Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chişinău 2014
Alegerile şi dreptul electoral în Republica Moldova = Выборы и избирательное право в
Республике Молдова / Filiala din Chişinău, Inst. Intern. de Monitorizare a Dezvoltării Democraţiei,
Parlamentarismului şi Respectării Drepturilor Electorale ale cetăţenilor din statele-membre ale
Adunării Interparlamentare CSI. – Chişinău : Princeps, 2015. – 150 p.
Tit. paral.: lb. rom., rusă. – Pag. var. – Carte-valet (inversă). – 100 ex.
ISBN 978-9975-3037-1-2.
342.8:324(478)=135.1=161.1
A 36
Cuprinsul
Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
perspective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
concurenților electorali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
absenteismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
electorale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Republica Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
judecată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
diplomației parlamentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
PREFAŢĂ
Broşura de faţă cuprinde textele rapoartelor şi alocu-
ţiunilor prezentate la Conferinţa Internaţională ştiinţifi-
co-practică pe tema „Alegerile și dreptul electoral în Re-
publica Moldova”, desfăşurată la Chişinău pe data de 18
noiembrie 2014.
Conferinţa a fost pregătită de Filiala din Chişinău a In-
stitutului Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării De-
mocraţiei, Parlamentarismului şi Respectării Drepturilor
Electorale ale cetăţenilor din statele-membre ale Adunării
Interparlamentare a CSI, Institutul de Cercetări Juridice şi
Politice al Academiei de Știinţe a Moldovei şi Asociaţia So-
coiologilor şi Demografilor din Republica Moldova, cu par-
ticiparea Comisiei Electorale Centrale a Republicii Moldova.
La lucrările conferinţei au luat parte reprezentanţi ai
Parlamentului RM, directorul Institutului Internaţional de
Monitorizare a Dezvoltării Democraţiei, Parlamentarismu-
lui şi Respectării Drepturilor Electorale ale cetăţenilor state-
lor-membre ale Adunării Interparlamentare CSI (IIMDD AIP
CSI), experţi ai IIMDD AIP CSI, reprezentanţi ai partidelor
politice, societăţii civile, judecători, savanţi, cercetători şti-
inţifici, mass-media.
Obiectivele conferinţei s-au axat pe analiza dezvoltării
partidelor şi organizaţiilor social-politice, proceselor elec-
torale desfășurate în perioada 1990-2014, proceselor de
democratizare a societăţii, aspectelor sociale, socio-juridice
și juridico-penale ale democratizării sistemului politic, ten-
dințelor actuale ale stratificării politice, influenţei culturii în
sporirea activismului politic al populației, reflectării proce-
selor de democratizare în mass-media din Republica Mol-
dova și altele. În baza rezultatelor obținute în urma efectuă-
rii studiilor științifice și sociologice pe parcursul ultimilor 22
de ani și ale sondajului de opinii „Calitatea procesului elec-
toral în Republica Moldova: abordare sociologică”, efectuat
în perioada 1-10 noiembrie 2014 pe un eşantion de 1591 de
respondenţi din 72 de localităţi.
Sperăm că materialele acestei conferințe vor fi de folos
4 în activitatea colegilor noștri, a tinerilor cercetători, precum
și a tuturor celor ce se interesează de procesele electorale și
democratice care au loc în societatea noastră.
Eugeniu ȘTIRBU,
Director al Filialei din Chişinău a IIMDD AIP CSI
6
Alexandr STOIANOGLO,
Preşedintele Comisiei parlamentare Securitate,
Apărare şi Ordine Publică, Parlamentul RM
CUVÎNT DE SALUT
Bună ziua tuturor!
Vreau să-i salut pe toţi participanţii la conferinţă, precum şi pe oaspeţii noştri din
Federaţia Rusă, care reprezintă Institutul Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării De-
mocraţiei, Parlamentarismului şi Respectării Drepturilor Electorale ale cetățenilor din ţă-
rile-membre AIP CSI.
Conferinţa, care are ca temă alegerile, drepturile electorale şi procesele electorale, este
foarte actuală, şi asta nu numai din cauza că ne aflăm în ajunul alegerilor parlamentare.
Cunoaşteţi faptul că procesul electoral şi dreptul electoral sînt supuse unor schimbări di-
namice, deoarece se schimbă societatea în ansamblu, se schimbă clasa politică şi coaliţia
de guvernare.
Considerăm că, pe parcursul ultimilor ani, alegerile din ţara noastră au fost transparen-
te şi libere. În acest sens, am adoptat şi am ratificat mai multe convenţii internaţionale şi
am pus în aplicare diverse modele progresiste din experienţa altor ţări. Anume la Chişinău,
la 7 octombrie 2002, a fost adoptată convenţia cu privire la standardele alegerilor demo-
cratice, drepturilor şi libertăţilor electorale din ţările-membre ale CSI.
Cu toate acestea, ne confruntăm iar şi iar cu utilizarea resurselor administrative. Ne
confruntăm cu faptul că în procesul electoral sînt antrenate resursele publice ale statului,
precum şi reprezentanţii business-ului. Toate acestea reprezintă rezervele care urmează să
fie valorificate pentru a schimba nu numai legislaţia, ci şi practica de aplicare a legislaţiei,
deoarece de multe ori se întîmplă să adoptăm legi remarcabile, pe care, însă, nu le respec-
tăm.
Nu putem spune că actualul Parlament n-a făcut nimic pentru ajustarea legislaţiei
electorale. Vă amintiţi că au fost operate diverse modificări în legislaţia în vigoare, legate
de sporirea responsabilităţii pentru coruperea alegătorilor. De asemenea, a fost lansat un
proiect scandalos care viza trecerea la sistemul mixt de alegere a deputaţilor în Parlament.
Proiect care, de altfel, a fost votat în Parlament, dar într-un timp foarte scurt a fost anulat.
Sper că aceste probleme vor fi incluse pe ordinea de zi şi vor fi supuse analizei. 7
Este îmbucurător faptul că la evenimentul nostru participă nu numai politicieni, ci şi
oameni de ştiinţă, reprezentanţi ai societăţii civile şi judecători. Nu este un secret faptul că,
de multe ori, procedînd la operarea unor modificări în legislaţie, deputații nu fac decît să
resolve anumite probleme urgente. Oamenii de ştiinţă, însă, abordează aceste probleme
din punct de vedere conceptual, deoarece studiază nu numai experienţa deruilării proce-
selor electorale în ţara noastră, ci ţin cont şi de erorile şi realizările înregistrate în alte ţări.
Este bine că la întîlnirea noastră de astăzi participă reprezentanţii corpului judecăto-
resc, care au o mare responsabilitate şi contribuie plenar la realizarea dreptului electoral.
Uneori, ei trebuie să identifice soluţii pentru aplanarea unor conflicte foarte serioase, să
modeleze o anumită conduită judiciară, abordînd propunerile foarte inventive ale partici-
panţilor la procesul electoral.
Am certitudinea că formatul în care se desfăşoară conferinţa va permite să ne apro-
piem cît mai mult de soluţionarea problemelor abordate. Totodată, acesta ne va permite să
elaborăm o “foaie de parcurs” pentru ulterioara optimizare a legislaţiei. Aş vrea foarte mult
ca rezultatele conferinţei de astăzi să fie puse pe masa viitorilor parlamentari, inspirîndu-i
să introducă anumite corective în legislaţie şi să adopte standardele existente curent în
dreptul electoral şi în procesul electoral.
Vă urez să aveţi discuţii interesante şi utile.
8
Andrei BARANOV,
directorul Institutului Internaţional de Monitorizare a
Dezvoltării Democraţiei, Parlamentarismului şi Respectării
Drepturilor Electorale (IIMDD) al AIP a CSI
CUVÎNT DE SALUT
Bună ziua, stimaţi participanţi și oaspeţi ai conferinţei!
Mulţumim tuturor celor care au manifestat interes faţă de rezultatele activităţii comu-
ne a Filialei noastre din Chişinău, Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei
de Știinţe a Moldovei şi Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova.
Aceste cercetări au fost efectuate în ajunul alegerilor în Parlamentul Republicii Mol-
dova şi au ca scop informarea opiniei publice şi a politicienilor despre felul în care sînt
percepute alegerile de populaţia Moldovei.
De peste de 20 de ani, Adunarea Interparlamentară a CSI monitorizează alegerile pe
teritoriul Comunităţii. În aceşti ani a fost acumulată o experienţă bogată în domeniul
studierii proceselor electorale, ceea ce ne permite să tragem şi anumite concluzii. Prima
ar fi aceea că, în decurs de 20 de ani şi ceva, ţările noastre au străbătut acel drum al con-
solidării democraţiei, pe care ţările din aşa zisa democraţie tradiţională l-au parcurs în
mai bine de un secol. Actualmente, putem afirma fără rezerve că, din punct de vedere
al suportului juridic şi organizării tehnice, alegerile din ţările noastre sunt desfăşurate la
nivelul (sau chiar la un nivel superior) ţărilor dezvoltate. Dacă ne raportăm la asigura-
rea suportului organizaţional, constatăm că nu sîntem mai prejos de pionierii mişcării
electorale, iar în astfel de domenii ca, de exemplu, procesarea listelor electorale depăşim
multe standarde internaţionale. În ţările CSI au fost înregistrate succese remarcabile în
lupta cu furtul de voturi şi în asigurarea dreptului general şi egal la vot.
În ţările CSI a fost elaborat şi este utilizat un sistem calitativ de identificare a
alegătorilor în timpul votării, au fost legiferate regulile procedurale de identificare a
alegătorului, lista actelor necesare pentru identificarea alegătorului şi mecanismele
de neadmitere a votării repetate. Aceste realizări sînt extrem de importante, deoa-
rece anume ele fac să sporească încrederea electoratului faţă de alegeri. Pe de altă
parte, trebuie să conştientizăm că scrutinul este o simplă procedură, dar că acesta,
implicit, reflectă starea culturii politice în ţară.
Tradiţiile luptei politice, coabitarea unor partide politice stabile cu viziuni diferite se 9
formează pe parcursul unei perioade destul de îndelungate. Mai multe ţări din Europa
Occidentală au străbătut anevoie acest drum, confruntîndu-se cu probleme serioase şi
înfruntînd perioadele sumbre ale istoriei. Studiind experienţa lor în dezvoltarea sisteme-
lor de partid şi politice, ţările CSI trebuie să încerce să evite aceste probleme şi să obţină
rezultate pozitive în termeni mai restrînşi.
Şcolarizarea cetăţenilor în domeniul procesului politic, studierea opiniilor referitoare
la calitatea alegerilor şi a mecanismelor de funcţionare a sistemelor de partid şi politice
ne-ar permite să evităm anumite greşeli. În acest sens, este de remarcat activitatea filialelor
noastre din Baku, Erevan, Kiev, Chişinău şi Bişkek.
Noi studiem, generalizăm, acumulăm şi popularizăm experienţa pozitivă pe care o po-
sedă ţările noastre.
Sperăm că studiul prezentat astăzi va servi la soluţionarea mai multor probleme, deoa-
rece reflectă starea actuală a opiniei publice a cetăţenilor din Republica Moldova în privin-
ţa apropiatelor alegeri.
Vă mulţumesc mult!
10
Victor JUC,
dr. h. în ştiințe politice,
profesor cercetător, ICJP al AȘM
CUVÎNT DE SALUT
Stimați colegi!
Dați-mi voie, în primul rînd, să vă transmit sincere salutări, urări de bine şi de bună des-
făşurare a lucrărilor acestui simpozion ştiințific de anvergură din partea domnului doctor
habilitat Valeriu Cuşnir, directorul Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei
de Științe a Moldovei, care stă să vină şi avem speranța că ne va prezenta raportul pe care
l-a elaborat.
