1938 - Palatul Ministerului de Interne

Încă din anul 1912 s-a pus problema construirii unui nou sediu pentru Ministerul de Interne, întrucât cel existent
la acea dată era vechi şi neîncăpător. În acest scop s-a supus dezbaterii Parlamentului şi s-a votat de Adunarea
Deputaţilor şi Senat, la 8 respectiv 13 martie 1912, o lege prin care Ministerul Domeniilor şi Agriculturii şi
Ministerul Afacerilor Străine erau autorizate să predea Ministerului Afacerilor Interne, terenurile lor.
Consiliul de Miniştri autoriza, prin Jurnalul nr. 197, din 9 februarie 1912, ca Ministerul de Interne să încheie un
contract cu arhitectul Petre Antonescu pentru întocmirea proiectului de construcţie şi dirijarea lucrărilor de
execuţie a clădirii „Palatului Ministerului de Interne”.

Tot în anul 1912, ministrul de interne Al. Maghiloman hotăra să se alcătuiască o comisie care să studieze
necesarul de încăperi în care să îşi desfăşoare activitatea Administraţia Centrală, Inspectoratul General al
Jandarmeriei Rurale, Consiliul Administrativ Permanent, Direcţiile Generale ale Serviciului Sanitar şi al
Închisorilor.

În anul 1915, Ministerul de Interne elabora caietul de sarcini pentru executarea clădirii Palatului său.
La 30 aprilie 1927, ministrul secretar de stat la Departamentul de Interne, Octavian Goga, hot ăra ca
arhitecţii Horia şi Lucia Creangă să se ocupe cu întocmirea studiilor pentru clădirea noului Palat al
Ministerului de Interne şi întocmirea planurilor necesare.

Monitorul Oficial nr. 204 din 5 septembrie 1939 publica anunţul că Ministerul de Interne a depus la
Casa de Depuneri suma de 20.690.000 lei, ce reprezenta preţul pentru 1.105 mp de teren şi construcţii
din imobile.
Chiar dacă timp de peste 20 ani nu s-au început lucrările, la data de 4 iulie 1938, Carol al II –
lea dădea Decretul Lege nr. 2397 pentru autorizarea construirii „Palatul Ministerului de
Interne”. Tot în anul 1938, a fost desemnat arhitectul - şef al Serviciului de Arhitectură din
Ministerul de Interne, Paul Sm ăr ăndescu , pentru întocmirea planurilor, deciziilor, caietelor
de sarcini şi pentru conducerea tehnică a lucrărilor imobilului proiectat pentru Ministerului
de Interne, sens în care a efectuat documentarea necesară la Berlin şi Bratislava.
În luna mai 1944, din cauza bombardamentelor, s-au sistat lucrările pe tot timpul cât a durat starea excepţională.
După terminarea războiului, s-au reluat activităţile de construcţie, iar în anul 1950 clădirea era terminată. Din
acel moment, Ministerul de Interne şi-a folosit sediul până în anul 1958 când, prin Decretul nr. 574 din 31
decembrie 1958, Prezidiul Marii Adunări Naţionale îl trece în administrarea Gospodăriei de Partid a C.C. al
PMR, situaţie neschimbată până la evenimentele din 1989.