Radiologie C. 2 14.10.

2013

3.Accesoriile tubului radiogen

Sunt echipamente situate în afara tubului propriu-zis.
Destinate optimizării omogenităţii şi transmisiei fascicolului anodic.
Cupola:
-recipient metalic – tubul radiogen
-3 mm Pb
-orif etanşe:
-pt cablurilede înaltă tensiune
-fereastra operculată  fascicol X
material radiotransparent
rezist mecanică mare
-protecţia tubului
-opreşte orice rad, în afara de cele care compun fascicolul propriu-zis.
-limitează dim fasc operaţional
-conţine material de răcire (ulei/aer)
Diafragmul:
-lamele metalice, în dublu/triplu strat
-modelarea dim şi formeli fascicolului
-absorb radiaţiile divergente
-manual (vechi) sau automat (program digital)
Centrorul:
-dispoz luminos – laser
-centrează fasc, obiectivizând limitele acestuia
Filtrul:
-membrană metalică: 2 mm Al pt 60-120 kV; 2,0mm Cu + 1mm Al peste 120 kV
-elimină fotonii de energie joasă, care nu contribuie la formarea imaginii.

II. Vectorul – mech de prod a razelor X

În tubul radiogen – curentul el trece prin filam tubului  îl încălzeşte  căldura
permite e- de pe supraf filamentului să „fiarbă” într-un nor de e-.
-e- sunt negativi, astfel că trebuie să existe un pol pozitiv care să-i atragă.
-prin realizarea unei dif de tensiune el între catod şi anod, e- sunt smulşi din filam
încălz al catodului şi loviţi în viteză mare de anoda rotativă energ trem, rad X
-nr e- din nor = cant de curent trece prin filam.
-creşte mA curentului  creşte nr de e-
-energia razelor x este dependentă de energia e- ce lovesc ţinta (anodul), adică cu cât
diferenţa de potenţial între cei doi poli este mai mare cu atât energia radiantă va fi mai
puternică.
-dif de potenţial este ajustată prin kV, iar cant de e- prin mA.
-ca urmare a multiplelor comb între kV şi mA  un spectru larg de reze X cu energii
dif,
-kV mare  e- sunt acceleraţi la viteze mari  rad cu energie mare  raze mai
puternice
-kV mic  e- cu viteze mai mici  rad cu energie slabă  raze moi
-kV folosit la examinarea unei regiuni corporale se stabileşte în raport cu grosimea reg
şi densitatea (comp chim) ţes care urmează a fi examin.
-utilizarea unui kV prea mare are ca rezult obţ unor imga negricioase, şără contrast –
supraexpuse
-kV red albicioase – subexpuse.
-când e- lovesc anodul  rad X prin interacţiuni de coliziune sau de frânare.
Interacţ prin coliziune:
-coliziunea are loc între un e- accelerat emis de un filam şi un atom de la niv anodului
-proc începe cu scoaterea unui e- orbital de la anod, în principal de la nivelul k (posibil
şi de pe M sau L)
-e- de pe nivelurile L sau M coboară pe locul vacant creat pe nivelul K cu eliberare de
energie, care este emisă ca rad elmag = rad X-caracteristică – ce participă la formarea
imaginii.
-prin acest proces se form doar o mică fracţ dein cant totală de raze X formate în tubul
radiogen.
-pot avea loc mai multe succesiuni de tranziţii de e- între nivelele energetice ale
atomului
-în gen e- din vecinătatea nucleului sunt strâns leg de acestea şi au o energ cinetică red
comparativ cu e- de pe niv perif
-e- incident precum şi e- scos de pe niv energetic resp, pot prod addiţional noi ciocniri,
fotonii rezult au energii scăz, ce nu mai part la form imaginii.
Interacţ de frânare:
-e- cu energ mare de la niv filam trece prin apropierea nucleului atomului ţintă, atras
de sarcina + a acestuia.
-nu atinge nucl şi încetineşte, viteaz adoptând o nouă traiectorie.
-cu încetinirea vitezei rez rad elmag = r de frânare – cu spectru f larg, depinzând de
cant de energ cedată de e- incident care va fi deviat, faţă de nucl în unghiuri dif.
-unghi sub 90 grade – energ cedată este mică
-e- incident – poate suferi multiple interacţ de frânare, până când energ lui se
dispersează.
-rad de frânare participă la form imag
-ar fi de preferat ac e- să cedeze energ cinetică în urma unei singure interacţ  rad cu
energ max şi să traverseze obiectivul.
Caract fascicolului de raze X:
-în urma interacţ fasc catodic cu metalul anodic (prin interacţ de coliz sau frânare 
fasc anodic sau fasc de raze X incidente = fasc de rad colimat şi omogen, de formă conică, vf
în focarul tubului şi baza spre reg de examinat.
-fasc de raze X este form din fotoni care se deplas în spaţiu în linie dreaptă, frecv
mare, lung de undă = viteza luminii împărţită la frecvenţă.
-caract lui sunt det de 2 param:
-intensit – nr de fotoni emişi pe unit de supraf în unit de timp
-lung de undă sau penetrabilit fasc
-pt a creşte intensit fasc este nec:
-să crescă nr de e- prin creşterea încălz filam
-să crească dif de potenţial (intensit = cu pătratul tensiunii
-să se utiliz anodă din metal cu Z mai mare pt a avea loc cât mai multe interacţ
ale e- acceleraţi cu atomii anodei.
Penetrabilit este det de lung de undă.
-fasc rad X are o penetrabilit i.p cu lung de undă, iar lung de undă este îfd tens aplic la
bornele tubului.
-tens mai mare, lung de undă mai mică, energ fasc mai mare  fasc penetrant
cu raze „dure”
-tens mai mică, lung mai mare, energ mai mică  fasc „moi”
-alte caract:
-abs de corpurile prin care trece, abs fiind infl de Z, dens şi gros obstacolului.
-det fenom de iluminescenţă asupra unor săruri cu propr fluoresc
(platinocianura de Ba) = luminează  radioscopie
-det ef fotochim – infl dir a emulsiei de săruri de Ag de pe supraf fimului
radiografic  radiografie.

