Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dragoș Jaliu
SUPORT DE CURS
2017-2018
Cuprins
I. DEZVOLTAREA REGIONALĂ. ISTORIC ŞI EXPERIENŢE 3
V. BIBLIOGRAFIE 57
I. DEZVOLTAREA REGIONALĂ. ISTORIC ŞI EXPERIENŢE
1 Scopul politicii de coeziune este definit în Tratatul UE, ca find reducerea disparităţilor dintre nivelele de dezvol-
tare a diferitelor regiuni şi înapoierea regiunilor şi insulelor cele mai defavorizate, inclusiv a zonelor rurale. Con-
form Tratatului, cel mai important obiectiv este de a sprijini regiunile cel mai puţin dezvoltate şi Obiectivul de
convergenţă al Statelor Membre, pentru care sunt alocate trei sferturi din resursele financiare destinate politicii
de coeziune.
2
Politica de Coeziune îşi are baza legală primară în textul Tratatului UE (Titlul XVII -Coeziunea Economică si
Socială si Art. 148 despre Fondul Social European).
3
20013. Politicile de dezvoltare au devenit, după Politica Agricolă Comună, a doua mare politică
europeană, din punct de vedere al dimensiunii zonei de implementare.4
Într-o primă fază, crearea Pieţei Unice a fost precedată de Reforma Fondurilor Structurale
din 1989, reformă care presupunea nu doar coordonarea celor trei Fonduri Structurale de atunci
(Fondul Social European - FSE, Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă - FE-
OGA şi Fondul European de Dezvoltare Regională - FEDR), şi o amplă restructurare a princi-
piilor care le guvernau, dar şi dublarea banilor alocaţi dezvoltării regionale de la 15,1% din
bugetul european în 1988 la 30,2% în 19925. În al doilea rând, decizia luată prin Tratatul de la
Maastricht de a crea o monedă unică europenă era în strânsă legatură cu decizia de creare a
Fondului de Coeziune6.
Modificarea contextului economic şi social de la nivelul statelor membre a determinat
Comisia Europeană să adopte linii directoare generale7 pentru a se asigura de valoare adăugată
a intervenţiilor comunitare. Acestea au avut scopul de a stabili o politică generală şi cadrul de
priorităţi cărora le pot fi integrate modificările la Obiectivul 1 (1994-1999).
Liniile directoare au stabilit o serie de priorităţi tematice care să sprijine scopul principal
al intervenţiilor prin Fondurile Structurale: să ajute la identificarea condiţiilor care favorizează
dezvoltarea economică sustenabilă, creşterea şi competitivitatea şi prin acestea, indirect, ocu-
parea forţei de muncă. Acest obiectiv general a fost fixat prin intermediul următoarelor priorităţi
specifice: infrastructura primară, mediu productiv (toate tipurile de măsuri pentru a îmbunătăţi
creşterea şi complexitatea mediului de afaceri şi a industriei), dezvoltarea cercetării şi a tehno-
logiei, mediu şi dezvoltare sustenabilă, dezvoltarea resurselor umane şi şanse egale.
3
Comisia Europenă, Al doilea Raport privind Coeziunea Economică şi Socială, Bruxelles , 2001.
4
Puigcerver-Peñalver, M.C. The Impact of Structural Funds Policy on European Regions´ Growth. A Theoretical
and Empirical Approach, The European Journal of Comparative Economics Vol. 4, p. 179-208.
5
Consiliul European de la Bruxelles reformează în februarie 1988 modul de funcţionare a Fondurilor de Solidar-
itate, numite “Fonduri Structurale” şi decide să le aloce 68 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997).
6
Tratatul asupra Uniunii Europene, intrat în vigoare în 1993, consideră coeziunea ca fiind unul dintre obiectivele
esenţiale ale Uniunii, în paralel cu Uniunea Economică şi Monetară şi cu Piaţa Unică. Tratatul prevede şi crearea
unui Fond de Coeziune menit să sprijine proiecte favorabile mediului înconjurător, precum şi transporturile în
statele membre mai puţin prospere.
7
“Priorităţi pentru completarea programelor Fondurilor Structurale la sfârşitul anului 1999”- Ghidul Comisiei,
mai 1997. Formularea liniilor directoare a fost susţinută de Statele Membre în cadrul unei întâlniri informale a
miniştrilor responsabili de politica regională, 14-15 nov. 1996. În mod official, Statele Membre au cerut Comisiei
să formuleze liniile directoare ale politicii regionale în acord cu principiul subsidiarităţii.
4
După reforma de la Maastricht, mai mult de două treimi din alocarea Fondurilor Structu-
rale a fost concentrată în aşa numitele regiuni aflate sub Obiectivul 1. Este vorba de regiunile
al căror PIB pe cap de locuitor, calculat după standardele puterii de cumpărare, este mai mic de
75% din media europeană.
Concentrarea politicii regionale a fost crescută ulterior prin reducerea numărului de obi-
ective de la 7 (perioada de programare 1994-1999) la 3 obiective (perioada de programare 2000
- 2006)8.
8
Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 1260/99 din 21 iunie 1999.
9
O dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, 1999, ocuparea forţei de muncă a fost consacrată
drept unul dintre obiectivele Comunităţii, căreia i-au fost conferite noi competenţe pentru ca, împreună cu Statele
Membre, să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forţei de muncă.
10
Fondurile Structurale ale UE dincolo de Agenda 2000: Reforma şi implicaţiile pentru actualele şi viitoarele
state membre, Institutul European de Administraţie Publică, Maastricht, Olanda.
5
regională şi convergenţa duc la coeziune. De aceea, CE a realizat evaluarea impactului Fondu-
rilor Structurale în sprijinul elaborării viitoarelor politici şi maximizării impactului asupra dez-
voltării economice.11
11
Puigcerver-Peñalver, M.C. The Impact of Structural Funds Policy on European Regions´ Growth. A Theoretical
and Empirical Approach, The European Journal of Comparative Economics Vol. 4, nr. 2, p. 179-208.
6
I.1.3. Reforma politicii de dezvoltare regională pentru 2007-2013
12
La 1 iulie 2013, UE numără 28 de state, Croaţia aderând la UE
13
Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs: Community Strategic Guidelines, 2007-2013.
14
ibidem
15
Tratatul privind UE, art.158.
7
mărimea şi diversitatea mediului de afaceri,
diferenţe în ceea ce priveşte utilizarea noilor tehnologii.