Cercetarea pe care am efectuat-o este importantă şi de actualitate. În primul rînd, re-
amintesc că articolul 38 din Constituție garantează tuturor cetățenilor dreptul activ de
a alege şi dreptul pasiv de a fi ales. În al doilea rînd, fiecare vot contează şi am văzut prin
exemplul scrutinului prezidențial din România că, printr-o mobilizare exemplară, pot fi
răsturnate unele rezultate, care erau considerate incontestabile. Experiența României din
ultimul timp denotă că a apărut o nouă valoare la care oamenii țin cu adevărat – dreptul
de a alege.
Cercetarea pe care am realizat-o demonstrează că, pe tot parcursul procesului elec-
toral, trebuie să fie asigurată onestitatea şi transparența. Tuturor concurenților electorali
trebuie să li se acorde posibilități egale pentru a-şi desfăşura campania. Tuturor alegătorilor
trebuie să li se creeze condiţii pentru a-şi exercita dreptul de vot, iar în final să nu se admită
ca rezultatele să fie furate; ele trebuie să reflecte stările de spirit existente în societate. Cred
că trebuie depăşită păguboasa idee cum că nu este important cine votează, important
este cine numără voturile. În Republica Moldova, după părerea noastră, s-a constituit o
democrație electorală care complementează democrația reprezentativă şi, în acest sens,
subiectul pe care l-am pus în valoare, pe care l-am supus cercetării, cred eu, ne va permite
să clarificăm anumite momente, iar obiectivele trasate vor fi atinse.
Mulțumesc!
11
Victor MOCANU,
dr. în sociologie, preşedintele ASDM
CUVÎNT DE SALUT
Stimați colegi, vă salut din partea conducerii Consiliului Național al Asociației
Sociologilor din Republica Moldova şi urez succes participanților la conferința noastră.
Este o conferință internațională, o conferință ştiințifică cu o conotație deosebită. Asta,
deoarece se desfăşoară anume în perioada campaniei electorale şi avem posibilitatea să
urmărim cu toții în mass-media dezbaterile, discuțiile care se desfăşoară pe marginea pro-
gramelor electorale. Aş dori ca noi, cei care sîntem prezenți aici, inclusiv reprezentanții
partidelor politice, ai Comisiei Electorale Centrale, sociologilor, politologilor, demografilor,
să nu urmăm exemplul păgubos al unor politicieni, ci să avem o discuție concretă în baza
cifrelor concrete, a faptelor concrete, a unor analize serioase, profunde, ştiințifice, ca, în
baza celor discutate astăzi, noi, organizatorii conferinței, să putem elabora anumite reco-
mandări, concluzii practice pe care le vom oferi organizațiilor cointeresate.
Eu reprezint Asociația Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova, care a fost
fondată în 1972, adică avem o istorie de 42 de ani, timp în care am reuşit să ne manifestăm
prin numeroase studii ştiințifice, inclusiv prin cercetări consacrate procesului electoral din
Republica Moldova. Cu această ocazie, aş vrea să mă adresez şi oaspeților, mai bine zis,
partenerilor noştrii din Federația Rusă:
Stimate Andrei Baranov, stimaţi experţi Alexei Carţov și Dmitri Barîșnicov,
noi, sociologii din Republica Moldova, sîntem recunoscători pentru posibilitatea
conlucrării cu Institutul d-stră prin intermediul Filialei din Chișinău și Asociaţiei
Sociologilor și Demografilor din Republica Moldova. Această colaborare va contribui
la dezvoltarea știinţei sociolgice, la conlucrarea mai avansată între sociologii din
Republica Moldova și Federaţia Rusă. Ne onorează mult prezenţa la conferinţă a
d-lui Andrei Baranov, directorul IIMDD AIP CSI, unul dintre cei mai buni specialiști in
domeniul monitorizării în spaţiul CSI.
Mult stimate domnule preşedinte Știrbu, odinioară, a fost stabilită o tradiție: la orice
12 simpozion ştiințific vă aducem în dar o monografie. Să ştiți că n-am încălcat tradiția, o
respectăm şi deja avem o monografie elaborată, care se află la tipografie – “Stratificarea
socială în Republica Moldova: abordare sociologică”.
Sper că discuțiile ne vor ajuta să elaborăm metodologii de cercetare şi materiale care
vor fi de folos Comisiei Electorale Centrale şi celor antrenați în procesul electoral.
Eugeniu ȘTIRBU,
Director al Filialei din Chişinău IIMDD AIP CSI
După cum știți, la începutul anului 1990 (în februarie-martie) a fost ales Sovietul Su-
prem al R.S.S. Moldova (de legislatura a XII-a), organ reprezentativ format din deputați
aleși pe circumscripții uninominale, care ulterior (la 23 mai 1991) a decis schimbarea denu-
mirii statului “R.S.S. Moldova” în “Republica Moldova” și, respectiv, a “Sovietului Suprem”
– în “Parlamentul Republicii Moldova”.
La 12 octombrie 1993, în scopul creării unui Parlament profesionist pe bază de pluri-
partidism, Parlamentul de legislatura a XII-a s-a autodizolvat, stabilind pentru data de 27
februarie 1994 alegeri anticipate în Parlament, în temeiul unei noi legi privind alegerea
15
legislativului.
Începind cu anul 1994, Parlamentul funcționează pe baza permanentă, calitatea de
deputat fiind incompatibilă cu exercitarea oricarei alte funcții retribuite, cu excepția activi-
tății didactice și științifice. Alegerile parlamentare din 27 februarie 1994 au fost organizate
în baza unei Legi special adoptate, iar ulterior reglementările privind alegerea organelor
puterii de stat și desfășurarea referendumurilor au fost concentrate într-un singur docu-
ment – Codul electoral, adoptat la 21 noiembrie 1997.
Numărul partidelor care și-au încheiat activitatea
în 1989-2014
Din noembrie 1997, Comisia Electorală Centrală activează ca organ permanent, înfiin-
țat pentru realizarea politicii electorale în scopul bunei desfășurări a alegerilor în limitele
Codului Electoral.
Conform legislației electorale, începînd cu anul 1994, alegerile parlamentare se desfă-
șoară în baza sistemului proporțional, întreg teritoriul țării constituind o circumscripție
electorală, în cadrul căreia sînt aleși cei 101 deputați. Alegerile se desfășoară în cel mult 3
luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent. Rezultatele
alegerilor parlamentare sînt confirmate de Curtea Constituțională a Republicii Moldova.
Și aici este necesar de menționat faptul că una dintre consecinţele luptei politice pen-
tru implementarea sistemului proporţional a fost adoptarea unui şir de acte normative ce
au accelerat procesul de dezvoltare a partidelor politice în Republica Moldova. Devenind
actori politici principali ai procesului electoral, conştientizînd responsabilitatea ce le revi-
ne, partidele politice moldoveneşti au înțeles (mai repede decît în alte state ex-sovietice,
membre ale CSI) oportunitatea constituirii unor organizaţii social-politice bine fundamen-
tate şi orientate ideologic.
Analizînd situația politică din Republica Moldova, am obținut următoarele date:
16 Analizind activitatea participativă a cetățenilor în alegeri în majoritatea țarilor din Eu-
ropa, constatăm că aceasta este mult mai redusă decît în Moldova, mai ales, la alegerile
parlamentare. De altfel, este necesar să accentuăm faptul că în multe țări nu există prag de
participare. În Republica Moldova, după cum știți, teama politicenilor de a exclude pragul
de participare a provocat doar micșorarea acestuia:
– de la 50% + 1 – la 1/3 de alegători înscriși în listele electorale pentru alegerile par-
lamentare și referendumuri;
PNL
PSD
PPR
can
P. Republi-
P. Popular
(11)ere
Alte partide
Primari 6 4 2 – 4 – 4
Consilieri
raionali, 5 1 3 2 4 1 4
municipali
Consilieri
75 38 58 39 60 – 147
locali
PLDM
PDM
PL
PLR
PSRM
Renaștere
PAD
Indepenenți
Deputați 34 31 16 5 7 3 3 1 8
Primari 327 287 220 97 – 2 – – 69
Con-
silieri
raionali, 408 301 241 130 – 11 – 3 9
munici-
pali
Consili-
4 027 3 039 2 238 1 162 – 22 – 28 336
eri locali
23
Victor JUC,
dr. h. în ştiințe politice,
profesor cercetător, ICJP al AȘM
26
Victor MOCANU,
dr. în sociologie, preşedintele ASDM
CALITATEA PROCESULUI
ELECTORAL ȘI DIMINUAREA
ABSENTEISMULUI
Stimați colegi!
Studiul sociologic „Vox Populi – noiembrie 2014”, desfăşurat de Asociaţia Sociologilor
şi Demografilor din Republica Moldova, este dedicat cercetării factorilor sociali care con-
tribuie la sporirea calității procesului electoral şi diminuarea absenteismului electoral în
ţara noastră, precum şi influenței diferitor caracteristici social-demografice şi personale
asupra formării orientărilor sociale şi politice ale populației.
Cercetările de teren în cadrul sondajului de opinie cu genericul „Calitatea procesului
electoral în Republica Moldova: analiză sociologică” au fost efectuate în perioada 1-10 no-
iembrie 2014 pe un eşantion de 1591 de respondenţi din 72 localităţi, reprezentativ pentru
populaţia adultă a Republicii Moldova, exclusiv regiunea transnistreană, cu o eroare ma-
ximă de + 2,6%.
Permiteți-mi să vă prezint rezultatele studiului sociologic „Vox Populi – noiembrie
2014. Calitatea procesului electoral în Republica Moldova: analiză sociologică”, la care vor
fi anexate cîteva considerații de ordin general.
Factorii sociali determinanţi ai calităţii și corectitudinii alegerilor din Republica
Moldova
1. Factorii psihologici
• Doar fiecare al cincilea respondent (20,2%) consideră că campania electorală pentru
alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 decurge fără încălcări. Mai mulți, 31,4%, au o
părere opusă, iar circa o jumătate din cei chestionaţi (48,5%) nu s-a putut expune în acest
sens, deoarece nu urmăresc campania electorală şi dezbaterile la acest subiect.
• Circa ¼ dintre respondenţi au afirmat că rezultatele alegerilor parlamentare din 28 noiem-
brie 2010 din localitatea lor au fost legitime, 29 la sută împărtăşesc această opinie doar într-o 27
anumită măsură. În acelaşi timp, fiecare al zecelea intervievat nu este de acord, iar 3 la sută cate-
goric nu sunt de acord cu această opinie. De asemenea, există un grup mare de cetățeni (31%)
care s-a arătat indiferent faţă de rezultatele scrutinului parlamentar din 28 noiembrie 2010.
• În continuare, cetățenii au fost rugați să aducă probe care ar dovedi că alegerile din lo-
calitatea lor au fost sau nu au fost legitime. Astfel, cei care le consideră legitime au motivat
prin următoarele: 34,7% sunt de părere că oamenilor le-a fost permis să voteze liber, fără
intimidări; 27,3% motivează afirmaţia prin prezența în timpul alegerilor a observatorilor
electorali, 22,7% – că, în genere, nu au existat fraude electorale, 16,1% – că a fost asigurată
securitatea alegerilor, 14,9% – că au cîștigat partidele care au meritat, 12,1% – că procedu-
rile electorale au fost clare, 11,9% – că partidul favorit a luat numărul necesar de voturi,
11,3% – că secțiile de vot au fost accesate ușor, 10,2% – că procesul de vot a fost desfășurat
conform legii. 13,5 la sută din cei intervievaţi nu au fost în stare să dea explicații plauzibile
la tema abordată.
