Sunteți pe pagina 1din 25

Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

IMPACTUL ECOLOGIC AL CENTRALELOR ELECTRICE CU CICLU TERMODINAMIC

Tipul factorilor poluanŃi produşi de C(T)E şi mediile asupra cărora îşi exercită efectele

Sectorul energiei (înŃeles ca ansamblul sistemelor de extracŃie, transport, transformare, distribuŃie,


utilizare a energiei) este o activitate cu puternic impact asupra mediului. Cele mai mari surse de
poluare sunt sursele de electricitate; practic ele produc toate tipurile de fluxuri, de masă şi energie,
care intră în categoria poluanŃilor. Numeroşi factori poluanŃi (factori nocivi sau “noxe”) apar
datorită activităŃii umane. Noxele fizice şi chimice pot fi fenomene, substanŃe sau câmpuri:
 care nu existau anterior activităŃii umane respective (în această categorie intră şi noxele a căror
prezenŃă în natură era extrem de rară înainte de manifestarea activităŃii umane respective).
 care existau anterior în natură, dar a căror prezenŃă s-a amplificat mult prin activitatea umană.
Un exemplu tipic în acest sens îl constituie CO2 din atmosferă.
Ele perturbă mediul şi “ciclurile naturale” prin acŃiuni directe sau indirecte.

În analiza ecologică trebuie să identificăm:


 sursa de poluare (în cazul de faŃă CE, la modul general şi CTE în special);
 factorul poluant (câmp, substanŃă, etc) şi tipul de poluare;
 sistemul poluat (“receptor” sau “Ńintă”) şi modul în care se exercită efectele asupra sa;
 limitele de poluare “suportabile”;
 căile şi mijloacele de a reduce efectele poluării.

Tipul poluării Agentul poluant


Gaze de ardere
Poluare chimică sub formă de substanŃe miscibile sau
SoluŃii chimice
solubile
Cenuşă (unele comp.)
Apă de răcire
Poluarea Poluare fizică directă, sub formă de căldură
Gaze de ardere
produsă
Zgură şi cenuşă
de C(T)E Poluare fizică directă, sub formă de substanŃe
Vapori de apă
Poluare fizică indirectă CO2 (efect de seră)
Unde sonore
Poluare fizică directă, sub formă de oscilaŃii, unde şi
Unde electromagnetice
câmp
RadiaŃii ionizante

Mediul poluat Exemple


Apele Poluare chimică sau radioactivă prin infiltraŃii de soluŃii
subterane Poluare termică prin infiltrare de apă caldă
Solul (poluare Schimbarea destinaŃiei unor terenuri, scoaterea lor din circuitul agricol
pedologică şi Poluare fizică şi chimică prin depozite de zgură şi cenuşă
geologică) Amplasarea unor mase mari (baraje la CHE, fundaŃii, etc).
Poluarea
Poluare fizică, chimică sau radioactivă prin pulberi şi gaze nocive
produsă
Atmosfera Poluare termică la turnurile de răcire şi prin gazele de ardere
de C(T)E
Poluare fizică cu vapori de apă
Poluare chimică sau radioactivă prin evacuare de soluŃii
Apele
Poluare termică prin apă caldă
supraterane
Schimbarea circulaŃiei unor fluxuri de apă (în special la CHE)
Efectele indirecte ale factorilor de mai sus asupra mediului de viaŃă
“Biosfera”
“Ingerarea” de noxe chimice sau radioactive

1
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Extinderea razei geografice şi temporale de acŃiune a factorilor poluanŃi

Raza efectului Exemple


Locală (câŃiva km) Poluarea pedologică
Scara Poluarea cu cenuşă zburătoare
Zonală (zeci de km)
“geografică” Poluarea termică a apelor de suprafaŃă
de poluare Fenomene de tip “ploaie acidă” (datorate SOx şi NOx)
Regională (sute de km)
Poluare radioactivă în caz de accident
Globală (întreaga planetă) ContribuŃia la efectul de seră (în principal prin CO2)

Efectele ecologice regionale pot cuprinde suprafeŃele a mai multe Ńări şi pun problema poluărilor
transfrontaliere (poluatorul se află într-o Ńară iar Ńinta în alta). Limitarea poluărilor regionale
transfrontaliere şi a poluării globale necesită acorduri interstatale.

Efectul factorului “timp” asupra intensităŃii poluării

Regimul de lucru Exemple


După situaŃiile
Poluare în regim de Poluarea cu gaze de ardere, cenuşă zburătoare
în care apare
funcŃionare “normală” 1 Poluarea termică a apelor de suprafaŃă
poluarea
Viituri provocate de ruperi de baraje la CHE
deosebim: Poluare accidentală 2
Poluare radioactivă în caz de accident nuclear

Intervalul de timp Exemple


Poluarea din activitatea de construcŃie a centralei şi
Înainte de PIF
de realizare a echipamentelor acesteia
Poluarea din funcŃionarea propriu zisă a centralei
După scara În cursul exploatării
Poluare din activităŃi conexe funcŃionării centralei (de
“temporală” “normale”
exemplu la minele de cărbune, fabrici de apă grea, etc)
a poluării
În cursul exploatării în
deosebim: Vezi mai sus
situaŃii accidentale
După terminarea
Lucrări de dezafectare (re-ecologizarea amplasamentului)
exploatării
Pe întreaga durată de viaŃă Totalul activităŃilor de mai sus 3

Exprimarea noxelor la emisie şi imisie. Fluxuri de noxe “globale” şi “raportate”.

Noxele pot fi exprimate în diverse moduri. După “locul” de exprimare deosebim noxe:
 la “emisie” (sursă) – mod de analiză util pentru analiza de impact a unei surse;
 la “imisie” (receptor, “sistem Ńintă”) - permite evidenŃierea poluării unui mediu (aer, apă, etc).

După modul de analiză cantitativă noxele se pot exprima:


 ca mărimi absolute (cantităŃi, fluxuri);
 ca mărimi raportate, fie sub formă de concentraŃii în mediul în care se face diluŃia (g.a., aer,
1
Are loc cu fluxuri masice şi energetice mici dar pe durate de timp mari. Aceasta se datorează eliberării
permenente, continue şi eventual controlabile a fluxurilor de noxe ce apar în regimul “normal” de
funcŃionare a centralelor.
2
Apare în regimuri accidentale, când se pot elibera într-un interval scurt de timp cantităŃi mari de substanŃe
şi/sau energie, cu efecte “catastrofice”. Pentru studiul acestor situaŃii se dezvoltă analize de risc ce trebuie
să determine amploarea efectelor şi probabilitatea de apariŃie a evenimentelor cu efecte ecologice grave. La
situaŃii de tip “catastrofic” se determină probabilitatea admisă a evenimentelor conform principiului
ALARA (As Low As Reasonable Achievable).
3
Pentru integrare pe durata de viaŃă a centralei a efectelor noxelor accidentale cu cele “normale” trebuie
să se Ńină seama de probabilitatea de apariŃie a accidentelor.
2
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

apă) fie raportate la efectul util al instalaŃiei poluatoare (în cazul de faŃă la energie).
Exprimarea noxelor sub formă raportată este deosebit de utilă pentru normarea noxelor
admisibile.

ConcentraŃia de noxe la emisie, în agentul purtător, reprezintă raportul între fluxul de noxe şi
mg SO2 _ emis
fluxul de agent purtător care evacuează aceste noxe. Exemplu, pentru CTE: [ ] . Acest tip
m 3N g .a.
de concentraŃie la emisie este supusă unor limitări prin reglementări specifice. Acestea trebuie să
prevadă inclusiv modul de exprimare a fluxurilor de agent purtător.
ConcentraŃia de noxe la imisie reprezintă raportul între cantitatea de noxe şi cantitatea de agent
mg SO2 _ emis
poluat de aceste noxe. Exemplu: [ ] . ConcentraŃia la imisie poate fi coborâtă printr-o cât
m N3 aer
mai bună dispersie a noxelor în mediul poluat.

“Istoric” primele norme au fost cele referitoare la imisiile de noxe. EvidenŃierea efectului unei
surse la imisie este dificilă atunci când mai multe surse îşi exercită influenŃa de acelaşi tip asupra
aceluiaşi receptor.

CantităŃile şi fluxurile “globale” de noxe la “emisie” se pot exprima sub diferite forme:
 cantităŃi totale de noxe eliberate accidental 4;
 cantităŃi totale de energie eliberate accidental 5;
 cantităŃi totale de noxe (energii) eliberate în funcŃionarea “normală” a centralei pe durata de
viaŃă;
 fluxuri masice [kg/s], “volumice” [ m N3 / s ] sau de energie [kW, MW] în funcŃionarea
“normală”.
Exprimarea cantităŃilor şi fluxurilor globale permite evidenŃierea impactului unui obiectiv, dar nu
permite compararea între ele a diverselor obiective cu producŃii diferite. În acest ultim scop sunt
necesari indicatori raportaŃi de tip concentraŃii la emisie şi la imisie, factori de emisie, etc.

După posibilitatea de reutilizare, evacuare sau stocare controlată noxele pot fi:

a) noxe reciclabile sau care pot fi transformate relativ uşor în substanŃe reutilizabile. Zgura şi
cenuşa sunt substanŃe neutre chimic. Acestea pot fi folosite ca umplutură sau ca materie primă într-
o altă industrie. Ex:
 cenuşa cu conŃinut de calcar se poate folosi la fabricile de ciment.
 cenuşa cu bauxită se poate folosi la fabricile de alumină.
 cenuşa “neutră”, ce conŃine silicaŃi, poate fi folosită ca material de umplutură în amenajarea
terenurilor sau în construcŃii, granulaŃia sa fiind comparabilă cu cea a nisipului.

b) neutralizabile – pot fi transformate în cadrul procesului de reŃinere a noxelor în centrale în


substanŃe utile sau în substanŃe nepericuloase.
SO2 + Ca(OH)2 ⇒ CaSO3 + H2O (+H2O + ½ O2 ⇒ gips (CaSO4·2H2O))
c) noxe care pot fi evacuate controlat prin diluŃie într-un mediu astfel încât concentraŃia să scadă
sub limitele admisibile
d) noxe stocabile controlat. Ex: noxe puternic radioactive.

