor calculului curentilor de scurtcircuit
Punct de Undef Ip0total Ipµtotal ișoc Iet Plafon de

defect scurtcircuit
kV kA kA kA kA kA
K1 400 1.685109375 1.68510937 4.28958815 1.72672328 31.5
5 7
K2 110 3.351674563 3.35167456 8.53197052 3.434444423 31.5
3 2
2.2 Calculul curenților de scurtcircuit monofazat

Scurtcircuitul monofazat este un regim de funcționare nesimetric, care apare ca urmare a
existenței unei legãturi cu pãmântul în rețele electrice cu neutrul legat la pãmânt sau cu neutrul tratat
prin rezistențã. Calculul curentului de scurtcircuit monofazat se bazeazã pe faptul cã orice sistem
nesimetric se poate descompune în trei sisteme simetrice: direct, invers și homopolar.
În scheme cu componente simetrice intervin reactanţele: X d, Xi şi Xh:

 Xd este reactanţa calculată la scurtcircuitul trifazat (simetric);
 Xi se poate considera în mod acoperitor de valoare egală cu X d (pentru maşini electrice rotative Xi
este în realitate puţin mai mare; a se vedea Anexa 1);
 Xh diferă, în general, de Xd; pentru transformatoare i linii electrice, pentru sistem, Xh se alege astfel
încât:
Xh
1 3
Xd (2.13)
Cele trei scheme echivalente de componente simetrice sunt (figura 2.5):
 schema de secvenţă directă, identică cu schema echivalentă rezultantă de la scurtcircuitul trifazat;

 schema de secvenţă inversă, asemănătoare cu cea de secvenţă directă (în ipoteza simplificatoare
X d  X i pentru toate elementele din schemă), dar din care lipsesc sursele;
 schema de secvenţă homopolară, care se obţine transfigurând schema iniţială şi ţinând cont că în
schema transfigurată nu avem surse, dar avem legături la pământ, iar pentru valorile reactanţelor
homopolare se ţine seama de observaţiile făcute anterior.
Pentru scurtcircuitul monofazat, schema rezultantă se obţine din înserierea celor trei scheme
simetrice. Relaţia de calcul a reactanţei echivalente este :
29
X e = X ed + X ei + X eh
Din acest punct, se reia algoritmul de calcul de la scurtcircuitul trifazat:
n
 se calculeazã reactanța echivalentã în unitãți relative nominale X e ,
 se comparã reactanța echivalentã în unitãți relative nominale cu 3, pentru a testa
comportamentul la scurtcircuit al fiecãrei ramuri,
 se calculeazã curentul de scurtcircuit cu una din relațiile de mai jos pentru surse:
 de putere infintã
(1 ) (1 ) Ib ΣS n
I =I =3×C U × =3×C U ×
po p ∞ Xe √3×U n× X ne
 de putere finitã
∑ Sn
I (1 )
p 0 =3×i p0 ×C U ×
√ 3×U n [kA]
(1 )
I p ∞ =3 ×i
∑S n
p ∝ ¿ ×C ×
U √3×U
n
¿ [kA]
 Calculul componentei directe:

X ed 1=X S1+ X L1=0.51549131+4.80125=5.316741312
X ed 2=X S2 +X L2=0.656079851+3.96625=4.622329851
 Calculul componentei indirecte:
X ei1 =X L1=4.8
X ei2 =X L2=3.966
 Calculul componentei homopolare:
X eh1 =2×X ed1=10 .6334

X eh2 =2×X ed2=2×4.62232985=9.24466
X eh 10 .6334
1≤ = =2≤3
X ed 5. 31674
30
X e 1=X ed1 +X ei1 +X eh1=5.31674 +4.8+10.6334=20.7501
X e 2=X ed2 +X ei 2+ X eh2=4.622329+3.966+9.24466=17 .832989
 Reactanța echivalentă (rezultantă) în unități relative nominale:
X = X e 1×
ech1
∑ S n =20. 7501×12000 =24 . 90012
Sb 10000
X =X e 2×
ech2
∑ S n =17 .832989×12000 =21 . 3995868
Sb 10000
Calculul curenților de scurtcircuit monofazat pentru punctul de defect K 1: U1=400kV:

Sb 10000
I b= = =14 .433
U 1×√ 3 400×√ 3 [kA]
I
b 14 . 433
(1 ) (1 ) =3×C × =3×1× =2 . 0866887
p0 p ∝¿ U X 20 . 7501
I =I e1
¿ [kA]
I
b 14 . 433
(2 ) (2 ) =3×C × =3×1× =2 . 428028
p0 p∝ ¿ U X 17 . 832989
I =I e2
¿ [kA]
I p0 total=∑ I p 0=2 .0866887+2. 428028=4 .5147 [kA]
 Calculul curentului de șoc:
isoc =√ 2×k soc×I pototal =√ 2×1,8×4 .5147=11.492549946 [kA]
 Calculul curentului echivalent termic:
I et=I p 0 total×√( m+n)×t d /1=4.5147×√(0,05+1)∗1/1=4.626208 [kA]
Metoda coeficienților P
31
n
1 1 1 1
P=1+X × ×∑ =1+5×( + )=1 .52134
T 2 i=1 X ei 20 .7501 17 . 832989
X ' =P×X e 1=1.52134×20.7501=31.56799738

1
'2
X =P×X e 2=1.52134×17.832989=27.130074
Calculul curenţiilor de scurtcircuit monofazat pentru punctul de defect K2: U2=110 kV:
Sb 10000
I b= = =52,48
U 2×√ 3 110×√ 3 [kA]
I
b 52 ,48
(1 ) (1 ) =3×C × =3×1,1× =5. 4866895
p0 p∝ ¿ U X1 31. 567997
I =I
'
¿ [kA]
I
b 52 ,48
(1 ) (1 ) =3×C × =3×1,1× =6 .3841993
p0 p∝ ¿ U X2 27 .130074
I =I
'
¿ [kA]
I p0 total=∑ I p0=5 . 272+4 .182=11.8708 [kA]
 Calculul curentului de șoc:
isoc =√ 2×k soc×I p 0 total=√ 2×1,8×11.8708888=30.218349 [kA]
 Calculul curentului echivalent termic:
I et=I p 0 total×√( m+n)×t d /1=11.8708888× √(1+0,05 )∗1/1=12.16404130 [kA]
Tabelul 2.2 Prezentarea rezultatelor calculului curenților de scurtcircuit
Punct de Undef Ip0total Iptotal ișoc Iet Plafon de

scurtcircuit
Defect kV kA kA kA kA kA
K1 400 4 .5147 4 .5147 11.492549946 4 .626208 31,5
32
K2 110 11.87088 11.8708888 30 .218349 12.16404130 31,5
3. Alegerea schemelor electrice de conexiuni pentru statiile electrice
Schemele pentru cele două stații electrice sunt independente între ele, deci alegerea schemei
optime se va face separat, pentru fiecare dintre stațiile de 400kV și de 110kV.
3.1 Precizarea schemei de principiu pentru fiecare statie electrica
Pentru început, se precizează tipul și numărul circuitelor din fiecare stație electrică: -
circuite de transformator de legătură;
- circuite de linie de consumator;
- circuite de linie de sistem;
Determinarea numãrului de circuite de linie 400 kV care sunt racordate într-o statie se face pe
baza încãrcãrii în regim de lungã duratã a acestor linii electrice: se tine seama de sarcina maximã de
duratã SM (datã prin temã), de numãrul de zone alimentate si de sarcina admisibilã pe un singur circuit,
în functie de sectiunea conductoarelor.
SM 210
nlinii = = =0 .1742 => o singura linie
S max adm/circuit 1205 . 5074
Pentru linii de distributie a energiei electrice la consumatori (U n  110 kV) se aplica prevederile
PE 135:
 se calculeazã mãrimea
SM 210×10 3
N C= = =2 .68759
jec ×K jnc×s max ×√ 3×U n 0 .712×1. 28×450× √3×110
jec - densitatea economica de curent [A/mm2];

Kjnc - numarul economic de conductoare fazice al unui circuit;
smax - sectiunea constructiva maxima utilizata la tipul respectiv de line;
Un - tensiunea nominala a liniei [kV];
SM - sarcina maxima corespunzatoare regimului normal de functionare [kVA]
 se stabileste numãrul de circuite ale liniei (nC), astfel:
N C  1,4  nC  1

33
1,4  N C  2,5  nC  2

N C  2,5  nC
 se obține prin rotunjire la cel mai apropiat număr întreg
 sectiunea conductoare a fiecãrui circuit se stabileste astfel:
SM
nC  1  s 
jec  3  U
 n
nC  1  s  smax

N C  2,5  nC
=3 celule de linie => s=smax=450 [mm2]
3.2. Intocmirea listelor de solutii pentru schemele de conexiuni ale statiilor de 400kV, respectiv
110kV.
Tipurile de scheme de conexiuni sunt specifice nivelului de tensiune pentru care se aleg. Se ține
seama de următoarele :
- la înaltă tensiune , soluțiile foarte simple (1BC) se iau în considerare dacă numărul de circuite
este mic, dacă tranzitele de puteri sunt reduse, dacă consumatorii nu sunt foarte sensibili la întreruperi
sau există rezervare pe altă cale;
- la medie tensiune sau pentru stațiile interioare de 110kV nu se aleg soluții cu bară de ocolire
(deoarece spațiul este limitat de amplasarea în clădire).
În cazul propunerii de soluții de scheme de conexiuni diferite de 1BC, apar în schemă circuite noi:
- cuple transversale, longitudinale, de ocolire, cu funcțiuni multiple.
a) Soluțiile posibile din punct de vedere tehnic pentru stația de 400kV sunt:
 Un sistem de bare colectoare (1BC)
 Un sistem cu doua bare colectoare (2BC)
 Schema 1BC+Boc
 Scehma 2BC+Boc
b) Soluțiile posibile din punct de vedere tehnic pentru stația de 110kV sunt:
 Un sistem de bare colectoare (1BC)
 Un sistem cu doua bare colectoare (2BC)
 Schema 1BC+Boc
 Scehma 2BC+Boc
În cazul schemei cu două sisteme de bare colectoare și bară de ocolire s-a folosit o cuplă cu
fucțiuni muliple cu riscul unei elasticități reduse dar cu costuri de investiție mai mici.
3.3 Precizarea criteriului de ierarhizare a listelor de solutii
Ca și în cazul alegerii puterii nominale și a numărului transformatoarelor de legătură între stația

de 400kV și stația de 110kV, se utilizează criteriul minimului cheltuielilor totale actualizate (min CTA).
Formula de calcul generală a CTA este :
34
CTA=CI + ( C exan +CPW an + D an ) ×T tst
.
Criteriul se aplică cu respectarea acelorași ipoteze economico-financiare folosite anterior.
Se neglijează însă pierderile de putere și energie, deoarece acestea au o valoare foarte mică în
raport cu celelalte cheltuieli. Prin urmare se obține forma simplificată a formulei de calcul:
CTA=CI + ( C exan + D an )×T tst
(3. 2)
3.3.1.1. Determinarea costului de investitii
Investițiile reprezintã costuri ale celulelor electrice, care se determină pe baza informațiilor
cuprinse în capitolul 1,tabelul1.3.
În tabelul 1.3 costul total al unei celule de înaltă tensiune corespunde unui circuit de linie
racordat într-o schemã de conexiuni de tipul 2 BC + BOC, deci costul pentru alte tipuri de celule și pentru
alte tipuri de scheme se obține scăzând din costul total costul elementelor care le diferențiazã (câmpuri
de bare, separatoare etc.).
Ctot =C 0 +3 CCB +C I +4 C S +C TC +CTT +C DRV (3.3)
Categorii Un, kV
costuri 400 110

totale Ctot 3514 735
constante C0 862 228
camp bare CCB 52 17
întreruptor CI 774 176
separator CS 246 35
trafo curent CTC 352 63
trafo tensiune CTT 246 42
descãrcãtor CDRV 140 35
Tabelul 3.2 Costuri, în mii lei, pentru celulele staţiilor exterioare de 110-750 kV
35
Stația de tensiune U1=400 kV
 Un sistem de bare colectoare (1BC)
36
CIcel linie=Co+ CBC+CI+ CIDRV +3xCS+CITT+ CITC= 672[mii€]
CIcel trafo= Co+ CBC+CI+CS+CITT+ CITC + CIDRV =593.777[mii€]
CI1BC= 2*CIcel linie+1* CIcel trafo=1937.77 [mii€]
Cex 1BC= CI1BC* pexU2/100=29.066[mii€]
 două sisteme de bare colectoare (2BC)
CIcel linie= Co+ 2xCBC+CI+ CIDRV +4xCS+CITT+ CITC =769.333[mii€]

CIcel trafo= Co +2xCBC+CI+ CIDRV +2xCS+CITT+ CITC= 581.77[mii€]
CIcupla transversala = Co +2xCS+CITC=472.888 [mii€]
CI2BC= 2xCIcel linie+1*xCIcel trafo + CIcupla transversala = 2593.324 [mii€]
Cex 2BC= CI2BC* pexU1/100=38.899[mii€]
37
 Schema 1BC+Boc
CIcupla ocolire = Co+ CI+2xCS + CITC =551.11[mii€]

CIcel linie=Co+ 2xCBC+CI+ CIDRV +4xCS+CITT+ CITC=769.33[mii€]
CIcel trafo= Co+ 2xCBC+CI+2xCS+CITT+ CITC + CIDRV =660[mii€]
CI1BC+Boc = 2*CIcel linie + 1* CIcel trafo +CIcupla ocolire=2749.77[mii€]
Cex 1BC+Boc = CI1BCS* pexU1/100=41.246[mii€]
 Schema 2BC+Boc
38
CIcel linie= Co+ 3xCBC+CI+ CIDRV +5xCS+CITT+ CITC =835.555 [mii€]
CIcel T= Co +3xCBC+CI+ CIDRV +3xCS+CITT+ CITC= 726.222[mii€]
CI cupla transversala+ocolire = Co +4CS+CI+ CITC = 660.44[mii€]
CI2BC+Boc = 2xCIcel linie+1*xCIcel trafo + CIcupla transversala =3093.776[mii€]
Cex 2BC+Boc = CI2BC* pexU1/100=46.4066[mii€]
Stația de tensiune U2=110 kV
 Un sistem de bare colectoare (1 BC)
39
CIcel linie=Co+ CBC+CI+ CIDRV +3xCS+CITT+ CITC=148[mii€]
CIcel trafo= Co+ CBC+CI+CS+CITT+ CITC + CIDRV =132.44[mii€]
CI1BC= 3*CIcel linie+1* CIcel trafo=576.44[mii€]
Cex 1BC= CI1BC* pexU1/100=19.022 [mii€]
 Schema 2BC
40
CI
cel
linie
=
Co
+
2xCBC+CI+ CIDRV +4xCS+CITT+ CITC =159.55[mii€]

