Ce este psihoterapia sistemică de familie și cuplu?

Psihoterapia sistemică de familie și cuplu a început să se dezvolte, în Statele Unite ale

Americii, în anii ’ 50. Este un tip de psihoterapie care folosește ca metodă de lucru metafora
sistemului care spune că oamenii se află în relație de interdependență unii față de alții,
formând subsisteme și suprasisteme care respectă legile sistemului.

Acesta însemnă că psihoterapeutul specializat in aceasta abordare va căuta să explice cum

apar și cum se mențin problemele clienților și vor construi strategiile de intervenție
focalizându-se pe relațiile în care sunt prinși indivizii (perspectiva sistemică) nu numai pe
ceea ce simte sau gîndește individul (intrapsihic). Astfel, pentru o persoană care acuză o
stare de frică nedefinită, inexplicabilă (anxietate), un psihoterapeut sistemic nu este
interesat numai de ceea ce simte, ce ganduri are persoana care manifestă problema ci este
interesat și de relațiile in care este prinsă acea persoană și legătura dintre probleme (starea
de anxietate) și aceste relații.

Experiența arată că schimbarea relațiilor au efect asupra indivizilor. În cazul persoanei din
exemplu nostru, care manifestă teama nedefinită, schimbarea relațiilor cu persoanele
semnificative (de obicei familia) are efecte asupra stării interioare a individului putând
duce la dispariția starilor problematice. Pe baza acestor ipoteze un psihoterapeut sistemic
va fi interesat să acționeze pentru schimbarea relațiilor, invitând in terapie persoane
semnificative pentru ”pacientul identificat”, pentru cel care manifestă problemele. În cazul
in care nu se reușeșete aducerea in terapie a persoanelor semnificative se poate lucra
sistemic cu un singur individ (cel care poarta simptomul), ajutândul să își schimbe
percepția asupra relațiilor. O schimbare semnificativă la nivelul unui individ poate
influiența schimbarea în întreg sistemul.

Psihoterapia sistemică de familie și cuplu este o umbrelă generală pentru mai multe curente
de psihoterapie care au la bază metafora sistemică (se focalizează pe relații): terapia
structuralistă, strategică, transgenerațională, experențială de familie, cognitiv-
comportamentală sistemică, eriksoniană de familie, narativă, focalizată pe soluție,
colaborativă, dialogică etc.
Specialiști Institutului pentru cuplu și familie folosesc o abordare integrativă în care multe
din abordările menționate mai sus sunt unite în mod coerent în jurul metaforei sitemului.

În ce fel de probleme poate fi utilă terapia sistemică de familie și cuplu?

Acest tip de psihoterapie lucrează cu toate tipurile de probleme psihoemoționale și

relaționale cu care se confruntă oamenii:

fie că sunt etichetate cu formulări psihiatrice:

- anxietate,

- atacuri de panică,

- fobii,

- obsesii,

- depresie,

- conjugopatii,

- comportament deviant,

- tulburare de opoziție,

- disfuncții sexuale

- stres postraumatic

- adicții (alcool, droguri, jocuri)

- boli psihosomatice (alergii, astm, boli cutanate etc.) etc.

fie că sunt descrise în cuvinte obișnuite:

- lipsa de energie,

- lipsă de motivație,

- nemulțumirea maritală, conflicte in cuplu,

- conflicte intre parinți și copii,

- rezultate slabe la școală,

- reacția la pierderea cuiva drag,

- luarea deciziei pentru divorț,

- facilitarea unui divorț amiabil,

- recuperarea postdivorț,

- neînțelegeri în familie

- dificultăți de adaptare la locul de muncă

- dificultatea de a forma relații cu ceilalți (relații sociale sau de cuplu) etc.

De multe ori se fac confuzii determinate de numele acestei forme de terapie :”psihoterapia
sistemică familială şi de cuplu”. Astfel mulți cred că se referă doar la problemele apărute
in relațiile din familie și în cuplu, dar nu este așa. Individul face parte din sisteme
relaționale și problemele lui sunt în interdependență cu contextul familial și relațional.
Numele de psihoterapie de familie și cuplu se referă la fatul că problemele din familie și
de cuplu se rezolvă cu precădere de către acest tip de terapie și mai puțin de către
psihoterapia individuală.

Cum se derulează şedinţele ?

Durata şedinţelor poate fi de 50 min sau mai mult, frecvenţa poate fi săptămânală, o dată
la două săptămâni sau mai rar. Durata şi frecvenţa şedinţelor pot varia de la situaţie la
situaţie şi se stabilesc de către terapeut şi clienţi împreună. La şedinţe poate participa o
persoană singura sau două persoane sau mai mulţi membri ai familiei.

Cu ce ajută psihoterapia?

In momentul in care persoana prezintă una din problemele de mai sus pot găsi în cadrul
terapiei:
- sprijin din parte unei perasoane care in sfarsit ascultă și răspunde cu responsabilitate

- un context care să le permită să se opreasca si să analizeze evenimente dureroarse sau in

care a simtit emotii negative

- sa constientizeze anumite emotii, comportamente, ganduri, interactiuni pe care nu le

vedea pana acum

- sa experimenteze sau sa rexperimenteze evenimente care sa ii arate ca se poate comporta

si simti altfel, că lucrurile se pot schimba

- sa vada la el și la ceilalti anumite aspecte pe care pana atunci nu le vedea

- sa gaseasca resurse, motivatii pentru a porni o serie de proiecte care pana atunci erau
blocate

-sa se clarifice, să înțeleagă, să facă proiecte coerente de viitor.

- sa se accepte pe sine și pe ceilalti pentru a putea porni strategii eficiente de a schimba

comportamentele și interactiunile care ii deranjeaza

- sa poata trai emoțiile intr-un mod adecvat, fara sa se dea peste cap sau să se blocheze
intreg sistemul de relații.

- să poată să schimbe modul în care relaționează cu membrii familiei și cu alte persoane

din contextul social

- să găsescă modalități diferite de raportare la aceeaș situație.

- să se raporteze diferit la familia de origine (să rezolve vechile probleme, să ierte, să fie
iertat, să exonereze, să iasă emoțional din relația părințiloretc.)

-să schimbe perspectiva asupra propriei vieți și să își dea voie să valorizeze și evenimentele
uitate din propria viață care spun despre ei altceva decât povestea dominantă

- să găsească un specialist care să îi antreneze pentru a dobândi noi abilități și atitudini

folositoare în viață
- să găsescă un spațiu de dialog deschis în care să poată vorbi, să fie ascutat, să i se
răspundă, să reușescă să asculte din care să reiască aspecte noi în mod folositor pentru
clienți care să îi mobilizeze resursele.