4
De exemplu “inventarul” de substanŃe radioactive evacuate în mediu la un accident nuclear, sau cantitatea
de apă din lacul de acumulare la o spargere de baraj CHE.
5
De exemplu “inventarul” de radioactivitate asociat substanŃelor evacuate în mediu la un accident nuclear
(Ńinând seama şi de tipul de dezintegrări, energia radiaŃiilor şi durata de înjumătăŃire), sau cantitatea de
energie din lacul de acumulare, la o spargere de baraj CHE.
3
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

PoluanŃi rezultaŃi în urma arderii combustibililor fosili

• Categorii de poluanŃi în CCA

În tabelul de mai jos sunt prezentaŃi principalii poluanŃi atmosferici rezultaŃi din arderea
combustibililor fosili. Dintre aceştia, în cazul CCA (Centrală ConvenŃională cu Abur) cei mai
importanŃi poluanŃi sunt oxizii de sulf, oxizii de azot şi pulberile. Există norme care prevăd limitele
maxime admisibile pentru concentraŃiile acestor trei poluanŃi în gazele de ardere evacuate în
atmosferă.

PoluanŃi rezultaŃi din arderea combustibililor fosili


Poluant Efecte
Oxizi de sulf (SO2, SO3) Dăunează direct organismului uman.
AcŃionează asupra florei şi faunei.
Determină formarea ploilor acide.
Oxizi de azot (NO, NO2) Dăunează direct organismului uman.
Determină formarea ploilor acide.
Pulberi (cenuşa zburătoare) IritaŃii ale mucoaselor oculare şi cele ale căilor respiratorii.
Dioxidul de carbon (CO2) Contribuie la efectul de seră.
Protoxidul de azot (N2O) Contribuie la efectul de seră.
Favorizează distrugerea păturii protectoare de ozon din
stratosferă.
Monoxidul de carbon (CO) Efecte toxice asupra regnului animal (fixarea
hemoglobinei din sânge, ducând în final la înrăutăŃirea
alimentării cu oxigen a organismului şi la sufocare).
Clorul; fluorul (Cl, F) Formare de acizi (HCl, HF) cu efecte toxice.
Fluorul contribuie la distrugerea stratului de ozon.
Aerosoli toxici Efecte toxice şi cancerigene.
Metale grele (Cr, Ni, Cd, As, Pb, Efecte toxice şi cancerigene. Exemple: Plumbul - anemie
Hg – mercurul, etc.) şi intoxicaŃii cronice; Mercurul - neurotoxină.
Funinginea (carbon nears) Efecte negative asupra regnului animal (afectează vederea
şi respiraŃia) şi vegetal.

• Dioxidul de carbon – CO2

Dioxidul de carbon reprezintă unul din principalii poluanŃi rezultaŃi în urma arderii combustibililor
fosili. Din punct de vedere al concentraŃiei în atmosferă se manifestă o accentuată creştere în ultimii
două sute de ani: de la aproximativ 285 ppm în anul 1800, la 300 – 350 ppm în zilele noastre.

Principalul efect negativ al CO2 este legat de absorbŃia radiaŃiilor IR emise de pământ şi accentuarea
efectului de seră, cu toate efectele sale negative (schimbări ale zonelor climaterice, topire a calotelor
polare, ridicare a nivelului mărilor şi oceanelor).

Dintre măsurile de reducere a emisiei de CO2 se amintesc:


- Creşterea eficienŃei de conversie a energiei primare din combustibilii fosili.
- Utilizarea unor combustibili cu conŃinut scăzut de carbon. Din figura următoare se poate
constata că din acest punct de vedere gazul natural este avantajat.
- Înlocuirea combustibililor fosili cu alte forme de energie primară (ex. combustibili nucleari,
surse regenerabile, etc.).

4
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

0,45
0,42

0,4

0,35 0,33
kg CO2/kWht

0,3
0,27

0,25

0,2
0,2

0,15
Carbune inferior Carbune superior Pacura Gaz natural
Emisia de CO2 pentru 1 kWht rezultat din arderea combustibilului

• Protoxidul de carbon – N2O


Experimental s-a dovedit că N2O reprezintă o emisie secundară, nedorită, rezultată în urma aplicării
tehnicilor de reducere a concentraŃiei de NOX din gazele de ardere. Până la temperaturi de 600 °C,
protoxidul de azot este un gaz stabil, după această valoare el descompunându-se conform reacŃiei:
N2O + O → N2 + O2
În zona stratosferei (10 – 50 km altitudine), N2O devine un gaz nociv, contribuind la distrugerea
păturii de ozon:
N2O + O3 → N2 + 2O2

• Monoxidul de carbon – CO
PrezenŃa monoxidului de carbon în gazele de ardere este o consecinŃă a arderii incomplete a
combustibilului din punct de vedere chimic. Efectul principal asupra regnului animal este fixarea
hemoglobinei din sânge, ducând în final la înrăutăŃirea alimentării cu oxigen a organismului şi la
sufocare (CO are o afinitate faŃă de hemoglobină de 300 de ori mai mare decât a O2). Reducerea
emisiei de CO se poate face în primul rând printr-un control corespunzător al arderii (asigurarea
unei arderi complete).

• Clorul; fluorul
Emisiile de compuşi ai Cl şi F caracterizează îndeosebi procesele de ardere ale deşeurilor menajere
urbane. Prin reacŃie cu vaporii de apă se formează HCl şi HF, care au efecte toxice asupra
biosistemelor. De asemeni, acidul clorhidric va conduce la coroziunea componentelor metalice ale
cazanelor de abur:

• Aerosoli toxici
Aerosolii toxici sunt o consecinŃă a arderii incomplete a combustibililor, reprezentând unii din cei
mai nocivi poluanŃi. Ei sunt constituiŃi din hidrocarburi aromatice care au efect puternic cancerigen.
La ieşirea din instalaŃia de ardere, aerosolii cristalizează sub formă de particule foarte fine
(dimensiunea medie 0,025 µm) şi plutesc prin aer.
Evitarea formării acestor poluanŃi se realizează printr-o ardere completă, corespunzătoare din punct
de vedere al temperaturii, timpului de staŃionare în focar şi al excesului de O2.

• Metale grele
Efectele negative ale cenuşii zburătoare sunt accentuate de prezenŃa în compoziŃie a unor
metale cu acŃiune toxică şi cancerigenă. ReŃinerea acestor metale se face odată cu cenuşa, în
instalaŃii specializate. ConcentraŃia de metale grele în cenuşă este dependentă evident de
caracteristicile cărbunelui utilizat.

5
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Noxe de ardere. Combustibili energetici: tipuri, caracteristici

Principalele caracteristici ale combustibililor energetici “clasici” sunt legate de:


 starea de agregare: combustibili solizi, lichizi şi gazoşi;
 compoziŃia chimică (participaŃii masice sau volumice ale diferitelor componente 6);
 puterea calorifică ⇒ cantitatea de căldură degajată prin arderea completă a 1 kg de
combustibil solid sau lichid sau a 1m3N de combustibil gazos 7;
 necesarul de aer de ardere şi producŃia de gaze de ardere “umede” (conŃinând vapori de apă)
şi “uscate” (fără vapori de apă), exprimate în m3N de aer sau de g.a. pentru 1 kg de combustibil
solid sau lichid sau pentru 1m3N de combustibil gazos şi determinate din ecuaŃiile chimice de
ardere;
 conŃinutul de substanŃe volatile, dintre acestea cele organice influenŃează inflamabilitatea.

Pentru combustibilii solizi şi lichizi compoziŃia elementară se exprimă în participaŃii masice


Componente Ex. numerice
Nr. CompoziŃia elementară NotaŃia
principale Păcură Lignit
8
1a Procente Procentul de Carbon organic CO 83 20
1b de masă Procentul de Hidrogen organic HO 8,5 2
9
1c organică, Procentul de Oxigen organic OO 1 7,4
1 10
M
1d organică Procentul de Nitrogen organic NO 1 2
1e din care: Procentul de Sulf organic 11 SO 3,5 0,6
TOTAL MASĂ ORGANICĂ
2a Procente de Procentul de Sulf din sulfuri 12 Ssulfuri - 0,2
2
2b masă anorganică TOTAL MASĂ ANORGANICĂ A 1 28
3 Procentul de umiditate W 2 40
4 Verificare compoziŃie Morganică + W + A = 100

C; H; O; N S0 Ss M Wt
Masa Sulf Masa min. Umiditatea
organică
convenŃională organic sulfură necomb. higroscopică de îmbibaŃie

(o) Masa organică

(mc) Masa combustibilă

(anh) Combustibil anhidru

(a) Proba uscată la aer

(i)Proba iniŃială

6
Aceasta influenŃează atât caracteristicile ecologice cât şi pe cele de ardere.
7
Produsele de ardere conŃin apă provenită din umiditatea iniŃială sau din arderea hidrogenului. După
starea de agregare în care se găseşte această apă, deosebim: A) Puterea calorifică superioară Hs, când apa
se găseşte în stare lichidă şi a cedat, prin condensare, căldura latentă de vaporizare; şi B) Puterea
calorifică inferioară Hi, când apa se află în stare de vapori.
8
Acesta produce prin ardere CO2, care participă la efectul de seră.
9
PrexistenŃa oxigenului în masa organică reduce necesarul de oxigen din aer pentru ardere.
10
Azotul organic poate oxida “prompt”, producând NOX, responsabil, alături de SOX, de ploaia acidă.
11
InfluenŃează producŃia de SO2 şi SO3 (prescurtat SOX), care participă la fenomenele de ploaie acidă.
12
La temperaturile din focar pirita se descompune iar Sulful provenit din ea oxidează.
6
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Exemplu de clasificare a cărbunilor după gradul de încarbonizare


Clase Grupe
1. Turbă
2.1. Cărbune brun pământos
2.2. Cărbune brun lemnos (lignit)
2. Cărbune brun
2.3. Cărbune brun mat
2.4. Cărbune brun “lucios” (“smolos”)
3. Cărbune brun huilos
4.1. Huilă flambantă (cu flacără lungă)
4.2. Huilă de gaz
4.3. Huilă grasă
4. Huilă
4.4. Huilă de cocs
4.5. Huilă slabă degersantă
4.6. Huilă antracitoasă
5. Antracit

În afară de cărbune se pot utiliza alŃi combustibili solizi:


 fosili (şisturi bituminoase, OrinOil);
 biomasă (lemn, deşeuri de lemn, paie);
 deşeuri combustibile industriale şi urbane ş.a.