• La rîndul lor, cei care consideră că alegerile din localitatea lor nu au fost legitime expli-
că această opinie prin următoarele: 8,7% – că au cîștigat partidele care nu au meritat încre-
derea poporului; 8,0% – că politicienii au comis acte de corupție și au cumpărat voturile;
7,6% – că au existat fraude electorale; 5,7% – că nu au existat candidați merituoşi pentru
care ar vota; 5,3% – că oamenilor nu le-a fost permis să voteze liber, au fost intimidări; 4,8%
– că nu a fost asigurată securitatea alegerilor; 4,7% – că partidul lor favorit nu a acumulat
numărul necesar de voturi; 4,0% – că observatorii electorali nu au fost prezenți; 2,6% – că
procedurile electorale au fost neclare; 2,0% – că procesul de vot nu a fost desfășurat con-
form legii; 0,9% – că secțiile de vot nu au fost accesate ușor. 17, 7% dintre respondenți nu
s-au putut pronunța clar pe marginea acestui subiect.
• 34 la sută dintre respondenţi consideră că fraudele electorale influenţează mult rezul-
tatul final al alegerilor, 31% – foarte mult, fiecare a șaptea persoană intervievată – puţin,
doar 2 la sută cred că fraudele electorale nu influenţează deloc rezultatul final al alegerilor.
18 % nu s-au putut pronunța în acest sens.
• Fiecare a cincia persoană chestionată consideră că în ziua votării se fraudează cel mai
mult alegerile. 18,4% sunt de părerea că se comit cel mai frecvent infracțiuni sau contra-
venții electorale cu mult timp înainte de ziua votării, în perioada preelectorală, 16,4% – în
timpul numărării voturilor, 16,0% – în perioada campaniei electorale și în procesul per-
fectării listelor alegătorilor, 7,1% – la etapa elaborării rapoartelor. Un grup important de
respondenți nu și-au format o opinie clară în acest sens.
• 2/3 dintre respondenți consideră că cetățenii care își vînd votul trebuie să fie trași la
răspundere (contravențională, penală), 16% sînt de părerea că ei nu trebuie pedepsiţi, iar
17 la sută n-au știut ce să răspundă la această întrebare importantă.
• 4 din 10 intervievați sînt de părerea că concurenții electorali care corup alegătorii
trebuie eliminaţi din cursa electorală şi traşi la răspundere penală, ¼ – că ei trebuie doar
eliminați din cursa electorală. Fiecare al cincilea consideră că ei trebuie trași la răspundere
penală și doar 2% sînt convinși că lor nu trebuie să le fie aplicată vreo pedeapsă, ei și așa
sunt bătuţi de soartă. 11 la sută nu știu ce sancțiuni trebuie aplicate persoanei sau concu-
renților electorali care corup alegătorii.
• În procesul cercetării, 2/3 dintre cei chestionaţi au relatat că mulţi alegători nu mani-
28 festă activism civic în lupta cu încălcările legislației, deoarece nu cunosc acţiunile de com-
batere a acestora; 61% – au menționat că fraudele electorale au loc sub influența actorilor
politici sau a instituțiilor de stat; 59% – că fraudele electorale sînt suficiente în unele ra-
ioane pentru a schimba rezultatele alegerilor; 48% – că în țară nu există mecanisme legale
clare care ar contracara fraudele electorale; 47% – că comisiile electorale locale deseori
lucrează neprofesional, comit încălcări ale procedurilor de vot; 46% – că pe parcursul cam-
paniei electorale nu se efectuează controlul respectării legislației electorale.
• 3/4 din populație consideră că motivul principal al comiterii fraudelor electorale este
dorința concurenților electorali de a obține puterea sau de a se menține la putere cu orice
preţ; 1/3 optează pentru reducerea influenței forțelor din opoziție și diminuarea posibili-
tăților acestora de a accede la putere; 28% – pentru tăinuirea încălcărilor legislației comi-
se anterior în cadrul campaniei electorale, 27% – pentru dezvoltarea relațiilor în cadrul
structurilor de stat (inclusiv a relațiilor de corupție), 24% – pentru demonstrarea puterii și
consolidarea resurselor administrative (partidelor/grupurilor mari etc). Şi de această dată,
un număr important, 12 la sută, n-a fost în stare să se pronunţe în acest sens.
• 60 la sută dintre intervievați s-au dat cu părerea că principalii generatori ai fraudelor
electorale sînt partidele de guvernământ și doar 1/3 consideră că aceştia ar fi partidele de
opoziție. 29% menționează că generatorii principali ai fraudelor electorale ar fi personalul
electoral, 18% – alegătorii, 17% – sistemul judecătoresc, 16% – alte organe de stat, 14%
– elementele criminale, 10% – mass-media. Fiecare al şaselea cetăţean nu şi-a format o
opinie în problema dată.
• 2/3 dintre cetățeni consideră că votul lor poate influenţa mult sau foarte mult rezul-
tatul alegerilor și doar 1/3 sunt sceptici în acest sens.
• Mai puțin de 1/3 dintre persoanele chestionate (29%) sunt de părerea că în Republica
Moldova alegerile sunt libere şi corecte. Mai mulţi, 39 la sută, nu sunt de acord cu aceasta,
iar 32% n-au ştiut ce să răspundă.
2. Factorii mass-media
• Doar 4 din 10 intervievați consideră că populaţia Republicii Moldova are acces într-o
măsură mare la informaţie, 9 la sută – într-o măsură foarte mare. Totodată, 38% dintre
respondenți sînt de părerea că accesul este limitat, iar 4 la sută consideră că cetățenii n-au
acces la informaţie.
• Sursa cea mai importantă de informare a populaţiei este televiziunea – 88%, pe locul
doi se situează reţeaua Internet cu 47% , pe locul trei – radioul cu 35%. Urmează presa scri-
să – 32%, familia – 28%, prietenii şi vecinii – 24%, colegii de serviciu – 20%, zvonurile – 11%,
sondajele de opinie – 5% și biblioteca – 3%.
• Doar fiecare a cincia persoană chestionată consideră că mass-media oferă candidaţi-
lor posibilităţi egale de a-şi prezenta programele electorale. Circa o jumătate (47%) crede
că unii candidaţi sînt favorizaţi, 1/3 – nu ştie, deoarece nu urmărește electorala.
3. Factorii culturali
• 42% dintre cetățeni decid înainte de campania electorală cu ce partid să voteze, fi-
ecare al treilea face o alegere în timpul campaniei electorale, iar 22 la sută își determină
alegerea cu doar cîteva zile înainte de ziua votării sau chiar în acea zi.
• Informaţia privind procedura de votare este destul de bine cunoscută de alegători,
63% din cei chestionaţi au răspuns afirmativ, 6% nu au fost informaţi, iar 27% au fost in-
formaţi insuficient. Numărul celor neinformaţi este cu mult mai mare printre cei care nu
29
au participat la alegeri, decât printre alegătorii activi. Este clar că absenteismul electoral,
pasivitatea socială este o urmare a neinstruirii cetăţenilor privind procedura de votare şi
importanţa, în ansamblu, a alegerilor în viaţa social-politică a ţării.
• Sondajul a demonstrat că, în cazul în care alegerile s-ar desfăşura în prima duminică
(care urmează după sondaj), cu siguranţă ar merge la votare 59% din respondenţi; probabil,
se vor prezenta – 20%; nu se vor prezenta – 12%; sînt siguri că nu vor merge la scrutin 3%;
nu s-au determinat 6% din cei chestionaţi. Aceste date reflectă tendinţa de participare,
destul de mică, la alegerile în organele puterii.
• Analizînd cele expuse mai sus, vom menţiona că marea majoritate a respondenţilor
(78%) sesizează semnificaţia participării cetăţenilor ţării noastre la alegerile parlamentare
din 30 noiembrie 2014 și doar 5 la sută nu s-au putut pronunța asupra acestui subiect de
mare actualitate pentru viitorul ţării noastre.
4. Factorii economici și calitatea vieţii
• Pentru 30% din populaţie veniturile disponibile nu sînt suficiente nici pentru strictul
necesar, iar 38% abia reuşesc să se descurce. Fiecare a cincia persoană consideră că veni-
turile sînt suficiente pentru un trai decent, dar nu le permit cumpărarea unor bunuri mai
scumpe. 10% din cei intervievați reuşesc să procure și unele bunuri costisitoare, dar cu anu-
mite sacrificii pe alte poziţii ale vieţii lor. Doar 2 la sută dintre respondenți își pot permite
să cumpere tot ce-şi doresc, fără a-și impune limite.
• Conform cercetării noastre, doar 4% din cei chestionați s-au autoidentificat cu grupul
social înalt (oameni bogați, care au de toate, fără restricții de consum), 43% – cu grupul
social mediu (oameni înstăriți, dar care nu-și permit achiziționarea obiectelor de lux), 27%
– cu grupul social mai aproape de mediu (oameni nu prea înstăriți, nevoiți să facă econo-
mii), 19% – cu grupul social care are un nivel de trai scăzut și se află la limita supravieţuirii,
7% – cu grupul social de oameni foarte săraci, care permanent duce lipsa celor necesare.
Aceste rezultate ne confirmă încă o dată faptul că, în lipsa unei clase de mijloc înstărite,
societatea moldovenească rămîne a fi una instabilă.
• 38% dintre respondenţi susţin că viaţa oamenilor din localitatea lor a devenit mai
proastă comparativ cu cea de acum un an, 8% o apreciază ca fiind mai bună, iar 54% n-au
sesizat nici un fel de schimbări.
• Circa 1/3 dintre respondenţi (32%) nu este în stare să răspundă dacă este sau nu
mulţumită de modul de viaţă. Prevalează acei care nu sunt satisfăcuţi de viaţa lor – 38% şi
doar fiecare a cincia persoană a notat că este mai mult sau mai puţin mulţumită de felul
cum trăieşte. Persoanele tinere instruite, cele cu o situaţie materială bună îşi apreciază mai
înalt nivelul de viaţă.
5. Factorul Proiecţii pe viitor
• Respondenţilor li s-a propus, de asemenea, o întrebare de pronostic cu privire la ca-
racterul modificărilor situaţiei economice a propriei familii peste un an de zile. Aproape
fiecare a treia persoană consideră că peste un an familia sa va trăi mai bine, 5% – mult mai
bine. 20% din cei chestionaţi sînt de părere că familiile lor o vor duce mai rău,16% – foarte
rău. Deşi mai mult de 1/5 dintre respondenţi (22 la sută) n-a fost în stare să răspundă clar
la întrebarea cum se va schimba viaţa familiilor lor peste un an, totuşi, în rîndul celor care
au răspuns cu certitudine se observă o parte impunătoare de persoane optimiste. Speran-
30 ţele pentru o viaţă mai bună a familiilor lor sunt proprii mai mult bărbaţilor, persoanelor
cu studii superioare, tinerilor şi, bineînţeles, celor a căror situaţie materială este bună deja
astăzi. Și, totuși, respondenţii nu sînt destul de coerenţi în gîndirea lor: o mare parte dintre
aceştia consideră că ţara se dezvoltă pe un făgaş greşit, dar speră la un viitor mai bun.
6. Factorii politici
• Mai mult de o jumătate dintre respondenţi (57%) consideră că evenimentele din in-
teriorul ţării se desfăşoară într-o direcţie incorectă, aproximativ fiecare a treia persoană
– într-o direcţie corectă, alte 15% – nu ştiu. O asemenea distribuire a răspunsurilor denotă
mai degrabă o atitudine negativă privind direcţia de dezvoltare pentru care pledează au-
torităţile Republicii Moldova.
