Sunteți pe pagina 1din 8

1.

Introducere

Pentru a desfășura principiul accesului deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi
starea sănătăţii populaţiei, aș vrea mai întîi de toate să descifrez noțiunile-părți componente ale acestuia.

Prin „acces” se are în vedere,în cazul dat, posibilitate de a ajunge, de a îndeplini un anumit scop ce ține
de dobîndirea și aflarea informației necesare de către o persoană.

Prin termenul „deplin” se subînțelege obținerea informației în întregime, în mod desăvîrșit, complet,
integral,în totalitate.

Calificativul de „operativ” relevă idea că accesul trebuie să aibă efect rapid, expeditiv, eficace, trebuie să
fie active și imediat.

Dacă e să ne rerefim la ideea că accesul trebuie să fie liber, acest lucru presupune că el nu este supus unei
restricții cu caracter arbitrar, nu este îngrădit de careva circumstanțe sau fapte.Deci persoana are
posibilitatea de a acționa după voința sa,care nu este supusă niciunei constrângeri.

Informația reprezintă lămurirea asupra unor lucruri, totalitate a materialului de informare și de


documentare, izvoare, surse., știri care pun persoana la curent cu o situație de care aceasta se
interesează.Deci informația,în principiu nu este altceva decît explicația oferită persoanei care o solicită în
privința unor lucruri ce prezintă interes pentru aceasta.

Mediul, adică mediul înconjurător, mediul ambiant sau și mediul natural, este o noțiune care se referă la
totalitatea condițiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a sa, în care evoluează ființele sau
lucrurile.

Dintre aceste condiții fac parte atmosfera, temperatura, lumina, relieful, apa, solul etc., precum și celelalte
ființe vii și lucruri. 1

Deci, mediul înconjurator este ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si
subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice si anorganice, precum și ființele vii,
sistemele naturale în interacțiune, cuprinzînd elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale si
spirituale.

Starea mediului reprezintă situația sau modul în care se prezintă,se află la un moment dat ansamblul de
elemente si fenomene naturale si artificiale de la exteriorul Terrei, care condiționează viața în general și
pe cea a omului în special.

Bineînteles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai și numai de fiecare dintre noi, ne afectează
în mod direct viața si sănătatea noastră. Este nevoie de mai multă atenție și de mai mulă responsabilitate
din partea fiecărui cetățean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă
curată si pentru a putea folosi condițiile de viată pe care ni le oferă natura.

Populația reprezintă totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș,etc.

Starea sănătăţii populaţiei este un indice al dezvoltării ţării care reflectă bunăstarea socio-economică a
populaţiei, dar şi condiţiile de trai ale populatiei. La fel, ca și în cazul stării mediului, cea mai mare
responsabilitate pentru starea de sănătate a populației o poartă însăși omul.

1
Codul silvic, adoptat prin Legea nr.887-XIII din 21.06.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.004
Problema principal este că oamenii trateaza cu neglijență acest aspect important al vieții lor, ceea ce duce
la agravarea stării mediului, distrugere a acestuia și la distrugerea sănătatii fiecăruia dintre noi și a celor
din jur.

2.Principiul accesului deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea
sănătăţii populaţiei

2.1. Esența
Înainte de a explica esența acestui principiu, aș vrea să menționez despre faptul că dreptul cetăţenilor
Republicii Moldova de a avea acces la informaţie este garantat de textul constituţional (art. 34) şi
cuprinde: „Dreptul persoanei de a fi informată prompt, corect şi clar asupra măsurilor preconizate şi, mai
ales, asupra măsurilor luate de autorităţile publice, precum şi obligaţia autorităţilor publice de a crea
condiţiile materiale şi juridice necesare pentru difuzarea liberă şi amplă a informaţiei de orice natură”

Consider că această prevedere constituțională este, de fapt, baza pe care se întemeiază principiul accesului
deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei.

Pricipiul respectiv poate fi numit într-un fel sau altul principiul transparenței în materie de mediu, pe
motiv că asigură dreptul persoanelor interesate de a solicita o anumită informație cu privire la starea
mediului sau a sănătății populației, existînd paralel și obligația diferitor organizații sesizate de a furniza și
a pune la dispoziție informația respectivă.

Doar în condiţiile în care există un schimb liber de informaţii poate fi asigurată transparenţa, evitându-se,
astfel, fenomenul existenței unor secrete în domeniul respectiv şi, prin urmare, realizându-se dreptul
cetăţenilor de a fi informaţi.

La general vorbind,transparenţa în activitatea instituţiilor constituie o caracteristică fundamentală a


societăţii democratice. Democraţia este de neînchipuit fără realizarea eficientă a dreptului la informare în
diferite domenii.

