Sunteți pe pagina 1din 7

Hășmășan Gavril

Lechința BN Romania 2018 ian.

Pilda bogatului nemilostiv


Evanghelia după Luca 16:19-31

”Învățați de la Mine” a spus Isus. Matei 11:29

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfira și in subțire; și în fiecare zi ducea o


viață plină de veselie și strălucire.
20. La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazar, plin de bube.
21. Și dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până
si câinii veneau și-i lingeau bubele.
22. Cu vremea, săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sanul lui Avraam. A murit
și bogatul, și l-au îngropat.
23. Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut
de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui
24. și a strigat: "Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și
înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba; caci grozav sunt chinuit
in văpaia aceasta."
25. "Fiule", i-a răspuns Avraam, "adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile
bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.
26. Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa că cei ce
ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată."
27. Bogatul a zis: "Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui
meu;
28. căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în
acest loc de chin."
29. Avraam a răspuns: "Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei."
30. "Nu, părinte Avraame", a zis el, "ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se
vor pocăi."
31. Și Avraam i-a răspuns: "Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede
nici chiar dacă ar învia cineva din morți."
Multe pilde ne prezintă domnul Isus în Scriptură, mă refer la Noul
Testament, unde El însuș ne vorbește, pentru cei ce au urechi de auzit. Totuși nici o
pildă nu a ridicat atâtea controverse, ca aceasta, sigur că lovește în unele doctrine
împământenite, ce nu se voiesc a fi deranjate. De fapt nu este primul caz, și nici
ultimul.

Pilda bogatului nemilostiv, este prezentată de însuș Mântuitorul nostru, din


dorința expresă a acestuia de a ne descoperi taine de la facerea lumii ( Matei 13:35
ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice: "Voi vorbi in pilde, voi spune
Practic Scriptura nici nu-l numește așa, ci doar
lucruri ascunse de la facerea lumii." ).
”un om bogat”, probabil din cauză că accepta pe săracul Lazăr la ușa sa, și cu toate
că nu se sătura din bucatele bogatului, sunt sigur că mai dădea câte ceva și lui
Lazăr, altfel cred că ar fi plecat de acolo în altă parte.

Ascultătorii erau din toate păturile sociale adunați în casa fruntașului


fariseilor, unde era invitat Isus cu ucenicii Lui, dar mai erau și fariseii și alte
persoane invitate sau autoinvitate, știindu-se faptul că după Isus umblau mulțimi de
oameni, sau am putea să ne rezumăm doar la cei șaptezeci. Oricum erau destul de
mulți, sunt convins de aceasta.

Unul din lucrurile care au surprins pe unii cititori, a fost acela de a nu fi


pomenită persoana domnului Isus în pildă, fiind vorba de viața de dincolo, și mai
ales despre locul pe care El S-a dus să-l pregătească slujitorilor Lui. Evreii știau
din învățăturile lor, că toți cei vrednici de mântuire, vor fi în Sânul lui Avraam,
deci nu cred că ar fi avut rost să răstoarne credința lor, pentru că și Avraam, de
fapt, tot cu Isus ar fi fos, iar ”Sânul lui Avraam” era doar o figura de stil.

Personajele principale din pildă sunt, în ordinea apariției lor: un om bogat,


săracul Lazăr și Avraam. Locul acțiunii începe în lumea pământească, apoi se mută
în cealaltă lume tot reală, nevăzută si necunoscută decât în mică parte de om, și pe
deplin de Cel prin care s-au făcut toate lucrurile, adică Isus (Ioan 1:3). De aceea eu
cred că are o mai mare credibilitate pilda, și mai ales că Isus nu a vorbit niciodată
de pomană, sau doar ca să se afle în treabă, cum mai fac oamenii, ci așa cum
spunea Wurband, a dat de fiecare dată diamante.

Câteva lucruri sunt totuși clare, nu numai în creștinism, ci în toate religiile


mari sau mici ale lumii, și anume primul: că toți oamenii mor odată, indiferent ce
au fost în viata pământească, și al doilea: că cei vrednici și ascultători de dumnezeii
lor (vorbesc de toate religiile), vor moșteni o viață frumoasă fără nici un fel de
probleme, iar ceilalți, o viață plină de necazuri și suferințe, dar ambele veșnice. Dar
culmea culmilor, majoritatea aleg o viață de necaz și suferință și aici, în lumea
aceasta, dar și în cea veșnică.

Deci, după o viață scurtă petrecută pe acest pământ, trec în veșnicie și


bogatul și săracul, dar în compartimente diferite, bogatul în chin și suferință, iar
săracul Lazăr în sânul lui Avraam. Nu specifică Isus motivul pentru care bogatul
ajunge în chin, iar Lazăr în sânul lui Avraam, adică: bogatul ar fi făcut fapte
vrednice de moarte, iar săracul un sfânt. Iar argumentarea lui Avraam că bogatul a
fost fericit în viață, și Lazăr nefericit, nu justifică dreptatea lui Dumnezeu. După
această teorie, toți bogații vor merge în iad, și toți săracii în rai, ceea ce nu este
adevărat, învățăturile Scripturii ne dovedesc contrariul, și chiar istoria ne dovedește
aceasta.