2
 -fasc de raze X are capacit de a excita şi a ioniza atomii şi mol subst prin care trece
-excitaţia = mutarea unui e- de pe un strat energetic pe altul
-ionizarea = elimin unui e- din atomul resp  ion + cu mare reactivitate chim
-fasc X prod ef biol asupra ţes vii, antrenând tulb celulare sau chiar moartea acestora
 nec radioprotecţie.

III. Modulatorul:
-reprez de corpul supus examin – struct vie, din ţes şi medii dif ca stare de agregare, ca
masă şi comp chim.
-traversarea corpului de către fasc incident de raze X = modulare = suma interacţ fiz,
chim, biol xare au loc în org
-rezult = fasc de rad reziduală care conţ informaţia privind struct traversate.
-acest rezultat însă poate afecta „economia” org viu, uneori cu implic majore şi de
lungă dur (când nu se respectă normele de radioprotecţie)

Interacţ rad X cu materia:

-în iradierea de diagn apar 3 mech de interacţ a unui foton cu materia:
-ef Thomson – împrăştierea coerentă
-ef fotoelectric
-ef Compton
-trăsături comune ale mech de interacţ:
-part rezult nu mai păstrează traiectoria iniţială a part incidente
-prod energie sec.
Ef Thomson:
-rad care apare după cel puţin o interacţiune a unui foton cu un corp.
-schimb de direcţie,
-fără abs lui
-fără transferul energiei materiei traversate
 rad împrăştiată = cca 5% din fracţ de raze X ce loveşte obiectul.
-această rad nu este utilă obţ imaginii radiografice, deoarece nu are unghiul care să îi
permită să ajungă la film şi nici energia nec să transmită informaţia. Este mai degrabă
dezavantajoasă deoarece degrad imag prin red contrastului – estompează imag
-poate lovi personalul din jur – creşte doza abs.
Ef fotel:
-proc de interacţ între un foton şi e- din stratul prof al ţintei.
-fotonul cedează întreaga sa energie mediului  abs complet
-nu prod rad împrăştiată
-fotonul abs loveşte un e- de pe straturile atomului, scoţându-l de pe strat  prod
multiple ioniz în ţes până este abs de pacient.
-un e- din straturile ext ajunge în locul liber, cu cedare de energ = rad caract. Energ rad
caract din ţes este f mică, astfel că este abs de org, contribuind la creşterea dozei abs şi nu la
form imaginii.
-ef fotoel este dep de Z (creşte când Z mare – dator exist multor straturi perif)
-rel între fotoel şi Z este imp pt org . constă în dif de abs ale dif feluri de ţes, cum ar fi
oasele faţă de muşchi, ţes musc şi ţes adip
-dacă nu ar existaaceastă dependenţă, nu ar exista dif de abs între ţes, iar ţes ar abs rad
în acelaşi mod şi vor avea opacităţi similare, imag nu ar mai fi utilă.
-deoarece nu prod fotoni împrăşt – se red riscul de estompare a imag şi red expunerea
personalului
-dezav – creşte doza abs de pacient
-ef fotoel scade când este utiliz un fasc de fotoni cu energie mare deoarece fotonii trec
prin mediu fără să interacţ, scade şi contrastul între ţes.