CIcel trafo= Co +2xCBC+CI+ CIDRV +2xCS+CITT+ CITC= 144[mii€]
CIcupla transversala = Co +2CS+CITC= 80.22 [mii€]
CI2BC= 3xCIcel linie+1*xCIcel trafo + CIcupla transversala = 702.87 [mii€]
Cex 2BC= CI2BC* pexU1/100=23.194 [mii€]
 Schema 1BC+Boc
41
CIcupla ocolire = Co+ CI+2xCS + CITC =119.33[mii€]
CIcel linie=Co+ 2xCBC+CI+ CIDRV +4xCS+CITT+ CITC=159.55[mii€]
CIcel trafo= Co+ 2xCBC+CI+2xCS+CITT+ CITC + CIDRV =144[mii€]
CI1BC+Boc = 3*CIcel linie + 1* CIcel trafo +CIcupla ocolire=741.98[mii€]
Cex 1BC+Boc = CI1BCS* pexU1/100=24.4853 [mii€]
 Schema 2BC+Boc
42
CIcel linie= Co+ 3xCBC+CI+ CIDRV +5xCS+CITT+ CITC =171.11 [mii€]
CIcel T= Co +3xCBC+CI+ CIDRV +3xCS+CITT+ CITC= 155.55[mii€]
CI cupla transversala+ocolire = Co +4CS+CI+ CITc = 135 [mii€]
CI2BC+Boc = 3xCIcel linie+1*xCIcel trafo + CIcupla transversala = 803.88[mii€]
Cex 2BC+Boc = CI2BC* pexU1/100=26.528[mii€]
43
3.3.2 Calculul costurilor anuale de exploatare, exclusiv amortismentele
(Cexan)
Asemănãtor elementelor precizate în capitolul 2, costurile de exploatare se pot exprima ca procent
din cheltuielile de investiții:
p
ex
C exan= ×CI [ €/an ]
100 (3. 4)
Se menţin ipotezele de calcul din capitolul 2 referitoare la p ex
 Stația de tensiune U1=400 kV pex=1.5%

 1BC
Cex 1BC=29.066 [mii€]
 2BC
Cex 2BC=38.899 [mii€]
 1BC+Boc
Cex 1BC+Boc=41.264 [mii€]
 2BC+Boc
 Stația de tensiune U1=110 kV pex=3.3%

 1BC
Cex 1BC=19.022 [mii€]
 2BC
Cex 2BC=23.194 [mii€]
 1BC+Boc
 2BC+Boc
3.3.3 Calculul costului daunelor de nelivrare a energiei (Dan)

Se calculeazã:
 daune datorate întreruperilor neplanificate (D annpl),
 daune datorate întreruperilor planificate (D anpl).
Din punctul de vedere al întreruperilor, analiza daunelor de nealimentare se poate împãrţi pe douã
zone:
 zona barelor colectoare (simbolizatã prin indicele superior BC): orice întrerupere în zona BC conduce
la indisponibilitatea întregului nod (BC); corespunzãtor, vom nota daunele aferente cu DBC;
44
 zona celulelor (simbolizatã prin indicele superior cel): orice întrerupere în zona unei celule conduce la
indisponibilitatea doar a acelui circuit; corespunzãtor, vom nota daunele aferente cu D cel.
Cele douã zone se delimiteazã conform figurii 3.7.
BC1 BC
BC2
zona BC
zona celulei
BOC
Un110 kV Un20 kV
Figura 3.7 Delimitarea zonelor unei celule pentru calculul daunelor de nealimentare
Pentru calculul daunelor de nealimentare cu energie, se pot face câteva ipoteze simplificatoare,
care sã permitã o estimare mai rapidã a acestora, fãrã a afecta însã credibilitatea soluþiilor obţinute:
 pentru cazul întreruperilor planificate, toate celulele unei staţii electrice se vor revizui/repara pe rând
(nu se considerã mai multe echipe la lucru simultan);
 în cazul întreruperilor în staţii echipate cu cuple, timpul de manevrã şi de separare/eliminare a unui
incident se poate lua de circa 2 ore/întrerupere.
Modificarea daunelor (ca urmare a modificãrii schemei de conexiuni) se produce astfel:
 practicarea ocolirii conduce la daune scãzute în zona celulelor;
 practicarea unui numãr mai mare de bare colectoare sau de secţii de BC conduce la daune scãzute în
zona BC.
Expresia generalã de calcul pentru daune de nealimentare este:
Dan  Smed nelivr  t nelivr  d sp (3.5)
[lei/an]
Observaţie. Calculul se face în mod distinct, pentru zona BC şi pentru zona celulelor, astfel cã:
BC  D BC  D cel  D cel
Dan  Dannpl anpl annpl anpl (3.6)
a) Puterea nelivratã (Smed nelivr)
Puterea medie nelivratã se determinã în funcţie de tranzitul maxim de duratã:
S M nelivr ×T SM
S med nelivr =
8760 (3.7)
Mãrimile care intervin în relaţiile de calcul au semnificaţiile precizate în capitolul 2.
45
Tranzitul este diferit, în funcţie de locul unde se calculeazã nelivrarea (zona BC sau zona
celulelor). În funcţie de tipul întreruperii, se pot modifica aceste valori, astfel:
 pentru întreruperi neplanificate se lucreazã cu Smed nelivr,
 pentru întreruperi planificate, se poate face ipoteza înþelegerii cu consumatorii şi S med nelivr se poate
considera 40 % din valoarea anterioarã.
b) Dauna specificã (dsp)
Se poate exprima în raport cu costul energiei (c w):
 pentru întreruperi neplanificate: dsp este multiplu al acestuia (în funcţie de datele de proiectare);
 pentru întreruperi planificate: dsp se poate lua mai micã (de exemplu, în valori procentuale, 25% din
valoarea anterioarã).
Valorile daunei specifice de nealimentare sunt diferite pentru:
- nelivrarea în sistem (dsp = cw),
- nelivrarea la consumator (multiplu faţã de costul energiei, în funcţie de tema de proiectare).
c) Timpul de nelivrare (tnelivr)
În general, timpul de nelivrare se poate estima cu relaţia:
t nelivrare    tint r ore/an (3.8)
în care:
 - intensitate de avariere sau numãrul mediu de defecte dintr-un an
întreruperi/an,
tintr - durata medie pentru o întrerupere ore/întrerupere.
zona BC
Se determinã numãrul de paşi de BC (n BC) şi de separatoare de BC (nSB), pentru care avem:
n BC  nSB (3.9)
Oricare dintre paşii de BC şi oricare dintre separatoarele de BC poate deveni indisponibil pe
parcursul exploatãrii, deci timpii unitari respectivi trebuie însumaţi, pentru a determina timpul total de
nelivrare la nivelul zonei BC, pentru cele douã categorii de întreruperi considerate:
BC  ( n
t npl BC  t nplBC  nSB  t nplSB )
ore/an şi zonã BC (3.10)
BC  n
t pl BC  SB  t BC  SB
ore/an şi zonã BC (3.11)
în care timpii se citesc din Anexa 4, iar la întreruperile planificate se considerã cã revizia la SB şi pasul de
BC se face simultan.
 zona celulelor
Se determinã timpul de întrerupere pentru fiecare celulã în parte, ţinând seama de aparatele
care compun o celulã:
cel  t
t npl  nplcomponente
ore/an şi celulã (4.14)
46
Componentele uzuale pentru o celulã sunt întreruptorul, dispozitivul de acţionare, trei
transformatoare de curent, trei separatoare monofazate (pentru U n  110kV , trei transformatoare de
tensiune monofazate.
t cel
pl   t plcomponente ore/an şi celulã (4.15)
t cel
pl  0
În ipoteza revizuirii circuitelor simultan cu celula, vom avea .
Cu aceste elemente precizate, se calculeazã daunele.
Indisponibilităţi
Componentel Neplanificate Planificate
e
1/an ore/întreruper ore/an ore/an
e
Pas de BC (sau 0,010 3,5/5 0.35/0.5 3,5/5 Ambele în
nod) afernt 3,5/5
unui racord
3 separatoare 0,010 10 0.1 2,5/4,5 ore/an
monopolare
I0 220/400 0,038 23,6 0.9
3 MOP 0,183 56 10.2 32/40
3 TC 0,011 170 1.9 ore/celulă şi an
I0 + 3 MOP+ 3 0,232 -56 13
TC
3 TT 145 (reparaţii) 2.9 Împreună cu circuitul
0,020 3,5 (dezlegare) 0.07
Tabelul 3.3 Indicatori fiabilistici medii ai componentelor celulelor de 400kV
47
 Stația de tensiune U1=400 kV
 un sistem de bare colectoare (1BC)
Daune
Zona BC
nBC=nSB=3
tnplBC= nBC*tnplBC+ nSB*tnplSB=3*0.35+3*0.1=1.35 [ore/an]
Ipoteza->pentru BC si SB se prevede mentenanta planificata si se lucreaza asupra lor simultan.
tplBC=n(BC+SB)*tpl(BC+SB)=3*3.5=10.5[ore/an]
DBCannpl=Smed nelivr* tnplBC*dsp=119.86 *1000*1.35*dsp = 161811*dsp [€/ an]
Smed nelivr=SM2*TSM2/8760=210*5000/8760=119.86 [MVA] pentru zona BC
DBCanpl=0.1*Smed nelivr* tplBC*dsp=0.1*119.86 *103*10.5* dsp =125853* dsp [€/ an]
Smed nelivr pentru intreruperi planificate este 40% din Smed nelivr neplanificat si se considera
0.25% din dsp pentru intreruperi planificate.
Zona celulelor
tnplcel linie=tIO+tMOP+t3TC+t3TT+t3SEP MONOP=13+0.1+2.9=16 [ore/an]
tnplceltrafo=tIO+tMOP+t3TC+t3TT =13+2.9=15.9 [ore/an]
tplcel=32 [ore/an]
-celula de linie defecta-> Smed nelivr L= Smed nelivr/2=119.86/2=59.93 [MVA];
-celula de transformator defecta->Smed nelivr T=0 [MVA].
Dcelannpl=Smed nelivr L* tnplcel linie*dsp=2*59.93 *16*1000* dsp =1917760* dsp [€/ an]
Dcelanpl=Smed nelivr L* tplcel linie*dsp=0.1*2*59.93 *103*32* dsp = 383552*dsp [€/ an]

Dan= Dcelannpl+ Dcelanpl+DBCannpl+ DBCanpl=2588976*dsp[€/ an]
48
 două sisteme de bare colectoare (2 BC)
Daune
Zona BC
nBC=nSB=8
tnplBC= λBC*nBC*tintr+ λSB*nSB*tintr=0.35*8*2+0.1*8*2=7.2 [ore/an]
tintr=2 [ore] este timpul de operare a cuplei
tplBC=0 [ore/an]
d sp npl =c w =0,05 €
d sp pl =0,25∗d sp npl =0,01 €
DBCannpl=Smed nelivr* tnplBC*dsp=119.863*1000*7.2* dsp =863013.6* dsp [€/an]

Smed nelivr=SM2*TSM2/8760=119.863 [MVA] pentru zona BC
DBCanpl= Smed nelivr* tplBC*dsp = 0 [€/an]
Zona celulelor
tnplcel linie=tIO+tMOP+t3TC+t3TT+t3SEP MONOP=13+2.9+0.1=16[ore/an]

tnplcel trafo=tIO+tMOP+t3TC+t3TT =13+2.9=15.9 [ore/an]
tplcel=tpl IO+MOP+3TC=32 [ore/an]
-celula de linie defecta-> Smed nelivr L= Smed nelivr/2=59.93 [MVA];
Dcelannpl=2* Smed nelivr L* tnplcel linie*dsp=2*59.93*16*1000*dsp = 1917760*dsp

Dcelanpl=0.1*2* Smed nelivr L* tplcel linie*dsp=0.1*2*59.93*1000*32* dsp =383552*dsp
Dan= Dcelannpl+ Dcelanpl+DBCannpl+ DBCanpl=3164325.6*dsp [€]
 Schema 1BC+Boc
Daune
Zona BC
49
Ipoteza-> Se aproximeaza ca introducerea ocolirii nu modifica timpul de intrerupere, desi
se adauga pasul suplimentar corespunzator cuplei de ocolire.
nBC=nSB=4
tnplBC= nBC*tnplBC+ nSB*tnplSB=4*0.35+4*0.1=1.8[ore/an]
Ipoteza->pentru BC si SB se prevede mentenanta planificata si se lucreaza asupra lor

simultan.
tplBC=n(BC+SB)*tpl(BC+SB)=4*2=8[ore/an]
DBCannpl=Smed nelivr* tnplBC*dsp=119.86*1000*1.8*dsp = 215748*dsp
DBCanpl=0.1*Smed nelivr* tplBC*dsp=0.1*119.86*1000*8*dsp =95888*dsp

Zona celulelor
tnplcel linie=λIO+MOP+TC*tintr+t3TT+t3SEP MONOP=13+2.9+0.1=16 [ore/an]
tnplcel trafo=0 [ore/an]

tplcel=0 [ore/an]
Dcelannpl=2* Smed nelivr L* tnplcel linie*dsp=59.93*2*16*1000*dsp = 1917760*dsp
Dcelanpl=0
Dan= Dcelannpl+ Dcelanpl+DBCannpl+ DBCanpl =2229396*dsp
 Schema 2BC+Boc
Daune
Zona BC
nBC=nSB=9
tnplBC= λBC*nBC*tintr+ λSB*nSB*tintr=0.35*9*2+0.1*9*2=8.1[ore/an]
50
tplBC=0 [ore/an]
DBCannpl=Smed nelivr* tnplBC*dsp=119.86*1000*8.1*dsp =970866 *dsp
DBCanpl=0
Zona celulelor
tnplcel linie=λIO+MOP+TC*tintr +t3TT+t3SEP MONOP=13+2.9+0.1=16 [ore/an]

tplcel=0 [ore/an]
Dcelannpl=2* Smed nelivr L* tnplcel linie*dsp=59.93*1000*16*dsp =958880*dsp
Dcelanpl=0
Dan= Dcelannpl+ Dcelanpl+DBCannpl+ DBCanpl =1929746*dsp
400 kV 1BC 2BC 1BC+Boc 2BC+Boc

BC
Dan n pl 161811xdsp 863013.6 xdsp 215748 xdsp 970866 xdsp
Zona [ €/an ]
BC
BC Dan pl 125853 xdsp 0 95888 xdsp 0
[ €/an ]
cel
Dan n pl 1917760 xdsp 1917760 xdsp 1917760xdsp 958880 xdsp
Zona [ €/an ]
celule Dcel
an pl 383552 xdsp 383552 xdsp 0 0
[ €/an ]
Dan 2588976xdsp 3164325.6 xdsp 2229396 xdsp 1929746 xdsp
[ €/an ]
Tabelul 3.4 Daune anuale stație 400 kV
CTA [ € ] = CI +(
C ex +
Dan )*8.51
CI [ mii € ] 1937.77 2593.324 2749.77 3093.776
C ex mii [ € ] 29.066 38.899 41.264 46.406
Dan [€ ] 2588976xdsp 3164325.6 xdsp 2229396 xdsp 1929746 xdsp
51
CTA [ € ] 2185291.86+ 2924354.49+ 3100926.64 + 3488691.06 +
22032185.76xdsp 26928410.856xds 18972159.96 16422138.46xdsp
p xdsp
Tabelul 3.5 : Calculul CTA pentru stație 400 kV
Aplicând criteriul CTAmin soluția optimă de proiectare a stației de 400 kV este cea cu un singur
sistem de bare colectoare (1 BC), aceasta respectând atât cerințele economice, cât și cele tehnice
(continuitate și siguranță în alimentare).
 Stația de tensiune U2=110 kV
Tabelul 3.6 : Indicatori fiabilistici medii ai componentelor celulelor de 110 kV
 un sistem de bare colectoare (1BC)
n BC=n SB=4
52
Daune
Zona BC
tnplBC= nBC*tnplBC+ nSB*tnplSB=4*0.02+4*0.25=4*0.27=1.08 [ore/an]
Ipoteza->pentru BC si SB se prevede mentenanta planificata si se lucreaza asupra lor simultan.
tplBC=n(BC+SB)*tpl(BC+SB)=4*2=8[ore/an]
DBCannpl=Smed nelivr* tnplBC*dsp=119.86*1000*1.08* dsp = 129448.8* dsp [€/ an]
Smed nelivr=SM2*TSM2/8760=210*5000/8760=119.86 [MVA] - pentru zona BC
DBCanpl=Smed nelivr* tplBC*dsp=0.1*0.4*1000*119.86* 8*dsp =38355.2* dsp [€/ an]
Zona celulelor
tnplcel linie=tIO+tMOP+t3TC+t3TT+t3SEP MONOP=4.2+0.06+0.25=4.51 [ore/an]
tnplceltrafo=tIO+tMOP+t3TC+t3TT =4.2+0.06=4.26 [ore/an]
-celula de linie defecta-> Smed nelivr L= Smed nelivr/2=59.93 MVA];