Totuși, ceea ce am observat din text, și mai ales dintre rânduri, este faptul că
Lazăr sigur l-a căutat pe Dumnezeu în suferințele lui prin rugăciune, iar bogatul, ca
cei din ziua de azi, nu au nevoie de Dumnezeu, bogăția lor le este scut și zid de
apărare. Deci, Lazăr a strigat către Dumnezeu în timpul vieții lui, iar bogatul după.
Aceasta dă de gândit tuturor când au de gând să facă rugăciuni.

Bogatul, din locul în care era, vede pe Lazăr în sânul lui Avraam, și se
adresează direct acestuia pentru anumite servicii, chiar dacă cere participarea
efectivă a lui Lazăr acestuia nu-i adresează nici un cuvânt. Cererile au cuprins
două aspecte:

- Ușurarea suferințelor lui, prin înmuierea degetului său în apă și răcorirea


limbii lui, pentru că grozav se chinuia în văpaia aceea;
- Salvarea de la același chin a celorlalți cinci frați ai lui, prin învierea lui
Lazăr și retrimiterea lui pe pământ, la frații lui pentru a le adeveri aceste
lucruri și a fi feriți de suferințele viitoare.

Răspunsurile au fost clare și la obiect:


- Nu se poate circula în voie între cele două compartimente, existând o
prăpastie mare între ele, nu se specifică cât de lungă, lată sau adâncă era,
ci doar că nu se putea trece peste ea;
- Dacă nu cred în Legea lui Moise și în prooroci, nu vor crede nici chiar
dacă va învia cineva din morți. Împietrirea inimii lor era mare, ei
ajungând să nu creadă nici în minuni. Eu nu cred că l-ar fi crezut nici pe
bogat dacă ar fi înviat din morți, darămite pe Lazăr, un sărac fără valoare
în ochii lumii acesteia.

Totuși o întrebare mă frământă, bogatul a văzut tot raiul (mă rog, cât se
putea vedea, și sfinții), sau numai exact persoana lui Lazăr și a lui Avraam? Sau
altfel spus, i s-a permis să vadă doar ceea ce trebuia, nimic altceva. Și de ce?

Avraam și Lazăr, sau alții, nu s-au plâns că-i deranjează de la închinare și


laudă strigătele de durere și suferință ale celor din locul de chin, dar nici bogatul că
ar fi ascultat cu plăcere cântecele de laudă și bucurie din rai. Și totuși unii și-au
spus că un astfel de rai, în care să vadă suferințele și durerile din iad, o veșnicie, nu
și l-ar dori, eu cred că nici nu o să-l aivă, pentru că nu se pot vedea niciodată decât
în vedenie, cu aprobarea specială a lui Dumnezeu.

Totuși unele aspecte sunt demne de semnalat, astfel:

- Bogatul simțea suferința lui din locul de chin,


- Bogatul a încercat prima dată alinarea suferințelor lui,
- Bogatul insistă pentru salvarea fraților lui.

Ceea ce denotă că în locul de suferință:

- Există simțuri – grozav mă chinuie văpaia asta,


- Există dorință – răcorească limba, și să-și salveze frații,
- Există cunoștiință – știe ce vrea, cui să se adreseze și ce să ceară,
- Există compasiune, dragoste – are milă de frații lui, etc.

Și totuși Vechiul Testament ne prezintă o imagine puțin diferită de ceea ce


vedem acuma, de exemplu:

Eclesiast 9: 5. Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu
nimic și nu mai au nici-o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită.
6. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor demult au și pierit, si niciodată nu
vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.

Dacă morții nu ar ști nimic, iar dragostea lor ar pieri odată cu ei, cum se
explică dragostea bogatului față de frații lui, mila față de ei. Mai ales că noi știm că
dragostea nu va pieri niciodată.( 1Cor.13:8 )

Iov 14: 10. Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când își dă sufletul, unde
mai este?
11. Cum pier apele din lacuri și cum seacă și se usucă râurile,
12. așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai
deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.
13. Ah! de m-ai ascunde in Locuința morților, de m-ai acoperi până-Ți va trece
mânia și de mi-ai rândui o vreme când Îți vei aduce iarăși aminte de mine!
14. Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aș mai trage nădejde în tot
timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15. Atunci m-ai chema, și Ți-aș răspunde, și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16. Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
17. călcările mele de Lege sunt pecetluite într-un mănunchi, și născocești
fărădelegi în sarcina mea.
18. Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,
19. cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu: așa nimicești
Tu nădejdea omului.
20. Îl urmărești într-una, și se duce; îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
21. De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.
22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte
întristare în sufletul lui."