Păcura este un subprodus de la distilarea petrolului. CompoziŃia elementară a sa depinde de cea a


petrolului brut şi de “adâncimea” de extracŃie de la procesul de distilare 13. Păcura folosită uzual
în CTE şi CET poate fi cu conŃinut de Sulf ridicat (> 2%), mediu (0,5÷2%) sau redus (sub 0,5%).

Puterea calorifică superioară a combustibililor solizi sau lichizi se poate determina pe cale
experimentală, sau prin calcul pornind de la analiza elementară (în procente):

Formula Mendeleev Hs = 339·C + 1256·H + 109· (S – O) [kJ/kg]

Conform definiŃiei puterea calorifică inferioară se determină pornind de la cea superioară şi Ńinând
seama de căldura latentă de condensare a vaporilor de apă (2 509) kJ/kg:

Hi = Hs – 2509· (9·H/100+W/100) [kJ/kg]

Formula Mendeleev Hi = 339·C + 1256·H + 109· (S – O) – 25,1· (W + 9·H) [kJ/kg]

Pentru combustibilii gazoşi compoziŃia elementară se exprimă în participaŃii molare:


ν CH 4
fH2; fCO; fH2S; fCH4 ⇒ f CH = j =n
; fC2H6; fC3H8; fC4H10; fC5H12; ş.a.m.d.
4
∑ν j
j =1

Combustibil gaze “de sondă”, asociate zăcămintelor petroliere


gazos fosil gaze naturale din pungi fără hidrocarburi lichide
După
Combustibil gazos gaz de cocserie
sursă
din industrie gaz de furnal
deosebim:
Combustibil gazos sintetic, obŃinut din comb. solizi sau lichizi: gaz de gazogen
Biogaz – combustibil gazos de fermentaŃie

13
Cu cât petrochimia extrage mai multe “produse albe” (ex. prin hidrogenare sau cracare termică şi
catalitică) scade procentul de păcură şi creşte participaŃia de hidrocarburi grele în păcură.
7
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

CompoziŃia combustibililor gazoşi variază mult în funcŃie de sursă. În afară de gaze combustibile
ei pot să conŃină şi gaze care nu participă la ardere (N2; CO2, ş.a.). În plus:
 comb. gazoşi “industriali” (gaze de cocs, de furnal etc.) conŃin particule solide, din care unele
pot fi combustibile;
 compoziŃia la utilizare poate să difere în raport cu cea de la sursă.

În calcule aceşti combustibili sunt trataŃi ca amestecuri de gaze. Puterile calorifice superioară şi
inferioară ale amestecului se determină ca medii aritmetice ponderate ale puterilor calorifice ale
componentelor:
• fiecare componentă este luată cu ponderea molară în amestec;
• pentru fiecare componentă Hi şi Hs se raportează la 1m3N, iar rezultatul se obŃine în aceeaşi UM;
• valorile Hi şi Hs pe componente sunt determinate exact, experimental;
• componentele necombustibile se iau cu puteri calorifice nule 14.
Denumirea Formula Hi [kJ/1m3N]
Hidrogen H2 10 742
Oxid de Carbon CO 12 635
Hidrogen sulfurat H2S 23 381 j =n
Metan CH4 35 707 Hs = ∑f j ⋅ Hsj
Etan C2H6 63 572 j =1

Propan C3H8 91 023


j =n
Butan C4H10 118 339
Pentan C5H12 145 767 Hi = ∑f
j =1
j ⋅ Hij
Etilen C2H4 59 461
Propilen C3H6 86 402

Componentele care prezintă “pericol” ecologic sunt C (din CO2, CO şi hidrocarburi) şi S (din
H2S).
Necesarul de aer de ardere şi producŃia specifică de gaze de ardere “umede” şi “uscate”,
exprimate în m3N de aer (sau de g.a.) pe 1m3N de combustibil gazos se determină tot pornind de la
ecuaŃiile de ardere pe componente, apoi se face media aritmetică ponderată molar, pentru amestec.

Noxe de ardere – totalitatea noxelor legate de procesul de combustie.


Mărimea noxelor de ardere este puternic influenŃată de:
 calitatea combustibilului;
 tipul tehnologiei de ardere;
 folosirea instalaŃiilor de reŃinere a noxelor.

Din punct de vedere al calităŃii combustibilului, mărimile cele mai importante sunt:
 Hi - puterea calorifică inferioară;
 C – conŃinutul de carbon depind de compoziŃia elementară
 S – conŃinutul de sulf
 A – conŃinutul de substanŃă anorganică
m N3 aer
 L0a [ ] - cantitatea de aer rezultată în urma arderii stoechiometrice
kg combustibil
m N3 g .a.
 V ga0 _ uscat [ ] cantitatea de gaze de ardere uscate rezultate în urma arderii stoechiometrice
kg combustibil
m N3 g .a.
 V ga0 _ umed [ ] cantitatea de g.a. umede rezultate în urma arderii stoechiometrice
kg combustibil

14
Aceasta reduce puterea calorifică inferioară a amestecului.
8
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Atât concentraŃiile de noxe cât şi factorii de emisie sunt rapoarte între fluxuri dar fiecare din
fluxurile de la numărător şi numitor este proporŃional cu debitul de combustibil. Acesta permite ca
în expresia concentraŃiilor şi factorilor de emisie să nu intervină elemente legate de mărimea
instalaŃiei.

Factori de emisie de noxe de ardere la instalaŃiile energetice.

Cantitate noxe Φ noxe


Prin definiŃie: f emisie = =
Wenergie Putere
ExplicaŃie:
kg noxe g
Debit masic [ ] Debit masic [ noxe ]
Φ s s g h =  g noxe  = Masanoxe
f emisie = noxe = ⋅ 3,6 ⋅10 3 [ ] ⋅10 3 [ noxe ] =  kWh  Energie
Putere Putere[ kW ] h kg noxe Putere[kW ]  
D.p.d.v. dimensional pentru o noxă sub formă de substanŃă cantitatea se poate exprima în unităŃi de
Masa noxe  g 
masă şi: f emisie =
Wenergie  kWh 
Obs. 1: În factorul de emisie energia de la numitor poate fi cea primară (dezvoltată prin arderea
combustibilului) sau cea utilă (la CTE cea electrică).
Obs.2: Nu toate noxele produse sunt emise. Unele pot fi reŃinute în C(T)E. Aceasta face ca factorul
de emisie să depindă atât de producŃia de noxe (pentru noxele de ardere aceasta este dictată în
mare măsură de compoziŃia combustibilului) cât şi de factorul (factorii) de reŃinere.

InfluenŃa calităŃii combustibilului asupra noxelor de ardere. Exemplu pentru factorul de emisie
de CO2.

În cazul CO2, din cauza debitelor mari şi costurilor extrem de ridicate, nu se practică (momentan)
reŃinerea. Ca urmare emisia de CO2 este egală cu producŃia. Poluatorii trebuie să plătească “taxe
de CO2” ($/t CO2).
C organic M molara _ CO2  g CO2  C organic 44  g CO 2 
Masa CO 2 = ⋅ ⋅1000 = ⋅ ⋅1000 
100 A atomica _ C  kg combustibi l  100 12  kg combustibi l 
 kg   g CO2  −3
 kg CO 2  C organic M molara _ CO 2  kg CO 2 
Debit CO 2 = B s  combustibi l  ⋅ Masa CO 2   ⋅ 10   = Bs ⋅ ⋅  
 s   kg combustibi l   g CO 2  100 A atomica _ C  s 

 kg   kJ 
[ ]
Putere termica _ dezvoltata _ prin _ ardere = Ptc kWtermici _ dezvoltati _ prin _ ardere = B s   ⋅ H i  
 s   kg 
Dacă energia de la numărător este cea dezvoltată prin arderea combustibilului, avem:
 kg CO2 
Debit CO2  
rap _ energ _ prim 6  s  3,6 ⋅10 6 C organic 44  g CO2 
f emisie _ CO 2 = 3,6 ⋅10 ⋅ = ⋅ ⋅  
Ptc [kWtermici ] Hi 100 12  kWh termica _ dezvoltata _ prin _ ardere 
Factorul de emisie raportat la energia dezvoltată prin ardere este caracteristic combustibilului;
pentru reducerea sa trebuie să se utilizeze un combustibil cu un raport Corganic/Hi cât mai mic (ex.
gazul natural).
În al doilea caz:
 kg   kJ 
[ ]
Pelectrica _ utila = Ptc ⋅ ηnet kWelectrici _ livrati = B s   ⋅ H i   ⋅ ηnet
 s   kg 
 kg CO2 
Debit CO2  
 s  3,6 ⋅ 106 Corganic 44  g CO2 
rap _ energ _ electr.
femisie _ CO2 = 3,6 ⋅ 106 ⋅ = ⋅ ⋅  
Pelectrica _ utila [kWelectici _ livrati ] H i ⋅ ηnet 100 12  kWhelectrica _ livrata 

9
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Factorul de emisie raportat la producŃia de electricitate depinde nu numai de caracteristicile


combustibilului ci şi de tehnologia de conversie termodinamică (prin intermediul randamentului
centralei).
ObservaŃii: 1. pentru CO2 nu se practică măsuri de reŃinere;
2. Raportul C/Hi este puternic dependent de calitatea combustibilului datorită
factorului că principala componentă organică care determină valoarea Hi este
chiar C. De obicei combustibilii cu procent mare de C au şi Hi mare.

