Sunteți pe pagina 1din 3

Abordarea textului liric

1. Lectura textului
Lectura mută, lectura asistată de profesor ( se intervine atunci cȃnd lectura textului este
fadă, fără culoare, deoarece se pierde ȋn acest fel capacitatea de ȋnţelegere adecvată a
mesajului pe care textul dorește să-l transmită).
2. Descifrarea textului.
Exerciţii de sinonimie, antonimie, polisemantism, familie lexicală, cȃmpul lexical,
despărţirea ȋn silabe, accent, grupuri sonore.
3. Identificarea cuvântului –cheie .
Această etapă presupune să se solicite elevilor identificarea unui cuvȃnt existent sau
nu ȋn text care să definească poezia. Astfel se face primul pas către identificarea nucleului
ideatic al textului liric respectiv.
4. Identificarea temei poeziei.
Plecȃnd de la identificarea cuvȃntului-cheie se face trecerea către identificarea temei
poeziei. Identificarea corectă permite elevului să traseze cadrul ȋn care va construi
interpretarea textului și a modului ȋn care va face acest lucru.
5. Structurarea textului-destructurarea textului.
Această etapă presupune contactul direct cu textul, lecturarea vers cu vers și
inţelegerea semnificaţiilor acestora. Dat fiind că elevul la această vȃrstă este incapabil să
observe ceea ce se ascunde ca mesaj ȋn spatele cuvintelor, este nevoie ca profesorul să-l
conducă pe drumul către ȋnţelegerea semnificaţiilor textului. Acest mers ȋmpreună
presupune nu o ghidare autoritară din partea profesorului, ci o colaborare permanentă
care să-i dea voie elevului să-și asume propriile opinii, pe care să le ajusteze apoi ȋn
funcţie de observaţiile profesorului.
Căutarea și găsirea unor modalităţi de ȋnţelegere a textului ȋnseamnă că elevul poate să
treacă dincolo de aparenţa textului.
6. Identificarea figurilor de stil şi a imaginilor artistice ( explicare limbaj
artistic- sens figurat).
La contactul cu un text liric este bine să se revizuiască lista figurilor de stil cel mai
des intȃlnite, să se accentueze la nivel teoretic cu exemplificări pe text figurile de stil
care domină textul respectiv. Este necesar ca elevul să ȋnţeleagă conceptul de figură de
stil și rolul acestuia ȋn vieţuirea textului liric. Profesorul să explice elevului că
fundamentul textului liric este limbajul artistic, iar acesta există datorită combinării dintre
figurile de stil și imaginile artistice. Elevul trebuie ȋncurajat să caute propria interpretare a
semnificaţiei ȋntȃlnite ȋn text.
Se cere elevului să construiască mici fragmente lirice folosind una sau doua figuri de stil
prezente ȋn text, astfel ȋncȃt să-și asume și rolul de creator de text literar. Imaginile
artistice trebuie precizate și exemplificate, așa ȋncȃt elevul să le observe și să le precizeze
exact.
Este necesar să se lucreze la crearea unui anumit mod de exprimare/ limbaj atunci cȃnd
elevul interpretează figuri de stil și imagini artistice.
7. Identificarea mesajului textului.
Elevul trebuie să fie capabil să perceapă ceea ce transmite poezia. Textul liric
transmite stări sufletești și sentimente, mai puţin idei, elevul trebuie să simtă ȋnainte să
ȋnţeleagă.
Cȃnd se realizează o empatie cu textul se poate vorbi și de o ȋnţelegere a mesajului care
nu este decȃt o transpunere ȋn cuvinte și idei a stărilor și sentimentelor transmise.
Acceptȃnd ideea ca textul liric este o manifestare a stării de libertate ȋn forma pură,
profesorul să-i permită elevului să -și exprime fără teamă ceea ce el consideră că textul
transmite.
Atȃt timp cȃt starea sufletească este aceeași , felul ȋn care este transpusă ȋn cuvinte
contează mai puţin. Elevul și profesorul să ȋnţeleagă că nu există interpretare greșită a
mesajului unui text liric, ci doar o interpretare mai apropiată sau mai depărtată a ceea ce
dorește textul să transmită.
8. Semnificaţia titlului.
Ȋnţelegerea titlului este un punct de sprijin pentru elev ȋn ȋnţelegerea semnificaţiei
textului. In mod normal titlul reprezintă esenţa textului din perspectiva autorului.
9. Despre eul liric.
 eul liric/ eul poetic este o voce care comunică- prin textul poetic- idei, gȃnduri,
sentimente, este un alt chip al poetului ( transpus intr-o anumită ipostază: contemplativul,
meditativul, nostalgicul, observatorul, ȋndrăgostitul).
 Mărcile eului liric: verbe, pronume și adjective pronominale de persoana I
singular; verbe, pronume și adjective pronominale de persoana a II-a singular, verbe la
imperativ, substantive ȋn vocativ, interjecţii exclamative.
10. Elemente de prozodie.
 vers, strofa, rima, măsura, ritm.
 Versificaţie modernă ( mai mare libertate de exprimare/rapiditate ȋn exprimarea
sentimentelor sau oscilaţia trăirilor fiinţei poetice).

11. Despre descrierea artistică.


Descrierea folosită ȋn genul liric trebuie explicată elevului așa ȋncȃt să ȋnţeleagă că e
vorba despre o descriere a trăirilor, gȃndurilor și sentimentelor, realizată cu ajutorul unor
imagini cunoscute ȋndeobște sub numele de motive literare. Chiar și atunci cȃnd poezia
pare a descrie un tablou de natură, ȋn esenţă este vorba tot despre o descriere a trăirilor
scriitorului.
 Viziunea este subiectivă.
 Vizează stări emoţionale exprimate ȋntr-un limbaj marcat stilistic.
 Se realizează prin imagini artistice.
 Domină substantivele, adjectivele și verbele statice.
12. Despre liric ca receptare directă a trăirii poetice
Genul liric trebuie explicat elevului ca fiind modalitatea de exprimare artistică
menită a face legatura dintre ideea poetică și cititor, conferă acestuia libertate
cvasideplină ȋn a percepe și formula propriile idei despre text. Intre ceea ce se dorește a fi
transmis și ceea ce se percepe nu va fi niciodată o mare diferenţă, atȃt timp cȃt se ȋnţelege
că o creaţie lirică vehiculează nu idei și gȃnduri, ci trăiri și stări pe care mai apoi fiecare
cititor le ȋmbracă cu ideile pe care le consideăa adecvate ȋn a transpune mesajul perceput
ca atare.