Politica de coeziune economică şi socială a Uniunii Europene este, înainte de toate, o
politică a solidarităţii. Scopul acesteia este să promoveze un înalt nivel de competitivitate şi de
ocupare a forţei de muncă, oferind ajutor regiunilor mai puţin dezvoltate şi celor care se con-
fruntă cu probleme structurale. Se asigură astfel o dezvoltare stabilă şi durabilă a UE şi o
funcţionare optimă a Pieţei Interne. Politica regională se bazează în principal pe solidaritate
financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Sta-
telor Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere.
În acelaşi timp Uniunea se confruntă ca ansamblu cu provocarea rezultată în urma po-
tenţialei accelerări a restructurării economice în urma globalizării, deschiderii pieţelor, revo-
luţiei tehnologice, dezvoltării economiei şi societăţii bazate pe cunoaştere, îmbătrânirii popu-
laţiei şi creşterii nivelului emigrărilor.
Pentru îndeplinirea obiectivelor stipulate în tratatul privind constituirea UE, acţiunile care
vor fi finanţate din bugetul UE alocat politicii de coeziune trebuie să contribuie la promovarea
creşterii sustenabile16, competitivităţii şi a gradului de ocupare. 17
Politica de coeziune are un puternic caracter instrumental, iar prin fondurile sale de soli-
daritate contribuie la îndeplinirea obiectivelor altor politici sectoriale ale UE - cum ar fi politica
agricolă comună, politica socială, politica de protecţie a mediului. În plus, politica de dezvoltare
regională este corelată şi cu politica de extindere a UE, prin crearea fondurilor de pre-aderare
Phare, ISPA şi SAPARD, la care au acces ţările în curs de aderare şi prin care este sprijinită
tranziţia acestora la standardele UE.
Prin reducerea decalajelor existente între regiuni, politica de coeziune urmăreşte îmbună-
tăţirea funcţionării Pieţei Unice Europene, precum şi oferirea de oportunităţi economice menite
să ajute persoanele să-şi folosească cunoştinţele în scopul consolidării potenţialului de creştere
economică a UE spre beneficiul tuturor. Acest lucru va genera o creştere a bunăstării cu avan-
taje asupra întregii economii europene.
16
Strategia de la Goteborg, 2001.
17
Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs: Community Strategic Guidelines, 2007-2013.
8
I.1.4. Baza legală a politicii de dezvoltare regională 2007-2013
Baza legală a politicii comunitare de dezvoltare regională este stabilită prin Titlul XVll
al Tratatului Uniunii Europene ce defineşte obiectivul politicii regionale: “reducerea dispari-
tăţilor existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a rămânerii în urmă a
regiunilor mai puţin dezvoltate sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale”. Acesteia li se
adaugă:
Regulamentul nr. 1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională
Regulamentul nr. 1081/2006 privind Fondul Social European
Regulamentul nr. 1082/2006 privind cooperarea teritorială europeană
Regulamentul nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European
pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune
Regulamentul nr. 1084/2006 privind Fondul de Coeziune.
Politica de coeziune este finanţată din bugetul UE prin 3 instrumente structurale: Fondul
European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coe-
ziune (FC). Cele trei instrumente financiare finanţează următoarele obiective:18
Vizează regiunile NUTS II cu un PIB/Capita mai mic decât 75% din media comunitară.
Alocarea financiară pentru acest obiectiv a crescut la aproximativ 81,54%, 251,163 mld. euro
din alocarea pentru politica de coeziune.19 De asemenea sunt eligibile a fi finanţate sub acest
obiectiv din Fondul de Coeziune, statele membre ale căror PNB/capita este mai mic decât 90%
din media comunitară. Obiectivul urmăreşte accelerarea dezvoltării economice în regiuni mai
puţin dezvoltate prin investiţii în infrastructură, capitalul uman, inovare şi dezvoltarea societăţii
bazate pe cunoaştere, protejarea mediului.
Regiunile care pot beneficia de finanţări sub acest obiectiv sunt acelea care nu sunt eligi-
bile pentru a primi fonduri sub obiectivul de convergenţă. Acest obiectiv este finanţat doar din
18
COUNCIL REGULATION (EC) No 1083/2006 of 11 July 2006 laying down general provisions on the Euro-
pean Regional Development Fund, the European Social Fund and the Cohesion Fund.
19
idem
9
fondurile structurale, adică din FEDR şi FSE. Alocarea financiară este de 15,95% din bugetul
politicii de coeziune şi însumează 49,127 mld. euro pentru perioada financiară 2007-2013.
Acţiunile care pot fi finanţate sub acest obiectiv sunt acelea care privesc dezvoltarea regiunilor
competitive, ocuparea forţei de muncă prin anticiparea schimbărilor economice şi sociale, prin
creşterea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul uman, inovare şi promovarea socie-
tăţii informaţionale.20
Acest obiectiv urmăreşte creşterea cooperării între regiuni pe trei niveluri: cooperare in-
terregională - încurajarea schimbului de experienţă între zone din UE, cooperare transfrontali-
eră - programe comune derulate de regiuni aflate la graniţe şi cooperare transnaţională. Aloca-
rea financiară pentru acest obiectiv este de 7,75 mld. Euro, reprezentând 2,52% din fondurile
pentru politica de coeziune şi este finanţat integral din FEDR.
Pentru perioada financiară 2007-2013, cadrul politicii este strâns legat de îndeplinirea
obiectivelor înscrise în Agenda de la Lisabona21, dar şi de Agenda de la Göteborg.22
20
ibidem
21
Politica de Coeziune economică şi socială a Uniunii Europene trebuie vazută ca parte integrantă a Strategiei de
la Lisabona (2000), care îsi propunea să transforme Europa pâna în anul 2010, ”în cea mai dinamică şi mai com-
petitivă economie bazată pe cunoastere”. Strategia de la Lisabona a fost completată în anul 2001, în cadrul Con-
siliului European de la Gotheburg cu noi obiective, printre care cel mai important este asigurarea dezvoltării du-
rabile. Comisia europeană a prezentat la 2 februarie 2005 o strategie revizuită pentru UE în scopul stimulării
creşterii şi creării de locuri de muncă. Aceasta strategie are ca scop revitalizarea agendei Lisabona - agenda re-
formei economice a UE în 2000. În alte cuvinte, politica de coeziune trebuie să cuprindă obiectivele de la Lisabona
şi de la Goteburg şi să devină un vector important al realizării acestora prin programele de dezvoltare regională şi
naţională.
22
Potrivit declaratiei de la Lisabona, economia europeană trebuie să devină până în 2010 cea mai competitivă
economie din lume. Agenda de la Goteborg adaugă obiective legate de promovarea protecţiei mediului încon-
jurător şi dezvoltarea durabilă.