Dcelannpl=Smed nelivr L* tnplcel linie*dsp=4*59.93*1000*4.51* dsp = 1081137.2 * dsp [€/ an]
Dcelanpl=Smed nelivr L* tplcel linie*dsp=0.1*2*0.4*59.93 *1000*24* dsp =

=115065.6 * dsp [€/ an]
Dan= Dcelannpl+ Dcelanpl+DBCannpl+ DBCanpl= 1364006.8* dsp [€/ an]
 Doua sisteme de bare colectoare (2BC)

Daune
Zona BC
nBC=nSB=10
tnplBC= λBC*nBC*tintr+ λSB*nSB*tintr=0.01*10*2+0.012*10*2= 0.44 [ore/an]
53
tplBC=0 [ore/an]
DBCannpl=Smed nelivr* tnplBC*dsp=119.86*1000*0.44*dsp =52738.4*dsp [€]
DBCanpl=0
Zona celulelor
tnplcel linie=tIO+tMOP+t3TC+t3TT+t3SEP MONOP=4.2+0.06+0.25=4.51 [ore/an]

tnplcel trafo=tIO+tMOP+t3TC+t3TT =4.2+0.06=4.26 [ore/an]
Dcelannpl=2* Smed nelivr L* tnplcel linie*dsp=2*59.93*4.51*1000*dsp =540568.6*dsp [€]
Dcelanpl=0.1*2* Smed nelivr L* tplcel linie*dsp=0.1*2*59.93*1000*24* dsp =
=287664 *dsp [€]
Dan= Dcelannpl+ Dcelanpl+DBCannpl+ DBCanpl=880971*dsp [€]
 Schema 1BC+Boc
Zona BC
Ipoteza-> Se aproximeaza ca introducerea ocolirii nu modifica timpul de intrerupere, desi
se adauga pasul suplimentar corespunzator cuplei de ocolire.
nBC=nSB=5
tnplBC= nBC*tnplBC+ nSB*tnplSB=5*0.02+5*0.25=1.35 [ore/an]
Ipoteza->pentru BC si SB se prevede mentenanta planificata si se lucreaza asupra lor

simultan.
tplBC=n(BC+SB)*tpl(BC+SB)=5*2=10 [ore/an]
DBCannpl=Smed nelivr* tnplBC*dsp=59.93*1000*1.35* dsp =80905.5*dsp [€]
DBCanpl=0Smed nelivr* tplBC*dsp=0.1*119.86*1000*10* dsp =119860* dsp [€]
Zona celulelor
tnplcel linie=λIO+MOP+TC*tintr+t3TT+t3SEP MONOP=4.2+0.06+0.25=0.451[ore/an]
54
tplcel=0 [ore/an]
Dcelannpl=2* Smed nelivr L* tnplcel linie*dsp=2*59.93*0.451*1000*dsp = 54056.86*dsp [€]
Dcelanpl=0[€]
Dan= Dcelannpl+ Dcelanpl+DBCannpl+ DBCanpl =254822.36*dsp [€]
 Schema 2BC+Boc
Zona BC
nBC=nSB=11
tnplBC= λBC*nBC*tintr+ λSB*nSB*tintr=0.01*11*2+0.012*11*2=0.484 [ore/an]
tplBC=0 [ore/an]
DBCannpl=Smed nelivr* tnplBC*dsp=119.86*1000*0.528*dsp =63286.08*dsp
DBCanpl=0
Zona celulelor
tnplcel linie=λIO+MOP+TC*tintr +t3TT+t3SEP MONOP=0.89*2+0.06+0.25=0.488 [ore/an]

tplcel=0 [ore/an]
celula de transformator defecta->Smed nelivr T=0 [MVA].
Dcelannpl= Smed nelivr L* tnplcel linie*dsp=2*59.93*1000*0.488*dsp=58491.68*dsp
Dcelanpl=0
Dan= Dcelannpl+ Dcelanpl+DBCannpl+ DBCanpl =121777.76*dsp
DBC
an n pl 129448.8 52738.4 xdsp 80905.5 xdsp 63286.08xdsp
Zona [ €/an ]
xdsp
BC
BC
Dan pl 38355.2 xdsp 0 119860 xdsp 0
[ €/an ]
cel
Dan n pl 1081137.2 540568.6xdsp 54056.86 58491.68xdsp
Zona [ €/an ]
55
celule xdsp xdsp
cel
Dan pl 115065.6 xdsp 287664 xdsp 0 0
[ €/an ]
Dan 1364006.8 880971xdsp 254822.36xds 121777.76
[ €/an ] xdsp p xdsp
CI [ mii € ] 576.44 702.87 741.98 803.88
C ex 19.022 23.194 24.485 26.528

[ mii € ]
Dan [ € ] 1364006.8 xdsp 880971xdsp 254822.36xdsp 121777.76 xdsp
CTA [ € ] 738317.22 + 900250.94 + 950347.35 + 1029633.28 +
11607697.868xdsp 7497063.21xdsp 2168538.2836xds 1036328.7376xdsp
Tabelul 3.5 : Calculul CTA pentru stație 400 kV

Aplicând criteriul CTAmin soluția optimă de proiectare a stației de 110 kV este cea cu doua sisteme
de bare colectoare cu bara de ocolire (2BC+Boc), aceasta respectând atât cerințele economice, cât și cele
tehnice (continuitate și siguranță în alimentare).
56
35000000
30000000
25000000
20000000
1BC
2BC
1BC+Boc
15000000 2BC+Boc
10000000
5000000
0
05
35
55
75
95
15
25
45
65
85
0.
0.
0.
0.
0.
0.
0.
0.
0.
0.
57
14000000
12000000
10000000
8000000
1BC
2BC
1BC+Boc
2BC+Boc
6000000
4000000
2000000
0
580.65 0.70.750.8 0.85 0.90.95 1
0.05 0.10.150.2 0.25 0.3 0.35 0.40.450.5 0.55 0.6
4.Alegerea si verificarea aparatelor electrice
Aceastã etapã se realizeazã simultan cu definitivarea schemei monofilare si rezultatele acesteia

se pot centraliza în tabele specifice fiecãrui tip de aparat.
 Aparatele electrice alese trebuie sã satisfacã o serie de grupe de criterii tehnice, indicându-se
valorile necesare determinate de solicitãrile din instalatii si valorile garantate de fabricanti pentru toate
aceste criterii. Se va tine seama cã într-o statie electricã existã mai multe tipuri de circuite, echiparea
acestora putând fi diferitã.
Criteriile tehnice de alegere a aparatelor electrice trebuie însotite de criterii economice
(investitii, costuri pentru întretinere si reparatii etc.), precum si de criterii privind încadrarea în mediul
ambiant (masã, gabarit, aspect estetic, poluare etc.).
Principalele grupe de criterii tehnice pentru alegerea aparatelor electrice sunt:
 conditii ambientale,
 caracteristici constructive,
 caracteristici de izolatie,
 curent nominal,
 frecventã nominalã,
 comportarea în regim de scurtcircuit,
 criterii specifice.
În cele ce urmeazã, se vor detalia aceste criterii, recomandându-se în final modele de tabele care
se pot utiliza pentru sistematizarea informatiilor.
4.1 Conditii ambientale

Acestea corespund indicatiilor din normativul PE 101 si se referã la mai multe aspecte.
a) Tipul constructiv al instalatiei
Poate fi de interior sau de exterior și se indică prin tema de proiectare. Aparatele din statia de
400kV, cat si cele din statia de 110kV sunt de tip exterior.
b) Altitudinea
De regulã, fabricantii de aparate garanteazã performantele de catalog pentru înãltimi de
functionare a instalatiilor sub 1000 m. Pentru altitudini mai mari (de peste 1000 m), unele performante
electrice si eventual, conditiile de stingere a arcului electric se înrãutãtesc, constructorii de aparate
indicând coeficienti pentru corectia acestora. Stația de 220/110 kV este amplasată la înălțimea de 500m
ceea ce corespunde faptului că performanțele de catalog se păstrează.
59
c) Conditiile climatice
Se referã la principalii factori meteo prevãzuti de normativul PE 101 care sunt sintetizati în
tabelul 4.1. Temperatura influenteazã conditiile de rãcire si încãrcãrile admisibile ale circuitelor;
umiditatea si precipitatiile influenteazã comportarea izolatiei si stingerea arcului electric. Temperatura
maximă de funcționare pentru aparatajul din ambele statii este de +40˚C
Tabelul 4.1 Principalii factori pentru aprecierea conditiilor climatice la amplasarea instalatiilor electrice
Factor meteo UM Tip instalatie
interior exterior
temperatura maximã C +40 +40
temperatura medie maximã C +35 +35
temperatura minimã C -5 -30
umiditatea relativã a aerului % 70 100
presiunea vântului N/m2 - 700
viteza vântului m/s - 32-36
grosimea stratului de chiciurã mm - *
Grosimea stratului de chiciurã diferã în functie de zona meteo în care se amplaseazã instalatia.
Observatie. Pentru conditii climatice deosebite (climã tropicalã, climã rece etc.), se pot comanda aparate
cu protectii climatice speciale.
d) Gradul de poluare
Acest element se referã la poluarea atmosferei (produsã de fum, praf, vapori ai unor substante
chimice etc.) în zona în care se amplaseazã aparatele si este necesar a se cunoaste pentru a evita
conturnãrile care pot solicita în mod periculos instalatiile electrice. Din punctul de vedere al gradului de
poluare, PE 109 împarte zonele geografice în patru categorii (tabelul 4.2), pentru care se recomandã
lungimea liniei de fugã necesarã alegerii izolatiei externe a instalatiilor electrice.
60
Tabelul 4.2 Zone de poluare
Nivel (grad) de poluare a zonei Lungimea specificã a liniei de fugã, cm/kV
I - slab 1,6
II - mediu 2,0
III - puternic 2,5
IV - foarte puternic 3,1
Pentru instalatiile electrice uzuale de tip exterior, nivelul de izolatie corespunde unui grad mai
redus de poluare (I sau II).
Considerarea unor instalatii de tip interior poate apãrea oportunã pentru zone mai puternic
poluate (în apropierea platformelor industriale, în zone marine etc.).
În instalatiile electrice de tip interior, izolatia aparatajului electric se alege pe baza

considerentelor tehnico-economice, astfel:
 izolatie pentru exterior, corespunzãtoare cel putin nivelului I de poluare, pentru cazurile în care
clãdirea este protejatã împotriva pãtrunderii din exterior a impuritãtilor, prin etansare si presurizare
interioarã;
 izolatie pentru interior (fãrã conditii impuse pentru linia de fugã sau natura materialului izolant), în
cazul în care se asigurã prin climatizare o umiditate relativã a aerului sub limita de 65%, la +20C.
Pentru stația de 400kV gradul de poluare este II, iar pentru stația de 110kV gradul de poluare este tot de
gradul II.
4.2 Caracteristici constructive

a) Tipul constructiv al aparatului
Este determinat de tipul instalatiei în care se monteazã aparatul si se indicã prin principiul de
functionare (de regulã, pentru completarea tabelului, se poate trece numele de catalog al aparatului
respectiv; de exemplu, pentru întreruptoare IO - 110 - 1600 înseamnã întreruptor ortojector cu ulei
putin).
b) Numãrul .de poli sau unitãti constructive componente
În cazul aparatelor de comutatie, numãrul de poli se alege în concordantã cu numãrul de faze ale
circuitului si specificul legãturii respective.Pentru aparatele de comutație numărul de poli este 3
deoarece toate circuitele sunt trifazate.
c) Destinatia (clasa) aparatului

Acest criteriu se aplicã la putine aparate. Se aplică la transformatoarele de curent și de tensiune.
61
4.3 Caracteristici ale izolatiei
Se referã la solicitãrile la tensiune ale aparatelor în instalatiile electrice. De regulã, se utilizeazã
indicatorii precizaþi în continuare.
a) Tensiunea nominalã a instalatiei (Un)
Valorile normalizate la noi în tarã pentru instalatiile de fortã din centrale si statii electrice sunt
sintetizate în tabelul 4.3.
Tabelul 4.3 Tensiuni nominale si tensiunile cele mai ridicate pentru echipamente
Un, kV 6 10 20 110 220 400 750
UMe, kV 7,2 12 24 123 245 420 787
b) Tensiunea cea mai ridicatã pentru echipament (UMe)

Este cea mai mare valoare a tensiunii între faze pentru care este proiectat un echipament si se
indicã de cãtre furnizorul de aparate, conform valorilor din tabelul 4.3. De regulã, aceasta coincide cu
tensiunea cea mai ridicatã a retelei. Valorile mai ridicate ale UMe se pot adopta pentru altitudini mai mari
de 1000 m sau în cazul în care treapta de tensiune necesarã nu face parte din nomenclatorul fabricilor
constructoare. Spre exemplu, în instalatiile cu tensiunea de 6 kV se folosesc în mod curent aparate cu
tensiunea cea mai ridicatã pentru echipament de 12 kV.
c) Nivelul de izolatie
Se defineste prin:
 tensiunea nominalã de tinere la frecventã industrialã (Ut) pentru instalatii cu tensiuni UMe  300 kV
sau tensiunea de tinere la impuls de comutatie pentru instalatii cu UMe  300 kV;
 tensiunea nominalã de tinere la undã de trãsnet (Uti);
 lungimea specificã a liniei de fugã (care este determinatã de zona de poluare în care se amplaseazã
instalatia si deci se alege în corelatie cu conditiile ambientale-> tabelul 4.2).
Valorile standardizate pentru tara noastrã pentru categoriile de tensiuni precizate mai sus sunt
precizate în tabelele 4.4 si 4.5.
Tabelul 4.4 Niveluri de izolatie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru echipament din domeniul
"medie tensiune"
Tensiunea cea mai Tensiunea nominalã de tinere la impuls Tensiunea

ridicatã a de trãsnet, nominalã de tinere
echipamentului, la frecventã
kV kVmax industrialã, kV
Lista 1 Lista 2
7,2 40 60 20
12 60 75 28
24 95 125 50
62
Alegerea valorilor din lista 1 sau 2 se face tinând seama de gradul de expunere la supratensiuni,
de modul de legare la pãmânt a neutrului retelei si de tipul dispozitivelor de protectie utilizate împotriva
supratensiunilor. În situatiile în care se impune un grad ridicat de sigurantã în functionare, se utilizeazã
aparate corespunzãtare listei 2 (conform PE 109).
Tabelul 4.5 Niveluri de izolatie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru echipament din domeniul
"Inalta tensiune"
Tensiunea cea mai Tensiuni nominale de tinere

ridicatã a
echipamentului la impuls de la impuls de la frecventã

trãsnet, comutatie, industrialã,
kVmax kVmax kV
kV
A B A B A B
123 550 450 (440) (360) 230 185
245 1050 950 (750) (650) 460 395
420 1425 1425 1050 1050 - -
787 2100 2100 1425 1425 - -
4.4 Comportarea în regim de lungã duratã (curentul nominal)