3
Fenom Compton:
-proc de cedare a energ de către un foton incident, unui e- din straturile ext ale
atomului mediului resp.
-e- orbital eliberat este deviat  ioniz adiţionale şi apoi este abs de pacient  creşte
doza abs.
-fotonul rezultat = foton Compton – este împrăştiat în altă dir având energ mai mică
decât energ iniţială, dar poate ioniza sau poate ajunge la film ca rad împrăştiată.
-probabilit prod fenom Compton dep de nr de e- din ţes, care la rândul lor dep de
densit fiz şi nr e-/g.
-probabilit interacţ Compton scade cu cât energ fotonului este mai mare şi nu ajunge
să interacţ cu materia, având suficientă energ pt a o traversa fără să lase influenţat.

Concluzie:
-interacţ între fotonii razelor X şi ţes se poate realiz separat sau concomitent la nivel
mol, atomic, electronic, nuclear.
Rad X rămân în reg examin sau traversează  inf pe film. Mech de interacţ ale rad X
cu materia se definesc prin aprecierea coef de reacţie.
-coef de abs = nr de fotoni care şi-au transferat integral energ şi dispar, fiind abs de
mediul ţintă.
-coef de atenuare = nr de fotoni care au transmis o parte din energ lor în mediu şi apar
în fluxul sec, cu energie scăz  coef infl de lung de undă şi masa traversată
-coef de difuziune = nr de fotoni care ies din obiectul iradiat, însă după o altă
traiectorie decât cea incidentă. Pot proveni din fasc iniţial sau part noi, din mediul traversat.
-coef de distanţă = intensit razei incidente scade prop cu pătratul dist parcurse.

-deci, desfăşurarea reacţiilor depinde derel dintre razele X şi mediul ţintă (Z):
-Z mic – predom ef Compton
-Z mare – predom ef fotoel, abs mai mare de raze  contrast bun (osul sau
iodul din subst de contrast sunt mai opace dator unui Z mai mare – contrast bun. Pb – în
radioprotecţie – dator Z mult cresc)

Noţiuni de izometrie – mărimi şi unit radiologice

Obiectivul radiologiei de dg – obţ unui max de if cu expunerea min a pac, personalului
radiol şi a publicului.
La niv org prod ef biol cu grade/tipuri dif, în rap cu energia cedată, de aceea se impune
cunoaşterea cant de rad abs în structrep  apariţia dozimetriei = procedee de măsurare a
dozelor de radiaţii şi evaluarea fenom biol prod de rad.
Eval dozimetrice sunt nec pt:
-cunoaşterea bilanţului între risc (provocat de irad) şi beneficiu
-a optimiza abord terapeutrice – ajust dozelor cu care se vor irad focarele patol
– suf rad X pt a se obţ scopul urmărit. Cruţând ţes sănătoase din jur.
Pt scopul medical interesează cun dozei (cant de energ) abs de ţes care dep de calit
fotonilor X incidenţi.
Cal fotonilor – dată de energ
Fasc X este alc din fotoni cu energ dif (dure, moi)
Aprec cal unui foton se poate face prin:
-spectrometrie
-cu aj „satratului semivalent” – gros unui anum mat care poate să înjum intensit
unui fasc de fotoni X
Dozimetria cant are 3 mărimi:
-doza de emisie (expunerea)
-doza abs
-doza echivalentă