10
Figura III.8. Regiuni eligibile 2007-2013 - politica de coeziune
Repartizarea acestei sume pe cele trei obiective ale politicii reformate este următoarea:
81,54 % pentru obiectivul „Convergenţă”, din care 24,5% sunt destinate Fondului
de Coeziune;
15,95% pentru obiectivul „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”;
2,52% pentru obiectivul „cooperare teritorială europeană”.
11
FC State membre cu VNB <90% 24,5%
din VNB/loc UE 25 61,55 Mld Euro
23
(CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala şi de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1783/1999, J.O. nr. 210/31.07.2006, art. 2, alin.a.
12
FEDR a fost creat în 1975, devenind cea mai importantă componentă a sprijinului struc-
tural. Decizia creării acestui fond a fost luată în contextul aderării la 1 ianuarie 1973 a Dane-
marcei, Irlandei şi Regatului Unit. În urma acestei extinderi s-a simţit acut nevoia unui instru-
ment de sprijin pentru dezvoltarea regională. FEDR este cel mai important fond structural în
termeni de resurse, deoarece acordă ajutoare financiare substanţiale zonelor defavorizate, redu-
când astfel disparităţile existente la nivelul UE. FEDR asigură ajutor financiar în următoarele
domenii24:
• investiţiei în infrastructură;
• asistenţei tehnice.
În cazul în care un program operaţional susţinut de FEDR vizează operaţiuni care pot
beneficia de o finanţare prin intermediul unui alt instrument de susţinere comunitară, statele
membre stabilesc, în fiecare program operaţional, criteriile care permit delimitarea operaţiuni-
lor susţinute de FEDR şi a celor finanţate de alte instrumente.25
24
RegulamentuI(CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala şi de abrogare a Regula-
mentului (CE) nr. 1783/1999, J.O. nr. 210/31.07.2006, art. 3, alin.b.
25
Regulamentul(CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala şi de abrogare a Regula-
mentului (CE) nr. 1783/1999, J.O. nr. 210/31.07.2006, art. 9.
13
• Regulamentul 1083/2006 care stabileşte normele generale de reglementare a Fon-
dului European de Dezvoltare Regională (FEDR), a Fondului Social European
(FSE), precum şi a Fondului de Coeziune.
• Consolidarea capitalului uman, prin încurajarea aplicării unor reforme ale sisteme-
lor de educaţie şi de formare profesională şi prin crearea unor activităţi de conectare
în reţea a unităţilor de învăţământ superior, a centrelor de cercetare şi de tehnologie
şi a întreprinderilor, în vederea eficientizării sistemului de invăţământ;
26
Profiroiu, M. Politici Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 317.
27
Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul
Social European şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1784/1999, J.O. nr. 210/12/31.07.2006, art.3, alin.l.
14
• • Promovarea parteneriatelor, pactelor şi iniţiativelor prin intermediul sistemului de
reţea, cu scopul realizării unei mobilizări în favoarea reformelor din domeniul ocu-
pării forţei de muncă şi asimilării pe piaţa muncii.
Domenii de finanţare:28
28
idem
29
(CE) nr. 1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de Coeziune şi de abrogare a Regula-
mentului (CE) nr.l 164/94, J. O. nr. 210/79/31.07.2006, art. 1, alin.a.
30
Regulamentul (CE) nr.l084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de Coeziune şi de abrogare
a Regulamentului (CE) nr.l 164/94, J. O. nr. 210/79/31.07.2006, art. 2.
15
reţelele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes co-
mun ce urmează să fie realizate până în anul 2010. În Decizia nr. 1692/96/CE31
sunt enumerate modurile de transport vizate: reţelele rutiere, feroviare şi de căi
navigabile interioare, ,,autostrăzile mari”, porturi maritime şi porturi fluviale in-
terioare, aeroporturi şi alte puncte de legătură între reţelele modale, precum şi sis-
temele de gestionare a traficului şi de navigare.
protecţia mediului, sprijinind proiecte care susţin dezvoltarea durabilă, precum şi
eficacitatea energetică şi energiile regenerabile.
Totodată, FC susţine proiecte din domeniul transportului care nu au legatură cu reţelele
transeuropene, transportul feroviar, transportul pe căile navigabile interne, transportul maritim,
sistemele de transport intermodal şi interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim
şi aerian, transporturile urbane specifice şi transporturile publice.
Spre deosebire de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune nu cofinanţează programe,
ci furnizează finanţare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la ince-
put. Decizia de a finanţa un proiect este luată de Comisie, în acord cu Statul Membru beneficiar,
în timp ce proiectele sunt administrate de autorităţi naţionale şi supervizate de un Comitet de
Monitorizare. Fondul de coeziune este instrurnentul financiar care sprijină investiţiile în dome-
niul infrastructurii de transport, energiei şi mediului.
31
Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orient arile comuni-
tare pentru dezvoltarea retelei transeuropene de transport, J.O L 228, 09.09.1996.
16
Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind
sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurala (FEADR);
Regulamentul (CE) NR. 1944/2006 al Consiliului din 19 decembrie 2006 de mo-
dificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare
rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).
Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală este acţiunea complementară
destinată politicii agricole comune a Uniunii Europene. Acest fond este corespondentul Fondu-
lui SAPARD, accesibil însă statelor membre ale UE. Are ca obiective32 susţinerea pieţei pro-
duselor agricole şi promovarea restructurării agriculturii comunitare. În art. 4, alin. 133 sunt
enunţate obiectivele cheie ale FEADR. Acestea sunt:
Îmbunătăţirea competitivităţii agriculturii şi silviculturii prin sprijinirea restructu-
rării, dezvoltării şi inovaţiei;
Îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural, prin sprijinirea gestionării terenurilor;
Îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural şi promovarea diversificării activi-
tăţilor economice.
Ajutorul acordat prin FEADR este pus în aplicare în cadrul unui parteneriat între Comisie
şi statul membru în cauză, precum şi cu autorităţile şi organismele desemnate de acest stat
membru. Astfel, statul membru desemnează partenerii cei mai reprezentativi la nivel naţional,
regional şi local şi din domeniul economic, social, ecologic sau din alte domenii. În acest fel
sunt create condiţiile necesare pentru o participare largă şi eficientă a tuturor organismelor care
doresc să se implice. Toate activităţile se realizează respectând normele şi practicile naţionale,
şi au ca obiectiv promovarea egalităţii, dezvoltarea durabilă, protecţia mediului.34
Parteneriatul are ca obiect elaborarea şi monitorizarea planului strategic naţional, precum
şi întocmirea, punerea în aplicare, monitorizarea şi evaluarea programelor de dezvoltare rurală.