Se calculeazã curentul maxim de durata pe fiecare tip reprezentativ de circuit (generator,
transformator de legãturã, linii de consumator, linii de sistem etc.) si se aleg aparate (din tabelele date de
fabricanti si prezentate în Anexele 10-13) care au curentul nominal garantat imediat superior.
Curentul maxim de duratã (Imd) se stabileste în functie de tipul circuitului. De exemplu:

 circuitul de generator sau bloc generator-transformator: Imd este curentul nominal al generatorului;
 circuitul de transformator: Imd este curentul nominal al transformatorului;
 circuitele de cuplã: Imd se considerã cel putin egal cu curentul celui mai mare circuit racordat la bare ;
 linie de interconexiune: Imd este curentul de stabilitate termicã a conductoarelor (Anexa 7) sau
curentul rezultat din studiul circulatiei de puteri din sistem;
 linie de alimentare: Imd este curentul maxim al ansamblului consumatorilor alimentati cu luarea în
considerare a perspectivei lor de dezvoltare în anii urmãtori.
 Pentru transformatoarele de curent se admite o supraîncãrcare în regim de lungã duratã de pânã la
20% din valoarea curentului nominal.
63
Valorile uzuale ale curentilor garantati de fabricile constructoare se aleg, de regulã, din scara R
10 (1-1,25-1,6-2-2,5-3,15-4-5-6,3-8). Cea mai mare diversitate se întâlneste la transformatoarele de
curent, care se construiesc într-o gamã mai largã de curenti nominali.
4.5 Comportarea în regim de scurtcircuit

Se analizeazã prin douã mãrimi reprezentative.
a) Stabilitatea electrodinamicã (Id)
Indicã solicitãrile electrodinamice ale aparatelor, în regim de scurtcircuit. Valoarea necesarã este
reprezentatã de curentul de soc isoc calculat la capitolul de scurtcircuit si se exprimã în kAmax.
i ş oc  2  k ş oc  I p0total
kAmax (4.1)
k  18
, i  2 ,55  I p0total
De exemplu, pentru ş oc avem ş oc .
Valoarea garantatã de fabricant Id (care se citeste pentru fiecare aparat din Anexele 10-13)
trebuie sã fie mai mare decât curentul de soc, pentru a asigura functionarea fãrã deteriorãri ale
aparatelor:
i ş oc  I d
kAmax (4.2)
Observatie. Dacã valoarea garantatã nu satisface necesarul calculat pentru proiect, atunci ar trebui
modificatã schema si aplicate mãsuri de reducere a curentilor de scurtcircuit, pentru ca mãrimile
calculate (mãrimile necesare) sã se micsoreze.
În cazul folosirii unor sigurante cu efect limitator se vor utiliza pentru calculul curentului isoc limitat
indicatiile fabricantului (a se vedea Anexa 12).
b) Stabillitatea termicã (Iet)

Indicã solicitãrile termice în regim de scurtcircuit ale aparatelor. Valoarea necesarã este curentul
echivalent termic Iet calculat la capitolul de scurtcircuit..
I et  I p0  ( m  n )  t d 1
kA (4.3)
în care:
m - coeficient care tine seama de influenta componentei aperiodice asupra curentului de scurcircuit
(Anexa 6);
n - coeficient care tine seama de variatia in timp a componentei periodice a curentului de

scurtcircuit (Anexa 6);
td - durata de deconectare a defectului (care, în absenta altor date mai exacte, se poate alege de 1
64
secundã)
Valoarea garantatã de fabricant Ilimitã 1 pentru o solicitare cu durata de 1 secundã (si care se
citeste pentru fiecare aparat din Anexele 10-13) trebuie sã fie mai mare decât curentul echivalent termic,
pentru a asigura functionarea fãrã deteriorãri ale aparatelor:
I et  I lim ită 1 kA (4.4)
4.6. Frecventa nominalã
Aparatele trebuie folosite în domeniul de frecvente indicat de fabrica constructoare. Valoarea
necesarã este egalã cu valoarea garantatã si cu valoarea nominalã si este de 50 Hz, pentru tara noastrã.
4.7 Criterii specifice

Pentru fiecare tip de aparat sunt valabile anumite criterii specifice, care vor fi tratate în mod
distinct.
4.7.1 Criterii specifice pentru întreruptoare
a) Capacitatea de rupere la scurtcircuit
Este cel mai important criteriu pentru întreruptoare si reprezintã cel mai mare curent de scurtcircuit pe
care întreruptorul trebuie sã-l întrerupã în conditiile de utilizare si functionare prescrise.
Valoarea necesarã se poate aproxima ca fiind valoarea curentului de scurtcircuit trifazat calculat
anterior (acoperitor, se poate lua valoarea totalã, desi nu toate întreruptoarele sunt parcurse de curentul
total de scurtcircuit).
I p0  I r
[kA] (4.5).
Valoarea garantatã este datã de fabricant si se citeste din Anexa 10.
 Dacã gama întreruptoarelor fabricate la o anumitã tensiune nu poate asigura valoarea necesarã a
curentului de scurtcircuit, atunci acesta se recalculeazã, aplicând metode de limitare a curenþilor de
scurcircuit.
b) Sistemul de actionare
De regulã, dispozitivele de actionare ale întreruptoarelor sunt de tip mecanic (cu resort, cu aer
comprimat, oleopneumatice etc.). Se alege dispozitivul indicat de fabricant, tinând seama cã pentru Un 
220 kV actionarea este monofazatã (datoritã distantei mari între poli pentru transmisia mecanicã), iar la
110 kV existã posibilitatea optãrii pentru actionare monofazatã sau trifazatã, în functie de tipul
reanclansãrii automate rapide.
c) Capacitatea de închidere pe scurtcircuit
Se verificã prin conditia:
i ş oc 2 ,5I r
kAmax (4.6)
65
De regulã, aceastã conditie coincide cu verificarea stabilitãtii electrodinamice a întreruptorului.
d) Alte criterii pentru alegerea întreruptoarelor
Pentru anumite cazuri particulare de comutatie, sunt necesare verificãri suplimentare referitoare
la performantele întreruptoarelor. Exemple în acest sens sunt: deconectarea scurtcircuitului apropiat de
linie (defectul kilometric), întreruperea curentilor mici inductivi, întreruperea curentilor capacitivi,
deconectarea defectului consecutiv, declansarea si anclansarea în opozitie de fazã, deconectarea
scurtcircuitului prin dublã punere la pãmânt.
4.7.2 Criterii specifice pentru separatoare

a) Capacitatea de închidere si de conectare
Garantii cu privire la capacitatea de rupere si de închidere a separatoarelor trebuie cerute
constructorului în urmãtoarele cazuri:
 pentru separatoarele care în lipsa unui întreruptor sunt folosite la comutarea curentilor de mers în
gol al transformatoarelor de fortã;
 pentru separatoarele care trebuie sã comute curentii de mers în gol ai unor LEA sau LEC;
 pentru separatoarele care trebuie sã comute curentul de magnetizare al transformatoarelor de
tensiune.
b) Sistemul de actionare
Se pot alege (a se vedea Anexa 11) sisteme de actionare manuale sau mecanice (pneumatice,
hidraulice, cu motor electric). Pentru separatoarele care pot îndeplini numai functia de separare
electricã, de regulã se alege actionarea manualã. La separatoarele care sunt folosite si în cadrul
manevrelor de comutatie, datoritã rapiditãtii care poate fi necesarã, se preferã actionarea mecanicã.
Pentru tensiuni înalte, actionarea este monofazatã sau trifazatã (la 110 kV existã ambele solutii, dar de la
220 kV în sus existã numai dispozitive de actionare monofazate, deoarece gabaritele sunt mai mari,
puterile necesare de actionare sunt mai mari etc.). Cutitele de legare la pãmânt se prevãd cu dispozitive
de actionare distincte.
4.7.3 Criterii specifice pentru transformatoare de curent

a) Curentul secundar nominal
Valoarea garantatã poate fi 5 A sau 1 A (pentru 220-400 kV, în situatiile când conductoarele
circuitului secundar au lungimi mari).
Valoarea necesarã se calculeazã în functie de valoarea primarã necesarã (calculatã la criteriul

4.4) si de raportul nominal de transformare al transformatorului de curent (TC), de exemplu: 5/1600.
b) Numãrul de înfãsurãri secundare
66
Acesta este dependent de numãrul de aparate pe care TC urmeazã sã le alimenteze, precum si
de valoarea încãrcãrii circuitului pe care acesta se amplaseazã. Acest numãr de înfãsurãri este indicat în
tabelele date de fabricant (a se vedea Anexa 13).
De obicei, se prevede alimentare separatã, de la înfãsurãri secundare distincte, pentru

urmãtoarele categorii de receptoare:
 aparate de mãsurare,
 aparate de protectie si automatizare (exclusiv protectiile diferentiale),
 aparatele aferente fiecãrei protectii diferentiale în parte,
 dispozitivele de actionare (în cazul în care sunt alimentate de la TC).
Spre exemplu, în mod uzual, la 110 kV sunt 3 înfãsurãri/fazã, de la 220 kV în sus sunt 4
înfãsurãri/fazã, la medie tensiune se utilizeazã 2 înfãsurãri/fazã pentru liniile electrice, iar în zona
generatorului sunt montate transformatoare de curent tip trecere, cu 4-6 înfãsurãri/fazã.
c) Clasa de precizie
Dintre aparatele care se conecteazã la o înfãsurare secundarã a TC, cel care admite erori minime
în alimentare determinã alegerea clasei de precizie a înfãsurãrii respective a TC. Clasa de precizie este
caracteristicã fiecãrei înfãsurãri si se alege din oferta fabricantilor de aparate. Prescriptiile de proiectare
prevãd, pentru cazurile uzuale:
 clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de interconexiune cu alte tãri;
 clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare;
 clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare si înregistratoare utilizate pentru evidente tehnice,
 clasa P pentru alimentarea majoritãtii tipurilor de relee.
d) Puterea secundarã
Pentru fiecare înfãsurare secundarã, puterea secundarã necesarã se calculeazã în functie de
aparatele racordate în secundarul TC respectiv. Deoarece caculul este laborios, pentru orele de proiect se
pot alege direct valorile uzuale garantate de fabricanti.
e) Alte caracteristici ale TC
Alegerea riguroasã a transformatoarelor de curent presupune considerarea si a altor
caracteristici, cum ar fi coeficientul de saturatie, conexiunea înfãsurãrilor secundare, sectiunea circuitului
secundar etc.
Observatii.
 La TC se admit supraîncãrcãri de maxim 20% pe durata normalã de functionare.

 Existã TC cu destinatie specialã. De exemplu, se poate alege TC montat pe nulul dintre stelele
înfãsurãrilor generatorului, care are 2 înfãsurãri pe fazã (generatorare cu puteri peste 50 MW) si este
de tipul CIRHe.
4.7.4 Criterii specifice pentru transformatoare de tensiune
67
a) Numãrul de unitãti componente si schema lor de conexiuni
În principal, alegerea se face în functie de aparatele de mãsurare si de protectie care trebuie
alimentate. Circuitele secundare sunt prevãzute cu o legãturã la pãmânt pentru securitatea personalului
si cu sigurante fuzibile pentru protectia transformatorului de tensiune (TT) si a conductoarelor în caz de
scurtcircuit.
Cele mai uzuale solutii sunt:
 un transformator bipolar pentru mãsurarea tensiunii între faze;

 douã transformatoare bipolare conectate în V, care pot mãsura toate cele trei tensiuni dintre faze;
 un transformator monopolar (cu o singurã bornã de înaltã tensiune) care se foloseste pentru
mãsurarea tensiunii între o fazã si pãmânt;
 trei transformatoare monopolare prevãzute fiecare cu câte o înfãsurare de bazã si una auxiliarã.
De regulã, pentru tensiuni Un  110 kV, se utilizeazã transformatoare de tip capacitiv (care sunt
simbolizate în România prin TECU sau TECH).
b) Tensiunea secundarã nominalã
De regulã, valoarea necesarã este egalã cu valoarea garantatã de fabricant; se va acorda atentie
valorilor diferite pentru înfãsurãri secundare diferite, astfel:
 pentru înfãsurarea de bazã:

100 V - pentru transformatoare bipolare,
100/ √ 3 V - pentru transformatoare monopolare;
 pentru înfãsurarea auxiliarã:

100/3 V - pentru cazul instalatiilor în care neutrul nu este efectiv legat la pãmânt (Un  110 kV)
100 V - pentru instalatii în care neutrul este efectiv legat la pãmânt.
c) Clasa de precizie
Alegerea acesteia se face în functie de conditiile pe care le impun aparatele racordate în
secundarul TT. Clasa de precizie este caracteristicã fiecãrei înfãsurãri si se alege din oferta fabricantilor de
aparate. Prescriptiile de proiectare prevãd, pentru cazurile uzuale:
 clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de interconexiune cu alte tãri;
 clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare;
 clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare si înregistratoare utilizate pentru evidente tehnice,
 clasa 0,5 pentru regulatoare de tensiune,
 clasa 1 pentru protectiile care necesitã o precizie mai mare în alimentare,
 clasa 3P (sau 6P) pentru releele de tip voltmetric.
68
d) Puterea secundarã
În mod normal, puterea secundarã necesarã se calculeazã în functie de aparatele de mãsurare,
protectiile, automatizãrile racordate în secundarul TT respectiv. Deoarece calculul este laborios, studentii
pot prelua direct valorile pe care le oferã fabricantul.
Observatie. Neutrele stelelor TT se leagã obligatoriu la pãmânt, din motive de protectia muncii pentru
personalul care lucreazã, citeste, verificã aparatele de mãsurare, protectiile si automatizãrile alimentate
de acestea.
In cadrul acestui capitol am ales aparatele din fiecare statie pentru fiecare circuit in parte in
fucntie de conditiile ambientale, caracteristicile constructive, caracteristicile izolatiei, comportarea in
regim maxim de durata si in regim de scurtcircuit.
U1=400 kV
In cadrul proiectului statia electrica este de tip exterior. Considerand ca statia este localizata in zona
Bucurestiului, altitudinea la care se afla este de 400 m. Gradul de poluare se considera de ordinal II-
mediu, iar din tabelul 4.2 se citeste lungimea specifica a liniei de fuga corespunzatoare fiind de 2 cm/ kV.
Tensiunile nominale ale instalatiei este de 400 kV iar tensiunea cea mai ridicata a echipamentelor este de
420 kV. In functie de aceasta valoare din tabelul 4.5 se citesc valorile pentru tensiunea nominale de
tinere la impuls de trasnet de 1425 kV.
Comportarea in regim de lunga durata( curentul nominal)
SnT 250∗10 6
 circuit de transformator I mdT = = =360.84 A
√3 U n √ 3∗400∗103
S M 2 /2 210∗106
 circuit de linie I md U = = =151.554
√3 Un 2∗√ 3∗400∗10 3
1
U2=110 kV
In cadrul proiectului statia electrica este de tip exterior. Considerand ca statia este localizata in zona
Bucurestiului, altitudinea la care se afla este de 400 m. Gradul de poluare se considera de ordinal II-
mediu, iar din tabelul 4.2 se citeste lungimea specifica a liniei de fuga corespunzatoare fiind de 2 cm/ kV.
69
Tensiunile nominale ale instalatiei este de 110 kV iar tensiunea cea mai ridicata a echipamentelor este de
123 kV. In functie de aceasta valoare din tabelul 4.5 se citesc valorile pentru tensiunea nominale de
tinere la impuls de trasnet de 550 kVmax, tensiunea nominal de tinere la frecventa industriala de 230 kV.
Comportarea in regim de lunga durata( curentul nominal)
 circuit de transformator
SnT 250∗106
I mdT = = =1312.16 A
√3 U n √ 3∗110∗103
 circuit de linie
SM 2/ 5 210∗10
6
I md U = = 3 =275.55A
2
√3 U n 4∗√ 3∗110∗10
70
În tabelele 4.6-4.9 sunt centralizate aparatele alese pentru fiecare tip de circuit din fiecare statie
electrica.
Tabelul 4.6 Alegerea întreruptoarelor
Grupe de criterii Criterii de alegere UM Tip mărime Statia 400 KV Statia 110 KV
Cel. Cel. Trafo. Cel. Cel. Trafo
Linie Linie
tip constructiv - N ext ext ext ext
instalaţie
- G ext ext ext ext
1.Condiţii altitudine m N 500 500 500 500
ambientale m G 1000 1000 1000 1000
o
temperatura C N 40 40 40 40
o
C G 40 40 40 40
grad de poluare - N II II II II
- G II II II II
2. Caract. tip constr. aparat - - IO IO H14 H14
constructive numar de poli - - 1 1 3 3
tensiunea cea mai kV N 400 400 110 110
ridicatã a echipam. kV G 420 420 123 123
3. Caract. nivel tens. ţinere kV N - - 185 185
ale de la f industr. kV G - - 185 185
Izolaţiei izolaţie tens. ţinere kVmax N 1425 1425 550 550
la impuls kVmax G 1425 1425 550 550
lungimea specificã cm/kV N 2 2 2 2
a liniei de fugã cm/kV G 2 2 2 2
4. Curent curent nominal A N 129.9 360.84 236.19 1312.16
Nominal A G 1600 1600 2500 2500
Stabilitate kAmax N 16,23 16,23 19.75 19.75
5. Comp. la electrodinamicã kAmax G 80 80 100 100
Scurtcircuit Stabilitate kA N 6,53 6,53 7.95 7.95
termicã kA G 63 63 40 40
71
6. Frecvenţa Frecvenţa Hz N 50 50 50 50
Nominal nominalã Hz G 50 50 50 50
7. Criterii capacitate de kA N 5.02 5.02 7.17 7.17
specifice pt. rupere la scurtcircuit kA G 31.5 31.5 40 40
Întreruptor dispozitiv acţionare - - 3MOP 3MOP MOP- MOP-2A/2B
2A/2B
Tabelul 4.7 Alegerea separatoarelor
Grupe de criterii Criterii de alegere UM Tip Staţia 400 KV Staţia 110 KV