Combustibilul ce minimizează factorul de emisie de CO2 este gazul natural, la care:


- ponderea C în masa combustibilă este mai mică decât la hidrocarburile grele (la CH4 este
75 %, faŃă de (în general) peste 85 % la păcură);
- Hi exprimată în kJ/kg este mai mare decât la hidrocarburile lichide în principal datorită
ponderii mai mari a H în masa combustibilului (CH4: Hi = 50000 kJ/kg, păcură: Hi =
39000 kJ/kg).
Folosirea gazului natural permite tehnologii avansate de conversie termodinamică (ciclu combinat
gaze-abur) care majorează randamentul brut al centralei la peste 50 %.

InfluenŃa calităŃii combustibilului şi a tehnologiilor de reŃinere asupra noxelor de ardere.


Exemple pentru factorii de emisie de SO2 şi de cenuşă zburătoare

Factorul de emisie de SO2 în cazul absenŃei instalaŃiilor de reŃinere:


S combustibi l M molara _ SO 2  g SO 2 _ produs  S combustibi l 64
Masa SO 2 _ produsa = ⋅ ⋅ 1000 = ⋅ ⋅ 1000
100 A atomica _ S  kg combustibi l  100 32

rap _ energ _ prim 3,6 ⋅10 6 S combustibi l 64  g SO 2 _ produs 


f productie _ SO 2 = ⋅ ⋅  
Hi 100 32  kWh termica _ dezvoltata _ prin _ ardere 
Şi acesta este caracteristic combustibilului.
În prezenŃa instalaŃiilor de reŃinere:
S combustibi l 64 retinere _ focar retinere _ scruber
 g SO 2 _ emis 
Masa SO 2 _ emisa = ⋅ ⋅ 1000 ⋅ (1 − f SO 2 ) ⋅ (1 − f SO 2 ) 
100 32  kg kg _ combustibi l 
rap _ energ _ primara . 3,6 *10 6 S combustibi l 64 retinere _ focar retinere _ scruber
g SO 2 _ emis
f emisie _ SO 2 = ⋅ ⋅ ⋅ (1 − f SO 2 ) ⋅ (1 − f SO 2 )[ ]
Hi 100 32 kWh dezv _ prin _ ardere
Factorul de emisie raportat la căldura dezvoltată prin ardere caracterizează combustibilul,
tehnologiile de ardere şi pe cele de reŃinere suplimentară a SO2. Dacă se doreşte raportarea la
energia utilă:
rap _ energ _ electr. 3,6 ⋅10 6 S combustibi l 64 retinere _ focar retinere _ scruber
g SO 2 _ emis
f emisie _ CO 2 = ⋅ ⋅ ⋅ (1 − f SO 2 ) ⋅ (1 − f SO 2 )[ ]
H i ⋅ ηnet 100 32 kWhelectr _ livrata
Factorul de emisie raportat la producŃia de electricitate caracterizează A) combustibilul, B)
tehnologiile de ardere şi de reŃinere suplimentară a SO2 şi C) tehnologia de conversie.

Factorul de emisie pentru cenuşă zburătoare (Ńinând seama de reŃinerea în cazan şi la evacuare).
A anorganic  g zgura &cenusa 
Masa zgura &cenusa = ⋅ 1000 
100  kg combustibi l 
rap _ energ _ prim 3,6 *10 6 A anorganic  g zgura &cenusa 
f productie _ zgura &cenusa = ⋅  
Hi 100  kWh termica _ dezvoltata _ prin _ ardere 

rap _ energ _ electrica 3,6 ⋅10 6 A anorganic  g zgura &cenusa 


f productie _ zgura &cenusa = ⋅  
H i ⋅ ηnet 100  kWh electrica _ livrata 

10
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

rap _ energ _ primara . 3,6 *10 6 A anorganic _ focar _ filtru


g cen _ zb . _ emis
f emisie _ cen _ zb . = ⋅ ⋅ (1 − k retinere
zgura &cen ) ⋅ (1 − k retinere
cen _ zb . )[ ]
Hi 100 kWh dezv _ prin _ ardere
Este o caracteristică a combustibilului, tehnologiilor de ardere şi de reŃinere suplimentară a zgurii
şi cenuşii. Dacă se doreşte raportarea la energia utilă:
rap _ energ _ electrica 3,6 ⋅10 6 A anorganic _ focar _ filtru
g cen _ zb . _ emis
f emisie _ cen _ zb . = ⋅ ⋅ (1 − k retinere
zgura &cen ) ⋅ (1 − k retinere
cen _ zb . )[ ]
H i ⋅ ηnet 100 kWh electrica _ livrata
Este o caracteristică a combustibilului, tehnologiilor de ardere şi de reŃinere suplimentară a zgurii
şi cenuşii şi tehnologiei de conversie.

ObservaŃii:
retinere _ focar
1. La centrale pe păcură k zgura &cen este neglijabil. Pentru procente de anorganic de 2 ÷ 3 % pot
rezulta concentraŃii de cenuşă mai mari decât cele admisibile din normele severe ⇒ chiar şi
centrale pe păcură trebuie dotate cu electrofiltre.
2. La centralele pe cărbune se pot realiza coeficienŃi de reŃinere în focar de ordinul 1/4 până la 1/3.
Datorită cotei mari de anorganic, concentraŃia de cenuşă zburătoare la ieşirea din focar rezultă
mai mare ca cea admisibilă şi impune folosirea filtrelor.
În general tehnologiile de ardere aplicate instalaŃiilor industriale necesită reducerea granulaŃiei la
combustibilul solid şi mărirea vitezei în focar şi cazan pentru intensificarea procesului. D.p.d.v.
ecologic aceasta măreşte antrenarea cenuşii şi micşorează factorul de reŃinere a cenuşii în focar
obligând la folosirea unor sisteme eficiente de filtrare.

ConcentraŃiile de noxe de ardere la emisie.

Se determină prin raportarea fluxului de noxe la fluxul de agent purtător.


Exemple pentru concentraŃiile de SO2 şi cenuşă zburătoare în gazele de ardere:
m 3N aer
Fie un combustibil care necesită pentru ardere stoechiometrică o cantitate L [ ] şi 0
a
kg combustibi l
m 3N g .a.
dezvoltă prin arderea stoechiometrică o cantitate de gaze de ardere V [ ] . În condiŃiile 0
ga
kg combustibi l
reale de ardere, cu coeficientul de exces de aer αevacuare cantitatea reală de gaze de ardere va fi:
0 m 3N g.a.
real
Vga = Vga + (α evacuare − 1) ⋅ L0a [ ]
kg combustibi l
Prin raportare avem:
S combustibi l 64 retinere _ focar retinere _ scruber
M SO 2 ⋅ ⋅ 1000 ⋅ (1 − f SO 2 ) ⋅ (1 − f SO 2 ) g
c SO 2 _ emisa = = 100 32 SO _ emis
[ 32 ]
real 0 0
Vga Vga + (α evacuare − 1) ⋅ L a m N g.a.
A _ focar _ filtru
M cen _ zb ⋅ 1000 ⋅ (1 − k retinere
zgura &cen ) ⋅ (1 − k retinere
cen _ zb . ) g
c cen _ zb _ emisa = = 100 [ 3
cen _ zb
]
real 0 0
Vga Vga + (α evacuare − 1) ⋅ L a m N g.a.
Aceste concentraŃii caracterizează combustibilul, tehnologiile de ardere şi de reŃinere suplimentară
a SO2, respectiv zgurii şi cenuşii.
ObservaŃii:
 concentraŃiile se raportează la cantitatea de gaze de ardere uscate;
 pentru a permite comparaŃia între diferite calităŃi de combustibil şi tehnologii de ardere se
recomandă să nu se lucreze cu coeficientul real de exces de aer la evacuare, ci cu un coeficient
echivalent corespunzător unei anumite concentraŃii de O2 în g.a. uscate 15.

15
Spre exemplu se consideră g.a. uscate cu 3 % O2, corespunzător unui exces de aer de 7/6.
11
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Formarea NOx la arderea combustibililor


Azotul ce se transformă în NOx poate proveni din componenŃa organică a combustibililor solizi sau
din aer. Cea mai mare parte a NOx din ardere este sub formă de NO. După mecanismele de
formare a NO deosebim:
 NO termic – format în flacără prin oxidarea moleculelor de N2 din aer16.
Necesită un aport energetic pentru a rupe moleculele de N2. Formarea NOtermic este intensificată la
T de ordinul a 1500 K. În plus producŃia de NOtermic este proporŃională cu rădăcina pătrată a
concentraŃiei O2.
 NO din combustibil – format prin oxidarea Norganic din combustibil.
Deşi mecanismele de producere sunt mai puŃin stăpânite matematic, este general admis că NO din
combustibil se produce şi la temperaturi mai mici de combustie. Cantitatea de NO creşte cu
procentul de Norganic şi cu concentraŃia în O2 din flacără, fiind mai puŃin dependentă de temperatură .