Statele membre implică fiecare dintre partenerii în cauză în diverse faze ale programării, ţinând
seama în mod adecvat de termenul stabilit pentru fiecare etapă.35
32
Regulamentul (CE) NR. 1944/2006, J.O. nr. L 367, 22.12.2006, art. 1, alin. A.
33
Idem, art. 4, alin. 1.
34
Idem, art. 6, alin. 1.
35
Idem, art. 6, alin. 3.
17
Acţiunile36 care vor fi finanţate prin FEADR sunt numeroase şi sunt centrate pe câteva
măsuri, şi anume:
măsuri pentru diseminarea cunostinţelor şi îmbunătăţirea potenţialului uman, prin
sprijinirea tinerilor fermieri, instruire profesională, sprijin pentru scheme de pen-
sionare anticipate, utilizarea serviciilor de consiliere de către fermieri şi deţinătorii
de pădure, instituirea unor servicii de administrare, sprijin şi consiliere a fermelor
şi a sectorului forestier;
măsuri de restructurare şi dezvoltare a capitalului fizic, precum şi de promovare a
inovaţiei, prin modernizarea exploataţiilor agricole, îmbunătăţirea valorii econo-
mice a pădurilor, cooperarea pentru modernizarea şi crearea unor noi produse şi
tehnologii, dezvoltarea infrastructurii necesare evoluţiei şi adaptării sectoarelor
agricol şi forestier şi constituirea unor acţiuni de prevenire a catastrofelor.
măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii producţiei şi a produselor agricole prin spri-
jinirea fermierilor in vederea adaptării la standardele europene, încurajarea fermi-
erilor să îmbunătăţeasca standardele de calitate ale produselor.
36
Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare
rurala acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), J.O.,.art. 20, alin. a, b, c.
37
COUNCIL REGULATION (EC) No 1198/200 of 27 July 2006 on the European Fisheries Fund, J.O. L 223/1-
15.8.2006.
18
susţine întărirea competitivităţii întreprinderilor viabile economic din sectorul de
pescuit şi dezvoltarea unor structuri competitive de exploatare a resurselor;
favorizarea conservării şi protecţiei mediului şi resurselor marine;
susţinerea dezvoltării durabile în zonele costiere, maritime şi lacustre unde se des-
făşoară activităţi de pescuit şi acvacultură şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă
în aceste zone;
valorificarea resurselor umane şi promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei, care
îşi desfăşoară activitatea în sectorul de pescuit.
38
Ministerul Economiei şi Finanţelor , http://anaf.mfinante.ro/wps/portal.
19
Compatibilitate: Operaţiunile finanţate de Fonduri Structurale trebuie să fie în conformi-
tate cu prevederile Tratatului UE, precum şi cu politicile şi acţiunile UE, inclusiv regulile pri-
vind concurenţa, achiziţiile publice, protecţia mediului, eliminarea inegalităţilor, promovarea
egalităţii între bărbaţi şi femei.
Multianualitate: acţiunea comună a Comunităţii şi Statelor Membre trebuie să fie imple-
mentată pe o bază multianuală printr-un proces de organizare, luare de decizii şi finanţare bazat
pe formularea de strategii integrate şi coerente multi-anuale şi definirea de obiective concrete.
Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe câteva obiective prioritare; de
fapt, o mare parte a acestora acoperă un număr limitat de zone, care au nevoie de sprijin pentru
dezvoltarea lor, iar resursele rămase sunt dedicate anumitor grupuri sociale care se confruntă
cu dificultăţi în toată Uniunea Europeană, fără a satisface criterii geografice speciale.
Documente de programare la nivel comunitar
Liniile strategice comunitare privind coeziunea reprezintă:
20
II. DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA.
39
Pascariu, G. (coord.) Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel re-
gional în România, Institutul European din România, Bucureşti, 2002.
40
Din Programul Guvernului României publicat în decembrie 1996.
41
Oltean, I. Politica Regională în România: Implicaţii pentru procesul de aderare la Uniunea Europeană, Dez-
voltare Euroregională, Programe de Cooperare în Europa Centrală şi de Est, Friedrich Ebert Stiftung, Romania
Office, Bucureşti, 2004.
21
toate că aceste regiuni nu se suprapun perfect regiunilor istorice, ele continuă, într-o anumită
măsură, modelul tradiţional al distribuţiei policentrice a centrelor provinciale.
Compoziţia celor 8 regiuni a urmat îndeaproape recomandările „Cartei Verzi privind dez-
voltarea regională” elaborată în 1997. Structura lor se bazează pe principiile similarităţii şi
complementarităţii, în raport cu caracteristicile economice şi sociale.
Regiunile de dezvoltare ale României nu sunt regiuni administrative şi nu au un statut
juridic. Ele sunt privite ca regiuni funcţionale şi de programare pentru implementarea politicii
de dezvoltare regională la nivel teritorial.42.
Cele 8 regiuni de dezvoltare (a se vedea tabelul nr. IV.1.) care au fost create între septem-
brie 1998 şi octombrie 1999 şi-au dezvoltat propriile structuri instituţionale, în concordanţă cu
prevederile legale şi au capătat o anumită experienţă, începând cu anul 2000.
42
Regiunile de dezvoltare din România se situează la nivelul statistic NUTS II, fiind similare cu alte niveluri
regionale ale ţărilor din UE. Judeţele din România se situează la nivelul NUTS III, iar comunele şi oraşele
corespund nivelului NUTS V.
22
Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate ju-
ridică. Ele sunt concepute să constituie un cadru de implementare a politicilor de dezvoltare
regională, o structură care să ajute comunităţi extinse în rezolvarea unor probleme care depăşesc
posibilităţile şi sfera de interes ale unui singur judeţ. „Regiunile de dezvoltare constituie cadrul
de elaborare, implementare şi evaluare a politicilor de dezvoltare regională, precum şi de cu-
legere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene emise de EU-
ROSTAT43 pentru nivelul al doilea de clasificare teritorială NUTS II, existent în Uniunea Eu-
ropeană”.44
În ţara noastră, disparităţile regionale nu au fost măsurate oficial, decât după 2000. Carta
Verde asupra Politicii de Dezvoltare Regională elaborată în 1997 de către Guvernul României,
a fost pregătită pe baza unei analize preliminare a nivelului disparităţilor în România. Perioada
următoare - 1998-2000 - a fost, de asemenea, caracterizată de analiza aprofundată a zonelor
rurale, care a scos la iveală disparităţi semnificative 45. Toate aceste studii au demonstrat exis-
tenţa unor diferenţe semnificative între nivelurile de dezvoltare economică şi socială între re-
giuni şi judeţe şi în cadrul judeţelor.