mărime
Cel. Linie Cel. Cel. Cel. Trafo
Trafo Linie
tip constructiv inst. - N ext ext ext ext
- G ext ext ext ext
ambientale m G 1000 1000 1000 1000
o
o
C G 40 40 40 40
- G II II II II
2. Caract. tip constr. aparat - - SME SME(P1,2 SME(P1,2 SME (P1,2)
(P1,2) ) )

3. Caract. nivel tens. kV N - - 185 185
ţinere
ale de la f industr kV G - - 185 185
izolaţiei izolaţie tens.ţinere kVmax N 1425 1425 550 550
la impuls
kVmax G 1425 1425 550 550
nominal A G 1600 1600 2500 2500
scurtcircuit Stabilitate kA N 6,53 6,53 7.95 7.95
nominalã nominalã Hz G 50 50 50 50
72
7. Criterii capacitate închidere kA N - - - -
specifice pt. kA G - - - -
separator dispozitiv acţionare - - AP,ASE AP,ASE AP,AME, AP,AME,A
ASE SE
N-mãrime necesarã
G-mãrime garantatã
Tabelul 4.8 Alegerea transformatoarelor de curent
Grupe de Criterii de alegere UM Tip Staţia 400 KV Staţia 110 KV

criterii
mãrim Cel. Linie Cel. Trafo Cel. Linie Cel. Trafo
e
tip constructiv inst. - N ext ext ext Ext
- G ext ext ext Ext
ambientale m G 1000 1000 1000 1000
o
o
C G 40 40 40 40
- G II II II II
2. Caract. tip constr. aparat - - CEH(SF6) CEH(SF6) CESU CESU
3. Caract. nivel tens. ţinere kV N - - 185 185
ale de la f industr kV G - - 185 185
izolaţiei izolaţie tens. ţinere kVmax N 1425 1425 550 550
la impuls kVmax G 1425 1425 550 550
nominal (primar) A G 1000 1000 2500 2500
scurtcircuit Stabilitate kA N 16,23 16,23 19.75 19.75
curent secundar A N 5 5 5 5
7. Criterii nominal A G 5 5 5 5
specifice pt. nr. înfãşurãri secund. - N=G 3 3 3 3
73
TC putere secundarã VA N=G 30 30 30 30
clasã de precizie - N=G 0.5 0.5 0.5 0.5
N-mãrime necesarã
G-mãrime garantatã
Tabelul 4.9 Alegerea transformatoarelor de tensiune
Grupe de Criterii de UM Tip Staţia 400 KV Staţia 110 KV

criterii alegere mãrim Cel. Cel. Cel. Cel.
e Linie Trafo Linie Trafo
tip constructiv inst. - N ext ext ext ext
- G ext ext ext ext
ambientale m G 1000 1000 1000 1000
temperatura - N 40 40 40 40
- G 40 40 40 40
- G II II II II
2. Caract. tip constr.aparat - - TECU TECU TECU TECU
constructive nr.poli - - 1 1 1 1
ridicatã a echipam. kV G 420/ 420/ 123/ 123/
√3 √3 √3 √3
3. Caract. nivel tens. kV N - - 185 185
ţinere
ale de la f. industr kV G - - 185 185
izolaţiei izolaţie tens. kVmax N 1425 1425 550 550
ţinere
(primarã) la impuls kVmax G 1425 1425 550 550
tensiune secundarã V N 100/ 100/ 100/ 100/
√3 √3 √3 √3
7. Criterii nominalã V G 100/ 100/ 100/ 100/
74
√3 √3 √3 √3
specifice pt. nr.înfãşurãri - N=G 3 3 2 2
secund.
TT putere secundarã VA N=G 100 100 100 100
clasã de precizie - N=G 0.5 0.5 0.5 0.5
5. Elaborarea schemei electrice monofilare
În cadrul acestui capitol se realizeazã o reprezentare conventionalã a schemelor de conexiuni

alese în etapele precedente ale proiectului, sub forma unei scheme monofilare. Prin urmare, se respectã
normativele în vigoare referitoare la simbolurile conventionale pentru instalatiile electrice.
 Aceastã etapã a proiectului se realizeazã în corelatie cu etapa de alegere a aparatelor (prezentatã în
Capitolul 6) deoarece reprezentarea acestora trebuie sã corespundã tipului constructiv (de exemplu,
numãrul de înfãsurãri la tranformatoarele de curent, numãrul de cutite de legare la pâmãnt la
separatoare, întreruptor debrosabil etc.).
Principalele elemente care se urmãresc pe parcursul elaborãrii schemei monofilare sunt
prezentate în continuare.
 Principalele simboluri standardizate (conform normativelor în vigoare PE 111-7/1985) care se

utilizeazã pentru schemele monofilare sunt prezentate în extrasul din Anexa 8.
 Se încearcã o dispunere aliniatã a diverselor tipuri de aparate în schema monofilarã, pentru ca
acestea sã poatã fi mai usor identificate.
 Se obisnuieste ca organizarea circuitelor sã asigure iesirile liniilor electrice aeriene în partea opusã
circuitelor de generator si/sau transformator.
 Schema monofilarã trebuie sã reflecte asezarea în teren a circuitelor, pentru o mai usoarã orientare
(este vorba de succesiunea circuitelor în cadrul statiei, modul de dispunere a sistemelor de bare
colectoare, modul de iesire a circuitelor de linie sau de transformator etc.).
 Modul de amplasare în teren a sistemelor de bare colectoare depinde de nivelul de tensiune, de
numãrul de circuite, de schema de conexiuni
 Pentru statiile electrice cu Un110 kV, legãtura în U a sistemelor de bare colectoare se face, de regulã,
la capãtul inextensibil al statiei electrice (de exemplu, în zona de vecinãtate a celor douã statii
electrice cuprinse în proiect) sau legãtura în H se face în celula de cuplã transversalã.
 Pentru statiile electrice prevãzute cu barã de ocolire si cu circuite amplasate fatã în fatã (cu legãturã U
sau H a barelor colectoare), se realizeazã, de regulã, dispunerea în U si a barei de ocolire, pentru a
permite ocolirea tuturor circuitelor.
 Se abordeazã cu atentie problema legãrilor la pãmânt (care sunt obligatorii din motive de protectia
muncii pentru personal, dar si din motive de exploatare):
75
 cutitele de legare la pãmânt (CLP) sunt obligatorii pe liniile electrice, pe partea de plecare a acestora,
indiferent de tensiunea de functionare a liniilor;
 unul dintre separatoarele de bare din fiecare celulã a unei statii electrice cu Un>110 kV se prevede cu
CLP spre întreruptor;
 la separatoarele de linie cu Un > 110 kV se prevãd câte douã CLP, unul spre linie si unul spre
întreruptor;
 sistemele de bare colectoare din statiile electrice cu Un  110 kV se leagã la pãmânt în celulele de
cuple (transversalã, longitudinalã sau de ocolire), în celula de mãsurã sau, în cazuri extreme, într-o
celulã oarecare;
 bara de ocolire se leagã la pãmânt în celula de cuplã de ocolire.
a. staţii electrice de medie tensiune (de tip interior)
a1. cu celule pe un singur şir (maxim 8-10 circuite)
BC1 BC1
..... BC2
.....
a2. cu celule pe două şiruri (număr mare de circuite)
BC1
BC1
BC2
culoar de deservire culoar de deservire
b. staţii electrice de înaltă tensiune (de tip exterior)

b1. cu ieşiri pe o singură parte
BC1 BC1
..... BC2
.....
b2. cu ieşiri faţă în faţă
.....
.....
BC1 BC1
..... BC2
.....
Figura 5.1 Solutii pentru amplasarea sistemelor de bare colectoare
76
BOC BOC
400 kV BC1 BC1

BC2
Figura 5.2 Solutii pentru amplasarea barei de ocolire
400 kV
77
110 kV
6.
Dispozitii constructive si amplasarea in teren a instalatiilor electrice din

centrale si statii electrice
Pentru fiecare statie electrica si post de transformare se utilizeaza dispozitiile constructive
uzuale(tipizate), de tipul celor prezentate in anexele 15-18.
Fiecare tip de circuit din statia respectivã (de linie, de transformator, de cuplã etc.) se reprezintã la
scarã. Dupã întocmirea acestor desene se poate elabora planul de amplasare în teren a principalelor
instalatii: centrala electricã (pentru proiectele ce contin si aceastã parte) si statiile electrice.
Este vorba de un desen care reprezintã o vedere de sus realizatã la scarã. Pentru simplitate, se
figureazã numai legãturile superioare (care se vãd din avion). De asemenea, se reprezintã toate drumurile,
inclusiv drumul (drumurile) de transformator, care se racordeazã între ele, astfel încât sã fie posibilã
circulatia prin statie si transportul aparatelor sau pieselor de schimb.
Planul de amplasare se realizeazã pornind de la schema monofilarã (care ne indicã numãrul de

circuite, tipul schemei de conexiuni etc.) si de la sectiunile prin celulele reprezentate anterior (care ne
indicã tipul interior/exterior al instalatiei, modul de dispunere si modul de realizare a legãturilor,
supratraversãrile etc.).
110 kV
78
Dimensiunile unei celule sunt pasul si lungimea acesteia si se citesc, pentru fiecare tensiune în
parte, din sectiunile prin celule desenate în cadrul proiectului; din însumarea acestor cote rezultã
dimensiunile statiilor proiectate. Se va acorda atentie modului de dispunere a circuitelor (fatã în fatã sau
pe un singur sir), deoarece acest lucru influenteazã mãrimea dreptunghiului de încadrare pentru fiecare
statie electricã.
Statiile de tip exterior se reprezintã ca niste dreptunghiuri imaginare ale cãror cote sunt
determinate de numãrul si dimensiunile celulelor. În cazul întocmirii unui plan de amplasare de principiu,
în cadrul acestor dreptunghiuri se reprezintã numai legãturile superioare si cadrele de sustinere ale
acestora: barele colectoare, plecãrile aeriene ale liniilor, eventualele racorduri cãtre transformatoare,
supratraversãrile de la cuple, legãturile în U sau H ale barelor .
Pasul uzual al celulelor din statiile exterioare este:
110 kV 8 - 9 m,
220 kV 14 -17 m,
400 kV 22 - 30 m,
750 kV 40 - 50 m.
Principalele dimensiuni pentru elementele de constructii utilizate în statiile electrice exterioare

din tara noastrã sunt sintetizate în tabelele 6.16.3.
Statiile de tip interior (de MT sau de 110 kV) se reprezintã prin intermediul unor dreptunghiuri
ale cãror cote sunt determinate de numãrul si dimensiunile celulelor ( pe planul general de amplasare, nu
se prezintã detalii în interiorul acestor dreptunghiuri).
Tabelul 6.1 Elemente de construcţii tipizate pentru portali din staţii electrice
Tensiu- Stâlpi Rigle
nea Indicativ Tip constructiv Dimensiuni Înălţimea Adânci Indicati Tip con- Dimensiun Lungime
mea în v structiv i
staţiei la vârf/la deasupra sol
bază la capete/
solului
la mijloc
kV - - cm m m - - cm m
110 S8007 beton armat  41/  56 8,0 1,70 R8006 beton armat  36/  36 8,0
centrifugat centrifugat
S8008  47/  62
110 S11603 beton armat  38/  58,4 11,6 1,70 R9004 beton armat  36/  36 9,0
centrifugat centrifugat
S11605  44/  64,4 R9005  36/  36
79
S11606  41,6/  62
220 S11605 beton armat  44/  64,4 11,6 1,90 RM grindă cu ză- 25x25/ 14,0
centrifugat brele din OL
+1,4* 14001 70x70
220 SM17505 grindă cu ză- 46x46/ 17,5 1,85 RM grindă cu ză- 25x25/ 14,0
brele din OL brele din OL
SM17506 260x160 14002 70x70
SM16507 260x160 +5,0* 20002 110x110
SM16508
SM25003 260x160 22002 120x120
SM25004
Tabelul 6.2 Suporţi din beton pentru supraînălţarea aparatelor
Tensiunea Indicativ Înălţime deasu- Adâncime Diametru Aparate care se pot monta pe suport
staţiei pra solului
în sol
kV - m m cm -
110 SCA31 1,9 1,0 30 Întreruptor
110 SCA42 2,3 1,0 30 Separatoare bare descărcătoare
110 SCA43m 3,2 1,0 30 Separatoare linie ; TT
110 SCA44m 3,5 1,0 30 Izolatoare suport;TT;TC
110 SCA45m 4,0 1,0 30 Izolatoare suport
80
220 SCA31 1,9 1,0 30 Intreruptor
220 SCA42 2,3 1,0 30 Separatoare bare descărcătoare
220 SCA44m 3,5 1,0 30 Izolator tratare neutru transformator
220 SCA45m 4,0 1,0 30 Separator linie; Izolator suport ;TC
220 SCA46m 5,2 1,0 36 Pod de bare de medie tensiune
400 SCA31 1,9 1,0 30 Întreruptor
400 SCA48m 2,2 1,0 36 Separator bare
400 SCA49m 3,3 1,0 36 Separator linie descărcător
400 SCA43m 3,2 1,0 30 Izolator bare
400 SCA45m 4,0 1,0 30 TT
400 SCA50 4,5 1,0 36 TC
Tabelul 6.3 Dimensiunile principale ale fundatiilor pentru transformatoare
cu tensiuni nominale superioare de 110, 220,400 kV
Tip fundatie Putere nominalã a Tensiune Lungime Lãtime
transformatorului superioarã
- MVA kV m m
FG11:FG12 4; 6,3 110 6,1 5,1
FG21:FG22 10 110 6,4 5,2
FG31;FG32 10; 16 110 8,2 5,5
FG41;FG42 25 110 8,3 5,5
81
FG51 40 110 9,0 6,5
FG61;FG62 16; 25; 40 110 9,0 6,5
FG71;FG72 63 110 9,3 5,9
- 200 (AT) 220 12,9 7,3
- 250 (T) 400 19,5 8,4
- 400 (AT) 400 16,2 7,9
- Transformator reglaj - 15,8 6,5

pentru AT 400 MVA
Pozitia relativã a celor douã statii electrice este determinatã de nivelul tensiunilor, de numãrul de
transformatoare etc. De regulã, se va urmãri ca transformatoarele (toate, dacã este posibil) sã se
amplaseze în apropierea zidului clãdirii, pentru a scurta legãturile de MT (de curenti mari) si pentru a
folosi o cale feratã de rulare comunã.
Pozitiile relative ale transformatoarelor de fortã sunt impuse mai ales de respectarea conditiilor
referitoare la evitarea incendiilor si sunt indicate în tabelul 6.4.
Racordul de medie tensiune la transformator se poate realiza rigid (capsulat sau nu) sau flexibil.
2690
2000 6220
1530
800 600 14x1100=15400 1440