Principiul maximei transparenţe este primordial pentru libertatea de informare, care se află la baza
democratizării unui stat de drept.

2.2 Actele normative ce reglementează principiul accesului deplin, operativ şi liber la informaţiile
privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei

Dacă e să vorbim de reglementarea legislativă a acestui principiu, el este valorificat în Constituţia


Republicii Moldova, tratatele şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, Legea
Nr.982 privind accesul la informație,din 11.05.2000 la fel și în prevederile altor acte normative care
reglementează raporturile ce ţin de accesul la informaţie.2

Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît
cele cuprinse în legislaţia naţională, se aplică normele tratatului sau acordului internaţional.

Anume aceste acte norative şi creează cadrul necesar asigurării unei transparenţe reale.

Cu siguranță, din toate actele normative enumerate mai sus, Legea Nr.982 privind accesul la
informație,din 11.05.2000 dezvoltă cel mai bine acest drept şi stabileşte procedura necesară exercitării lui.

2
Legea privind accesul la informaţie, nr.982-XIV din 11.05.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000
Indiscutabil, această lege oferă posibilitatea de a cunoaşte mai eficient modalitatea de valorificare și
punere în aplicare a principiului respective și de a controla organizațiile responsabile de a oferi cadrul
informațional necesar cu privire la mediu.

Legea Nr.982 privind accesul la informație are drept scop crearea cadrului normativ general al accesului
la informaţiile oficiale, clasificarea informaţiilor cu accesibilitate limitată şi protecţia lor, eficientizarea
procesului de informare a populaţiei şi a controlului efectuat de către cetăţeni asupra activităţii
organizațiilor responsabile de acest lucru.

Accesul nemijlocit la informaţia de mediu este garantat de Legea privind protecţia mediului înconjurător,
care în art.30 lit.a) recunoaşte tuturor persoanelor fizice „accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile
privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei”3

În acelaşi timp, dreptul publicului la informaţia ecologică este reglementat în: Legea privind fondul ariilor
naturale protejate de stat art.16 lit.f) â ; Legea privind protecţia aerului atmosferic ,art.8 alin.(1); Legea
privind supravegherea de stat a sănătăţii publice ,art.27 alin. (2) ; Codul silvic, art.23 .

2.2 Raporturile juridice și subiecții acestor raporturi

Raporturile juridice existente în cazul reglementării acestui principiu sunt raporturile dintre furnizorul de
informaţii şi persoana fizică si/sau juridică în procesul de asigurare şi realizare a dreptului constituţional
de acces la informaţie, a obligaţiilor furnizorilor de informaţii în procesul asigurării accesului la
informaţiile oficiale și în procesul apărării dreptului de acces la informaţie.

Deci, după cum am și menționat, subiecții acestor raporturi sunt furnizorul de informaţii şi solicitantul
informaţiei.

Tind să specific că furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le


furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt:

a) Organizații care se ocupă cu protecșia mediului și care sunt investiți cu funcții administrative
de stat
b) Orice alte organe ale puterii sau companii private, care nu sunt organizații ecologice, dar și-au
asumat anumite obligații sau funcții de prestare a serviciilor legate de mediu (companii de TV,
companii care monitorizează starea mediului)

c) instituţiile publice centrale şi locale - organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor
publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare, social-
culturale şi altor atribuţii cu caracter necomercial;4

d)persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia
publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun
de informații oficiale

3
Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr.1515- XI din 16.06.1993 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1993
4
2 Legea privind administraţia publică locală, nr.436- XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2007
Informația oficială este cea care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarată
și stabilită prin lege.

Solicitantul de informații poate fi:


a) orice cetăţean al Republicii Moldova;

b) cetăţenii altor state, care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova;

c) apatrizii stabiliţi cu domiciliul sau cu reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova.

Conştientizarea de către cetăţeni a pericolelor crescânde generate de degradarea mediului determină o


sporire a interesului acestora faţă de modalităţile de implicare în prevenirea şi combaterea activităţilor
prin care se aduc daune cadrului natural, prin care se afectează starea de sănătate a populaţiei.