Existenţa dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei inter-
belice când, în contextul unei dezvoltării economice generale reduse, activitatea industrială a
fost concentrată într-un număr mic de zone, dependente de accesul la resursele minerale şi
energetice, cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti,
Valea Prahovei, Braşov, Hunedoara, Valea Jiului, Reşiţa, Brăila, Galaţi, Constanţa)46.
43
EUROSTAT - Oficiul European de Statistică.
44
Legea 315 din 28 iunie 2004, privind dezvoltarea regională în România, publicată în Monitorul Oficial nr.
577/29.06.2004, capitolul II, art.5, paragraf 2.
45
Carta verde a Dezvoltării Rurale din 1998 şi Studiile BM şi PNUD asupra sărăciei rurale.
46
Pascariu, G. (coord.), Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel re-
gional în România, Institutul European din România, Bucureşti, 2002.
23
Din momentul creării regiunilor, în 1998, există un număr mare de indicatori care mă-
soară disparităţile la acest nivel şi care au devenit compatibili cu sistemul EUROSTAT. Deoa-
rece cele 8 regiuni, prezentate în Tabelul IV.1 grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare
mai scăzute sau mai ridicate, nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre
judeţe sau dintre comune sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. Aceasta conduce la
opinia generală conform căreia, nivelul disparităţilor în România nu este unul prea ridicat şi că,
mai mult sau mai puţin, întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată, comparativ cu
nivelul mediu de dezvoltare al UE. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită
în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţio-
nale şi eficiente47.
Datele privind PIB, calculate pentru intervalul 1993-199848 indicau o tendinţă de lărgire a
decalajului dintre regiunile cele mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate, o confirmare a părerii,
aproape unanime, conform căreia implementarea reformelor politice şi adaptarea structurilor eco-
nomice şi sociale la economia de piaţa conduc la mărirea disparităţilor. Mai mult, tranziţia a scos la
iveală slăbiciunile economice ale zonelor mai puţin dezvoltate, precum puternica dependenţă de o
singura industrie (zonele mono-industriale), slaba dezvoltare a procesului de planificare spaţială,
slaba atractivitate a localităţilor, utilităţi insuficiente şi infrastructură slab dezvoltată, o structură
demografică fragilă şi neadecvată etc49.
Chiar în cazul unui mediu economic slab dezvoltat, concurenţa dintre regiuni există şi
poate fi măsurată. Dacă regiunile din prima poziţie (Bucureşti-Ilfov) şi ultima poziţie (Nord-
est) au ramas neschimbate, toate celelalte şase regiuni şi-au modificat poziţia ierarhică în inter-
valul de 5 ani măsurat: regiunile Centru si Vest şi-au schimbat de patru ori poziţia între ele,
plasându-se pe locurile doi şi trei; regiunea Sud a căzut constant, de pe locul 4 pe locul 7, în
timp ce regiunea de Sud-Vest, după ce a ocupat locurile 5, respectiv 6 în 1993 şi 1994, şi-a
dobândit şi păstrat constant poziţia a patra până în 1998. Celelalte doua regiuni, Nord-Vest şi
47
Politica de coeziune actuală este una compensatorie pentru a asigura coeziunea economică şi socială, dar trebuie
să vizeze şi promovarea capacităţii de dezvoltare endogenă a regiunilor. Această reorientare este impusă de accen-
tuarea disparităţilor regionale de dezvoltare, ca urmare a evoluţiei procesului de integrare europeană. Regiunile cu
deficit de dezvoltare tind să aibă dezavantaje competitive, ceea ce nu le va permite să beneficieze pe termen lung
de acumularea de capital, de tehnologii performante şi de externalităţi pozitive generate de aglomerarea activi-
tăţilor economice.
48
Ciupagea, C. / Turla, G. / Marinaş., L. Evaluarea costurilor şi beneficiilor aderării României la UE, Editura
IER, Bucureşti, 2004.
49
Jinaru, A. / Caragea, A. / Turlea, G. Promovarea dezvoltării noii economii în România în contextul aderării la
UE, Studiu nr. 14, IER, Bucureşti, 2001.
24
Sud-Vest au avut o evoluţie oscilatorie (posibil datorită schimbărilor semnificative din industria
minieră) şi şi-au schimbat locul de mai multe ori în timpul acestui interval, ajungând în cele din
urma pe poziţiile 5 şi 6.
Cu toate că disparităţile în România sunt considerate de dimensiuni reduse, ele nu sunt
nici mai mici, nici mai mari decât cele din statele membre ale UE sau din celelalte ţări candidate.
La nivel de ţară însă, diferenţa dintre România în general şi celelalte ţări membre ale UE, pre-
cum şi între regiunile României şi cele ale UE este semnificativă.
Din punct de vedere al PIB pe cap de locuitor, cele patru regiuni ale României cel mai
slab dezvoltate erau în 2004 şi ultimele patru în ierarhia regiunilor din ţările central şi est euro-
pene. Cu toate că România pare a fi cel mai puţin dezvoltată dintre noile state membre, PIB-ul
singur nu este suficient pentru a caracteriza nivelul de dezvoltare economică şi socială. Româ-
nia are cea mai înaltă rată a populaţiei agricole (45,2%) şi cel mai scăzut nivel de dezvoltare al
sectorului terţiar (29%). Cu toate acestea, România are încă un nivel scăzut al şomajului, situ-
ându-se imediat dupa Slovenia, Ungaria, Malta şi Cipru.
Conform datelor statistice publicate de Comisia Europeană, în ultimii ani, România a
înregistrat o îmbunătăţire notabilă a convergenţei reale în termeni de produs intern brut pe lo-
cuitor, exprimat la standardul puterii de cumpărare, ajungând să reprezinte, în anul 2004, 28,8%
din media UE-15 şi 31,1% din media UE-25, faţă de 23% şi respectiv 25,2% în 2000. Cu toate
acestea, România continuă să se plaseze în urma tuturor noilor State Membre, decalajul pe care
trebuie să-l recupereze fiind semnificativ.
România este caracterizată de o creştere a disparitaţilor de dezvoltare între Regiunea Bu-
cureşti - Ilfov şi celelalte regiuni, de o dezvoltare neechilibrată între Estul şi Vestul ţării, res-
pectiv între Regiunile Nord - Est, Sud - Est, Sud, Sud - Vest şi Regiunile Vest, Nord - Vest,
Centru. Subdezvoltarea cronică este concentrată în regiunea Nord - Est, la graniţa cu Moldova
şi în Regiunea Sud, de-a lungul Dunării. Oraşele mici şi mijlocii, în special cele monoindustri-
ale, sunt în declin datorită restructurării industriale. Pe de altă parte, diferenţele de dezvoltare
din interiorul unei regiuni pot fi mai ridicate decât cele dintre regiuni.