18320
a. Statii de 20 kV cu celule dispuse pe un sir
82
1360
2000
2500 9220
2000
1360
2010 13x1100=14300 2010

18320
b. Statii de 20 kV cu celule dispuse pe douã siruri
Tabelul 6.4 Distante orientative între transformatoare de fortã alãturate si fatã de zidul clãdirii
Putere nominalã a Distantã, m
transformatorului, între douã transformatoare alãturate fatã de
MVA fãrã zid ignifug cu zid ignifug zidul clãdirii
SnT  10 3
10  SnT  40 5  1,25 0,8.......10
40  SnT  200 10
SnT  200 15
Dimensiunile uzuale (valori medii) pentru cãile de rulare a transformatoarelor sunt indicate în tabelul
6.5.
83
Tabelul 6.5 Dimensiuni orientative pentru cãile de rulare ale transformatoarelor si
autotransformatoarelor
Puterea nominalã a Ecartament, m
transformatorului, MVA acces frontal acces longitudinal
2,5  SnT  16 1,5 1,5
16  SnT  25 2,0 1,5
25  SnT  63 3,0 1,5
SnAT = 200 (110/220) 6,0 1,7
SnT = 250 (110/400) 6,0 1,7
SnAT = 400 (400/220) 6,5 1,7
Dimensiunile uzuale pentru drumurile de transformatoare, în corelatie cu dimensiunile cãii de rulare,

sunt:
 3,2 (sau 4) m (pentru 110 kV, transformatoare mici),

 6,4 m (pentru puteri medii),
 10,0 m (pentru transformatoare mari).
Vederea în plan include de regulã si camera de comandã electricã ale cãrei dimensiuni uzuale
medii sunt determinate de complexitatea instalatiilor si de nivelul de tensiune, astfel:
 110 kV: 10 x 18 m,
 220 kV: 10 x 28 m,
 400 kV: 10 x 37 m.
Toate instalatiile aferente statiilor electrice se împrejmuiesc cu un gard, formând un contur închis.
Din punct de vedere al instalãrii transformatoarelor, posturile de transformare pot fi cu
transformatorul amplasat:
 în exterior:
 supraînãltat pe stâlpi, pentru puteri sub 250 kVA;
 îngrãdit, pentru puteri peste 1000 kVA;
 în interiorul unei clãdiri/carcase independente sau înglobatã în alte constructii civile, industriale etc.
Pentru transformarea si distributia energiei electrice, dacã puterea vehiculatã nu este prea mare, se
pot utiliza posturi prefabricate, care se livreazã de cãtre fabricanti complet echipate cu transformator si
aparataj electric adecvat (de medie sau joasã tensiune) pentru comutatie, protectie si mãsurã.
84
5 Cupla
76
90
1.7
5
10
181 1.7 19.5 85
.2 50
8.44
1.7
10
10 3731.7
86
7.Instalatii de legare la pamant
7.1.Consideraţii generale
Scopurile legării la pământ sunt următoarele:

 protecţia vieţii oamenilor:
o protecţia personalului de deservire sau a altor persoane care ating părţi metalice din
instalaţiile electrice care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care pot intra accidental
sub tensiune;
o protecţia personalului care execută lucrări de reparaţii şi revizii (cuţitele de legare la
pământ, scurtcircuitoarele mobile);
o protecţia persoanelor împotriva curenţilor de trăsnet;
 realizarea unor condiţii cerute de exploatarea corectă a instalaţiilor electrice:
o stabilizarea potenţialelor unor puncte faţă de pământ (de exemplu, legarea la pământ a
punctului neutru);
o realizarea unor circuite de întoarcere prin pământ a curenţilor normali de lucru (de
exemplu, tracţiunea electrică);
o crearea unor circuite de impedanţă corespunzătoare necesare funcţionării unor protecţii
etc.
Condiţiile cele mai severe le impune funcţiunea de protecţie a vieţii oamenilor împotriva
accidentelor prin electrocutare.
În cele ce urmează, ne vom ocupa, în principal, de această primă funcţiune a unei instalaţii de
legare la pământ.
7.1.1 Tipuri de reţele după tratarea punctului neutru şi după metoda de protecţie de bază folosită
împotriva accidentelor prin electrocutare
În funcţie de tratarea neutrului, reţelele electice se împart în două mari categorii:

 reţele cu neutrul izolat (simbol I), din care fac parte:
 reţele cu neutrul izolat (nelegat la pământ);
 reţele cu neutrul legat la pământ prin bobină de stingere (compensare);
 reţele cu neutrul legat la pământ (simbol T, de la franţuzescul Terre), din care fac parte:
 reţele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă;
 reţele cu neutrul legat efectiv la pământ.
Pentru protecţia împotriva accidentelor prin electrocutare în instalaţiile electrice se folosesc două
metode de bază de protecţie:
 legarea la pământ de protecţie (simbol T);
 legarea la conductorul de nul de protecţie (simbol N).
Ca urmare, putem discuta despre următoarele tipuri de instalaţii electrice, prin prisma celor două
aspecte de mai sus:
o instalaţii tip IT = reţele cu neutrul izolat (I), în care metoda de protecţie de bază este legarea la
pământ (T);
o instalaţii tip TT = reţele cu neutrul legat la pământ (T), în care metoda de protecţie de bază este
legarea la pământ (T);
o instalaţii tip TN = reţele cu neutrul legat la pământ (T), în care metoda de protecţie este legarea la
nul (N).
De reţinut că nu se realizează reţele tip IN.
87
Reţelele electrice de înaltă tensiune (Un  1000V) pot fi din categoria cu neutrul izolat sau din
categoria cu neutrul legat la pământ. În toate aceste reţele metoda de bază de protecţie împotriva
accidentelor prin electrocutare este legarea la pământ de protecţie (deci pot fi reţele tip IT sau TT).
Reţelele electrice de joasă tensiune (Un  1000V) pot fi, de asemenea, din cele două categorii în
cele ce priveşte tratarea neutrului, dar metodele de bază de protecţie diferă. În cazul reţelelor de joasă
tensiune cu neutrul izolat se foloseşte ca metodă de protecţie de bază legarea la pământ de protecţie (deci,
reţele tip IT ). În schimb, în reţelele de joasă tensiune cu neutrul legat efectiv la pământ metoda de
protecţie de bază este, de regulă, legarea la conductorul de nul de protecţie (deci, reţele tip TN).
7.1.2 Principalele părţi componente ale unei instalaţii de legare la pământ şi rezistenţa acestora la
trecerea curentului electric
O instalaţie de legare la pământ poate fi considerată ca fiind formată din două părţi principale:
 priza de pământ, compusă din:
 electrozi metalici îngropaţi în sol (de regulă, din oţel);
 solul din jurul electrozilor;
 reţeaua de legare la priza de pământ, compusă din totalitatea electrozilor metalici prin care se
realizează legătura între părţile metalice ale echipamentelor care trebuie legate la pământ şi priza de
pământ; este realizată în mod uzual din conductor de oţel lat.
Un curent care se scurge în pământ printr-o instalaţie de legare la pământ parcurge părţile
metalice (reţeaua de legare la priză şi electrozii metalici îngropaţi) şi volumul de sol din jurul electrozilor.
Solul este considerat un conductor cu o rezistivitate  mult mai mare decât a părţii metalice a
instalaţiei de legare la pământ: sol /oţel  1081012.
Ca urmare, la trecerea curentului electric, rezistenţa opusă de instalaţia de legare la pământ este practic
concentrată în volumul de sol din jurul electrozilor.
Deoarece din electrozii metalici curentul se dispersează în sol, rezistenţa opusă de acesta la
trecerea curentului este denumită şi rezistenţă de dispersie.
7.1.3 Potenţialul solului în zona unei prize de pământ la trecerea unui curent electric prin priză
La trecerea unui curent (pe care o să-l notăm de aici încolo cu Ip) prin electrozii prizei şi apoi prin
volumul de sol din jurul acestora, solul din zona prizei va căpăta potenţiale diferite de zero.
V
Vx
Ip
x V=0
Rd
Figura 7.1 Curba distribuţiei de potenţial
88
Pentru cazul simplu al unui singur electrod implantat în pământ valorile potenţialului pământului din jurul
acestuia sunt reprezentate calitativ în diagrama de mai sus (figura 7.1), numită şi pâlnia de potenţial.
7.1.4 Moduri în care se pot produce accidentele prin electrocutare
A. Prin atingere directă a unui conductor aflat în mod normal sub tensiune.
Măsurile de protecţie constau în împrejmuiri, supraînălţări şi prin instruirea personalului să
respecte regulile de lucru în instalaţiile electrice sub tensiune.
B. Prin atingere indirectă, adică prin atingerea unor părţi metalice care în mod normal nu sunt sub
tensiune, dar care în mod accidental pot intra sub tensiune.
Pentru a ilustra două dintre cazurile de astfel de electrocutări să revenim la curba distribuţiei de
potenţial în jurul unei prize, la scurgerea unui curent prin ea, în pământ (figura 7.2).
Înainte de a aborda problema electrocutărilor prin atingere indirectă, să remarcăm că potenţialul
cel mai înalt se atinge în zona electrozilor îngropaţi în pământ. Diferenţa de potenţial între aceste puncte
şi solul aflat la distanţă suficient de mare (unde V=0) se numeşte tensiune pe priză:
U p  Vp  0  Rp  I p
(7.1)
În cazul trecerii unui curent Ip prin priză, toate părţile metalice legate la priza de pământ vor avea
acestă tensiune.
Electrocutare prin tensiune de atingere

Să presupunem că un om se află în apropierea unui echipament electric în timpul unui defect care
are drept consecinţă trecerea unui curent prin instalaţia de legare la pământ. Dacă el atinge cu mâna
carcasa metalică a echipamentului, legată la priza de pământ, atunci va fi supus unei diferenţe de potenţial
numită tensiune de atingere (a se vedea figura 7.2):
89
U a  Vmână  V picior
(7.2)
Se observă că, Ua < Up. Se notează cu ka coeficientul de atingere:
Ua
ka  1
Up
(7.3)
Electrocutare prin tensiune de pas
Tensiunea de pas este diferenţa de potenţial ce apare între cele două tălpi ale unui om care păşeşte
într-o zonă în care se află amplasată o priză de pământ, în cazul scurgerii prin aceasta a unui curent în
pământ (vezi figura 7.2):
U pas  V picior1  V picior 2

(7.4)
Analog, se defineşte coeficientul de pas:
U pas
k pas  1
Up
(7.5)
 Situaţia cea mai gravă apare când omul atinge cu o mână o carcasă a unui echipament intrată
accidental sub tensiune (Up), iar cu cealaltă mână ţine, de exemplu, un cablu derulat de lungime mare,
care la celălalt capăt este în contact cu pământul aflat la distanţa de priză:
U a  Vmână 1  Vmână 2  U p  0
(7.6)
7.1.5 Efectele curentului electric asupra corpului omenesc
A. Curentul electric este periculos chiar atunci când nu trece prin corpul omenesc
Arcul electric produs de un curent poate provoca orbiri sau arsuri datorită metalului topit pe care
îl împrăştie.
B. La trecerea curentului prin corpul omenesc prin intermediul sistemului nervos sunt afectate:
 musculatura: apar spasme ale muşchilor, deci posibilităţi de accidentare prin lovire;
 sistemul respirator: este posibilă pierderea cunoştinţei şi oprirea actului reflex al
respiraţiei;
 sistemul circulator: inima poate fi afectată, putându-se produce fibrilaţia inimii şi
stopul cardiac.
C. La trecerea curentului prin corpul omenesc se pot produce arsuri ale ţesuturilor.
Deci , efectele specifice electrocutării sunt produse de trecerea unui curent prin corpul omenesc .
Mărimea acestui curent şi durata trecerii sale prin corpul omenesc vor da gravitatea accidentului prin
electrocutare.
Iată în continuare câteva valori ale curentului maxim admisibil din punct de vedere al
nepericulozităţii pentru om, în funcţie de durata trecerii prin corp td:
a) în cazul în care durata trecerii curentului electric prin corp este mai mică de 3 secunde, se poate
considera
165
I max.adm 
td
mA;
b) în cazul în care durata trecerii curentului td este mai mare de 3 secunde, se consideră:
90
Imax.adm = 50 mA în curent continuu şi Imax.adm = 10 mA în curent alternativ.
Să reţinem însă, că acestea sunt date statistice, cu o dispersie destul de mare.
Curentul ce trece prin corpul omenesc (Ih) este raportul dintre diferenţa de potenţial ce poate să
apară între două părţi ale corpului omenesc (şi care depinde de modul de producere al electrocutării) şi
rezistenţa corpului omenesc (Rh).
Rezistenţa corpului omenesc are valori de ordinul zecilor de mii de ohmi şi depinde de mulţi
factori: locul de contact, mărimea suprafeţei de contact, gradul de umezeală, presiunea de contact etc.
În calcule se iau valori acoperitoare, mult mai mici decât cele reale:
Rh = 1000  pentru cazul electrocutărilor prin atingere directă;
Rh = 3000  pentru cazul electrocutărilor prin atingere indirectă.
7.1.6. Valorile maxime admise normate pentru tensiunile de atingere şi de pas
La noi în ţară, metodologiile folosite pentru dimensionarea instalaţiilor prin care se asigură
protecţia împotriva accidentelor prin electrocutare, se bazează pe respectarea unor valori limită nu pentru
curenţii ce trec prin corpul omenesc ci pentru tensiunile accidentale la care acesta poate fi supus.
Pe baza celor arătate mai sus privind curenţii maximi admisibili şi valorile de calcul ale
rezistenţei corpului omenesc, s-au calculat valori admisibile pentru tensiunile accidentale la care poate fi
supus un om într-o instalaţie electrică.
Ca urmare, normele prevăd valori maxime admise pentru tensiunile de atingere şi de pas în
funcţie de:
 tensiunea nominală a instalaţiei: joasă tensiune sau înaltă tensiune;
 durata defectului condiţionată de modalităţile de eliminare a defectelor;
 zona de amplasare a instalaţiei electrice.
o Aceste valori sunt prezentate în tabelele 7.1 şi 7.2.
Tabelul 7.1 Valorile maxime admise pentru tensiunile de atigere şi de pas în cazul unui defect la instalaţii
de joasă tensiune [V]
Conform 1.RE - Ip - 30 -90
Durata întreruperii
Nr. Categori Zona de amplasare defectului
a
crt. reţelei a instalaţiei electrice 3s 3s
1 de curent la suprafaţă 65 50
alternati în subteran la exploatări 24 24