• Rezultatele studiului ne demonstrează şi de această dată că interesul faţă de viaţa
politică în rîndul locuitorilor din ţară continuă să fie destul de scăzut. Doar 27% din cei
chestionaţi au menţionat că sînt interesaţi de politică, 7% – sînt foarte interesaţi, 47% – pu-
ţin se interesează de politică, iar alte 17% – nu se interesează deloc. Prin urmare, numărul
persoanelor care nu se interesează de politică este cu mult mai considerabil, decît al celor
interesaţi.
• Cercetarea a confirmat din nou nivelul scăzut de încredere a populaţiei în diferite
instituţii sociale şi politice. În biserică au încredere, într-o măsură mai mare sau mai mică,
62% din respondenţi (respectiv 29% şi 33%). Nu au încredere în lăcaşele sfinte 9% din cei
chestionaţi.
Pe locul doi la acest compartiment s-a plasat presa. Cred în cuvîntul scris 48% din cei
intervievaţi (6% au încredere totală şi 42% – într-o anumită măsură). Pe locul trei, conform
nivelului de încredere, se află primăria din localitatea natală. Au confirmat acest lucru
44% din respondenţi, dintre care 6% au încredere totală, iar ceilalţi 38% – într-o anumită
măsură.
Pe locul patru se află armata. Susţin acest deziderat 34% din respondenţi, dintre care
doar 5% au încredere totală, iar ceilalţi 29% – într-o anumită măsură.
28% din populaţie au încredere în Guvern, 27% – în organizaţiile internaţionale cu
sediul în RM și în organizaţiile neguvernamentale, 26% – în Comisia Electorală Centrală,
22% – în Parlamentul ţării și în poliţie, 19% – în sistemul bancar şi Preşedintele ţării.
Cea mai mică încredere a populaţiei le revine partidelor politice și sindicatelor (18%),
justiţiei (16%) şi patronatelor (14%). În contextul dat, vom sublinia că partidele politi-
ce şi justiţia inspiră încredere doar într-o anumită măsură – situaţie îngrijorătoare pentru
societatea moldovenească în prag de alegeri; totodată, aproape nimeni nu şi-a exprimat
încrederea totală în ele.
• În procesul cercetării, au fost identificate numele liderilor politici din ţară, cărora po-
pulaţia le acordă cea mai mare încredere. Unele rezultate sînt surprinzătoare. Întrebarea a
fost formulată tranşant, ca de fiecare dată. Cel mai mare număr de voturi a acumulat Vladi-
mir Voronin – 18,6%, Iurie Leancă – 17,4%, Marian Lupu – 11,5%, Vlad Filat și Renato Usatîi
– cîte 9,8%, Igor Dodon – 9,6%, Dorin Chirtoacă – 5,4%, Zinaida Greceanîi – 3,7%, după
care urmează Mihai Ghimpu – cu 2,3%, Alexandru Oleinic – 2,2%, Sergiu Mocanu – 1,6%.
Pentru alţi politicieni (Vlad Plahotniuc, Iurie Roşca, Nicolae Chirtoacă, Ion Hadîrcă, Nicolae
Timofti, Ruslan Popa, Vitalia Pavlicenco, Victor Şelin, Mihail Formuzal, Vasile Costiuc, Vasi-
le Tarlev, Vadim Mişin, Mihai Godea, Alexandru Tănase, Iurie Muntean, Valeriu Munteanu,
Grigore Petrenco, Gheorghe Sima ș.a.) au optat mai puţin de 1% din respondenţi. Cel mai
31
frecvent răspuns înregistrat la întrebarea privind credibilitatea politică a fost nu am încre-
dere în nimeni – 33,2% din respondenţi. E o situaţie gravă ce trebuie abordată cu multă
atenţie şi seriozitate de către politicienii noştri în preajma alegerilor parlamentare.
• Respondenţilor li s-a propus, de asemenea, să estimeze nivelul de încredere faţă de
politicienii de cel mai înalt rang, incluşi în lista din faţa lor. Nici unul dintre liderii politici
nu se bucură de încrederea majorităţii populaţiei. Evaluarea ne-a demonstrat că se bucură
de cea mai mare simpatie a alegătorilor prim-ministrul Republicii Moldova, Iurie Leancă,
cu 40% din respondenţi (respectiv 12% au încredere totală şi 28% – într-o anumită măsu-
ră). În preşedintele Partidului Comuniştilor, Vladimir Voronin, au încredere 35% (respectiv
13% şi 22%) din cei intervievaţi. În preşedintele Partidului Liberal Democrat, Vlad Filat, au
încredere, de asemenea, 35% (respectiv 6% şi 29%). Continuă să rămînă în top primarul
general al mun. Chişinău, Dorin Chirtoacă, cu 33% de voturi ale celor chestionaţi (9% au
încredere totală, 24% – într-o anumită măsură). Urmează preşedintele Partidului Demo-
crat, Marian Lupu, față de care şi-au exprimat încrederea 32% (respectiv 9% şi 23%) din
respondenţi. A apărut în acest clasament şi politicianul Renato Usatâi – au încredere în el
31% (respectiv 10% şi 21%) din cei intervievaţi. În preşedintele Partidului Socialiștilor, Igor
Dodon, au încredere 27% din cei intervievați (8% – încredere totală şi 19% – într-o anumită
măsură). În Zinaida Greceanîi au încredere 25% (respectiv 4% şi 21%) de respondenţi. În
raport cu preşedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, acest indicator constituie 23%
(5% – încredere totală şi 18% – într-o anumită măsură). Clasamentul încrederii politice
în ordinea descreşterii îl continuă Ion Hadârcă cu 19%, Nicolae Timofti – cu 17%, Nicolae
Chirtoacă – 15%, Mihai Godea – 14%, Sergiu Mocanu – 13%, Vlad Plahotniuc și Alexandru
Oleinic – cîte 12%, Vasile Tarlev și Vitalia Pavlicenco –cîte 10%, Vadim Mişin, Iurie Roşca și
Mihail Formuzal – cîte 9%, Victor Şelin – 8%, Ruslan Popa – 5%, Vasile Costiuc – 4%.
• Încrederea în partide. În ţară nu există nici un partid politic, care s-ar bucura de
încrederea majorităţii populaţiei. De cel mai înalt rating se bucură Partidul Comuniştilor
– 36% din respondenţi au confirmat acest lucru în sondaj. Indicatorul pentru celelalte par-
tide constituie: 33% pentru Partidul Liberal Democrat, 32% pentru Partidul Democrat, 26%
pentru Partidul „Patria”, 25% pentru Partidul Socialiştilor, 23% pentru Partidul Liberal, cîte
14% pentru Mişcarea Populară Antimafie, Partidul Liberal Reformator și Blocul Electoral
„Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”, cîte 13% din voturi au acumulat Partidul Popular
din Republica Moldova și Partidul Comunist Reformator din Moldova, 11% – Partidul Na-
ţional Liberal, 9% – Partidul Popular Creştin Democrat, 8% – Partidul Forţa Poporului, cîte
6% – Partidul Acţiunea Democratică, Partidul „Democraţia Acasă” și Partidul „Renaşterii”.
Celelalte partide au fost creditate sub 6% din voturile electorilor.
• O altă problemă care ar trebui să ne pună în gardă: dacă duminica ce urmează după
sondaj vor avea loc alegerile parlamentare, fiecare al zecelea respondent nu ştie cu cine să
voteze. Alte 4% nu au dat un răspuns concret. Pentru Partidul Comuniștilor din Republica
Moldova sînt gata să voteze 19,4% dintre persoanele intervievate, pentru Partidul Liberal
Democrat din Moldova – 15,1%, pentru Partidul Democrat din Moldova – 12,4%, pentru
Partidul Socialiştilor din Republica Moldova – 11,6%, pentru Partidul Patria – 8,1%, pen-
tru Partidul Liberal – 7,1%, pentru Mişcarea Populară Antimafie – 2,5%, pentru Partidul
Popular din Republica Moldova – 2,1%, pentru alt partid/bloc electoral – 6,2%, candidat
32 independent – 1,6%.
• Dintre respondenţii ce împărtăşesc anumite convingeri politice, cei mai mulţi au ple-
dat în favoarea Partidului Comuniştilor – 22,5%. Urmează, conform numărului de voturi
acumulate, Partidul Liberal Democrat din Moldova – cu 17,5%, Partidul Democrat din
Moldova – 14,4%, Partidul Socialiştilor din Republica Moldova – 13,5%. Partidul Patria –
9,4%, Partidul Liberal – 8,2%, Mişcarea Populară Antimafie – 2,9%, Partidul Popular din
Republica Moldova – 2,4%, alt partid/bloc electoral – 7,2%, candidat independent – 1,8%.
7. Factorii geopolitici
• Potrivit sondajului nostru, Republica Moldova are cele mai bune relaţii cu România și
Uniunea Europeană – cîte 82%, Ucraina – 72%, SUA – 68% şi Federația Rusă – 25%.
• Dacă duminica următoare ar avea loc un referendum privind aderarea Republicii Mol-
dova la NATO, doar 21% din respondenţi s-ar pronunţa pozitiv, 41% – împotrivă. Este mare
şi numărul celor care nu sesizează dacă este necesar ca Moldova să adere la NATO (26%).
Există, totodată, un grup de persoane care, în general, nu ştiu ce reprezintă NATO (4%).
• Referitor la opțiunile pentru Uniunea Europeană și Uniunea Vamală Rusia–Belarus–
Kazahstan, prevalează cele în favoarea Uniunii Vamale. Astfel, 41% din respondenţi optea-
ză pentru aceasta, iar 38% – pentru Uniunea Europeană.
Vă mulțumesc pentru atenție!
33
Vladimir BLAJCO,
dr. h. în sociologie,
col. șt. principal la Secţia de sociologie a ICJP al AȘM
Literatură:
1. Dările de seamă privind cercetările sociologice de monitorizare pe temele: “Calitatea
procesului electoral în Republica Moldova: analiză sociologică” și “Procesele democratice în
Republica Moldova: realități, tendințe, perspective”, a. 2014. Cercetările au fost făcute de Filiala
din Chișinău a IIMDD AIP CSI, ICJP al AȘM, ASDM.
2. Almond G., Verba C. Гражданская культура. Политические установки и демократия
пяти наций».//Антология политической мысли. М. 1977, т.2, с.451.
38
Petru RAILEAN,
dr. în drept
Bibliografie
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
12.08.1994, nr.1.
2. Codul jurisdicţiei constituţionale,nr. 502 din 16.06.1995. În: Monitorul Oficial nr. 53-54 din
28.09.1995.
3. Railean P. Esenţa şi importanţa activităţii jurisdicţionale în asigurarea legalităţii în statul de drept.
Teză de doctor în drept. Chişinău, 2014.
4. Urîtu Şt. Locul şi rolul concurenţilor electorali, al organelor electorale şi al instanţelor judecătoreşti
în asigurarea alegerilor libere şi corecte în Republica Moldova. În: Rolul instanţelor judecătoreşti în procesul
electoral din Republica Moldova, Materialele Conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice, 29 octombrie
2013, Chişinău. Chişinău: s. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografi a Centrală”), p. 40-45.
5. Novac S. Examinarea litigiilor electorale de către instanţele judecătoreşti. În:Rolul instanţelor judecă-
toreşti în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele Conferinţei internaţionale ştiinţifico-practi-
ce, 29 octombrie 2013, Chişinău. Chişinău: s. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografi a Centrală”), p. 46-54.