Iov spune, în durerea și suferințele lui, că omul nu se mai scoală din somnul
lui niciodată, că omul mort nu mai poate să învie, ori Isus ne învață cu totul
altceva, că toți vor învia pentru judecată și primirea răsplătirilor divine.(Ioan 5: 28.
Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor
auzi glasul Lui 29. și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru
viață; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată). Pe cine să cred? De
asemenea ei chiar nu mai știu nimic? Este drept că numai bogatul simtea durerea,
pentru că numai el era în chinuri, dar stia suferința de acolo și știa viața fraților lui
de pe pământ și soarta de pe urmă.
Practic, chiar Iov recunoaște la urmă că a vorbit de lucruri mai mari ca el:
Iov 42: 3. "Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni, care sunt mai presus de
mine și pe care nu le pricep." Măcar Iov a recunoscut limita cunoștiințelor sale,
mulți din ziua de azi nu au limite, și sunt convinși că sunt atotștiutori, nu mai au
nimic de învățat, păcat de ei, îngâmfarea le-a pus capac mântuirii lor.

Eu sunt de acord că omul se odihnește de alergarea, și truda lui pe acest


pământ, scripturile spun clar prin Isaia 55:1-3 si Noul Testament (Mat.11:28) că
Isus cheamă pe toți cei trudiți și împovărați (pentru neprihănire nu pentru
fărădelege), și El va da odihnă sufletelor lor, nu trupurilor lor. Să presupunem că
toți dorm, și cei din sânul lui Avraam, și cei din locul de chin, dar somnul poate fi
o binecuvântare (pace și fericire), sau un blestem (coșmaruri neântrerupte), nu cred
că este același lucru. Mai ales că în viața de zi cu zi avem asemenea exemple, de
unde să luăm aminte.

Am luat doar două exemple, și comparate cu ceea ce spune Isus în pildă, nu


corespunde, și totuși de față erau cei mai tari în Scripturi și Lege, cei care țineau cu
înverșunare toate poruncile, și totuși nu au comentat nici unul din ei, și cred că nu
erau puțini, mai ales că aveau și cel puțin un fruntaș al fariseilor. Totuși eu cred că
Iov, Solomon, sau alții au vorbit din punctul lor de vedere, după cunoștiința
primită de ei, iar Isus a vorbit ca acel care știa totul, pentru că prin El s-au făcut
toate lucrurile, deci este singura persoană autorizată să ne spuna adevărul.

Mai este un aspect demn de menționat, pentru cei ce cred că suferințele


păcătoșilor vor începe după judecata finală. Acțiunea de față se petrece în
vremurile noastre, când oamenii trăiesc pe pământ, bogatul avea cinci frați, și
dorea salvarea lor, ceea ce demonstrează că durerile încep imediat după moarte în
locul de chin și suferință. Iar iadul de la sfârșitul veacurilor nu-i un loc unde să-ți
dorești a-ți petrece veșnicia, pentru că acolo, după Scripturi: viermele lor nu moare
și focul nu se stinge.(Marcu 9:43-48, de trei ori se repetă cuvântul ) Cine știe mai
bine ca Isus, treaba lui.

Cineva punea întrebarea, unde va fi locul acela de chin din Scripturi, eu am


zis că încap cu toții în Soare, alții că unde va pune atâta amar de om să fie judecat,
de parcă nu este destul loc în jurul planetei sau chiar pe ea, unde să-i alinieze pe
toți. De asemenea este și ideea că cei din chinuri nu vor suferi, pentru că repede
vor fi mistuiți de foc și vor dispare pentru totdeauna, iar focul se va stinge. eu nu
știu de unde scot asemenea erezii, dacă Isus spune că focul nu se va stinge, și
viermele lor nu va muri, eu îl cred pe Isus, nu învățătura dracilor propovăduită de
păstorii lumii acesteia. Dar sunt și unii care spun că pământul acesta nu va arde, eu
le recomand să-și amintească de lecțiile de geografie, unde vorbește despre
vulcani, acolo pământul arde, nu luna sau alte stele. Și multe, multe alte năzbâtii
inventate de diavol și preluate de om.

Eu cred totuși, că întotdeauna să punem învățătura Scripturilor pe primul loc,


nu învățăturile oamenilor oricare ar fi ei, și oricât de sus ar fi așezați pe scara
socială sau religioasă. A răstălmăci învățătura adevărată dată de Dumnezeu, este
așa cum spune apostolul Petru în epistola a doua, o fac: spre pierzarea lor.

Notă: Am scris această carte ca răspuns la teoriile dubioase și hazardate,


propovăduite de o seamă de predicatori, unii sunt convins că o fac din
necunoștiință, luând orice predică de bună deoarece a vorbit pastorul cutare, sau
președintele cutare, alții din convingere eronată. Oricum nici cu aceste argumente
clare nu vor fi de acord toți, fiecare este liber să creadă în cine vrea.

Orice comentariu, orice sugestie sau chiar reclamație, vă rog să o trimiteți pe


adresa de email: hasmasan@yahoo.com, specificând că este vorba de ”Cartea lui
Lazăr”, si promit să o iau în considerare, altfel s-ar putea să trec foarte ușor peste
email. De asemenea mai am cărți publicate pe net.