 NO prompt – rezultă dintr-o combinaŃie a proceselor de mai sus17 şi produce o fracŃiune


mică de NO.
NO2 şi N2O sunt forme de NOx a căror producŃie la ardere este neglijabilă. În plus durata de viaŃă
a N2O la temperaturi sub 1500 K este de 10 ms.
În aceste condiŃii compoziŃia combustibilului influenŃează în mult mai mică măsură producŃia de
NOx, factorul de emisie şi concentraŃia de noxe, preponderentă fiind tehnologia de ardere.
Cum pentru oxidarea azotului trebuie să se îndeplinească simultan două condiŃii:
• atmosferă bogată în oxigen;
• temperatură ridicată de lucru;
Tehnologia de ardere trebuie să se asigure:
♦ un exces mic de aer în zonele cu temperaturi mari;
♦ temperatură redusă în zonele cu exces mai mare de aer.
Tipurile de măsuri pentru reducerea noxelor de ardere:
a) Clasificare după modul de acŃiune:
- măsuri care elimină sau reduc producŃia unor noxe prin alegerea parametrilor şi tehnologiilor
avantajoase (utilizarea de arzătoare cu NOx redus);
- măsuri pentru reŃinerea noxelor în procesul tehnologic sau pe conturul dintre acestea şi mediu
(reŃinere cenuşă zburătoare);
- măsuri de neutralizare a unor noxe şi transformarea lor în substanŃe nepericuloase; ele se
combină cu cele de reŃinere;
- măsuri de dispersie a noxelor emise pentru a minimiza efectul la imisie (folosirea coşurilor cât
mai înalte);
- măsuri de stocare temporară în condiŃii controlate a noxelor reŃinute, neutralizate.
b) Clasificare după locul în care intervin măsurile de reducere a noxelor în raport cu procesul
tehnologic:
 măsuri primare:
• care intervin în amonte de procesul de ardere şi se referă la elemente care Ńin de
compoziŃia combustibilului;
• care intervin în cadrul procesului de ardere şi se referă la alegerea unor tehnologii
adecvate tipului de combustibil şi centralei.
 măsuri secundare: care intervin înainte de eliminarea fluxurilor mari de masă către mediul
ambiant şi care se bazează pe tehnologii de reŃinere, neutralizare.
 măsuri terŃiare: care intervin în faza de dispersie în mediu a noxelor care nu au fost reŃinute
şi stocare controlată a noxelor care au fost reŃinute.
16
Mecanismul de formare al NOtermic a fost descris pentru prima oară de Y. ZELDOVICH en 1946. El a fost
dezvoltat ulterior de alŃi autori..
17
Ca şi în cazul NOtermic, sursa de azote este N2 din aer, dar acesta din urmă este supus unor reacŃii de
oxidare cu radicali ai hidrocarbonaŃilor, iar compuşii astfel formaŃi recŃionează după un mecanism apropiat
de cel al NO din combustibil.
12
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Măsuri “primare” de reducere a noxelor de ardere.

Măsuri primare, ce se referă la îmbunătăŃirea calităŃii combustibililor, prin tratarea acestora

Tipurile de măsuri trebuie corelate cu combustibilul utilizat:


 La combustibilul gazos se justifică pretratarea numai în cazul unor surse bogate în sulf organic
(H2S); este mai eficientă reŃinerea S din combustibil decât din gazele de ardere, în plus se reduc
efectele corozive.
 Pentru păcură se poate justifica tratarea în vederea desulfurării în special la sorturile cu
conŃinut mare de S. Procedeele de desulfurare sunt relativ scumpe şi ridică preŃul pe tonă cu
valori de ordinul zecilor de $. Costul desulfurării unei tone de păcură este apropiat de diferenŃa
de preŃ dintre păcura cu conŃinut redus de sulf şi cea sulfuroasă. Desulfurarea se poate face la
sursă (rafinărie) sau la centrală.
 Pentru cărbune se pot aplica procedee fizice care să micşoreze conŃinutul de substanŃe
anorganice (prin sortare pe ciururi vibratoare sau rotative; prin spălare) sau procedee care să
reducă umiditatea (prin stocare bună sau prin uscare în afara sălii cazanelor – preuscare a
cărbunelui). Aceste procedee duc la creşterea Hi şi la reducerea masei orare de combustibil la
aceeaşi producŃie de electricitate.
ObservaŃii:
- În cazul sortării cărbunelui pe ciur, în fracŃia care se separă există componente
combustibile care se pierd. La spălare umiditatea combustibilului creşte.
- Căldura pentru preuscare provine din ciclul termodinamic, în timp ce la uscarea în mori
provine direct din cazan. La preuscare separată de cea din mori se pierd volatile.
D.p.d.v. al instalaŃiilor centralei măsurile descrise pot necesita adaptări în gospodăria de
combustibil.

Tehnologii de ardere

Tehnologiile de ardere se aleg în funcŃie de tipul combustibilului, de compoziŃia şi de proprietăŃile


sale. CerinŃele tehnice şi ecologice pentru aceste tehnologii sunt:
• atingerea temperaturii de inflamabilitate a combustibilului de bază 18;
• realizarea unei suprafeŃe de contact cât mai mari între combustibil şi comburant 19;
• asigurarea unui timp suficient de remanenŃă a combustibilului în zona de ardere;
• arderea să fie completă atât din punct de vedere “chimic” 20 cât şi “fizic” 21;
• produsele de ardere să nu fie nocive;
• cantitatea de aer să fie apropiată de necesarul pentru arderea stoechiometrică, dar mai mare 22.
Principalii parametri care definesc aceste tehnologiile de ardere sunt:
- modul de “fragmentare” a combustibilului (amestec turbulent - pentru gaze, pulverizare - pentru
comb. lichid, tăiere, sfărâmare, concasare sau măcinare- pentru comb. solizi);
- coeficientul “optim” de exces de aer, în raport cu necesarul pentru ardere stoechiometrică;
- forma flăcării, modul de asigurare a timpului de remanenŃă a combustibilului în flacără;
- modul de evacuare a produselor de ardere (în special a celor solide).

18
aceasta permite reducerea până la anulare a necesarului de combustibil suport pentru ardere;
19
pe această cale se intensifică shimbul de masă şi căldură;
20
în sensul că în g.a. nu trebuie să existe gaze combustibile, cum ar fi CO;
21
în produsele de ardere să nu existe vapori, picături de lichid sau particule solide (zgură şi cenuşă în focar,
praf în g.a.) de substanŃe combustibile care fie nu au participat la ardere fie au rezultat din ardere
incompletă (cocs - la arderea imperfectă a păcurii);
22
reducerea debitului de aer micşorează pierderile prin căldura sensibilă a gazelor de ardere, dar o scădere
excesivă poate să ducă la ardere incompletă.
13
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Exemple de tehnologii de ardere

Aer sec. Aer sec. Comb.

Comb.
Cenuşă

Aer secundar

Zgura
Aer
Aer primar

Arderea pe grătar a combustibililor solizi cu Arderea în pat fluidizat a combustibililor


granulaŃie mare sau medie. Necesită un solizi de granulaŃie mică. MenŃinerea în
coeficient mare de exces de aer, realizat prin sustentaŃie se realizează prin introducerea
introducerea aerului în trepte (aer “primar” - aerului pe la partea inferioară, viteza mare
pe sub grătar şi aer secundar – pe lângă grătar de curgere şi dimensiunile mai mici ale
şi/sau pe deasupra acestuia). Zgura se granulelor. Timpul de remanenŃă în strat este
evacuează de la partea inferioară a grătarului, mare, coeficientul de exces de aer e mai mic
sau chiar de sub grătar. Timpul de remanenŃă decât la arderea pe grătar şi nearsele scad.
pe grătar este bun, totuşi apar nearse în zgură. Evacuarea cenuşei se face din stratul de la
Se foloseşte la cazane mici şi cel mult medii şi la suprafaŃă. Se poate folosi la cazane medii şi
incineratoare de deşeuri. Temperaturile reduse mari, dar nu foarte mari. Temperatura de
de ardere coboară producŃia de NOx. Pentru ardere rămâne coborâtă. Este considerată o
combustibilii inferiori se poate folosi si un tehnologie curată ecologic. Permite folosirea
combustibil suport. unor adaosuri pentru desulfurare.

Comb. Comb.

Zgură,
Cenuşă
Arderea turbionară a combustibililor solizi sub Arderea pulverizată a combustibililor gazoşi şi
formă de praf se foloseşte la cazane mari şi lichizi. Se poate folosi la diverse mărimi de
foarte mari. Permite valori coborâte ale cazane. Permite valori coborâte ale αexces aer,
excesului de aer, în condiŃiile unui procent mic cu nearse foarte mici. Timpul de remanenŃă nu
de nearse. Forma turbionară a flăcării asigură pune probleme speciale. Pentru comb. lichizi
timpul de remanenŃă, iar măcinarea fină necesită pulverizare fină pe cale mecanică
măreşte suprafaŃa de contact între particule şi (presiune, cupă rotativă) sau gazodinamică (cu
comburant. abur).

14
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

InfluenŃa tehnologiilor de ardere asupra emisiilor de noxe.

 Aditivarea combustibililor lichizi grei se face în dublu scop:


 Fluidizarea păcurii pentru îmbunătăŃirea manipulării şi arderii
 ReŃinerea SO2 în focar şi transformarea sa într-un produs solid netoxic.

În primul caz efectul ecologic se datorează îmbunătăŃirii arderii şi a randamentului cazanului,


precum şi reducerii nearselor chimice şi mecanice.
În al doilea caz se folosesc aditivi cu MgO în stare de pulbere fină, menŃinută în suspensie. În focar
au loc reacŃiile:

MgO + SO2 ⇒ MgSO3 (sulfit de magneziu)


MgO + SO3 ⇒ MgSO4 (sulfat de magneziu).

Coeficientul de reŃinere realizat este limitat şi nu creşte semnificativ la mărirea cantităŃii de aditivi.
ConcentraŃia aditivului în păcură trebuie corelată cu conŃinutul de sulf al acestuia, datorită
creşterii cheltuielilor cu conŃinutul de aditivi. Cota de reŃinere a SO2 şi SO3 prin reacŃie cu MgO în
focar este de circa 30÷35 %.