v miniere
2 de curent la suprafaţă 120 65
continuu în subteran la exploatări 24 24

miniere
91
Tabelul 7.2 Valorile maxime admise pentru tensiunile de atingere şi de pas [V] în instalaţii de
înaltă tensiune
Nr Instalaţia Zona de Tipul Timpul de întrerupere a defectului prin protecţia de bază

crt electrică amplasare reţelei 0,2 0,3 s 0,4 0,5 s 0,6 0,7s 0,8..1,2 1,2..3 3 s
s s s s
Echipame circulaţie I;T1 12 100 85 80 75 70 65 65 50
nt 5
electric frecventă T2 25 200 165 150 140 130 125 65 50
din 0
1 staţii şi circulaţie redusă fără I;T1 25 200 165 150 140 130 125 125 125
mijloace 0
posturi de individuale de protecţie T2 50 400 330 300 280 260 250 125 125
izolante 0
transform circulaţie redusă cu I:T1 50 400 390 300 280 260 250 250 250
are folosirea 0
mijl. individ. de protecţie T2 11 795 600 500 500 500 500 250 250
izol. 00
I 12 125 125 125 125 125 125 125 125
5
circulaţia frecventă T1 25 250 250 250 250 250 250 250 250
0
Stâlpi din localităţi T2 11 795 600 500 500 500 500 250 250
00
2 LEA circulatia frecventă în afara I;T1;T2 nu se normează
localităţilor
fără circulaţie redusă I;T1;T2 nu se normează
aparataj incinte industriale şi a- I;T1 12 125 125 125 125 125 125 125 125
5
gricole, campinguri, plaje T2 25 250 250 250 250 250 250 125 125
0
I 12 125 125 125 125 125 125 125 125
5
Stâlpi In general, indiferent T1 25 250 250 250 250 250 250 250 250
0
3 LEA cu de zonă T2 50 500 500 500 500 500 500 250 250
0
aparataj incinte industr. şi agricole, I 12 125 125 125 125 125 125 125 125
5
plaje, terenuri agricole T1;T2 25 250 250 250 250 250 250 125 125
0
7.2 Realizarea prizei de pământ şi a reţelei de legare la priză a echipamentului electric
92
Prizele de pământ se pot clasifica, pe baza anumitor criterii, în mai multe categorii. Astfel, după
scopul pentru care au fost introduşi electrozii în sol prizele, pot fi:
 prize naturale constituite din elemente conductive ale unor construcţii sau instalaţii destinate
altor scopuri şi care sunt în contact permanent cu pământul, putând fi folosite în acelaşi timp
şi pentru trecerea curenţilor în pământ;
 prize artificiale constituite din electrozi implantaţi în pământ anume în scopul asigurării
trecerii curenţilor spre pământ.
După numărul şi tipul electrozilor folosiţi, prizele artificiale se pot clasifica în:
 prize simple constituite din câte un singur electrod;
 prize multiple constituite din cel puţin doi electrozi legaţi între ei prin elemente conductoare de
legătură;
 prize complexe constituite dintr-un ansamblu de electrozi verticali şi orizontali legaţi între ei.
După adâncimea de îngropare a electrozilor, prizele artificiale pot fi:

 prize de suprafaţă care au electrozii, de regulă, orizontali îngropaţi la o adâncime de cel mult 1,2
m;
 prize de adâncime care au electrozii (predominant verticali) îngropaţi până la 4 m adâncime;
 prize de mare adâncime sunt prize cu electrozi verticali îngropaţi la adâncimi mai mari de 4 m.
Ele se execută prin forare şi, de regulă, ţevile metalice folosite pentru forare rămân în pământ pe
post de electrozi ai prizei.
Este evident că, ori de câte ori este posibil, trebuie folosite în primul rând prizele naturale. Acestea
pot fi constituite din:
 stâlpii metalici, stâlpii din beton armat, fundaţiile din beton armat ale construcţiilor; aceste
elemente constituie prize foarte sigure în exploatare deoarece au o durată lungă de funcţionare,
rezistenţe de dispersie reduse, nu necesită verificări periodice, nu se corodează, betonul din jurul
armăturilor are o rezistivitate chiar mai mică decât a solului (din cauza capilarităţii); este necesară
însă realizarea continuităţii electrice a armăturilor (se face prin sudură);
 conductele metalice de apă şi alte fluide necombustibile, arm turile metalice exterioare ale
cablurilor electrice, ţevile metalice pentru forare; la toate acestea trebuie să se ia măsuri pentru
asigurarea continuităţii lor electrice.
Dacă nu dispunem de priză naturală sau dacă rezistenţa de dispersie a acesteia este insuficientă
pentru asigurarea condiţiilor cerute, trebuie realizată priza artificială, ale cărei elemente componente sunt
prevăzute special pentru trecerea curenţilor spre pământ, fiind interzisă folosirea lor în alte scopuri.
Pentru executarea acestor prize se folosesc electrozi din oţel şi, numai în cazuri speciale, electrozi
din cupru. Nu se folosesc funii de oţel şi nici electrozi de aluminiu. Primele se corodează foarte repede,
iar electrozii de aluminiu au rezistenţă mecanică redusă şi, în plus, se acoperă cu un strat superificial de
oxid care este izolant.
Priza artificială pentru staţii exterioare. Se realizeză dintr-o priză formată din electrozi verticali
(priza verticală), o priză din electrozi orizontali (priza orizontală) şi o priză de dirijare a potenţialelor
(figura 7.3).
Prizele verticală şi orizontală se realizează prin amplasarea electrozilor verticali şi orizontali pe

un contur situat pe teritoriul staţiei la circa 1,5 m de gard în interior. Electrozii verticali sunt, de regulă,
din ţeavă de oţel cu diametrul de 2" - 2 12" (50 - 65 mm), cu lungimea lv = 3 m. Adâncimea de îngropare
a capătului superior al electrozilor este cuprinsă între 0,8 - 1,0 m.
Electrozii orizontali sunt, de regulă, realizaţi din oţel lat sau rotund şi prin intermediul lor se
realizează legătura între electrozii verticali, la capătul superior al acestora. Rezultă că adâncimea de
93
îngropare a electrozilor orizontali este tot h = 0,8 - 1,0 m. Lungimea unui electrod orizontal lo constituie
totodată şi distanţa dintre doi electrozi verticali. În mod frecvent, lo = (2 sau 3) x lv, respectiv lo= 6 sau 9
m; mult mai rar se foloseşte lo = 1 x lv = 3 m. Secţiunea acestor electrozi trebuie să asigure, în caz de
defect, trecerea unui curent egal cu jumătate (conductoarele formează un contur închis) din curentul
maxim de scurtcircuit care poate să parcurgă părţile metalice ale instalaţiei de legare la pământ ( Isc). Ca
urmare:
s³
I sc [ A ] ´
√
1[ s]
t defect [ s ]
[ mm 2 ]
2´ 70
A
mm 2 [ ] (7.7)
Priza de dirijare a potenţialelor se execută din electrozi orizontali îngropaţi la adâcimi de ordinul
h = 0,4 - 0,6 m. Electrozii se dispun sub formă de benzi paralele cu latura mai lungă a staţiei şi vor trece
prin zonele de deservire a echipamentelor din staţie la o distanţă de circa 0,6 m de acestea. Distanţa medie
între două benzi poate fi de ordinul 5 -10 m.
De la conturul pe care sunt amplasate prizele verticală şi orizontală până la prima bandă a prizei
de dirijare se lasă o distanţă de circa 3,5 m (vezi figura 7.3). Priza de dirijare a potenţialelor se leagă la
conturul prizelor verticală şi orizontală în mai multe puncte. Secţiunea minimă a acestor electrozi
orizontali, din oţel lat sau rotund, trebuie să respecte, de asemenea, condiţia (7.7).
În jurul clădirilor aflate în incinta staţiei, în jurul fundaţiilor pentru transformatoare, se prevede un contur
de dirijare aflat la circa 0,8 m de fundaţii. În anumite situaţii, poate fi necesară executarea unui contur de
dirijare şi în jurul împrejmuirii staţiei, în exterior, contur care însă se leagă numai la împrejmuire (gard).
De regulă, gardul nu se va lega la priza de pământ.
94
3,5 m contur priză de dirijare a potenţialelor
benzi de dirijare a potenţialelor care servesc şi drept
conductoare principale de legare la priza aparatelor
lo
fundaţie de
stâlp cu
paratrăsnet
a
h=0,4 - 0,6 m
aparat electric
legat la priză
prin două
conductoare
fundaţie
transformator
corp clădire
comandă sau/şi
staţie interioară
împrejmuire
1,5 m
electrozi orizontali electrozi verticali
contur de dirijare împreună formează conturul prinicpal al 1,5 m
exterior împrejmuirii prizei h = 0,8 - 1,0 m
h=1,0-1,2 m
Figura 7.3 Exemplu de priză artificială complexă pentru o staţie exterioară
Trebuie remarcat faptul că benzile paralele ale prizei de dirijare a potenţialelor servesc şi drept
conductoare principale de legare la priza de pământ a echipamentelor din staţie. Aceste echipamente se
vor lega prin conductoare de ramificaţie la două benzi vecine.
Conductoarele de ramificaţie trebuie să aibă o secţiune care să respecte condiţia (7.8) deoarece este
posibil ca ele să fie parcurse de întreg curentul de scurtcircuit. Conductoarele de coborâre de la stâlpii
care au montate pe ei paratrăsnete se vor lega la aceste benzi în trei puncte (vezi figura 7.3).
95
Priza artificială pentru staţii interioare se compune din aceleaşi prize ca şi o staţie exterioară.
Prizele verticală şi orizontală se execută la fel ca în cazul staţiilor exterioare, din acelaşi fel de
electrozi, însă de această dată pe un contur aflat în jurul fundaţiei clădirii la o distanţă de 1,5 - 2,0 m.
Adâncimea de îngropare este tot de 0,8 - 1,0 m. Secţiunea electrozilor orizontali trebuie să respecte
condiţia (7.7).
Priza de dirijare este realizată din trei contururi concentrice cu conturul prizelor verticală şi
orizontală: două contururi în interiorul acestuia şi unul în exterior (vezi figura 7.4). Evident, toate aceste
prize se leagă între ele. Pentru legarea la pământ a aparatelor din staţie, în interiorul clădirii se execută un
contur închis de conductoare principale de legare la priză la care urmează să fie legate echipamentele din
staţie. Secţiunea acestor conductoare trebuie să respecte condiţia (7.7). Acest contur se va racorda la priză
prin cel puţin două legături.
Prizele posturilor de transformare interioare se bazează mult pe prizele naturale constituite din
fundaţiile clădirii. La acestea se adaugă o priză artificială realizată din electrozi orizontali care constituie
de fapt elementele de legătură între prizele naturale ale postului. Dacă este nevoie, se poate realiza o priză
artificială asemănătoare cu cea a staţiilor interioare.
Priza artificială a stâlpilor LEA se realizează din electrozi orizontali amplasaţi sub formă de
contururi concentrice cu stâlpul (1 - 3 contururi), sub formă inelară sau pătratică, cu patru raze. De la caz
la caz, la extremităţile razelor se pot amplasa electrozi verticali.
Conductoarele de legare la priză pot fi la rândul lor naturale sau artificale. Se pot folosi drept
conductoare de legare la priza de pământ următoarele elemente conductoare amplasate pe teren în alte
scopuri:
 armăturile metalice ale construcţiilor de beton armat;
 ţevile de forare, ţevile din oţel pentru protecţia conductoarelor electrice;
 părţile de susţinere şi carcasele instalaţiilor de distribuţie;
 căile de rulare ale macaralelor, ale ascensoarelor etc.
Aceste elemente se pot folosi drept conductoare de legare la priză dacă li s-a asigurat
continuitatea electrică şi s-a verificat secţiunea lor la trecerea curenţilor de defect.
Conductoarele artificiale de legare la priză se realizează din oţel lat. Cele amplasate aparent se
vopsesc în negru. Mai trebuie remarcat faptul că fiecare element care trebuie legat la priză este necesar să
aibă legătură proprie la conductoarele principale de legare la priză. Această legătură trebuie dimensionată
să suporte trecerea întregului curent de defect, respectiv trebuie să aibă o secţiune:
s³
I sc [ A ] ´
√ t defect [ s ]
1[ s]
[ mm 2 ]
70
[ A
mm2 ]
96
3,0-3,5 m
1,5-2m
0,8 m
lo
0,3 m
zid
clădire
h = 0,2 m
electrozi h =0,4-0,6 m
verticali
h =0,9-1,0 m
m
electrozi
orizontali
h = 1,0-1,2 m
aparat electric
conductor legat la priză
principal de
legare la pământ
contururi
orizontale de
dirijare a
potenţialelor
Figura 7.4 Exemplu de priză artificială complexă pentru o staţie interioar
97
7.3. Dimensionarea prizei de pământ
În cele ce urmează vom prezenta pe scurt principalele etape care trebuie parcurse pentru
dimensionarea unei prize de pământ urmărind un exemplu de calcul.
7.3.1. Date iniţiale necesare
a) Tipul instalaţiei, tensiunea nominală, zona de amplasare a echipamentelor
Staţia pe care urmează să o analiyăm este o staţie electric exterior cu tensiunea de 110kV. Din
punct de vedere al tratării neutrului aceasta face parte dintr-o reţea tip T prin urmare
echipamentele sunt amplase intr- o zonă cu circulaţie redusă. Se consideră că instalaţia este
echipată cu un singur sistem de protecţie pentru scurtcircuitele monofazate (protecţie
homopolară).
b) Curentul de defect maxim Ip care va parcurge priza şi care va fi folosit pentru calculul
tensiunilor de atingere şi de pas
Pentru reţelele de tip T, de regulă, acesta este o parte din curentul de scurtcircuit monofazat, şi
anume, curentul debitat de sursa cu cea mai mare contribuţie la defect.
Ip = 1.6754 kA.
c) Curentul de defect maxim care va fi folosit pentru verificarea stabilităţii termice a

prizei şi a reţelei de legare la priză Isc
Pentru reţele de tip T acest curent se va considera curentul total de scurcircuit monofazat.
Isc monofazat = 1.6754 kA.
d) Timpii de calcul pentru stabilirea valorilor admisibile ale tensiunilor de atingere şi de

pas
Pentru reţele de tip T se consideră timpul total al protecţiei de bază; acesta se poate considera:
pentru staţii importante, de ordinul 0,15 - 0,2 secunde, pentru staţii mai puţin imporatnte, 0,5 -
1,0 secunde.
tb=0,7 secunde.
e) Timpii de calcul pentru verificarea stabilităţii termice a prizei şi a reţelei de legare la

priză
Pentru reţele de tip T acest timp se va considera ca fiind timpul protecţiei de rezervă (de ordinul
0,4 - 1,0 secunde pentru staţii importante şi de ordinul 1,5 - 3,0 secunde pentru staţii mai puţin
importante).
trez = 1,5 secunde.
f) Rezistivitatea solului ρsol Rezistivitatea solului trebuie măsurată; totuşi, să reţinem că