3.Realizarea principiului accesului deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi
starea sănătăţii populaţiei

Bazele legale ale reglementării accesului la informaţie sunt asigurate, în primul rînd, de Constituţia
Republicii Moldova5, care în art.34 stipulează următoarele: „dreptul persoanei de a avea acces la orice
informaţie de interes public nu poate fi îngrădit” ; „autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin,
sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de
interes personal”

Informarea cetăţenilor asupra problemelor de mediu şi asupra soluţiilor de prevenire şi de protecţie a


mediului este primul pas al conştientizării de către aceştia a consecinţelor nefaste ale poluării. Astfel,
educaţia ecologică poate începe cu o bună informare. Ulterior cetăţeanul trebuie antrenat în rezolvarea
problemelor ecologice, prin participarea directă la întocmirea regulamentelor, la formularea şi aplicarea
deciziilor. 6

Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspândirea informaţiilor veridice privitoare la
starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor
de uz casnic7

Deci, publicul are accesul deplin, operativ şi liber la informaţia cu privire la starea elementelor mediului,;
factori ca substanţele, energia, zgomotul şi radiaţia; acţiunile sau măsurile, inclusiv cele administrative,
acordurile privind mediul, politica, legislaţia, planurile şi programele, care influenţează sau pot influenţa
elementele mediului; starea sănătăţii şi a securităţii oamenilor, condiţiile lor de viaţă, starea obiectelor de
menire culturală, a clădirilor şi construcţiilor în măsura în care asupra lor influenţează ori poate influenţa
starea elementelor mediului.

Studiind Legea privind protecţia mediului înconjurător, am constatat că dispoziţiile acesteia stabilesc în
competenţa Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător drept una dintre sarcinile de bază
informarea opiniei publice despre starea mediului, propagarea cunoştinţelor ecologice.

5
Constituția RM din 29,07.1994, Publicat : 12.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1
6
Sorina Lucreţia Drăgan,Note de curs.Dreptul Mediului, București 2014
7
Aplicarea Legii privind accesul la informaţie: Recomandări practice. Editura Centrului “Acces-info”. Chişinău, 2003
La fel, o modalitate de realizare a acestui principiu este constituirea şi funcţionarea Centrului
Informaţional de Mediu,care asigură satisfacerea solicitărilor de informaţie de mediu din partea
funcţionarilor publici şi a publicului larg şi difuzarea în mod activ a informaţiei de mediu.La fel a avut loc
crearea bazelor de date electronice

De asemenea, o parte din funcţiile informaţionale şi le-au asumat organizaţiile neguvernamentale care
sunt sprijinite de REC Moldova, Ambasada SUA, Guvernul Elveţiei etc. Unele din ele (Rec Moldova,
Mişcarea Ecologistă din Moldova) dispun de centre informaţionale proprii, care extind esenţial aria de
răspândire a datelor despre mediul înconjurător.

Astfel, legislaţia naţională, recunoscând dreptul şi accesul populaţiei la informaţia ecologică, prevede
şi obligativitatea instituţiilor de stat de a o oferi . nformaţiile oficiale vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor
în baza unei cereri scrise sau verbale. Cererea scrisă va conţine:

a) detalii suficiente şi concludente pentru identificarea informaţiei solicitate (a unei părţi sau unor
părţi ale acesteia);

b) modalitatea acceptabilă de primire a informaţiei solicitate;

c) date de identificare ale solicitantului.

Termenul de prezentare a informației este nu mai mult de 15 zile lucrătoare din momentul înregistrării
cererii de acces la informaţie.Termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5
zile lucrătoare de către conducătorul instituţiei publice dacă cererea se referă la un volum foarte mare de
informaţii care necesită selectarea lor sau sînt necesare consultaţii suplimentare pentru a satisface cererea.

Aș vrea,de asemenea să menționez și sistemul de asigurare a liberului acces la informaţie, care cuprinde:
posibilitatea atacării refuzului de a furniza informaţiile prin intermediul înaintării unei reclamaţii
administrative organului, care încalcă dreptul la informaţie şi instanţei de judecată, desemnarea şi
instruirea persoanelor responsabile de furnizarea informaţiilor.

O altă modalitate de asigurare la fel de importantă este atitudinea opiniei publice, care neapărat trebuie
luată în considerare. Consider, însă, că nu este suficient ca opinia publică sau instanţa de judecată să
asigure realizarea transparenţei accesului la informație.Este necesar ca însăşi organizațiile responsabile să
întreprindă care acțiuni și măsuri concrete în vederea asigurării transparenţei și accesului liber a
populației la informațiile privind starea mediului și a sănătății persoanelor.8

Deci, în urma celor expuse consider că respectarea drepturilor cetăţenilor de a avea acces la informaţie,
afară de existenţa unui cadru legal, depinde în mare măsură de disponibilitatea instituţiilor de stat de a
furniza această informaţie, precum şi de potenţialul informaţional al acestora.

4.Concluzii.Recomandări

Consider că, într-adevăr, principiul accesului populației la informațiile cu privire la starea mediului și a
sănătății persoanelor este destul de relevant și are o importanță deosebită, pentru că odată ce o să se pună
la dispoziția populației informația respectivă, aceasta va conștientiza responsabilitatea pe care o are în
menținerea și protecția mediului înconjurător.