 Principala metodă de reŃinere a SO2 şi SO3 în focare cu ardere în pat fluidizat este
amestecarea cărbunelui în concasor cu particule de calcar CaCO3. La temperatura din focar
CaCO3 se descompune
CaCO3 ⇒ CaO + CO2, iar CaO reacŃionează cu SO2 şi SO3:
CaO + SO2 ⇒ CaSO3 (reŃinerea SO2 în sulfitul de Calciu)
CaO + SO3 ⇒ CaSO4 (reŃinerea SO3 în sulfatul de Calciu)
⇒ reŃinerea SO2 în focar şi transformarea sa într-un produs solid netoxic.
Arderea în pat fluidizat face ca particulele de cărbune să rămână un timp îndelungat în zona de
temperatură mare, mărind probabilitatea de reacŃie între CaO şi gaze.
Coeficientul de reŃinere în focar a SO2 şi SO3 atinge uzual valori de 40÷50 %. Cea mai mare parte
din sulfat şi sulfit rămâne sub formă de cenuşă reŃinută în focar, iar partea de cenuşă zburătoare se
poate reŃine uşor în electrofiltru datorită creşterii granulaŃiei acesteia (la măsurile terŃiare).

Coeficientul de reŃinere a substanŃelor solide anorganice în focarele cu ardere în pat fluidizat este
mult mai bun ca la arderea turbionară, deoarece:
- dimensiunile medii ale particulelor sunt mai mari;
- viteza gazelor de ardere la partea superioară a stratului fluidizat este mai mică decât în
flacăra turbionară (timp mai mare de staŃionare).

Arderea cărbunelui în pat fluidizat contribuie la reducerea noxelor şi prin îmbunătăŃirea arderii, a
randamentului cazanului, precum şi prin reducerea nearselor chimice şi mecanice.

 Măsuri pentru reducerea emisiilor de noxe la arderea pulverizată a cărbunelui.


ReŃinerea SO2 şi SO3 în focar se realizează asemănător cu procedeul de la arderea în pat fluidizat.
Calcarul preconcasat se introduce odată cu cărbunele în mori, unde este uscat şi măcinat până la o
granulaŃie foarte fină. ReacŃiile din focar sunt de acelaşi tip. Spre deosebire de arderea în pat
fluidizat:
- timpul de staŃionare în focar este mai mic (reduce probabilitatea de reacŃie: ca urmare
coeficientul de reducere a SO2 şi SO3 scade la valori sub 25 %.
- granulaŃia CaSO3 şi CaSO4 rezultată din reacŃii este mult mai fină, iar viteza de circulaŃie a
gazelor este mare.
Pe ansamblu se măreşte antrenarea pulberii solide, odată cu cenuşa zburătoare, iar reŃinerea
propriu-zisă se va face la electrofiltru.

15
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

 Reducerea producŃiei de NOx în focar (în raport cu arderea turbionară) la arderea în pat
fluidizat.
Azotul ce se transformă în NOx poate proveni din componenŃa organică a combustibililor solizi sau
din aer. Pentru oxidarea azotului trebuie să se îndeplinească simultan două condiŃii:
• Atmosferă bogată în Oxigen
• Temperatură ridicată de lucru.

Tehnologia de ardere în pat fluidizat asigură un exces redus de aer, în condiŃiile unei temperaturi
mai mici în zona de combustie decât la arderea pulverizată, fapt ce scade sensibil producŃia de
NOx.

Intensificarea arderii a fost o direcŃie de creştere a temperaturii, de intensificare a transferului de


căldură şi de reducere a consumului de metal, cu efecte pozitive d.p.d.v. al cazanului, dar cu efecte
negative asupra producŃiei de NOx.

Avantajul arderii în pat fluidizat în raport cu arderea turbionară a cărbunelui este dat de
reducerea temperaturii în focar prin răcirea patului fluidizat prin Ńevi imersate în acesta, producŃia
de NOx scăzând de 3÷5 ori.

 Arderea turbionară cu reŃinerea zgurii în stare lichidă ca metodă de creştere a coeficientului de


reŃinere în cazan a substanŃelor solide anorganice.

Pentru cărbuni cu Hi (putere calorifică) suficient de mare temperatura din focar poate să
depăşească temperatura de înmuiere a zgurii şi cenuşii şi chiar temperatura de topire a acesteia.

În stare lichidă fenomenele de antrenare sunt mai mici iar fenomenul de adeziune contribuie la
aglomerarea picăturilor mari şi la depunerea lor pe pereŃi. Drenarea zgurii topite se face
gravitaŃional. Evacuarea lichidă măreşte coeficientul de reŃinere în focar. Dezavantajul constă în
necesitatea realizării unui focar separat nerăcit în care temperatura să fie cât mai apropiată de cea
teoretică de ardere, în caz contrar temperatura scade ca urmare a radiaŃiei spre pereŃii cu Ńevi
ecran şi nu se poate atinge temperatura de topire a zgurei. Dacă într-un focar clasic se atinge
temperatura de topire a zgurei aceasta ajunge să curgă peste Ńevile din pâlnia focarului şi să se
întărească provocând distrugeri sau blocări de circulaŃie.

Folosirea unui focar separat de înaltă temperatură are câteva dezavantaje funcŃionale şi
constructive:
- faptul că focarul este nerăcit impune ca cea mai mare parte a cazanului să se dezvolte în
mod convectiv;
- pereŃii focarului trebuie realizaŃi din materiale refractare care să reziste la temperatura de
topire a cenuşii, să nu corodeze la curgerea zgurii peste pereŃi şi să ofere o izolaŃie termică
bună.

Dezavantajul ecologic este datorat creşterii producŃiei de NOx termic deoarece temperatura de
topire a zgurii este comparabilă cu cea de oxidare a azotului.

 Arderea cu trepte de aer

Procedeul se aplică la nivelul focarului. Reducerea NOx prin introducerea aerului în etape se
bazează pe crearea a două zone distincte de ardere în focar: o zonă primară, cu lipsă de oxigen şi o
zonă secundară cu exces de oxigen pentru a asigura arderea completă a combustibilului.

16
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Această metodă reduce cantitatea de oxigen din prima zonă de ardere la 70 – 90 % din necesar.
Arderea substoechiometrică suprimă conversia azotului din aer în NOx. Este redusă de asemenea
formarea de NOx termic. În cea de a doua zonă arderea devine completă prin introducerea restului
de aer necesar. Temperatura joasă din a doua zonă de ardere limitează de asemeni producŃia de
NOx termic.

gaze de ardere

Zona II
λ>1
t ↓

aer
Zona I
λ<1
combustibil t ↑

aer
Principiul de aplicare a arderii cu trepte de aer

Există două mari dezavantaje dacă procedeul nu este corect aplicat: formarea de monoxid de
carbon şi arderea incompletă a carbonului.

 Arderea cu trepte de combustibil şi comburant (aer) se bazează pe realizarea unui zone


intermediare, cu exces de combustibil, în care NOx-ul, deja format în urma arderii, să se reducă la
azot molecular. Mediul reducător se realizează cu ajutorul radicalilor de hidrocarburi proveniŃi
din descompunerea combustibilului. Prin urmare, combustibilul trebuie introdus în două trepte, cea
de-a doua treaptă având rolul de a forma mediul reducător pentru NOx-ul format anterior. Pentru a
limita formarea de NOx şi în prima zonă de injecŃie a combustibilului, excesul de aer va fi mai mic
decât cel necesar arderii complete. Pentru a oxida combustibilul nears, rămas din prima zonă de
injecŃie, precum şi pe cel introdus în cea de-a doua zonă, este necesară existenŃa unei a treia zone
în care să se introducă aerul necesar pentru arderea completă a combustibilului. Astfel, zona de
reducere a NOx-ului devine o zonă intermediară.

Cele trei zone formate, prin aplicarea procedeului de ardere cu trepte de combustibil şi comburant
(aer), se remarcă prin următoarele:

I. În prima zonă se arde combustibil într-un mediu uşor oxidant. Cantitatea de combustibil injectat
în această zonă dezvoltă prin ardere circa (80 ÷ 85) % din puterea termică totală. În urma
arderii rezultă NOx. Cantitatea de NOx formată este cu atât mai mică cu cât ponderea puterii
termice dezvoltate prin ardere este mai mică faŃă de puterea termică totală. Pentru a reduce
formarea de NOx se introduce un exces de aer mai mic decât cel necesar pentru arderea
completă a combustibilului. Aceasta face ca, la ieşirea din această zonă, să existe o cotă mică de
combustibil nears. Cu cât excesul de aer este mai mare decât cel stoechiometric, cu atât
cantitatea de NOx rezultată în urma arderii este mai mare. Arzătoarele folosite pot fi obişnuite
sau cu NOx redus. Prin folosirea arzătoarelor cu NOx redus se combină, practic, două măsuri
primare de reducere a NOx. În principiu, orice tip de combustibil fosil poate fi ars prin acest
procedeu.

17
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

gaze de
ardere
Zona III
λ3 > 1
aer Mediu oxidant (t ↓)

Zona II
λ2 <1 (≈ 0,9)
combustibil Mediu reducător
Zona I
combustibil λ1 ≈ 1,1
aer Mediu uşor oxidant

Arderea cu trepte de combustibil şi de comburant („reburning”)

II. La intrarea în cea de-a doua zonă se injectează doar combustibilul complementar, formându-se
o zonă cu exces de combustibil. Se creează astfel un uşor deficit de aer (de oxigen), ce dă naştere
la un mediu reducător. Aici, NOx-ul format în prima zonă se reduce, în prezenŃa radicalilor de
hidrocarburi, în compuşi ai azotului (HCN, NHx), iar apoi în azot. Pentru a diminua formarea de
NOx după prima zonă, ar fi bine ca la intrarea în cea de-a doua zonă combustibilul suplimentar
să nu conŃină azot (sau să fie cât mai puŃin). Chiar dacă reacŃiile elementare din zona de
reducere sunt foarte multe (peste 200), datorită faptului că sunt extrem de rapide timpul de
staŃionare a gazelor de ardere în această zonă depinde efectiv de viteza de amestec între acestea
şi combustibilul injectat. Cu cât această viteză este mai mare, cu atât timpul de staŃionare este
mai mic şi înălŃimea acestei zone scade. Prin urmare, combustibilul complementar ideal este
gazul natural. Chiar dacă preŃul gazului natural este ridicat, în comparaŃie cu păcura grea sau
cărbunele, totuşi, pe lângă faptul că respectă integral condiŃiile anterioare, acesta are şi alte
avantaje: nu conŃine sulf şi nici substanŃe anorganice. Mai mult, cantitatea de căldură dezvoltată
de combustibilul complementar reprezintă doar (15 ÷ 20) % din puterea termică totală. Păcura
uşoară este, de asemenea, de preferat în locul păcurii grele sau a cărbunelui.

