UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

”DE LA IERUSALIM LA IERIHON”

- UN STUDIU AL VARIABILELOR SITUAȚIONALE ȘI

DISPOZIȚIONALE ÎN COMPORTAMENTUL DE
ÎNTRAJUTORARE -

CĂLIN MĂDĂLINA-ELENA

SOCIOLOGIE, ANUL 1, SERIA 1, GRUPA 2

PSIHOLOGIE SOCIALĂ

BUCUREȘTI 30.11.2017
 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Experimentul natural, efectuat de către John M. Darley și C. Daniel Baston, la Princeton

Theological Seminary a evidențiat dependența emergenței comportamentelor sociale de
factorul timp. Acest fapt, este explicat de teoria acțiunii sociale, fundamentată de Talcott
Parsons, care prin extindere, permite o explicare integralistă a comportamentului prosocial,
care constituie în esență un comportament cu scop. Trebuie însă să avem în vedere că
persoanele, ca și grupurile umane, au, la un moment dat, nu unul, ci mai multe scopuri. Între
scopurile actorilor sociali se stabilesc relații complexe, ierarhizarea valorilor subiacente
generând o ordine a lor. Teoria acțiunii sociale arată că circumstanțele influențează realizarea
comportamentelor cu scop. (Chelcea, p71)

Studiul a avut ca sursă pilda biblică „Bunul Samaritean”, cercetătorii întrebându-se care
este de fapt semnificația acestei povestiri. Astfel, au conceput un experiment menit să explice
comportamentul de întrajutorare al oamenilor. Aceștia au pornit de la trei ipoteze:

Prima ipoteză implică faptul că oamenii care gândesc în mod religios nu tind neapărat să
ofere mai mult ajutor decât ceilalți, care au alte preocupări, în momentul în care li se cere
ajutorul.

O a doua ipoteză face referire la oamenii care sunt presați de timp si sunt predispuși să
ignore faptul că cineva are nevoie de ajutor. În schimb, persoanele care au mai mult timp la
dispoziție se oferă să ajute.

Cea de-a treia ipoteză de la care cercetătorii pleacă este legată de motivele pentru care o
persoană este religioasă. Se presupune că o persoană care este religioasă din motive intrinseci
sau a cărei religie provine din întrebările referitoare la semnificația vieții de zi cu zi este mult
mai înclinată să ofere ajutor decât o persoană ce este religioasă pentru câștig propriu.

În vederea examinării gradului de influență a acestor ipoteze referitoare la comportamentul

prosocial, examinatorii au recrutat inițial 67 de studenți (dintre care, ulterior doar 40 au
participat) de la Seminarul Teologic Princeton, cărora li s-a spus că este vorba despre un
studiu despre educaţia religioasă şi vocaţii.

BUCUREȘTI 30.11.2017
 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

În primă fază studenții au fost rugaţi să completeze câte un chestionar de personalitate

referitor la religia lor şi li s-a spus că, din cauza spațiului limitat, vor ţine un scurt discurs într-
o sală din clădirea alăturată. Unii dintre ei au fost rugaţi să vorbească despre tipurile de locuri
de muncă pentru care ar fi potriviţi absolvenţii de seminar, în timp ce alţii au fost rugați să
vorbească despre pilda „Bunului Samaritean”, aceasta fiind prima variabilă a experimentului.

Cea de-a doua variabilă a experimentului este reprezentată de gradul de întârziere în care
studenții se află, astfel că după completarea chestionarelor, unora dintre studenți li s-a spus că
au întârziat și că sunt așteptați de câteva minute; altor studenți li s-a transmis că sunt așteptați
de asistent în cealaltă clădire, și restul studenților li s-a comunicat că în câteva minute vor
putea fi primiți, dar se pot îndrepta deja spre sală.

Înainte de a se îndrepta spre sala unde urma să aibă discuția, subiecții erau nevoiţi să treacă
pe lângă un complice al cercetătorilor, care zăcea în dreptul unei uşi, convulsiv, cu ochii
închişi şi tuşind, având nevoie vizibilă de ajutor.

Ajunși în cea de-a doua sală, după ce au ținut discursul, subiecții au fost rugați să
completeze și un chestionar despre comportamentul de întrajutorare.

S-a constatat că în general, 40% dintre subiecți au oferit victimei un ajutor. Stundenții care
nu se grăbeau au ajutat-o în procent de 63. În ceea ce privește studenții cărora li s-a sugerat că
vor ajunge la timp, procentul a fost de 45% și doar un procent de 10% în cazul studenților
care erau foarte grăbiți.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că, din cauza presiunii timpului, unii participanți nu au
văzut scena din alee ca pe o ocazie de întrajutorare. Pe de altă parte, alții au văzut că ajutorul a
fost necesar și au părut îngrijorați după incidentul din alee. Acești participanți au experimentat
conflicte interne în vederea ajutării victimei sau continuarea drumului pentru a ajuta
experimentatorul în cealaltă clădire. Potrivit cercetătorilor, această situație este adesea
adevărată pentru cei care se grăbesc; se grăbesc pentru că cineva depinde de ei. Din moment
ce cercetătorii nu au putut confirma faptul că variabilele de personalitate, cum ar fi
religiozitatea, au jucat un rol important în acest experiment, au concluzionat că dacă o
persoană ajută sau nu, pare a fi în primul rând determinată de situație.

BUCUREȘTI 30.11.2017
 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Studierea și analiza acestui experiment, s-au întins pe o perioadă de aproximativ 5 zile

timp în care am încercat să deduc cum aceste date ar putea fi folosite într-un mod benefic în
viața de zi cu zi. Concluzia la care am ajuns este una subiectivă, fiind legată de o întâmplare
proprie.

Într-una din aceste zile, mă îndreptam foarte grăbită spre cabinetul medical, având o
programare la care întârziasem deja 10 minute. În drum spre cabinet, o doamnă a alunecat pe
asfaltul umed nereușind să se ridice de una singură. Primul instinct, a fost să-mi continui
drumul însă m-am răzgândit imediat, aducându-mi aminte de faptul că tindem să ajutăm mai
puțin atunci când ne grăbim. Deși punctualitatea pentru mine este un lucru important, fiind
conștientă de dependența comportamentului prosocial de factorul timp, am ales să pierd
câteva minute ajutând persoana respectivă.

Consider că scopul nostru ar trebui să fie reorganizarea dinamicii sociale de la evitare și

frică la conștientizare și întrajutorare. Un început promițător pentru acest demers ar fi
implementarea în școli a unor cursuri menite să dezvolte aceste abilități prosociale, fiind
studiat faptul că un copil trebuie să dezvolte competențe cognitive, competențe emoționale și
abilități specifice pentru a dezvolta un comportament prosocial (Marion, 2003).

Siguranța zilnică necesită participarea tuturor, astfel dorința noastră de a-i ajuta pe alții este
primul pas pentru a ne proteja pe noi înșine.

BIBLIOGRAFIE:

Chelcea, Septimiu, 2006, Psihosociologie: Teorie și aplicații, Editura Economică, București

Marion, M., 1981, Guidance of Young Children, Pearson

BUCUREȘTI 30.11.2017