6. Волков В.П. Проблемы обеспечения конституционной законности избирательного процесса
в интересах укрепления российской государственности / В. П. Волков, О. В. Дамаскин. М.: РЦОИТ:
Крона, 2009. 262 p.
7. Ştirbu E. Rolul instanţelor judecătoreşti în procesul electoral din Republica Moldova. În: Rolul in-
stanţelor judecătoreşti în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele Conferinţei internaţionale
ştiinţifico-practice, 29 octombrie 2013, Chişinău. Chişinău: s. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografia Centrală).
1
– Railean P. Esenţa…
2
– Codul jurisdicţiei constituţionale.
3
– Constituţia Republicii Moldova.
4
– Urîtu Şt. Locul…
5
– Novac S. Examinarea litigiilor electorale…
6
– Novac S. Examinarea litigiilor electorale…
7
– Novac S. Examinarea litigiilor electorale…
8
– Волков В.П. Проблемы обеспечения…
9
43
– Волков В.П. Проблемы обеспечения…
10
– Волков В.П. Проблемы обеспечения…
11
– Ştirbu E. Rolul instanţelor judecătoreşti…
12
– Ştirbu E. Rolul instanţelor judecătoreşti…
Iurie CARAMAN
dr. în sociologie, ICJP al AŞM
PARTICULARITĂȚI ALE
CONSUMULUI CULTURAL
ÎN LOCALITĂȚILE URBANE DIN
REPUBLICA MOLDOVA
Din perspectivă socială, una dintre problemele urbane specifice secolului XX a con-
stituit-o atomizarea societății, exprimată prin crearea de cartiere ale anumitor fabrici şi
uzine, cu cămine, cantine, creşe muncitoreşti, care într-un fel sau altul orientau activitățile
populației pe interese private (viața de familie din propriile cămine, cumpărături omogene,
odihnă, turism, activități şi concursuri specifice anumitor unități economice şi desfăşurate
în instituțiile de cultură teritoriale). Pentru înțelegerea acestor procese putem invoca teo-
riile clasice, precum „lumile separate” şi „contactele secundare” ca relații specifice oraşului
ori „anonimitatea” şi „superficialitatea” identităților urbane[1].
Începutul sec. XXI introduce unele schimbări şi transformări în viața socioculturală a
comunităților urbane din Republica Moldova. În ultimele două decenii, construcția caselor
de locuit şi a edificiilor culturale nu se mai subordonează deciziilor statale şi unităților
economice (fabrici, uzine, asociații de producție), care de la finele anilor ’90 şi-au pierdut
ponderea în viața socio-economică a țării, ci unui grup de oligarhi, care dispun de capital-
uri financiare şi au putere decizională – unde, ce şi cum să construiască.
Stratificarea culturală devine tot mai importantă în stabilirea distincţiilor dintre indiv-
izi, pe măsură ce societatea trece de la modernitate la post-modernitate. Pentru studierea
stratificării socioculturale din Republica Moldova a fost realizat şi un studiu sociologic, în
care a fost antrenat un grup de experți, format din 119 persoane, ce activează în domeniile
învățămîntului şi culturii. Grupul de experți a fost compus din specialişti cu vechime în
muncă de la 15 ani şi mai mult, reprezentînd diverse nivele structurale – ministerele Cultu-
rii şi al Educației, direcțiile municipale Educație şi Cultură din Chişinău şi Bălți, universități,
44 biblioteci, muzee.
În pofida procesului de globalizare la care este supusă (cu toate consecințele de
rigoare), anume cultura oferă cheia înțelegerii modului de structurare a societății, iar di-
versitatea culturală rezultă în mod necesar din diversitatea structurilor sociale existente.
Cultura este un fenomen complex, dependent de baza societăţii din care face parte.
Această dependenţă are două aspecte fundamentale:
a) Cei care produc şi cei care consumă bunurile culturale sunt membri ai societăţii, fac
parte din diferite comunități (oraş, sat, naţie etc.) şi pături sociale şi, ca atare, participarea
lor la cultură – atît în calitate de producători, cît şi în calitate de consumatori de bunuri
culturale – este determinată de legile sociale;
b) Sistemul culturii este încorporat în cadrul unei reţele largi de relaţii cu alte sisteme ale
societăţii, între care: sistemul producţiei materiale (economic), sistemul conducerii sociale
(politic), sistemul comunicaţiei sociale şi sistemul reproducerii biologico-sociale (familia).
Ținînd cont de caracteristicile socioeconomice şi culturale ale comunităților urbane,
spre deosebire de cele rurale (ponderea capitalului economic şi financiar, densitatea popu-
lației, numărul agenților economici, numărul instituțiilor culturale şi de învățămînt, genuri-
le, formele şi frecvența activităților culturale, diversitatea modului de petrecere a timpului
liber), stratificarea socioculturală urbană este mult mai diversă ca ofertă şi posibilități.
Cultura de consum urbană, cu nişele sale ocupaționale şi de divertisment, create în
ultimele două decenii, provoacă un proces continuu de dezimplicare a locuitorilor oraşu-
lui, dezinteresul tot mai vădit al acestora față de problemele urbei, cum ar fi starea igieni-
co-sanitară, a mediului vegetal, a peisajului vizual luat în ansamblu.
Se cer menționate schimbările din ultimele decenii ale sec. XX ce țin de dezvoltarea
oraşelor din Republica Moldova – „zonificarea”, suburbanizarea, formarea şi crearea unor
activități speciale determinate de privatizări, evenimente specifice oraşului (propagandă
politică, mitinguri, reclamă a băuturilor, produselor alimentare şi farmaceutice, a tehnicii,
călătoriilor, turismului, zonelor de odihnă şi agreement).
O altă fațetă specifică comunităților urbane este prezența şi implicarea municipalității
– primării, direcții de cultură, sport, educație, companii manageriale, diverse firme şi or-
ganizații interesate în promovarea diverselor evenimente culturale – concerte publice în
“piața publică” cu diverse ocazii sărbătoreşti sau comerciale, săptămîni dedicate teatrului,
filmelor, culturii etniilor, constituirea zonelor pietonale şi de „agrement urban” în centrul
istoric, revitalizarea spațiilor verzi.
Alte aspecte ale urbiilor ar fi refacerea fațadelor clădirilor istorice şi reîmprospătarea
informației culturale despre locul şi ora manifestărilor culturale din muzee, cinematografe,
universități, librării, cafenele cu „istoria”/„cultura” oraşului – toate acestea reprezintă un
spectru al imaginii specifice oraşelor, care se înscrie în diversitatea şi multitudinea fațetelor
şi imaginilor culturale urbane.
În luna octombrie 2013, Secția Sociologie a ICJP al AȘM a efectuat în comunitățile
urbane din Republica Moldova studiul sociologic „Statusul şi rolul omului în societatea
contemporană”. Reieşind din spectrul componentelor socioeconomic şi cultural existente
în aceste comunități şi a rezultatelor empirice ale cercetării date, cît şi a opiniilor unor sa-
vanți notorii de peste hotare (Mălina Voiku, Chan şi Goldtorpe, Featherstone, Bourdieu),
putem conchide că stratificarea culturală urbană diferă de cea rurală, dar nu atît de semni-
ficativ cum ar părea la prima vedere.
45
Infrastructura culturală urbană are mult mai multe opțiuni şi oferte pentru consumul
cultural, care este şi cauza diferenței dintre consumul cultural urban şi cel rural. Chiar dacă
există părerea că, chipurile, “cultura se naşte la țară”, totuşi, posibilitățile de folosire a pro-
ducției culturale materiale și spirituale ale indivizilor din comunitățile urbane este mult
superior pe mai multe poziții decît ale celor din comunitățile rurale. Cu excepția fenomen-
ului vecinătății din comunitățile rurale, care mai continuă să aibă pondere, dar nu cu in-
tensitatea de altădată.
Datele cercetărilor noastre confirmă că sătenii sînt mai religioși decît orășenii. Din
totalul celor intervievati, 84,4% se consideră religioși. Dacă, însă, analizăm rezultatele
cercetării după viza de reședință, observăm că în comunitățile rurale 84% din respon-
denți sînt religioși, iar în comunitățile urbane aceștia reprezintă 83%.. De-a lungul vea-
curilor persoanele cu reședință în comunitățile rurale au fost mult mai religioase decît
cele din comunitățile urbane. Rezultatele demonstrează că diferența de un procent
este nesemnificativă. Diferențele clare dintre sat și oraș sînt legate de practica privată
a rugăciunii. Sătenii, de obicei, se roagă mai mult decît orășenii. În rest, diferențele de
credință în Dumnezeu, iad, rai, nemurire, păcat și de frecvență a mersului la biserică nu
sînt semnificative.
Afirmația dată are în vedere efectul specific, de ordin cultural, al mediului
rezidențial. La prima vedere, s-ar părea că traiul la sat generează un mai mare conform-
ism religios și respectarea sporită a normelor religioase. De fapt, diferența menționată
nu este una care ține de cultura comunitară, ci de compoziția socială a populației. În
al doilea rând, în imaginea publică sunt confundate efectele sau diferențele legate de
componentele specifice ale religiozității. După cum menționam anterior, cultura ru-
rală duce la o mai puternică manifestare a rugăciunii private, dar nu și la o mai accen-
tuată manifestare de credință și de practică religioasă publică. Acest gen de greșeală
– de a pune pe seama culturii ceea ce, pînă la urmă, ține de compoziția socială – se
face destul de frecvent.
E necesar să subliniem faptul că religiozitatea orășenilor este de o intensitate mai re-
dusă decît a sătenilor. Se pare însă că, avînd în vedere și acest aspect, diferența dintre sat și
oraș se reduce. Prezența televiziunii și a conectării la cablu, plecării și a locuirii temporare
în străinătate, acumulării capitalului material și financiar fac ca diferențele dintre sat și oraș
să se reducă treptat.
Opiniile exprimate de experți în cadrul studiului din anul 2011confirmă rezultatele
studiului cantitativ efectuat în mediul populației urbane și rurale în ceea ce privește
tendința de diminuare a interesului populației față de consumul cultural teatral și cin-
ematografic, care de fapt este un rezultat al lipsei edificiilor culturale de acest gen în
comunitățile rurale. Astfel, mai mult de jumătate dintre experți considerau că activitatea
teatrală și cinematografică se afla în declin. Dacă în comunitățile urbane s-au mai păstrat
sălile de cinematograf și locuitorii urbelor au posibilitatea de a viziona filme cu diverse
tematici și conotații, atunci locuitorii comunităților rurale practic au fost lipsiți de acest
consum cultural.
Aceasta se referă în aceeași măsură și la situația consumului teatral. Teatrele, fiind
amplasate, de regulă, doar în orașe, plecările lor în turnee prin comunitățile rurale din
46 an în an devenind tot mai rare, iar locuitorii comunităților rurale rămîn doar cu dorul
și dorința de a consuma produsul cultural teatral. Aceasta ne-o confirmă și rezultatele
cercetării noastre – 72,4% din totalul celor intervievați au relatat că nu au mers la
teatru niciodată.