III. La intrarea în cea de-a treia zonă se introduce restul de aer, astfel încât să se atingă excesul de
aer dorit. În această zonă se completează arderea hidrocarburilor nearse şi a CO. În prezenŃa
aerului, azotul rezidual (rămas din prima zonă) se poate transforma în NO. Chiar dacă în zona a
doua se reduce circa (70 ÷ 80) % din NOx-ul format în prima zonă, totuşi NO format în cea de-a
treia zonă scade rata generală de reducere a NOx, prin acest procedeu, la circa (50 ÷ 60) %.

Acest procedeu se poate aplica atât la generatoarele de abur noi, cât şi la cele retehnologizate.
În concluzie, arderea cu trepte de combustibil presupune împărŃirea procesului de ardere în trei
zone. NOx-ul format în prima zonă (de ardere principală), în care are loc o ardere obişnuită, este
redus la azot molecular în cea de-a doua zonă (de reducere a NOx), prin injecŃie de combustibil.
Arderea se finalizează în zona a treia (de completare a arderii), prin injectarea restului de aer
necesar arderii întregii cantităŃii de combustibil.

 Recircularea gazelor de ardere

Procedeul constă în recircularea în focar a unei părŃi din gazele arse evacuate din generatorul de
abur (vezi figura următoare). Efectul este reprezentat de diminuarea temperaturii şi reducerea
excesului de oxigen în focar. În consecinŃă se reduce emisia de NOx termic. Prelevarea gazelor de
ardere pentru recirculare se face în general după preîncălzitorul regenerativ de aer.

18
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Pentru o instalaŃie funcŃionând pe cărbune, NOx termic nu reprezintă decât o mică fracŃie din NOx
total. În consecinŃă, reducerea atinsă pentru centralele pe cărbune este de ordinul 5% şi de 20 - 50
% pentru centralele pe combustibil lichid sau pe gaz natural. Recircularea implică 10 – 12 % din
volumul total de gaze de ardere.

Focar

Preîncălzitor
800°C aer
Electrofiltru

Schema de recirculare a gazelor de ardere

 Arzătoare cu NOx redus


ConstrucŃia de arzătoare cu producŃie redusă de NOx în sisteme de ardere turbionară pulverizată
pentru combustibili gazoşi, lichizi şi solizi sub formă de praf.
Principiul general folosit pentru reducerea de NOx în ardere turbionară este evitarea
simultaneităŃii celor două condiŃii enunŃate anterior (temperatură ridicată şi conŃinut mare de
Oxigen), în sensul că:
- în nucleul flăcării unde temperatura este foarte ridicată atmosfera trebuie să fie uşor
reducătoare şi amestecul (conŃinutul de Oxigen) să fie sub stoechiometric;
- în zona periferică unde se termină arderea şi unde se realizează exces de Oxigen (pentru ardere
completă - ardere suprastoechiometrică) temperatura să fie mai mică decât cea de oxidare a
azotului (sub cea de formare a NOx termic).

A. Arzătoare cu trepte de aer


Procedeul este similar cu cel prezentat, mai sus, la arderea cu trepte de aer, fiind aplicat de data
aceasta la nivelul arzătorului. În acest proces aerul primar este amestecat cu cantitatea totală de
combustibil, rezultând o zonă cu exces de aer subunitar şi temperatură scăzută. Ambele au efecte
de inhibare a procesului de formare a oxizilor de azot. Urmează zone în care se introduce restul de
aer (aer secundar şi terŃiar) pentru completarea arderii.

B. Arzătoare cu trepte de combustibil


Această tehnică are drept scop să reducă oxizii de azot deja formaŃi, prin adăugarea unei cote din
combustibil în a doua fază de ardere. Introducerea în trepte a combustibilului este des utilizată în
aplicaŃiile cu gaze naturale.

În prima zonă a arzătorului este introdusă o cotă de combustibil împreună cu o parte din aerul de
ardere (flacăra primară). Această zonă se caracterizează printr-o temperatură relativ redusă a
flăcării, care inhibă producerea de NOx. În a doua zonă a arzătorului este introdus restul de
combustibil, în condiŃii de exces de aer scăzut (flacăra secundară). Este creată o atmosferă în care
oxizii de azot deja formaŃi pot fi reduşi. Finalizarea arderii se face într-o a treia etapă, în care se
introduce restul de aer.

Arderea în trepte de combustibil poate fi completată cu o recirculare internă a gazelor de ardere.


Prin injectarea unei cote de gaze de ardere în zona de combustie temperatura şi concentraŃia de
oxigen din flacără scad, rezultând o reducere a NOx.

19
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

C. Exemplu de arzător cu NOx redus

Aer secundar Arzător cu trepte de aer şi


Aer de transport + recircularea unei cote de gaze de
cărbune praf ardere (cu conŃinut de Oxigen mic
şi care să aibă rolul de a răcii
flacăra fără a mării aportul în
Oxigen).

Aer primar
Diferitele intrări de aer
(comburant) trebuie să creeze
straturi concentrice în raport cu
axul flăcării.

Perdea de separare;
g.a. recirculate.

Exemplu de arzător cu producŃie redusă de NOx - Arzător cu trepte de aer şi recircularea unei cote
de gaze de ardere

Exemplul din figura de mai sus, care se referă la un arzător de cărbune praf, foloseşte 4 canale
concentrice:
• Canalul central pentru aerul primar.
• Canalul inelar semicentral pentru aerul (gazele de ardere) de transport şi cărbunele praf.
• Canalul inelar semiexterior pentru realizarea unei perdele de separare şi răcire din gaze de
ardere recirculate, cu conŃinut redus de Oxigen şi temperatură mică.
• Canalul inelar exterior pentru aerul secundar.

ConstrucŃia concretă a arzătoarelor uscate cu conŃinut redus de NOx trebuie adaptată la tipul
combustibilului, sistemului de transport (pneumatic, antrenare cu gaze de ardere, aer) etc.

Pentru păcură reducerea producŃiei de NOx se mai poate realiza şi prin folosirea sistemelor de
pulverizare cu abur, sau prin pulverizarea amestecului păcură-apă. La temperatura ridicată din
focar, vaporii de apă se combină cu C din coxul păcurii şi degajă gaze combustibile care determină
apariŃia unei atmosfere reducătoare.
C + H2O ⇒ CO + H2
Folosirea emulsiei apă-păcură are în plus un efect pozitiv prin vaporizarea bruscă a apei.

 ConstrucŃia de arzătoare cu NOx redus, la ITG:


DificultăŃile menŃinerii concentraŃiei de NOx în limite acceptabile la ITG moderne provin din faptul
că:
- prin creşterea continuă a temperaturii în ciclu s-au atins şi chiar depăşit temperatura de
formare a NOx termic;
- camera de ardere este nerăcită sau slab răcită;
- încărcarea specifică în camera de ardere este foarte mare;
- coeficientul de exces de aer este foarte mare.

Primele sisteme cu NOx redus la camerele de ardere la ITG (indiferent dacă ele utilizează
combustibil gazos sau lichid) au fost de tip umed cu injecŃie de apă în nucleul flăcării. Dezvoltarea
procedeelor uscate pentru cazanele energetice au condus la aplicarea oxidării în trepte şi la
camerele de ardere ale ITG, în construcŃii de tip DLN (Dry Low NOx).

20
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

 Gazeificarea combustibililor inferiori ca metodă de reducere a impactului CTE asupra mediului


(măsură primară de reducere a noxelor de ardere)

Gazeificarea este un proces fizico-chimic ce are loc la temperatură ridicată şi controlată într-un
mediu substoechiometric d.p.d.v. al conŃinutului de oxigen şi bogat în vapori de apă. Scopul
gazeificării este obŃinerea unui combustibil gazos pornind de la combustibilul greu.

În urma gazeificării rezultă un amestec de gaze combustibile (CO, H2, CH4,) în care sulful se
regăseşte sub forma de hidrogen sulfurat (H2S), acesta putând fi îndepărtat cu uşurinŃă.

Aer sau O2
gaz de InstalaŃii gaz de gazogen
gazogen gazogen
cărbune reŃinere noxe curăŃat

abur zgură şi noxe


(H2O) cenuşă reŃinute

Schema simplificată a instalaŃiei de gazeificare

Exemple de reacŃii:
1
C+ O2 ⇒ CO
2
C + H2O ⇒ CO +H2

D.p.d.v. al schimburilor de energie cu exteriorul în cazul gazeificării apar atât reacŃii exoterme cât
şi endoterme. Pentru anclanşarea reacŃiei este nevoie de aport de căldură din exterior, după care
prin echilibrul dintre reacŃiile exoterme şi endoterme temperatura în reactorul de gazeificare poate
ajunge la valoarea optimizată pentru proces.

D.p.d.v. energetic:
- orice reactor de gazeificare este caracterizat printr-un randament subunitar şi are pierderi de
tipul celor de la cazan: radiaŃie, convecŃie, nearse chimic;
- în gazeificator se reŃin substanŃele provenite din partea anorganică a combustibilului; totuşi
există şi antrenări;
- dintre substanŃele organice, majoritatea trec în gazul de gazogen;

D.p.d.v. al tipurilor de procese de gazeificare se pot face clasificări după:


a) presiune: - sub presiune mare
- sub uşoară suprapresiune
b) comburantul folosit: - aer
- oxigen
c) procedeul folosit pentru a menŃine particulele de combustibil greu în fluxul de comburant şi apă:
- pe grătar fix
- pe grătare mobile
- în pat fluidizat
- în stare pulverizată

Calitatea gazului de gazogen depinde de compoziŃia elementară a combustibilului şi de tipul


procesului utilizat.

