1.

Modele neliniare de tip necompensator

Modelele neliniare de tip necomensator utilizeaza reguli conjunctive sau disjunctive astfel:

 Regula conjunctiva – presupunem ca fiecare consumator are anumite standard minime

pentru fiecare atribut in parte pe care il foloseste sa compare si sa evalueze un set de
alternative. In cazul in care o anumita varianta nu satisface standardele minime pentru
fiecare atribut in parte, atunci aceasta nu mai intra in procesul de evaluare. (ex.: alegerea
unui hotel de la o anumita categorie in sus).

 Regula disjunctiva – presupunem la nivelul consumatorului, stabilirea unor standarde

minime doar pentru cateva atribute dominante, celelalte fiind considerate de o importanta
mai mica.

 Regula lexicografica (de tip necompensator) – se stabileste de catre consumator o ierarhie

a criteriilor in functie de importanta acestora. Ulterior, variantele vor fi comparate in
functie de criterial stability ca fiind cel mai important. Atunci cand o variant este
determinate ca fiind cea mai buna in fucntie de acest criteriu, atunci variant va fi aleasa,
altfel, variantele cu aceeasi pozitie conform acestui prim criteriu vor fi comparate in
functie de cel de-al doilea criteriu stabilit ca importanta s.a.m.d.

2. Un model dinamic pentru analiza si previziunea cererii bunurilor de consum de

folosinta indelungata

Principala caracteristica a teoriei care sta la baza modelului este faptul ca identificam doua
stocuri diferite: stocul unui bun de consum de folosinta indelungata (se afla in folosinta
populatiei) si stocul de echilibru (populatia doreste sa il posede). Intre acestea doua exista un
decalaj, astfel ca se ajusteaza stocul existent la stocul de echilibru, aceasta ajustare nu se
realizeaza complet intr-o singura perioada.
Presupunand ca bunul de folosinta indelungata se depreciaza cu o rata constanta, se poate
calcula nivelul stocului in fiecare an in functie de vanzarile ponderate ale perioadei respective si
cele trecute.
Putem spune ca intre stocul de echilibru si determinantii sai trebuie sa existe o legatura bine
definite, aceasta ramanand fie stabile fie modificandu-se intr-o maniera previzibila. De
asemenea, variabilele care sunt alese trebuie sa fie masurabile si sa se poata previziona.
Acest model are o abordare mai realista in ceea ce priveste variabilitatea ratei de ajustare si
are in vedere si existent conceptului de vanzare pe credit din tara noastra.

3. Un model de previziune pe termen lung a cererii pentru produsele noi

 Modelul are la baza teoria difuziunii produselor noi (cumparatorii pot fi de doua tipuri:
inovatori sau imitatori), astfel: un produs urmeaza a fi cumparat de un numar de cumparatori –
acesta ia in considerare cumpararile care au loc prima oara si nu tine cont de cumpararile cu
scopul de a inlocui produsul – este utilizat un coeficient de inovatie si un coeficient de imitatie.
In momentul in care s-a reusit cu succes estimarea numarului de cumparatori, coeficientului
de inovatie si coeficientului de imitatie, va fi posibila si estimarea vanzarilor produsului.
Modelul ajuta la intelegerea procesului de difuziune a produselor noi de pe piata si contribuie
la previziunea pe termen lung a cererii pentru aceste produse.

4. Modelul Vidale – Wolfe

Modelul Vidale-Wolfe este un model care contribuie la formarea unui raspuns la actiunea
publicitatii, explicand rata schimbarii vanzarilor in conditiile in care publicitatea are efecte fie
imediate, fie intarziate. Se constata o legatura intre bugetul de publicitatea si vanzari la un
moment dat, modelul sustine ca rata modificarii vanzarilor datorita publicitatii va fi mai mare, cu
cat va fi mai mare constanta de raspuns a vanzarilor cu atat va fi mai mare nivelul cheltuielilor cu
publicitatea, cu cat va fi mai mic nielul current al vanzarilor, cu atat va fi mai mica constanta
scaderii.
Modelul arata ca exista efecte in descrestere in relatie cu cheltuielile cu publicitatea si exista
un punct de saturatie.

5. Un model de selectie a mediilor si suporturilor publicitare

Acest model poate fi utiliza ca un instrument pentru deciziile promotionale. In limita

bugetului dat pentru promotii se poate realiza un grad de expunere al mesajului publicitar cat mai
ridicat in cadrul segmentelor de piata vizate. Acest grad de expunere poate fi: expunere totala
potential (numarul de persoane expuse la o nsertie publicitara), media numarului de anunturi
publicitare exprimate in unitati standard pentru produsul sau serviciul respective expuse unei
persoane, totalul persoanelor expuse la cel putin un numar stabilit al unui anunt publicitar, intr-o
perioada de timp.
Pot fi identificate doua categorii de restrictii si anume: restrictiile determinate de limitarea
bugetului promotional si restrictii operationale, stabilesc limite maxime si minime pentru fiecare
suport publicitar astfel incat sa nu apara mai multe anunturi publicitare decat este fizic posibil.
Reactiile la insertiile de suporturi publicitare se presupune ca sunt constante, la fel si
costurile acestora.