Aprecieri ale valorilor sociale
DOMICI-
APRE- SEXUL VÎRSTA
LIUL
CIERI
18– 25– 30– 40– 50–
% F. M. Rur. Urb. 64<
24 29 39 49 63
Foarte
1. 5,8 7,7 5,7 8,2 7,9 7,3 7,6 5,5 8,1 2,6
bine
2. Bine 15,8 15,0 10.1 23,4 14,2 14,0 17,0 14,4 16,3 15,5
Satisfă-
3. 24,2 23,6 22,2 26,6 29,9 25,3 25,6 24,7 16,7 26,7
cător
4. Rău 21,2 18,8 19,8 20,5 19,7 21,3 17,3 22,0 21,3 18,1
Foarte
5. 32,9 34,9 42,1 21,3 28,3 32,0 32,5 33,3 37,6 37,1
rău
48 Sursa: Studiu sociologic
În cercetările realizate în comunitățile urbane și rurale ne-am propus să aflăm care este
situația instituțiilor culturale în opiniile respondenților. După cum se vede din Tabelul 1,
centrele de divertisment și casele de cultură, cluburile nu prea sunt apreciate cu califica-
tivul foarte bine. Cu acest calificativ au fost apreciate doar instituțiile urbane – 8,2% din re-
spondenți. Cel mai pozitiv din punctul de vedere al vizei de reședință apreciază activitatea
acestor instituții respondenții din comunitățile urbane – 63,2%, față de respondenții din
comunitățile rurale – 38,0%.
Această discrepanță se datorează în cea mai mare parte existenței centrelor de diver-
tisment în comunitățile urbane și lipsa lor în cele rurale. Dacă analizăm aprecierile acestor
instituții din punctul de vedere al sexelor, observăm că opiniile bărbaților coincid cu cele
ale femeilor – 46,3%. Analizînd opiniile din perspectiva vîrstei, observăm că cei mai activi și
pozitivi în aprecieri sînt respondenții din grupa de 18-24 de ani – 52,0%.
Un indicator important care ne ajută la determinarea stratificării culturale este cu-
noașterea limbii de stat și a limbilor străine. Poporul are multe aforisme, proverbe și slo-
gane despre limbă, care ne vorbesc despre importanța acestui instrument sociocultural.
După felul cum vorbește un om, putem să-l clasăm ca reprezentant al unei anumite grupe
sociale. De aceea n-am putut să nu acordăm atenție unui asemenea indicator cum este
cunoașterea limbilor.
1
– Old World TraitsTransplanted: the Early Sociology of Culturewith.
2
– Herbert A Miller, & Kenneth Thompson, New York: Harper&Brothers. 1921.
3
– Cercetare sociologică națională “Statusul și rolurile omului în societatea contemporană”,
în comunitățile urbane din Republica Moldova, realizată de Secția Sociologie a ICJP AȘM,
iunie-iulie 2013
4
– Bourdieu, P. Distinction: A Social Critique of the Judgement of Taste. Harvar: Harvard
University Press, 1984.
5
– Featherstone Mike. Theory, Culture& Society Ltd.. Allrightsreserved. Not for commercialu-
se or unauthorized, 1987.
6
– Robert B. Pippin. Nietzsche. Psychology and First Philosophy, 2010.
51
Tamara CHIȘCĂ-DONEVA,
judecător al Curții Supreme de Justiție
58
Alexei CARȚOV,
profesor, doctor în ştiințe juridice
OBSERVAȚIA ELECTORALĂ
EXTERNĂ. ASPECTE JURIDICE
Desfaşurarea procedurilor de observație electorală externă, în mod global şi la
înalte standarde de calitate, depinde în mare măsură de aplicarea unei metodologii
corecte, care presupune, inclusiv, un suport juridic solid şi aplicarea consecventă a
legislației.
În activitatea lor, observatorii de la organele interstatale ale Comunității se spri-
jină pe o bază juridică solidă, care se regăseşte în Convenția privind standardele
alegerilor democratice, adoptată de majoritatea statelor din CSI (Armenia, Belarus,
Kazahstan, Kîrgîzstan, Moldova, Rusia şi Tadjikistan). Prin semnarea si ratificarea
Convenției, aceste state şi-au asumat obligațiile cu privire la respectarea standarde-
lor de desfăşurare a alegerilor şi referendumurilor, inclusiv cele referitoare la statu-
tul observatorilor internaționali.
Convenția CSI reprezintă unicul acord internațional din lume care consfințeşte
angajamentele juridice în sfera electorală. Soluționînd extrem de complicata proble-
mă a alegerii reperelor, care permit “măsurarea” gradului de democrație al sistemu-
lui electoral național, convenția se raliază la standardele internaționale. Convenția
CSI cuprinde, printre altele, lista drepturilor pe care statele-membre sînt obligate să
le acorde observatorilor, inclusiv celor internaționali. Astfel, observatorii au posibi-
litatea să ia cunoştință de activitatea comisiilor electorale de toate nivelurile şi să
acumuleze informațiile necesare, să comunice cu candidații la funcțiile electorale,
cu reprezentanții mass-media, să viziteze fără restricții sectoarele electorale.
Pe baza prevederilor convenției, au fost adoptate şi sînt aplicate Recomandările
pentru observatorii internaționali din CSI la alegeri şi referendumuri (actualmente
este în vigoare documentul în varianta a treia de redactare, adoptată de AIP CSI
din 2011). În cuprinsul acestora sînt descrise scrupulous nu numai funcțiile ob-
servatorului, ci şi procedura pe care trebuie s-o respecte conducerea misiunii de 59
observatori la totalizarea materialelor şi formularea concluziilor. Luînd în conside-
rare prevederile noului Ghid pentru acordarea asistenței la desfăşurarea alegerilor,
elaborate de Departamentul pentru probleme politice al Secretariatului ONU şi de
Programul de dezvoltare al ONU, precum și de experiența ONU în acordarea asis-
tenței la desfășurarea referendumurilor, din 2004 Recomandările au fost extinse și
asupra referendumurilor desfășurate în țările Comunității.
La elaborarea Recomandărilor pentru observatorii internaționali s-a ținut cont
de faptul că acestea trebuie să conțină sfaturi practice pentru aplicarea unor docu-
mente adoptate anterior și funcționale în prezent (în primul rînd, Convenția CSI)
și nu o simpla reiterare a acestora. Cu alte cuvinte, scopul Recomandărilor este
explicitarea unor anumite împuterniciri pe care le presupune statutul de obser-
vator internațional (consacrate în actele ierarhic superioare) și nu construirea sau
modificarea acestora.
Corespunzător, Recomandările pentru observatorii internaționali din CSI con-
țin, în primul rînd, un anumit ”algoritm” de evaluare a gradului de respectare de că-
tre țara care desfășoară alegeri/referendumuri a angajamentelor din Convenție și, în
al doilea rînd, a regulilor de organizare a activității observatorilor. Recomandările,
concentrînd tot ce este mai valoros în experiența de monitorizare din Comunita-
te, au satisfăcut necesitatea de asigurare a suportului metodologic al observațiilor
electorale externe, cerințele față de acestea sporind după adoptarea Convenției
CSI [1].
Printre altele, deși Recomandările pentru observatorii externi fac parte din cor-
pul documentelor care fixează cumulativ standardele alegerilor democratice, de
obicei, observatorii Comunității nu fac trimitere la ele în documentele de totali-
zare. Cu toată importanța pe care o au, Recomandările, rămînînd în esența lor un
document intern al unei organizații internationale, nu consolidează angajamentele
statului (ca, de exemplu, Convenția CSI) și nici măcar nu se adresează direct statului
sau organelor supreme ale puterii de stat ale unor anumite state (ca, de exemplu,
Recomandările pentru legislatori adoptate de AIP CSI; rezoluția APCE sau concluzi-
ile asupra unor proiecte legislative ale Comisiei de la Veneția.
Alte aspecte ale procesului de observație electorală sînt dezvăluite în Regula-
mentul privind Misiunea observatorilor CSI, care îi permite observatorului să se
conducă de criteriile fixate în Convenție în procesul de evaluare și aplicare a legis-
lației.
Recurgerea la experiența unor organizații internaționale care activează în do-
meniul observării electorale confirmă faptul că unele elaborări ale structurilor bi-
rocratice nu fac decît să substituie lipsa unor convenții interstatale sau, cel puțin,
a unor acorduri convenite la nivel interparlamentar. În acest context nu putem să
nu remarcăm faptul că toate documentele CSI cu caracter programatic sau reco-
mandabil privind problematica electorală sînt adoptate de Adunarea Interparla-
mentară a statelor-membre ale CSI. Adoptarea unor astfel de acte este precedată
de o analiză scrupuloasă a proiectelor actelor în cadrul parlamentului, a organelor
puterii publice responsabile de administrarea electorală, comunităților academice
60 și organizațiilor neguvernamentale.
Este de remarcat faptul că, în procesul observărilor, reprezentanții Comunității,
acordînd prioritate stabilirii conformității între prevederile Convenției CSI, pe de o
parte, și aplicarea legislației electorale naționale, pe de alta, stabilesc, de asemenea,
dacă desfășurarea alegerilor și referendumurilor sînt conforme și cu alte documente
internaționale importante, adoptate în cadrul ONU, CSCE / OSCE, Consiliului Euro-
pei etc. Cu toate că angajamentele asumate în cadrul OSCE și a Consiliului Europei,
inclusiv Principiile guvernatoare ale Comisiei de la Veneția, au fost reiterate (cu
anumite particularități, firește) în Recomandările privind perfecționarea legislației,
adoptate la ședința plenară a AIP CSI, teza privind faptul că documentele Comuni-
tății, consacrate problemelor electorale, consolidează toate abordările organizații-
lor europene nominalizate în domeniul perfecționării dreptului electoral nu pare să
fie evident pentru partenerii nostri occidentali.
Și, dimpotrivă, argumentele în favoarea legitimității desfășurării alegerilor sau
referendumurilor li se par cu atît mai convingătoare cu cît analiza legislației este
pusă în concordanță cu documentele OSCE și ale Consiliului Europei.
Un loc aparte în setul de instrumente juridice, utilizate de observatorii CSI la
alegeri și referendumuri, îl au actele soft law (instrumente juridice neobligatorii).
Importanța în continuă ascensiune a acestor documente reprezintă o caracteristică
definitorie a dreptului internațional actual[2]. Termenul soft law definește în mod
curent actele adoptate la nivel internațional (de obicei, în cadrul unor organizații
interstatale) care, deși au caracter facultativ, exercită o influență importantă asupra
dreptului național. Instrumentele soft law, în sensul larg al cuvîntului, îl constituie
actele din programele politice (declarative) sau cele care concretizează documen-
tele normative, dar care nu au o natură juridică bine definită. Însă, atunci cînd este
vorba de sensul restrîns al cuvîntului soft law, acesta se referă doar la actele din
ultima categorie, prevederile cărora, nefiind juridic obligatorii, exercită o influență
majoră asupra reglementării problemelor corespunzătoare [3].
Ca parte a mecanismului de reglementare națională a proceselor electorale, soft
law se conține în declarații, recomandări, rapoarte, concluzii și alte acte. Mai mult
decît atît: o analiză sumară relevă faptul că actele soft law constituie partea cea mai
voluminoasă a acestui mecanism. Or, cu cît mai mare este importanța politică a
unui act soft law, cu atît mai mare este probabilitatea că acesta, nefiind obligatoriu
din punct de vedere formal, de facto să aibă această calitate[4].
Rolul pe care îl au actele de soft law, în cadrul mecanismelor de drept interna-
țional ce asigură desfășurarea democratică a alegerilor și referendumurilor, crește
permanent. Ca exemplu poate servi, inclusiv, totalitatea documentelor consultative
consacrate dreptului electoral și aplicării acestuia, elaborate atît de AIP CSI, cît și de
Comisia europeană pentru democrație (Comisia de la Veneția).