21
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

Principalele avantaje ecologice ale gazeificării sunt legate de:


1. posibilitatea folosirii gazului de gazogen în special când este produs la presiune mare în cadrul
unor tehnologii de conversie a energiei cu randamente bune, care reduc factorul de emisie pe
unitatea de energie utilă, de exemplu: ciclul combinat gaze-abur oferă randamente mari,
suficiente să compenseze pierderile reactorului de gazeificare.
2. simplificarea problemelor de reŃinere şi evacuare a produselor solide provenite din
componentele anorganice (zgură şi cenuşă); aceasta se datorează unor tehnologii de gazeificare
cu antrenare mică. Partea antrenată sub formă de cenuşă zburătoare în gazul de gazogen este
mai uşor de reŃinut dintr-un debit mai mic (în raport cu cel al gazelor de ardere) şi volum
specific mai mic (corespunzătoare presiunii de gazeificare mai înalte).
3. posibilitatea desulfurării mai eficiente şi mai ieftine în cazul gazului de gazogen decât în cazul
gazelor de ardere (vezi observaŃia de mai sus).

Temperatura de producere a gazului de gazogen este ridicată; acest lucru face dificilă filtrarea şi
desulfurarea. Pentru tratare gazul trebuie răcit până la temperaturi comparabile cu cele pe care le
au gazele de ardere la capătul rece al cazanului. Aceasta se poate realiza prin bucle de răcire-
reîncălzire, sau prin recuperarea căldurii din gazul de gazogen şi folosirea ei în ciclul cu abur.

TendinŃa modernă de integrare a gazeificării în ciclul termodinamic oferă avantaje energetice şi


ecologice deoarece:
- aburul folosit la gazeificare poate provenii din ciclul de conversie termodinamică;
- căldura recuperată de la gazeificator se poate folosi în ciclul termodinamic;
- impactul asupra mediului este mai mic decât la o centrală care arde direct cărbunele;
- eficienŃa economică a gazeificării este influenŃată de calitatea combustibilului care se
gazeifică; aceasta limitează folosirea ligniŃilor româneşti.

azot

instalaŃie de aer
preparare a
oxigenului abur

oxidant
ciclu combinat
preparare răcire gaz de filtrare gaz de gaze-abur fără
cărbune gazogen gazogen gazogen
cărbune gaz de postcombustie
abur gaz de gaz de
gazogen gazogen apă gazogen

InstalaŃie de gazeificare

Măsuri “secundare”, bazate pe tehnologii de reŃinere a noxelor de ardere.

Măsurile secundare se bazează pe reŃinerea noxelor din gazele de ardere înaintea evacuării lor în
mediu. Ele sunt specifice fiecărei componente ce trebuie reŃinută, iar cerinŃele legate de modul de
desfăşurare a procesului pot să aibă caracter contradictoriu. Acest ultim fapt influenŃează schema de
circulaŃie a gazelor de ardere la capătul rece al cazanului.

Filtrarea gazelor de ardere are ca scop reŃinerea cenuşii zburătoare.


După principiul de lucru filtrele de cenuşă pot fi:
- mecanice
- electrostatice (electrofiltrele).

22
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

 Filtrarea mecanică “umedă”


se bazează pe forŃele de adeziune şi se realizează trecând g.a. prin “perdele” de apă (şuviŃe sau
picături) sau pe lână pereŃi uzi cu cergere în film. Necesită cantităŃi mari de apă. În energetică se
foloseşte rar. Există soluŃii la care filtrarea pe alte principii se combină cu drenarea umedă.

 Filtrarea mecanică “uscată” se poate realiza:


A) în filtre “sac” sau
B) în filtre centrifugale.

A) Filtrele sac sunt realizate din Ńesături dese din material termorezistent având ochiurile mai mici
decât particulele. Coeficientul de reŃinere al filtrelor sac este foarte bun, cea ce le face obligatorii în
cazul unor substanŃe solide foarte periculoase.

Principalele dezavantaje:
- pierderea mare de presiune în procesul de filtrare trebuie compensată printr-o creştere
suplimentară de presiune în ventilatorul de gaze, mărind astfel consumul de energie al
serviciilor proprii;
- înfundarea filtrului măreşte pierderea de presiune în cursul funcŃionării şi necesită curăŃare
periodică;
- necesitatea prevederii unor filtre suplimentare aflate în curăŃire pe perioada în care celelalte
asigură filtrarea.

Toate aceste dezavantaje limitează extinderea acestor filtre pe scară largă. Ca urmare, deşi filtrele
sac au eficienŃă foarte bună de reŃinere, acestea se folosesc în special la separarea produselor cu
nocivitate mare (de exemplu la reŃinerea noxelor solide de la incinerarea unor deşeuri organice
radioactive).

B) Filtrele centrifugale (ciclon)


au un corp cilindric cu ax vertical cu intrarea gazelor de ardere ce
conŃin cenuşă zburătoare pe la partea superioară, pe direcŃie
tangenŃială. În mişcarea turbionară cenuşa se centrifughează. La
atingerea peretelui viteza particulelor scade şi cenuşa se colectează
în pâlnia tronconică de la partea inferioară. Gazele de ardere se
extrag central pe direcŃie verticală.

Pentru a compara mărimea forŃei centrifuge cu cea a forŃei


gravitaŃionale scriem tangenta unghiului dintre rezultantă şi
verticală şi ajungem la un raport de acceleraŃii, denumit criteriul
Froud, criteriu de similitudine care guvernează centrifugarea:
m ⋅ w2 w2
Fcentrifuga acceletatia _ centripeta w2
Froud = = R = R = =
G m⋅ g g acceletatia _ gravitationala R ⋅ g

Creşterea criteriului Froud se poate realiza prin:


• creşterea vitezei, soluŃie care intensifică depunerea, dar intensifică şi reantrenarea ⇒ existenŃa
unui optim al vitezei particulei pentru care eficienŃa de reŃinere este maximă. În plus, creşterea
vitezei intensifică eroziunea şi măreşte pierderile de presiune.
• scăderea razei (filtre multicilon); şi în acest caz cresc eroziunile şi pierderile de presiune, în plus
se majorează consumul de metal iniŃial (prin existenŃa mai multor filtre) şi consumul de metal pe
durata de viaŃă a instalaŃiei (datorită creşterii eroziunii filtrele se schimbă des).

Filtrul ciclon reŃine bine particulele de dimensiuni mari, dar nu permite reŃinerea de particule foarte
23
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

mici.
EficienŃa de reŃinere a cenuşii în filtrele ciclon este suficientă pentru cazane mici şi cel mult medii,
dar pierderile de presiune pe partea de gaze de ardere sunt încă mari.

 Filtrarea electrostatică a gazelor de ardere


este cea mai eficientă şi mai răspândită în energetică.

Tensiunile de alimentare sunt de ordinul 30÷70 kV, iar intensitatea câmpului electric depăşeşte
100 kV/m şi trebuie menŃinută la limita "conturnării" prin descărcare în gaze, fără scurtcircuitarea
_

sursei de c.c.23.

Filtrele electrostatice au corp prismatic cu


circulaŃie orizontală a gazelor de ardere,
prin mai multe “câmpuri” înseriate.

Câmpul electric este realizat între


electrozii:
♦ negativi, de ionizare, ce au forma unor
sârme sau benzi cu vârfuri (pentru
amplificarea efectului Corona) şi
♦ pozitivi, de depunere (realizaŃi sub
forma unor table verticale drepte sau
profilate).

Particulele solide atrase de “table” se


depun 24.

Drenarea se poate face:


 uscat (prin scuturare);
 umed (prin film de apă).

Elementul adimensional care determină eficienŃa de reŃinere este raportul între timpul mediu de
staŃionare a g.a. în E.F. şi timpul mediu de depunere a particulelor:
L
τ stationare wg .a. L wdepunere
Rτ = = = ⋅
τ depunere d d wg .a.
wdepunere

Creşterea acestui raport se poate realiza prin:


 mărirea lungimii filtrului: Lcâmp ∈ (4÷7) m; mărirea numărului de câmpuri: LEF = ncampuri ⋅ Lcamp ;
 scăderea distanŃei dintre electrozi: d ∈ (0,2÷ 0,3) m;
 creşterea wdepunere: wdepunere ∈ (0,1÷ 0,2) m/s;
 scăderea vitezei g.a.: wg.a. ∈ (1,5÷ 2,5) m/s.
Obs.: Pentru a creşte wdepunere, sisteme moderne utilizează tensiuni de alimentare [kV] cât mai mari.
Pentru a menŃine intensitatea câmpului electric [kV/m] la limita "conturnării", distanŃa dintre
electrozi „d” [m] va creşte cu tensiunea şi deci cu wdepunere.

23
În acest scop EF moderne utilizează surse de c.c. pulsatoriu de frecvenŃă audio (mai mare decât frecvenŃa
industrială), cu redresare prin dispozitive statice (tiristori), comandate pe fiecare semiperioadă în funcŃie de
tendinŃa de evoluŃie a curentului în semiperioada anterioară.
24
Forma tablelor trebuie să evite reantrenarea (vezi “buzunarele” din dreptul electrozilor de ionizare).
24
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.

L wdepunere
− ⋅
− Rτ d wg . a .
EficienŃa de reŃinere (kreŃinere): k retinere = 1 − e =1− e poate depăşi 99%.
Principalul avantaj energetic şi economic este dat de pierderea de presiune foarte mică (mult mai
mică ca la filtrele ciclon), fapt ce reduce consumul suplimentar de energie electrică al
ventilatoarelor de gaze.

EficienŃa electrofiltrului este foarte mare la particule de dimensiuni mici. Filtrarea electrostatică
permite eficienŃe foarte ridicate şi încadrarea concentraŃiei de cenuşă zburătoare în cele mai severe
norme ecologice.

25