Ca urmare a deschiderii fostului bloc estic la începutul anilor 1990, au avut loc o serie de Conferinte de Transport Pan-European, cu scopul de a identifica necesitatile de dezvoltare a infrastructurii de transport în Europa de Est, si a crea o strategie ce urma sa integreze sinergic toate retelele de transport din Europa largita.
În urma primei Conferinte de Transport Pan-European (Praga, 1991) s-a ajuns la
concluzia ca în rezolvarea problemelor de transport accentul trebuie pus pe o abordare având ca centrala ideea de coridor. În cadrul celei de-a doua conferinte (Creta, 1994) s-au definit noua coridoare de transport - asa numitele Coridoarele Helsinki sau Coridoare Pan-Europene. Acestea au fost recunoscute ca principalele artere de transport din Europa de Est, si s-a subînteles faptul ca investitiile în infrastructura de transport trebuie realizate prioritar de-a lungul acestor coridoare.
Ca urmare a lobby-ului facut de tarile balcanice pentru o conexiune mai buna între Europa de Vest si Balcani, la a treia conferinta (Helsinki, 1997) a fost adaugat un al zecelea coridor retelei, marind conectivitatea zonei balcanice.
De asemenea, la a treia conferinta au fost definite patru Zone de Transport Pan-European
ce acopera bazine maritime: zona Marii Negre, zona Barents - Euro Arctica, Marile Adriatica / Ionica si zona Mediterana.
Rolul celor zece coridoare este de a crea legaturi între Europa de Vest si Europa de Est, cât si între statele din Europa de Est. Fiecare coridor are o componenta rutiera si una feroviara, cu exceptia Coridorului VII, care este reprezentat de segmentul de Dunare în aval de Viena.
Coridoarele formeaza o retea ce se întinde de la vest (punct extrem: Nürnberg) la est
(punct extrem: Nijni Novgorod) si de la nord (punct extrem: Helsinki) la sud (punct extrem: Salonic). Reteaua formata de coridoarele pan-europene este prezentata în Figura de mai jos.
Coridoarele pot fi clasificate ca orientate aproximativ nord-sud (I, V, VI si IX) sau vest- est (II, III, IV, VII, VIII si, discutabil, X). Reteaua TEM a fost punctul de plecare în definirea Coridoarelor Helsinki, însa reteaua Coridoarelor Pan-Europene acestea acopera mai multe tari decât reteaua Autostrazii Trans-Europene.
Densitatea retelei variaza semnificativ, regiunile de vest si sud având o densitate mai mare decât cele de nord si est. Cea mai mare "pata alba" a retelei este formata din partea nordica a României si partea de sud-vest a Ucrainei. Aceasta zona este marginita de Coridorul V (la vest), Coridorul IX (la est), Coridorul III (la nord) si Coridorul IV (la sud).
Cele 10 coridoare pan-europene sunt prezentate in tabelul urmator.
Nord – Sud: Helsinki — Tallinn — Riga — Kaunas și Klaipėda — Varșovia și Gdańsk
I Ramura A: (Via/Rail Hanseatica) — Riga — Kaliningrad — Gdańsk Prin Marea Baltică (E67) — Helsinki — Varșovia. Est – Vest: Berlin — Poznań — Varșovia — Brest — Minsk — Smolensk — Moscova — Nijni II Novgorod III Bruxelles — Aachen — Köln — Dresden — Wrocław — Katowice — Cracovia — Lvov — Kiev Dresden / Nürnberg — Praga — Viena — Bratislava — Győr — Budapesta — Arad — IV București — Constanța / Craiova — Sofia — Salonic / Plovdiv — Istanbul Est – Vest: Veneția — Trieste / Koper — Ljubljana — Maribor — Budapesta — Ujhorod — Lvov — Kiev(lungimea 1600 km)
V Ramura A: Bratislava — Žilina — Košice — Ujhorod
Ramura B: Rijeka — Zagreb — Budapesta Ramura C: Ploče — Sarajevo — Osijek — Budapesta VI Nord – Sud: Gdańsk — Katowice — Žilina, ramura vestică Katowice — Brno (Dunăre) Nord-vest – Sud-est: Viena - Belgrad - Calarasi - Braila - Galati - Tulcea — lungimea VII 2300 km Durrës — Tirana — Skopje — Bitola — Sofia — Dimitrovgrad — Burgas — Varna (lungimea VIII 1300 km) Helsinki — Vîborg — Sankt-Petersburg — Pskov — Moscova — Kaliningrad — Kiev — Liubașevka / Rozdilna (Ucraina) — Chișinău — București — Dimitrovgrad — Alexandroupolis. Ramură de la Liubașevka / Rozdilna până la Odesa. (lungimea 3400 km) IX Ramura A: Helsinki — Sankt-Petersburg — Moscova Ramura B: Kaliningrad — Kiev Ramura C: Kaliningrad — Vilnius — Minsk Salzburg — Ljubljana — Zagreb — Belgrad — Niș — Skopje — Veles — Salonic
Ramura A: Graz — Maribor — Zagreb
X Ramura B: Budapesta — Novi Sad — Belgrad Ramura C: Niș — Sofia — Dimitrovgrad — Istanbul prin coridorul IV Ramura D: Veles — Prilep — Bitola — Florina — Igoumenitsa