De regulă, prevederile cuprinse în diverse Recomandări și Comentarii, consa-
crate procesului electoral în ansamblu sau doar unor aspecte ale acestuia, conduc
la dezvoltarea normelor din acordurile internaționale cu tematică electorală (cum
se întîmplă, spre exemplu, cu Recomandările pentru observatorii CSI referitoare la
Convenția CSI despre standardele alegerilor democratice) sau ale normelor conven-
țiilor generale privind drepturile omului (drept exemplu ar putea servi documen-
61
tele Comisiei de la Veneția referitoare la Convenția Europeană privind protejarea
drepturilor omului). Uneori, însă, interpretarea lărgită a directivelor convenționale,
realizată prin actele soft law, pregătește terenul pentru transformarea ulterioară a
formulelor de recomandare în directive obligatorii – prin revizuirea convenției sau
prin adoptarea unor protocoale adiționale la aceasta. Acest fapt se produce atunci
cînd actul soft law conține prevederi strategice generale, care ulterior se transformă
în noi acorduri internaționale sau prin actualizarea celor adoptate anterior.
Mecanismele soft law, create de Comisia de la Veneția, contribuie la soluționa-
rea coliziunilor determinate de coexistența cîtorva regimuri supranaționale, bazate,
respectiv, pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor Funda-
mentale a Uniunii Europene, Convenția CSI despre drepturile și libertățile funda-
mentale ale omului (a se vedea, de ex., Concluziile “Privind problemele juridice le-
gate de existența concomitentă a Convenției Europene pentru drepturile omului și
Convenția CSI despre drepturile și libertățile fundamentale ale omului”, Concluziile
“Privind impactul Cartei obligatorii din punct de vedere juridic a drepturilor fun-
damentale a Uniunii Europene asupra sistemului de protejare a drepturilor omului
în Europa”).
În acest context, remarcăm faptul că actele adoptate de Adunarea Interpar-
lamentară a CSI, inclusiv cele care vizează problemele electorale, combină două
trăsături distincte ale principalelor tipuri de soft law (legi-modele, recomandări),
fapt care crează condiții favorabile pentru coordonarea și implementarea la scara
Comunității a abordărilor legislative naționale.
Observatorii CSI și experții centrelor de cercetare din subordinea organelor sta-
tutare ale Comunității au operat o inventariere a actelor soft law care vizează pro-
blemele electorale, ceea ce este firesc, dat fiind efectul pe care actele respective îl
au în reglementarea supranațională a proceselor electorale. Importanța acestora
este determinată în mare măsură de calitățile conceptuale și juridico-tehnice ale
acestor documente, care conțin elemente soft law și permit nuanțarea, precizarea
particularităților acțiunii prescripțiilor cu caracter internațional în cadrul sisteme-
lor electorale naționale [5].
În afară de cele afirmate mai sus, abordarea aceasta, care presupune respecta-
rea în procesul observării electorale externe de către reprezentanții Comunității a
cerințelor și recomandărilor conținute în actele soft law, elaborate în afara cadrului
CSI, crează premize pentru dezvoltarea dialogului dintre organele statutare ale Co-
munității și organizațiile europene, precum și a statelor din Comunitate cu statele
care nu fac parte din aceasta, dar care participă la activitatea OSCE și a Consiliului
Europei de elaborare a unui act normativ general aplicabil la nivel european, de-
dicat standardelor electorale internaționale. Această abordare demonstrează exis-
tența unui spațiu comun și posibilitatea de a identifica noi puncte de interferență
și compatibilitate. Cît timp acesta va prevala în actele de totalizare redactate de
misiunile de observare a Comunității, atîta timp concluziile lor se vor deosebi in
mod pozitiv de documentele de monitorizare emise de alte organizații internațio-
nale. Prin urmare, tot pînă atunci reprezentanții Comunității care participă la mo-
62 nitorizarea alegerilor vor avea dreptul moral să supună criticii aceste documente.
Însă, aspectele atractive se estompează și dispar în cazul unei abordări “izolaționis-
te”. La ora actuală, în cadrul institutelor Comunității, responsabile de desfășurarea
monitorizării electorale există opinia că o concentrare excesivă pe “autocitare” nu
contribuie la consolidarea contactelor dintre statele Comunității și a organelor sale
cu alți subiecți ai monitorizării electorale externe.
Centrul nostru de expertizare – Institutul Internațional de Monitorizare a Dez-
voltării Democrației a AIP CSI contribuie, în măsura competențelor, la opera de
conformare a reglementării naționale la standardele electorale internationale. Gra-
ție investigațiilor sale, în legislația statelor din Comunitate au fost depistate diverse
imperfecțiuni și probleme. Credem că ar trebui analizata oportunitatea crearii unui
Organ de control, care ar monitoriza executarea de către statele-membre ale Con-
venției a angajamentelor asumate prin examinarea unor rapoarte anuale.
Fiecare concluzie (expusă în Opinia juridică privind conformitatea legislației
electorale cu standardele electorale internaționale (în curs de pregătire la Institu-
tul Internațional de Monitorizare) despre gradul corespunderii unor prevederi ale
dreptului național cu cerințele valabile la nivel internațional, urmează să fie susți-
nute prin trimiteri exprese la capitolul, paragraful și articolul din textele de lege în
cauză. La rîndul lor, Opiniile formulate de Grupul de observatori ai AIP CSI în baza
totalurilor alegerilor și referendumurilor conțin observații, precum și recomandări
legate organic de acestea care vizează perfecționarea legislației. Aceste observații și
recomandări reproduc în parte pozițiile analoage ale Opiniei juridice (dacă obser-
vatorii sînt de acord), iar parțial sînt cele inițiate de observatorii înșiși.
În ansamblu, observarea electorală realizată în numele Comunității dispune ac-
tualmente de instrumente juridice eficiente. Este de menționat faptul că toate pre-
vederile au fost adoptate de statele din Comunitate sau de organele statutare ale
acestora (or, majoritatea documentelor OSCE care vizează monitorizarea alegerilor
sînt adoptate de subdiviziunea administrativă a acestei organizații, fără coordona-
rea cu statele-membre ale OSCE și chiar cu organele statutare ale acesteia).
1
– Acum cîțiva ani, documentul privind standardele electorale, avînd aplicabilitate europeană, era aprobat
în linii mari. Ulterior, proiectul Convenției europene privind standardele, drepturile și libertățile electorale
a rămas în suspensie, deoarece Cabinetul de Miniștri al Consiliului Europei a considerat că este un docu-
ment prematur. Actualmente, Adunarea interparlamentară a CSI a inițiat tratative cu Adunarea parlamen-
tară a Consiliului Europei și Adunarea parlamentară a OSCE privind coordonarea pozițiilor în domeniul
observării alegerilor în scopul fixării ulterioare a înțelegerilor într-un document comparabil ca grad de
elaborare și obligativitate cu Convenția CSI.
2
– Abbott Kenneth; Snidal Duncan. Hard and Soft Law in International Governance // International
Organization. Vol. 54, Nr. 3, Legalization and World Politics. (Summer, 2000); Cohen Amichai. Burea-
ucratic Internalization: Domestic Governmental Agencies and the Legitimization of International Law //
Georgetown Journal of International Law. Summer, 2005. 63
3
– Abordările doctrinare ale fenomenului soft law, în ultimii zece ani, au evoluat de la negarea deschisă
pînă la recunoașterea aspectelor lui pozitive și chiar a avantajelor în raport cu dreptul „dur”. Vezi, de
ex.: Колодкин Р. А. Критика концепции „soft law” // Советское государство и право. 1985. № 12;
Лукашук И. И. Международное „мягкое” право // Государство и право. 1994. № 8-9; Кашлач О. В.
Нормы „мягкого” права: понятие и признаки // Журнал международного права и международных
отношений. Минск. 2006. № 2.
4
– Черниченко С. В. Теория международного права: в 2 т. Т. 2: Старые и новые теоретические
проблемы. М., 1999. С. 292-294.
5
– Criteriile de apreciere a calității alegerilor, care sunt aplicate de experții Institutului Internațional de
Monitorizare, în afară de Convenția CSI și a documentelor derivate din aceasta, se regăsesc, de asemenea,
în următoarele acte adoptate fie cu participarea statelor din CSI, fie de subdiviziunile de profil ale organiza-
țiilor internaționale la care participă majoritatea țărilor din Comunitate: Declarația Uniunii Interparla-
mentare privind alegerile libere și echitabile (Paris, 26 martie 1994), Codicele normelor recomandate în
desfășurarea alegerilor (elaborat de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei, adoptat la sesiunea a 52-a
a APCE, Strasbourg, 30 octombrie 2002); Documentul Biroului pentru institutele democratice și drepturile
omului al OSCE „Angajamentele existente în domeniul desfășurării alegerilor democratice în statele-mem-
bre ale OSCE” (Varșovia, 30 iunie 2003).
64
Ion MOCANU,
dr. în sociologie, ICJP al AȘM
1
– Бьюкенен П. Смерть Запада. Москва: АТС, 2003. 444 с.
2
– Шуман Р. За Европу. Москва: МШПИ, 2002. 96 с.
67
Dmitri BARÎȘNIKOV,
prodecan al facultății de relații externe a US din
St. Petersburg, expert al IIMDD AIP CSI
OBSERVAREA INTERNAȚIONALĂ
A ALEGERILOR CA INSTRUMENT
AL DIPLOMAȚIEI PARLAMENTARE
La începutul secolului XXI, diplomația, rămînînd instrumentul principal al poli-
ticii externe a statului, trece printr-o transformare cardinală, cauzată de schimbările
rapide în structura social-economică, politică şi informațională a societății la nivel
global. Deşi rolul diplomației profesioniste (departamentele de politică externă) în
domeniul dirijării şi coordonării politicii externe rămîne neschimbat, guvernele sta-
telor îşi sporesc eforturile de atragere a diverselor structuri interguvernamentale,
neguvernamentale şi de business pentru rezolvarea unor probleme specifice de pe
agenda de politică externă şi globală.
În acest sens, parlamentele naționale şi organizațiile interparlamentare internați-
onale au un rol deosebit, deoarece statutul şi activitatea lor sunt caracterizate ab ini-
tio de o largă reprezentativitate şi un grad diminuat al reglementării funcțiilor com-
parativ cu organele puterii executive şi structurilor interguvernamentale. Fireşte, sub
aspectul luării deciziilor în numele statului, participarea la acordurile internaționale
şi responsabilitatea juridică de executare a acestora, parlamentul nu se compară cu
şeful statului sau cu structurile executive. Or, sub aspectul cuprinderii sferelor de
colaborare, flexibilității şi transparenței discuțiilor, contactele interparlamentare re-
prezintă o nişă foarte confortabilă pentru discuții şi, tot mai frecvent, pentru luarea
unor decizii importante favorabile parteneriatului internațional. Astfel, diplomația
interparlamentară, definită ca o activitate comună a organelor puterii legislative a
statelor în domeniul promovării colaborării interstatale şi dezvoltării parteneriatu-
lui multilateral în diverse sfere, poate fi atribuită la una din formele moderne ale
aşa zisei paradiplomații – colaborarea interstatală bilaterală şi multilaterală, care se
68 efectuează prin intermediul organelor nespecializate în domeniul politicii externe
ale puterii de stat centrale şi regionale.
Una dintre manifestările constante ale colaborării interparlamentare în spațiile
euroatlantic şi euroasiatic (aşa zisul „spațiu OSCE”) a devenit, în ultimele două dece-
nii, observarea regulată a alegerilor, consecința şi continuarea firească a căreia este
perfecționarea legiclației electorale naționale, schimbul de experiență internațional
în domeniul administrării alegerilor, formarea şi difuzarea standardelor electorale.
