Sunteți pe pagina 1din 4

Ivanov Adi Tomita

Rusa – Romana
Anul II

SINONIMIA SINTACTICĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ


(sinonimia sintactică, echivalența sintactică, coreferența sintactica)

Atunci când vorbim despre corespondența dintre realizările infrapropoziționale și cele


propoziționale ale funcțiilor sintactice, avem în vedere atât organizarea sistemică a nivelului
sintactic al limbii române, cât și conceptul de conceptul de sinonimie sintactică.
Sinonimia sintactică reprezintă ca şi sinonimia lexicală şi morfologică, mijloace diferite
de transmitere a unei informaţii comune , de data aceasta nemaifiind vizată informaţia
semantică (şi stilistică) ca în cazul sinonimiei lexicale7 şi nici informaţia gramaticală de tip
categorial, ca în cazul sinonimiei morfologice8 ci informaţia sintactică, mai exact, funcţia
sintactică şi raportul generator de această funcţie.
Mioara Avram considera ca „sinonimia sintactică se poate manifesta între: părți de
propoziție (de același fel sau diferite). o parte de propoziție însoțită de o propoziție
subordonată, o parte de propoziție și o propoziție două propoziții, o propoziție și o frază.”
(Mioara Avram,1986:380).
Pentru a evidenția corect manifestarea sistemică a nivelului sintactic al limbii române,
voi prezenta aceste tipuri de sinonimie sintactică teoretizate de alti lingviști.
Sinonimia sintactică (SS) fi considerată internă categoriei sintactice de funcție sintactică, fiind
de mai multe timpuri:
1. SS între funcții sitactice identice, cu realizare infrapropozițională.
Ex: anul acesta / acest an
Se pregătește pentru a manca / spre a mânca

2. SS între realizări diferite ale aceleiaşi funcţii sintactice.Diferenţa dintre funcţiile


sintactice implicate este de conţinut categorial, respectiv, de categorii morfologice (recte
cazuri) diferite ale aceleiaşi realizări de gen proxim. Aceste funcţii sunt izosemantice.
a. atribut adjectival vs. atribut substantival viaţă studenţească vs viaţă de
student
b. atribut adj. vs. atribut pron. în G sau D opera sa / opera lui / ei / opera-i
c. atribut subst. genitival vs. atribut substantival prep. floarea cireşului / floare de cireş
d. atribut subst. genitival vs. atribut substantival în dativ vs. atribut subst. prep.
văr al mamei / văr mamei / văr cu mama

1
Ivanov Adi Tomita
Rusa – Romana
Anul II
e. atribut substantival prep. Vs. apoziţie luna lui august / luna august
f. atribut substantival prepoziţional vs. apoziţie
conceptul de sinonimie / conceptul sinonimie
g. atribut subst. genitival sau prepoziţional vs atribut verbal
acţiunea solicitării / acţiunea de solicitare /acţiunea de a solicita
h. predicat verbal suficient semantic vs. predicat verbal +cumul de funcţii sintactice
Eu mă bucur. /Eu sunt bucuros.

3. SS între funcţii sintactice diferite. Dacă avem în vedere izosemantismul, în primul


rând, şi funcţia sintactică, în al doilea rând, putem identifica următoarele subtipuri ale acestui
tip de sinonimie. Condiţia este de izosemantism, dar nu există şi identitate structurală între
enunţurile ce conţin aceste funcţii sintactice.
a. atribut adj. sau pronominal vs. complement indirect
Am citit povestea ta vs. Ţi-am citit povestea. / Ţi-am citit povestea ca să adormi.
Pare a corespunde parţial acestei situaţii şi o structură precum A trimis pe copii la şcoală. vs.
Şi-a trimis copii la şcoală. Nu este îndeplinită condiţia izosemantismului, din primul enunţ nu
rezultă posesia, iar acuzativul normat, construit cu pe la animate este înlocuit tot cu un acuzativ
normat, fără pe în condiţiile în care reflexivul anulează posibilitatea marcării cu pe.
b. cumul de funcţii sintactice vs. circumstanţial de mod
Fetiţa aleargă veselă / Fetiţa aleargă vesel.

4. SS ca efect al „inversiunii sintactice“ (v. şi Ion Diaconescu,1982), cu schimbarea


funcţiilor sintactice ale părţilor de vorbire inversate. Spre deosebire de primul tip, unde
inversiunea adjectivului faţă de substantiv nu are ca efect şi schimbarea funcţiei sintactice a
adjectivului, acest tip de inversiune are efect în planul actualizării tipurilor de funcţii sintactice.
a. Atributul adjectival vs. atributul substantival prepoziţional
o fată frumoasă / o frumuseţe de fată
b. Atributul substantival prepoziţional vs. funcţie sintactică în N. sau Ac.
O fată ca un bujor / un bujorel de fată
c. Apoziţie vs. atribut substantival prepoziţional.
Trombonistul Costache/ trombonistul de Costache

2
Ivanov Adi Tomita
Rusa – Romana
Anul II
În legătură cu această relatizare, se poate vorbi de o falsă transformare, întrucât doar în
planul formei apare o diferenţiere, în plan extralingvistic, menţinându-se coreferenţialitatea, în
calitate de conţinut al raportului sintactic de apoziţie.
d. Atribut adjectival vs. circumstanţialul de relaţie
o fată frumoasă ca un înger / o fată ca un înger de frumoasă
e. Complementul modal comparativ vs. atribut substantival prepoziţional
masă lungă de doi metri /masă de doi metri de lungă

3
Ivanov Adi Tomita
Rusa – Romana
Anul II
BIBLIOGRAFIE

1. Gramatica limbii române, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Academiei,


Bucureşti, 1966.
2. Mihaela Secrieru, Nivelul sintactic al limbii române, Editura StudIS, Iaşi, 2009
3. Hristea, Theodor, Sinteze de limba română, ed. a II-a, Bucureşti, 1981
4. Dimitriu, Corneliu, Există predicat verbal compus în limba română? Anuar de
lingvistică şi istorie literară, Tom XXXIII, A, 1992-1993, p. 197-227.