În conformitate cu datele statistice disponibile, la nivelul anului 2006, dintre ultimele 15
regiuni ale Uniunii Europene, 7 erau din România, ultima regiune din punct de vedere al PIB/lo-
cuitor fiind regiunea NE (Tabelul IV.2).
25
Tabelul IV.2. Decalaje de dezvoltare regiuni din România faţă de media UE-27 - anul 2006
1 Nord-Est (RO) 24 %
2 Severozapaden (BG) 26
5 Sud-Muntenia (RO) 28
7 Severoiztochen (BG) 29
8 Yugoiztochen (BG) 30
9 Sud-Est (RO) 31
10 Nord-Vest (RO) 33
11 Lubelskie (PL) 35
12 Podkarpackie (PL) 35
13 Centru (RO) 35
14 Podlaskie (PL) 38
15 Vest (RO) 39
Conform datelor oficiale Eurostat, în luna decembrie 2016 cea mai săracă regiunea din Uniu-
nea Europeana este Severozapaden (BG), Regiunea Nord Est (RO) ajungand pe locul 5 de la
finalul clasamentului.
26
III. 2007 – 2013 CADRUL PROGRAMATIC ŞI INSTITUŢIONAL
din ROMANIA PENTRU GESTIONAREA FONDURILOR
STRUCTURALE SI DE COEZIUNE
50
Regulamentul nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Region-
ală, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune
51
http://www.fonduri-ue.ro/upload/118951881348.pdf
27
Guvern şi elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-economică a Ro-
mâniei, în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.
PND52 reprezintă documentul pe baza căruia au fost elaborate Cadrul Strategic Naţional
de Referinţă 2007-2013 (CSNR), reprezentând strategia convenită cu Comisia Europeană pen-
tru utilizarea instrumentelor structurale, precum şi Programele Operaţionale prin care se vor
implementa aceste fonduri.
PND-ul României pentru perioada 2007-2013 prevede 6 priorităţi naţionale de dezvol-
tare: 53
1. Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere
2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport
3. Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului
4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi întărirea
capacităţii administrative
5. Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol
6. Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării
52
Strategia de dezvoltare a PND 2007-2013 este o reflectare a nevoilor de dezvoltare a României, în vederea
reducerii, cât mai rapide, a decalajelor existente fata de UE. Strategia PND 2007-2013 se axează, atât pe orientările
strategice comunitare privind coeziunea, cât şi pe priorităţile Agendei Lisabona şi obiectivele de la Göteborg.
Planul National de Dezvoltare a României 2007-2013 reprezintă: Instrument pentru eficientizarea prioritizării
investiţiilor publice pentru dezvoltare; Creează condiţiile pentru îmbunătăţirea managementului cheltuielilor
bugetare pe termen mediu, cadru de investiţii stabil, vizibil şi predictibil; Fundamentează necesităţile strategice de
finanţare a căror acoperire se va realiza cu sprijinul UE; Instrument util pentru “coordonarea donatorilor” (UE,
IFI).
53
http://www.fonduri-ue.ro/upload/118951881348.pdf.
54
http://www.fonduri-ue.ro/index.php?sectionId=172
55
Scopul principal al CSNR este de a consolida obiectivul strategic al politicilor economice, de coeziune socială
şi regionale ale României, precum şi de a stabili legăturile potrivite şi corecte cu politicile Comisiei Europene, mai
ales cu Strategia de la Lisabona, care stă la baza elaborării politicilor de dezvoltare economică şi de creare a noi
locuri de muncă.
28
Prin acest document se explică modul în care vor fi implementate Instrumentele Structurale în
România, în perioada 2007-2013.
CSNR a fost elaborat pe baza Planului Naţional de Dezvoltare (PND) 2007-2013 şi se
implementează prin Programele Operaționale.
Programele Operationale
56
http://www.fonduri-ue.ro/index.php?sectionId=190
57
http://fonduri-structurale.ro/
58
www.fonduri-ue.ro, portalul de informaţie al Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale și mai
apoi a Ministerul Fondurilor Europene până în ianuarie 2017
29
3. Programul operaţional România - Serbia
4. Programul operaţional România - Ucraina - Moldova
5. Programul operaţional Ungaria - Slovacia - România - Ucraina
6. Programul operaţional Bazinul Mării Negre
7. Programul operaţional Cooperare transnaţională în sud-estul Europei
8. 4 Programe operaţionale pe componenta de Cooperare interregională
Fiecare program operaţional este finanţat dintr-un singur instrument, excepţia constitu-
ind-o programele operaţionale de mediu şi transport, care sunt finanţate din două instrumente
structurale, şi anume: FEDR şi FC.
PO Instrument
Competitivitate FEDR
▪ Strategia în domeniu;
▪ Ţinte, indicatori;
59
Regulamentul nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare
Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune.
30
▪ Plan financiar;
Proiecte Majore60
FEDR şi Fondul de Coeziune pot să finanţeze, în cadrul unui program operaţional, chel-
tuieli legate de o operaţiune care include un ansamblu de lucrări, activităţi sau servicii destinate
să îndeplinească, prin ea însăşi, o funcţie indivizibilă cu caracter economic sau tehnic clar, care
urmăreşte obiective şi al cărei cost total depăşeşte 25 de milioane EUR pentru mediul înconju-
rător şi 50 de milioane EUR pentru alte domenii.
60
idem
61
Pentru a urgenta procedurile, DCI poate fi înaintat, în acelaşi timp, cu proiectul de Program Operaţional.
Indiferent de situaţie, Autoritatea de Management trebuie să adopte DCI, cel mai târziu la trei luni, după decizia
CE de aprobare a unui P.O.
62
Conform art. 2, alin. 7 din H.G. nr. 497 din 1 aprilie 2004 cu modificările ulterioare, privind stabilirea cadrului
instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale.