8
Cristian Șaptefrați, Note de curs. Dreptul Ecologic, Chișinău 2013
Este necesară informarea populației,pentru ca oamenii să realizeze că fac și ei parte din natură, că planeta
noastră si resursele ei sunt limitate, că această planetă funcționează ca un sistem si că dereglările produse
într-un loc pot avea consecințe pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om.

Aș vrea să mai evidințiez și faptul că în urma consultării unor surse și analizînd unele date statistice, am
stability că există încă careva dificultăți în aplicarea practică a normelor juridice referitoare la accesul la
informaţia ecologică. Respectiv, cele mai frecvente încălcări atestate la acest capitol sunt: prezentarea
informaţiei incomplete, depăşirea termenelor şi încălcarea procedurii de examinare a cererilor, refuzul
neîntemeiat de a oferi informaţia solicitată.

Alte probleme ţin de caracterul veridic al informaţiei ecologice. La acest capitol se atestă dificultăţi
semnificative și respectiv, lipsa coordonării şi colaborării dintre autorităţile statului face dificilă
asigurarea dreptului cetăţenilor la informaţia ecologică,veridică şi completă.

Deşi, prin ratificarea Convenţiei de la Aarhus, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a crea cadrul
legislativ, procedurile şi mecanismele privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la
adoptarea deciziilor de mediu, până în prezent în ţară lipseşte o lege care ar reglementa modul prin care
cetăţenii interesaţi de problemele mediului îşi pot exercita acest drept. 9

Deci, ca o recomandare întru îmbunătățirea aplicării în practică a principiului accesului deplin, operativ şi
liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei ,ar fi necesară adoptarea unei
legi speciale referitoare la accesul la informaţia ecologică.

Tind să menționez faptul că asemenea legi există,fiind de mult timp în vigoare în Marea Britanie,
Germania, Italia, Spania, Austria, Luxemburg, Cehia, Slovacia etc. Ar fi bine să le urmăm
exemplul.Astfel, ar fi posibilă soluționarea multor dificultăți și probleme în realizarea accesului la
informația respectivă.

Generalizând, susţin că eficienţa realizării accesului publicului la informaţia de mediu ar putea fi


consolidată prin elaborarea unui plan de acţiuni în vederea distribuirii acestei informaţii, care ar asigura
sistematizarea datelor informaţionale.

În general, importanța acestui principiu rezidă în faptul că fiind aplicat,oamenii încep să înteleagă
necesitatea adoptării unui comportament responsabil față de mediul înconjurător. Însa responsabilitatea
omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, cît și colectivă: protecția naturii
angajează colaborarea și sprijinul reciproc atît pe plan național, cît și pe cel internațional.

Deci, asigurînd accesul populației la informația ecologică, aceasta va fi la curent cu toate procesele de
transformare prin care trece mediul în care trăiesc, cu starea acestuia și a sănătății proprii, astfel avînd
posibilitatea să influiențeze prin forțele proprii asupra îmbunătățirii

9
Convenţia privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul
mediului (Aarhus, 25 iunie 1998), ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.346-XIV din 7 aprilie 1999
Bibliografie

1.Constituția RM din 29,07.1994

2.Codul silvic, adoptat prin Legea nr.887-XIII din 21.06.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1997, nr.004

3.Legea privind accesul la informaţie, nr.982-XIV din 11.05.2000 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2000

4.Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr.1515- XI din 16.06.1993 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1993

5.Legea privind administraţia publică locală, nr.436- XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2007

6.Convenţia privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în


domeniul mediului (Aarhus, 25 iunie 1998), ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.346-XIV din 7
aprilie 1999

7.Sorina Lucreţia Drăgan,Note de curs.Dreptul Mediului, București 2014

8.Aplicarea Legii privind accesul la informaţie: Recomandări practice. Editura Centrului “Acces-info”.
Chişinău, 2003

9.Cristian Șaptefrați, Note de curs. Dreptul Ecologic, Chișinău 2013


Cuprins

1.Introducere ................................................................................................................................................. 1
2.Principiul accesului deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii
populaţiei ....................................................................................................................................................... 2
2.1. Esența ................................................................................................................................................. 2
2.2 Actele normative ce reglementează principiul accesului deplin, operativ şi liber la informaţiile
privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei ................................................................................. 2
2.2 Raporturile juridice și subiecții acestor raporturi ................................................................................ 3
3.Realizarea principiului accesului deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi
starea sănătăţii populaţiei .......................................................................................................................... 4
4.Concluzii.Recomandări .............................................................................................................................. 5
Bibliografie ................................................................................................................................................... 7