solurile argiloase au o rezistivitate de ordinul 80 - 120 Ωm.
ρsol = 100 Ωm.Dimensiunile geometrice ale suprafeţei ocupate de instalaţia electrică
Se va lua în considerare conturul pe care se află împrejmuirea.
Să considerăm staţia de 400 kV cu dimensiunile gardului 181,2 m x 98 m
98
7.3.2. Stabilirea valorilor admisibile pentru tensiunile de atingere şi de pas
Aceste valori se obţin din tabelele 7.2 sau 7.3, având în vedere datele iniţiale ale proiectului.
7.3.3 Stabilirea modului de realizare a prizei
O primă problemă care trebuie rezolvată este să se stabilească dacă este sau nu nevoie de o priză
artificială. Pentru aceasta este necesară identificarea elementelor de priză naturală, calcularea rezistenţei
de dispersie pe care o au acestea şi verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de funcţia de protecţie a
instalaţiei de legare la pământ. De regulă, în majoritatea instalaţiilor electrice sunt necesare şi prize
artificiale. Acestea se vor realiza în conformitate cu cele arătate în paragraful 7.2.
7.3.4 Calculul rezistenţei de dispersie a prizei
De la etapa precedentă se cunoaşte rezistenţa de dispersie a prizei naturale Rpn. În continuare, în

funcţie de soluţia aleasă, se calculează pe rând:
 rezistenţa de dispersie a unui electrod vertical relv cu relaţiile din tabelul 7.4.
Se alege un electrod vertical tip ţeavă de oţel cu lv = 3 m şi d =0,05 m (2”), îngropat la h=0,8 m,
deci t = h+0,5xlv= =0,8+0,5x3=2,3 m
ρsol 2l v 4 t+l v
r elv =0,366
lv(lg +0,5 lg
d 4 t−lv )
=0,366
100
3 (
lg
2´ 3
0, 05
+0,5 lg
4 ´ 2,3+3
4 ´ 2,3−3 )
=27 , 2Ω
rezistenţa de dispersie echivalentă Rpv a prizei verticale, cu relaţia:

r elv
R pv =
nelv ´ uv (7.9)
în care:
nelv - numărul de electrozi verticali care se amplasează pe conturul prizei;
uv - coeficientul de utilizare al prizei verticale (tabelul 7.3).
Pentru staţia de 110kV alegem lo=2xlv = 2 x 3 = 6 m.
nelv =2×( 181.2+98 ) /6=93
99
Tabelul 7.3 Valorile coeficienţilor de utilizare pentru prizele verticale şi orizontale
Număr Distanţă Coeficienţi de utilizare uv si uo
electroz între Electrozi verticali Electrozi verticali

i electrozii amplasaţi pe un amplasaţi pe un
contur liniar deschis contur închis
verticali verticali
sau
orizont lo priză priză priză priză

ali verticală orizontală verticală orizontală
n =
elv lo=2xlv=6 uv uo uv uo
n
elo m
60 - - 0,52 0,27
100 - - 0,50 0,24
Coeficientul de utilizare al prizei verticale se determină din tabelul 7.3 prin interoplare pentru valoarea
de 93 electrozi obţinuţi în urma calculului. Am obinut valoarea de u v =0,50.
27 , 2
R pv = =0 .5849 Ω
93×0,5
- Rezistenţa de dispersie a unui electrod orizontal r elo, cu relaţiile din tabelul 10.4.
1675 .4 × √0 . 7
s≥ =10. 01 mm 2
2×70
- Am ales un conductor din oţel lat având dimensiunile 40 x 5 mm 2cu b=0,04 m; l0=6 m şi h=0,8 m.
ρ sol 2 l2o 100 2×62
r elo =0, 366 lg =0,366 lg =25 , 9571 Ω
lo hb 6 0,8×0,005
- rezistenţa de dispersie echivalentă Rpo a prizei orizontale cu relaţia:

r elo
R po=
n elo ´ u o (7.10)
In care:
nelo - numărul de electrozi orizontali care se amplasează pe conturul prizei,

egal cu numărul de electrozi verticali;
uv - coeficientul de utilizare al prizei orizontale conform tabelului 7.3
100
Din tabelul 7.3, rezultă, pentru nelo = nelv = 32 electrozi, pentru prize pe contur închis un coeficient de
utilizare uo =0,24. Aşadar:
25 . 9571
R po= =1 .1629 Ω
93×0, 24
 rezistenţa de dispersie a prizei de dirijare a potenţialelor; conform celor arătate în
paragraful 7.2, priza de dirijare se realizează din benzi paralele amplasate la o distanţă a
una de alta şi la 3,5 m de conturul prizelor verticală şi orizontală, paralel cu latura mai
mare a staţiei; pe lângă rolul de dirijare a potenţialelor, această priză are şi o rezistenţă de
dispersie care va contribui la scăderea rezistenţei de dispersie a prizei. Pentru calcul,
această priză se echivalează cu o placă aşezată la suprafaţa solului, având suprafaţa egală
cu cea cuprinsă între toate benzile şi un coeficient de utilizare de 0,8. Pe baza relaţiei din
tabelul 10.4, rezultă:
ρsol 1 ρ
R pd =0, 444 ´=0, 56 sol
√ S 0,8 √S (7.11)
În cazul staţiei de 110 kV aleasă ca exemplu, suprafaţa respectivă este:
S=(181.2-10) x (98 - 10) = 15065.6m2 şi deci:
100
R pd =0, 56 =0. 456 Ω
√ 15065. 6
 rezistenţa de dispersie datorată prizelor stâlpilor LEA racordate la staţie; de la caz la caz,
aceste rezistenţe pot fi luate sau nu în calcul; în general, se pot considera circa 2   LEA
şi dacă nLEA este numărul de linii aeriene racordate la staţie, atunci putem lua în calcul o
rezistenţă de dispersie a prizelor stâlpilor:
2
R pst =
nLEA
Pentru exemplul nostru, să considerăm că avem 5 linii aeriene racordate. Obţinem:
2
R pst = =0,2 Ω
10
 rezistenţa de dispersie a prizei instalaţiei se obţine prin considerarea tuturor rezistenţelor

de dispersie calculate până acum, ca fiind în paralel:
1 1 1 1 1 1
= + + + +
R p R pv R po R pd R pst R pn (7.12)
101
Pentru staţia nostră vom obţine în final:
1 1 1 1 1 1
= + + + + =9 . 965 Ω−1
R p 0 .584 1 .162 0 . 456 0 .2 5
respectiv, Rp = 0.1003 .
7.3.5 Calculul coeficienţilor de atingere şi pas
- a distanţa dintre două benzi paralele vecine
a=7m
- numărul total de benzi paralele ale prizei de dirijare
98−10
n= +1≃14
7
-Secţiunea conductorului o putem alege egală cu cea a electrozilor prizei orizontale:
b = 0,04 m
- lungimea unei benzi a prizei de dirijare

l = 181,2 - 2 * (1,5 + 3,5)= 171,2 m
-Lungimea totală a benzilor de dirijare
L =18*171,2 = 3081.6m
-Adâncimea de îngropare a benzilor de dirijare h d = 0,6 m .
1 1 1 1 1 1
k s=
( + + + +.. .+
p 2h a+h 2 a 3 a ( n−1 ) a )
1 1 1 1 1 1
k s= ( + + + +. ..+
π 1 . 2 7 .6 14 28 17×7
=0 . 406 )
Kl= 065+0172n=0,65+0,172*14=3,06
181. 227
A=ln 2
=39 . 9644
7 25×3081. 62 ([ 142 −1)! ] (14−1) !
102
0 .7 0,7
ka= = =0, 07275
2
1
(
ln
L
2 π d×h d
+A ) 1
2π
(
ln
3081. 62
0, 04
×0,6
+39. 9644
)
2
k s×k l 0 . 406×3 . 06
k pas ,max= 2
= =0, 12937
3081. 6 2
1
2π (
ln
L
d×h d
+A
) ( 1
2π
ln
0. 02×0,6
+39. 8644 )
7.3.6 Calculul tensiunilor de atingere şi de pas
Pentru a verifica realizarea condiţiilor de protecţie, trebuie calculate tensiunile de atingere şi de

pas pentru priza propusă şi comparate cu valorile admisibile ale acestora cu relaţiile:
Ua= ka * Rp * Ip ≤ Ua,adm
Ua= 0.0727 * 0.1003 * 1675.4=12.21 V
Upas= kpas * Rp * Ip ≤ Upas,adm

Upas= 0.1293 * 0.1003 * 1675.4 =21.7272 V
Relaţiile de mai sus sunt respectate, înseamnă că priza corespunde din punctul de vedere al
protecţiei vieţii oamenilor.
7.3.7 Verificarea stabilităţii termice a solului prizei
În calculele de verificare a stabilităţii termice a solului prizei se urmăreşte să se stabilească dacă

temperatura solului la trecerea unui curent de defect depăşeşte sau nu temperatura de 95 oC.
I sc √ t defect
S≥
√
Pentru cazul unui regim cu durată scurtă relaţia de verificare este
γ ×θ următoarea:
ρ sol
In care:
S - suprafaţa laterală a electrozilor verticali şi orizontali, în [m 2] cu luarea în

considerare a coeficienţilor de utilizarea ai celor două prize, respectiv:
S=u v ´ S v + uo ´ So ;
Isc - curentul maxim de scurtcircuit care trece prin priză;
 - căldura specifică medie a solului; în lipsa unor date mai precise se poate
considera o valoare medie de 1,7 x 106 WsC-1m-3;
 - supratemperatura maxim admisă pentru sol faţă de temperatura maximă
103
a solului în regim normal (de regulă, 35 C); întrucât temperatura solului
nu trebuie să depăşească 95 C rezultă că se poate lucra cu valoarea  =
60 C.
În cazul unui regim cu timp nelimitat (reţele de tip I) relaţia de verificare este următoarea:
U p =R p ´ I p ≤ √ 2 ´ ρsol ´ λ ´ q (7.24)
în care  este conductivitatea termică medie a solului; în lipsa unor date precise se va putea lua
 =1,2 WC-1m-1.
Verificăm stabilitatea termică a solului în regim de scurtă durată; conform datelor iniţiale
tdefect=trez=1.5 s şi Isc = 1675 A.
Suprafaţa exterioară a electrozilor prizei verticale şi orizontale cu luarea în considerare a coeficienţilor de

utilizare este:
S=0,5×93×( π×0, 05×3 ) +0, 24×93×2×( 0, 04+0,0150656 )×6=36 .661 m2
1675 √1.5
= 2.03123585 m2 < 36 .661 m2
√ 1,7 x106 x 60
100
În concluzie, solul va fi stabil termic în timpul scurtcircuitului.
104
Bibliografie
 1. Comănescu, Gh., Costinaş, Sorina, Iordache, M. , Partea electrică a centralelor şi

staţiilor. Note de curs. Editura Proxima, Seria “Cursuri Universitare”, Bucureşti, 2005.
 2. Sorina Costinaş, Stații și posturi de transformare. Note de curs.
 3.Sorina Costinaş, Partea electrică a centralelor şi staţiilor. Note de curs
 4.Sorina Costinaş, Tudor D.L., G.N.Sava Partea electrică a centralelor şi staţiilor Editura
POLITEHNICA PRESS Bucureşti, 2013
105
 3. Comănescu, Gh., Iordache, Mihaela., Scripcariu, Daniela, Scripcariu, M., “Proiectarea
staţiilor electrice”, Editura Printech, Bucureşti, 1998
106

Limbă

Din - Alexandru - 2406 Proiectarea Unei Statii Electrice de Transformare 400-110kV

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Din - Alexandru - 2406 Proiectarea Unei Statii Electrice de Transformare 400-110kV

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea POLITEHNICA Bucureşti

Proiectarea unei stații

Student: Din Alexandru

Proiectul are in componenta 7 capitole:

1. Alegerea schemei de principiu a statiei electrice, a numarului si a caracteristicilor tehnice ale

2. Calculul curentilor de scurtcircuit si stabilirea plafoanelor de scurtcircuit pentru definitivarea

In cadrul acestui capitol am efectuat calculul de curenti de scurtcircuit si am stabilit plafonul de

3. Alegerea schemelor electrice de conexiuni pentru statii electrice

In urma acestor calcule si reprezentarii grafice am obtinut pentru U1=400 kV si U2=110 kV un

4.Alegerea si verificarea aparatelor electrice

In acest capitol am prezentat dispoziţiile constructive şi amplasarea în teren a instalaţiilor

7.Instalatii de legate la pamant

1.1 Punerea problemei

Se doreste proiectarea unei centrale electrice de transformare. Energia electrica produsa

250 TDT 12,5 600 240 0,45 - - - - 3029 4050

Tabelul A 2.10 Transformatoare de putere trifazate , cu două înfășurãri,

Stiind ca SMT=210 MVA, solutiile propuse sunt:

Expresia de calcul a CTA este:

tst i 1  tst  = 7.46 ani

Costuri 750 400 220 110

totale Ctot 10561 3514 1758 735

constante C0 1972 862 440 228

câmp bare CCB 105 52 35 17

întreruptor CI 3522 774 493 176

separator CS 704 246 70 35

trafo curent CTC 1056 352 264 63

trafo tensiune CTT 528 246 88 42

descãrcãtor CDRV 352 140 88 35

CI =CI U 1 +CI U 2 (1 .3) [€]

Tabel 1.6. Centralizarea CI

- [€] [€] [€]

V1(1x250MVA) 1 798 021.2 187 833.3 1 985 854

V2(2x250MVA) 3 596 042.4 375 666.6 3971709

Coeficientul pex pentru costurile de exploatare, exclusiv amortismentele depinde de

Tabelul 1.7 Valori ale lui pex in functie de nivelul de tensiune

Cexan, U1=pex, U1xCIU1  €/an  (1.8)

Cexan, U2=pex, U2xCIU2  €/an  (1.9)

Varianta: C exan U1 C exan U2 C exan

1.2.3 Costul anual al pierderilor de putere si energie (CPWan)

CPWanB - valoarea actualizata a pierderilor de putere si energie in infasurarile (bobinajul)

Pentru calculul efectiv, se tine seama de expresia pierderilor in fierul si in infasurarile

Pentru estimarea duratei de calcul al pierderilor, se poate utiliza relatia de calcul:

Pentru mai multe unitati de transformare functionand in paralel (cazul transformatoarelor

CPWan   CPWan,TB  CPWan,TL

CPWan=2x[119 348.643 + 29,658.42 ]= 298,014.12 [€/an]

Varianta CPwFe CPwB CPwAn

1.2.4 Costul daunelor de nelivrare a energiei (Dan)

 Relatia generala pentru calculul daunelor este:

 intreruperi planificate (datorate reviziilor si reparatiilor);

Corespunzator acestor categorii de intreruperi, se calculeazaDanpl şi Dannepl astfel incat:

 Puterea medie nelivrata (Smed nelivr)

- pentru un transformator pe legatură 1100%: SM nelivr = SML;

Corespunzator sarcinii maxime nelivrate, se calculeaza puterea medie nelivrata:

Timpul de intrerupere (tintr)

 timpul pentru intreruperi neplanificate (daca se alege solutia cu repararea

Tabelul 1.8 Indicatori fiabilistici medii ai transformatoarelor(T) şi autotransformatoarelor(AT)

Echipamentul Neplanificate Planificate

4=0x 5=0x 6=0x

765 kV T şi AT 3 x 0,04 2600 - 10 312 - 1,2 40

400 kV T 0,06 1300 250 10 208 15 0,60 85

AT 0,05 150 7,5

220 kV T 0,05 600 200 8 30 10 0,04 75

 Ssc1 = √3 UnIscc1 (2.2)