31
III.2. Cadrul instituţional al gestionării instrumentelor structurale în România
2007-2013
Este necesar să analizăm modul în care fondurile structurale şi de coeziune alocate Ro-
mâniei sunt gestionate de către instituţiile responsabile din ţara noastră deoarece, responsabili-
tatea principală pentru coordonarea, implementarea şi controlul intervenţiilor, conform princi-
piilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii revine statului membru, adică României.63
Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS)64 din cadrul Ministe-
rului Fondurilor Europene îndeplineşte rolul de coordonator naţional al asistenţei în relaţia cu
UE. În calitate de coordonator naţional al asistenţei nerambursabile acordate de Uniunea Euro-
peană, ACIS are atribuţii şi responsabilităţi, atât în ceea ce priveşte asistenţa financiară de pre-
aderare, cât şi în ceea ce priveşte coordonarea gestionării fondurilor structurale şi de coeziune.
În acest sens, instituţia coordonează pregătirea şi funcţionarea cadrului legislativ, insti-
tuţional şi procedural pentru gestionarea instrumentelor structurale, iar pe de altă parte progra-
mează, coordonează, monitorizează şi evaluează utilizarea asistenţei financiare nerambursabile.
Această structură de coordonare a fost constituită în martie 2004, în cadrul Ministerului
Finanţelor Publice, sub denumirea de Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Co-
munitar (AMCSC) în baza Hotărârii de Guvern nr. 403/2004 pentru modificarea Hotărârii de
Guvern nr. 1574/2003 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi
a Agenţiei Naţionale pentru Administraţia Fiscală. În urma reorganizării Guvernului în martie
2007, AMCSC a devenit Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), în
63
Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 privind aspectele generale referitoare la Fondul European pentru
Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune (FC).
64
Conform HG 386-2007, ACIS coordonează: Asistenţa nerambursabilă acordată României de Uniunea Euro-
peană prin Programul Phare; Asistenţa nerambursabilă acordată României, pe bază bilaterală, de către Statele
Membre UE; Elaborarea şi implementarea Planului Naţional de Dezvoltare, document strategic ce fundamentează
accesul României la Fondurile Structurale; Elaborarea, monitorizarea şi evaluarea cadrului strategic naţional de
referinţă, a programelor operaţionale şi a documentelor cadru de implementare corespunzătoare; Dezvoltarea ca-
pacităţii administrative, elaborarea şi actualizarea procedurilor structurilor implicate în gestionarea instrumentelor
structurale; Activitatea de informare şi comunicare în domeniul instrumentelor structurale; Programul de asistenţă
tehnică JASPERS (Asistenţă comună pentru promovarea proiectelor în regiunile europene). Conform HG nr.
386/2007, ACIS este organizată la nivel de direcţie generală, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în compo-
nenţa căreia funcţionează patru direcţii şi un serviciu: Direcţia de Analiză şi Programare; Direcţia Coordonare de
Sistem; Direcţia Monitorizare; Direcţia Asistenţă Tehnică (îndeplineşte şi rolul de Autoritate de Management
pentru Programul Operaţional Asistenţă Tehnică);Unitatea Centrală de Evaluare.
32
baza Hotărârii de Guvern nr. 386/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Econo-
miei şi Finanţelor.
Mecanismul de gestionare 2007-2013 a cuprins următoarele instituţii şi structuri:
Comitete de Monitorizare ale PO
Autorităţi de Management
Organisme Intermediare
Autoritatea de Certificare şi Plată
Autoritatea de Audit
European
Comisia
Programme Monitoring
Comitetul Commit- a
de monitorizare
Commis-
Europeană
programului operaţional
Managing de
Autoritatea Certifying
Autorita-
Author-
Management Author-
Certificare/
Plăţi
Autoritatea
Intermediate
Organisme Plăţile către
Payments tobeneficiari
Benefi- sunt
de Audit Intermediare may be via a desig-
Bod- făcute de
‘competent către UPlata - diferă
’, depend-
on de
fcţ thePO
Opera-
Programme con-
Beneficiar-
Beneficiari
Pro-
Pro- Scheme
Scheme de grant
Fi-
gura III.3. Sistemul de implementare a programelor operaţional
33
Comitetele de Monitorizare a Programelor Operaţionale au fost înfiinaţate de România,
de comun acord cu Autorităţile de Management, după consultarea partenerilor. CMP au res-
ponsabilitatea de a superviza întreaga coordonare a programelor operaţionale. 65 Comitetele de
Monitorizare a Programelor Operaţionale (CMP) au fost înfiinţate în termen de trei luni de la
hotărârea de aprobare a Programelor Operaţionale.
Atribuţiile Organismele Intermediare (OI) sunt stabilite pe baze contractuale şi sunt de-
legate de către Autorităţile de Management şi/sau Autorităţile de Plată, Organismelor Interme-
diare, în baza unui acord de delegare. Autorităţile de Management şi/sau Autorităţile de Plată
sunt responsabile pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor delegate şi pentru efectivita-
tea şi eficienţa operaţiunilor finanţate din fondurile structurale.
65
Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 privind aspectele generale referitoare la Fondul European pentru Dez-
voltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune (FC).
66
H.G. nr. 497/2004 privind stabilirea cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea
instrumentelor structurale (MO nr. 346/20.04.2004). conform acestei reglemenatări, CMP are şi alte atribuţii cum
ar fi: coordonează armonizarea cadrului instituţional şi dezvoltarea capacităţii administrative şi urmăreşte consol-
idarea şi extinderea parteneriatelor în procesul de planificare, precum şi în toate fazele de implementare a Cadrului
de Sprijin Comunitar; dezvoltarea şi promovează parteneriatele la nivel central, precum şi între nivelurile central,
regional şi local, inclusiv parteneriatul public - privat; asigură informarea cetatenilor şi mass - media cu privire la
rolul Uniunii Europene în derularea programelor si conştientizarea potenţialilor beneficiari si a organizaţiilor
profesionale cu privire la oportunităţile generate de implementarea programelor;
34
tăţile de Management şi/ sau de Plată la Organismele Intermediare a luat în considerare carac-
terul regional de implementare al programului respectiv, capacitatea efectivă şi experienţa Or-
ganismelor Intermediare67.
Autoritatea de Audit
Sistemul de efectuare a plăţilor este descris în fiecare Program Operaţional. Există două
tipuri de plăţi în cazul fondurilor structurale şi de coeziune: plăţi directe şi plăţi indirecte. În
67
http://anaf.mfinante.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/cadrul_institu-
tional/cadru_institutional.htm.
68
Autoritatea de Audit este independentă, din punct de vedere operaţional, faţă de Autorităţile de Management,
Autoritatea de Certificare şi Autoritatea de Plăţi.
69
Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, octombrie 2006.
35
cazul plăţilor directe, Autoritatea de Plată din cadrul Ministerului Finanţelor Publice va efectua
plăţi direct către Beneficiari, pentru POS Transport şi POS Mediu (Figura III.4). Pentru celelalte
Programe Operaţionale, va fi utilizat sistemul de plăţi indirecte, prin delegarea efectuării
plăţilor de la Ministerul Finanţelor Publice către Unităţile de Plată, din cadrul ministerelor,
(Figura III.5) având rol de Autorităţi de Management.