Terminul „diplomație electorală” este utilizat tot mai frecvent în contextul cola-
borării internaționale cu participarea unor organizații interparlamentare şi s-a mani-
festat prin prezența regulată a unor observatori de bună credință la alegerile din di-
verse țări. În mod firesc, printre acestea se regăsesc organizațiile interparlamentare
din „spațiul OSCE”, deoarece anume în Europa de după Al Doilea Război Mondial au
fost create şi s-au dezvoltat abordările universale moderne ale drepturilor alegători-
lor ca parte inseparabilă a drepturilor politice civile. După cum se ştie, încă în 1952,
în Protocolul № 1 la Convenția Europeană a drepturilor şi libertăților fundamentale
se constata angajamentul părților contractante „de a desfăşura cu o periodicitate
rezonabilă alegeri libere în condiții care ar asigura, prin vot secret, exprimarea liberă
a voinței poporului la alegerea organelor puterii legislative” (articolul 3).
Printre cele mai prestigioase organizații interparlamentare, care participă cu re-
gularitate la observarea alegerilor, se numără Adunarea Parlamentară a Consiliului
European (APCE), Parlamentul European (PE) şi Adunarea Interparlamentară a sta-
telor-membre ale CSI (AIP CSI). Fiecare dintre aceste organizații îşi are istoria pro-
prie de observare a alegerilor, dispune de o experiență unică în domeniu, elaborează
propriile norme şi metode de diplomație electorală.
APCE, ca organ statutar al Consiliului Europei, fondat în anul 1949, este cea mai
veche organizație interparlamentară de pe continent. Acesteia îi aparține întîietatea
organizării monitorizării alegerilor de către parlamentari – reprezentanții institu-
tului supranațional multilateral: în 1974 deputații-membri ai APCE au desfăşurat
monitorizarea plebiscitului din Grecia în problema revenirii pe tron a regelui Con-
stantin al II-lea.
O realizare remarcabilă a APCE în domeniul monitorizării alegerilor a fost înre-
gistrată la sfîrşitul războiului rece, cînd rolul Consiliului Europei (calitatea de mem-
bru al acestuia servind ca permis de acces în familia statelor europene pentru fostele
țări socialiste) a crescut considerabil. Întroducerea statutului de „stat invitat special”
şi a procedurilor de verificare a îndeplinirii de către statul-candidat la accederea în
CE a angajamentelor asumate au transformat APCE în primul institut european care
a corelat calitatea de membru al organizației internaționale cu desfăşurarea alegeri-
lor libere şi corecte. Din 1989 numărul statelor-membre ale APCE a crescut de la 23
la 47. Anume în anii 1990 Adunarea Parlamentară a CE a desfăşurat continuu moni-
torizarea alegerilor în țările-candidate, transformînd institutul observației electorale
într-un mecanism eficace şi permanent al diplomației parlamentare. Pe parcursul a
25 de ani APCE a participat la monitorizarea a circa 140 de scrutine parlamentare şi
prezidențiale în diferite țări ale Europei cu participarea a peste 1800 de parlamentari
din majoritatea statelor-membre.
AP OSCE reprezintă, începînd cu 1970, rezultatul evoluției mecanismelor Confe-
rinței pentru securitate şi colaborare în Europa (CSCE), care, în 1994, a obținut sta-
69
tutul de organizație internațională (OSCE). AP CSCE a fost fondată în 1992 ca un al
doilea institut al Organizației, după Consiliul Miniştrilor afacerilor externe (în 1992
CMAE CSCE). Este evenimentul care a contribuit la consolidarea interacțiunii dintre
cele două organe importante ale OSCE.
În calitatea sa de observator al alegerilor, AP OSCE se conduce de așa zisele „Cri-
terii de la Copenhaga” – un set de parametri consacrați în Documentul conferinței
de la Copenhaga a OSCE din 1990, care certifică dacă alegerile au fost libere și de-
mocratice. În baza acestui document țările-participante și-au asumat angajamentul
să desfășoare alegerile cu o periodicitate rezonabilă, să respecte dreptul electoral
universal și egal pentru populația adultă, să numere corect și echitabil voturile, să
asigure accesul partidelor și candidaților la mass-media ș. a. m. d. Acesta poate fi
considerat primul pas important în direcția elaborării standardelor electorale co-
mune în spațiul OSCE.
Începînd cu anul 1993, circa cinci mii de parlamentari și colaboratori adminis-
trativi ai AP a OSCE au participat la monitorizarea a 127 de scrutine din 30 de țări.
Misiunile de monitorizare a alegerilor ale Adunării Parlamentare a OSCE se disting
prin procedurile clare de constituire a corpurilor de obserbatori, experiența bogată
de interacțiune cu alte structuri internaționale care participă la monitorizare, în par-
ticular, cu APCE și Parlamentul European.
Aprecierea rolului important pe care AP OSCE o are în dezvoltarea democratică
și observarea alegerilor s-a produs peste doar șase ani de la lansarea sa în diploma-
ția electorală parlamentară. La sumitul de la Istanbul din 1999 șefii de guverne din
țările-membre ale OSCE au remarcat trendul ascendent al Adunării Parlamentare în
sfera dată.
Parlamentul European desfășoară observarea alegerilor în statele ne-membre
ale Uniunii Europene în baza Declarației privind principiile observării internaționale
și a propriului Cod privind comportamentul observatorilor, ambele adoptate în anul
2007. Grupul de coordonare a alegerilor, creat în baza rezoluției Conferinței Preșe-
dinților parlamentelor țărilor din UE în 2001, este instituția care se ocupă nemijlocit
de planificarea, organizarea și aprecierea activității misiunilor PE de observare a ale-
gerilor. În anul 2012 s-a decis lărgirea competențelor grupului și acesta a fost redenu-
mit – Grupul de promovare a democrației și coordonare a alegerilor (GPD). GPD își
organizează activitatea în baza rezoluției Conferinței Președinților parlamentelor ță-
rilor UE din 2012, în care sînt formulate clar criteriile și procedurile de monitorizare
a alegerilor pe care trebuie să le aplice observatorii-parlamentari. Sarcina principală
a observatorilor PE la alegeri și referendumuri este sporirea legitimității procesului
electoral național, crearea atmosferei de încredere în societate, prevenirea falsificării
alegerilor și apărarea drepturilor electoratului. În perioada de observare a alegeri-
lor, misiunea PE își coordonează activitatea, în primul rînd, cu observatorii Uniunii
Europene și ai OSCE. În perioada activității Parlamentului European de legislatura a
VII-ea din anii 2009-2014, misiunile PE de monitorizare au participat la observarea
alegerilor în circa 40 de campanii electorale, iar din 1999 și pînă în prezent PE a orga-
nizat peste 140 de misiuni de observare a alegerilor în întreaga lume.
70 AIP CSI este cea mai cunoscută organizație interparlamentară din spațiul post-
sovietic, care participă cu regularitate la monitorizarea alegerilor, în principal în
propriile țări-membre. Creată în 1992, Adunarea Interparlamentară a CSI a obținut
statutul de organizație internațională plenipotențiară la adunarea Consiliului Șefilor
de stat CSI din 1995 de la Minsk.
Observarea alegerilor, fiind una dintre cele mai importante direcții de activitate
a Adunării, este coordonată de o subdiviziune specială a Secretariatului AIP – Insti-
tutul Internațional de Monitorizare a Dezvoltării Democrației, Parlamentarismului și
Respectării Drepturilor Electorale ale cetățenilor statelor-membre ale AIP CSI (IIM-
DDP AIP CSI). Institutul de Monitorizare a fost organizat în baza rezoluției ședinței
în deplasare a Consiliului AIP CSI (Kiev, 2006), ca organ permanent, și are în gestiune
problemele schimbului de informație cu privire la respectarea drepturilor omului în
spațiul CSI și a altor regiuni, generalizarea experienței în domeniul dezvoltării demo-
crației și parlamentarismului, instruirea observatorilor internaționali și, bineînțeles,
desfășurarea monitorizării alegerilor cu participarea deputaților parlamentelor nați-
onale ale statelor-membre și colaboratorilor aparatului AIP CSI.
Observatorii AIP CSI se conduc în activitatea de organizare a observării interna-
ționale a alegerilor de „Convenția privind standardele alegerilor democratice, drep-
turile și libertățile electorale în statele-membre ale Comunității Statelor Indepen-
dente” din 2002, în articolul 15 al căreia sînt expuse exhaustiv principiile, scopurile
și metodele de observare internațională a alegerilor, drepturile și obligațiile obser-
vatorilor. Din momentul adoptării și ratificării acestei Convenții, în 2003, de șapte
state-membre ale AIP CSI, experții în domeniul dreptului electoral au menționat în
repetate rînduri importanța ei ca prim document normativ în practica mondială,
care nu numai definește, ci și fixează juridic criteriile alegerilor democratice.
În perioada cuprinsă între 1994 și 2014 AIP CSI a organizat peste 90 de deplasări
ale misiunilor și grupurilor de observatori internaționali la alegerile din țările CSI și
alte regiuni, a desfășurat circa 10 seminare și conferințe pentru observatori.
Firește, în afară de institutele interparlamentare menționate, în spațiul european
și postsovietic activează în număr impunător de organizații interguvernamentale și
neguvernamentale internaționale în domeniul observației electorale, printre care
și cele specializate în monitorizarea alegerilor, cum ar fi OSCE, CIS-EMO, Rețeaua
Europeană de observare a alegerilor (ENEMO), Platforma europeană pentru alegeri
democratice (EPDE) ș. a.
Cu toate acestea, am impresia că experiența participării parlamentarilor-membri
ai misiunilor interparlamentare de observare a alegerilor are mai multe particulari-
tăți și avantaje, capabile să exercite o influență de lungă durată asupra sistemului
diplomației electorale globale în devenire.
În primul rînd, parlamentul, ca organ reprezentativ, în virtutea statutului și pre-
destinării, este intermediarul natural între stat și societatea civilă. La nivelul colabo-
rării interparlamentare multilaterale această intermediere este capabilă să se mani-
feste printr-o interacțiune între organizațiile interparlamentare cu OPN de drept și
umanitare internaționale, comunitățile de experți, inclusiv cele din sfera electorală.
În afară de asta, spre deosebire de structurile interguvernamentale, organizațiile
interparlamentare, oricît ar părea de paradoxal, pot fi mai puțin angajate politic la
71
totalizarea rezultatelor monitorizării alegerilor. Dat fiind că nu sînt subordonați cur-
sului politic extern al unui guvern și reprezentînd în cadrul aceleiași misiuni (grup)
de observatori diverse partide politice, parlamentarii pot ajunge la o concluzie co-
mună echilibrată, de compromis și, eventual, la o părere obiectivă despre desfășura-
rea și totalurile campaniei electorale.
În sfîrșit, practica interparlamentară de observare a alegerilor este un remarcabil
laborator de cercetare pentru schimbul de experiență și îmbunătățirea calităților
profesionale, ceea ce este foarte important pentru parlamentarii-politicieni, de care
depinde perfecționarea legislației electorale naționale, participarea la elaborarea
mecanismelor și procedurilor în domeniul administrării electorale.
Am impresia că interacțiunea permanentă, ținînd cont de experiența fiecăru-
ia, dintre Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Adunarea Parlamentară a
OSCE, Parlamentului European și Adunării Interparlamentare a CSI, acestea fiind
cele mai importante organizații interparlamentare în domeniul monitorizării elec-
torale, este unicul reper în vederea creării unor norme electorale comune „în spațiul
OSCE” și, poate, cel mai important pas în direcția elaborării standardelor electorale
democratice globale.
72
73
74