Comisia
Europeană
Pre-finanţare Management
Co-finanţare
Împrumuturi OI
FEDR, FSE, FC
Beneficiari
- - - - - - - Pre-finanţare
Rec final
cereri de plată şi documente justificative
CE
AC/ACP AM
Co-finanţare
Împrumuturi
OI
FEDR,FSE,FC
Beneficiar final
- - - - - - - Pre-finanţare
cereri de plată şi documente justificative
Recipient final
36
CE - Comisia Europeană
AC - Autoritatea de Certificare
AP - Autoritatea pentru Plăţi
OI - Organism Intermediar
Rambursarea cheltuielilor se face după ce sunt parcurse 4 niveluri diferite de certificare.
Primul nivel este asigurat de beneficiar, care verifică acurateţea, corectitudinea şi eli-
gibilitatea cheltuielilor (evaluarea ex-ante). Beneficiarul depune apoi solicitarea de plată la
AM/OI, după caz, împreună cu documentele justificative de plată şi raportul progresului pro-
iectului.
Al doilea nivel al certificării este realizat la nivelul Organismelor Intermediare.
Cel de-al treilea nivel este asigurat de Autoritatea de Management.
Ultimul nivel de certificare cade în responsabilitatea Autorităţii de Certificare din ca-
drul Ministerului Finanţelor Publice, care depune către Comisia Europeană solicitările de
plată intermediare şi certificarea acestora de trei ori pe an, precum şi solicitarea de plată
finală.
Regula n+3/n+2. Este aplicabilă tuturor celor 3 instrumente: FEDR, FSE şi FC. Angaja-
mentul (alocarea financiară) pentru anul N trebuie să fie cheltuită şi certificată de către statele
membre până în anul N+3(N+2), inclusiv. Sumele necheltuite se pierd. Regula se aplică la
nivelul PO, nu al proiectelor şi necesită o monitorizare atentă a cheltuielilor din partea AM şi
AC pentru a se preveni pierderea banilor.
Aplicarea regulii este diferă pentru statele membre. Cele 10 state care au aderat în 2004,
împreună cu România şi Bulgaria, beneficiază de N+3, în perioada 2007-2010 şi N+2, în peri-
oada 2011-2013, în vreme ce celelalte state membre sunt constrânse de regula N+2. România
impreună cu Slovacia beneficiază de n+3 până în 2012 inclusiv.
Regula flexibilităţii. Acolo unde este posibil este permisă o finanţare comună FEDR/FSE,
de până la 10%, la nivel de Program Operaţional.
Regula rambursării. Este una dintre cele mai importante reguli ale finanţărilor structurale.
Beneficiarul cheltuie, apoi solicită rambursarea cheltuielilor (diferit faţă de PHARE, ISPA).
Regula prefinanţării. Comisia Europeană a acordat o prefinanţare statelor membre, la în-
ceputul perioadei de programare. Nivelul prefinanţării diferă în cazul statelor membre, astfel:
7% din FEDR şi FSE, respectiv 10,5% din FC, pentru cele 10 state care au aderat în 2004
+ Bulgaria şi România.
37
5% din FEDR şi FSE, respectiv 7,5% din FC, pentru restul statelor membre.
Prefinanţarea se acordă la nivelul programelor operaţionale, astfel: pentru POR, finanţat
integral din FEDR, prefinanţarea va reprezenta 8% din alocarea financiară pentru POR pe pe-
rioada 2007-2013, împărţită pe primii trei ani, după cum urmează: 2% în 2007, 3% în 2008 şi
3 % în 2009.70 Criteriile pentru alocarea pre-finanţării către beneficiari sunt stabilite de AM şi
MFinanţelor.
În ceea ce priveşte rata de schimb, Comisia Europeană gestionând fondurile structurale
şi de coeziune în euro, alocările pe programe operaţionale către România se vor face tot în euro.
România a decis că, contractele cu beneficiarii să fie încheiate în RON, iar plăţile să fie efec-
tuate tot în RON.
Resursele naţionale publice pentru cofinanţare vor fi ţinute la nivel central, permiţând
plata cofinanţării o dată cu plata aferentă fondurile UE. Autorităţile locale vor asigura cofi-
nanţarea direct.
Rolul fondurilor structurale este acela de a acorda sprijin financiar unde, când, şi cât este
nevoie de acesta, dar, pentru a putea beneficia de acest sprijin, solicitanţii trebuie să respectate
„Regula Jocului”, adica să trateze cu seriozitate toate etapele acestui proces, începând cu ideea
de proiect şi până la semnarea contractului de finnaţare şi să respecte întocmai toate procedurile
impuse.
Totuşi, beneficiarii finanţărilor din fonduri structurale nu trebuie să considere obţinerea
contractului de finanţare drept un scop în sine, ci, cum scopul acestor finanţări este acela de a
ne ajuta în îndeplinirea obiectivelor naţionale strategice, acesta trebuie văzut doar ca o etapă
necesară, dar nu şi suficientă. Din multe puncte de vedere, etapele următoare ale „vieţii” pro-
iectului, şi anume: implementarea, conducerea sa cu succes pâna la momentul absolut final sunt
cu mult mai dificile decât cele anterioare.
Fondurile Structurale sunt, în primul rând, fonduri cu caracter regional, specifice nevoilor
locale. Acestea reprezintă instrumente financiare în vederea restructurării economice şi sociale,
în spaţiul comunitar.
70
Conform întâlnirii de la Bruxelles din 12.01.2009 între Jose Manuel Barosso, preşedintele CE, preşedintele
României, Traian Băsescu şi prim ministrul Emil Boc, s-a hotărât ca prefinanţarea acordată României în 2009
38
IV. 2014-2020. CADRUL PROGRAMATIC ŞI INSTITUŢIONAL
DE GESTIONARE A FONDURILOR STRUCTURALE ŞI DE
COEZIUNE.
2007 - 2013
Pentru îndeplinirea obiectivelor stipulate în tratatul privind constituirea UE, acţiunile
finanţate din bugetul UE alocat politicii de coeziune trebuie să contribuie la promovarea creşte-
rii sustenabile71, competitivităţii şi a gradului de ocupare. 72
Politica de coeziune are un puternic caracter instrumental, iar prin fondurile sale de so-
lidaritate contribuie la îndeplinirea obiectivelor altor politici sectoriale ale UE – cum ar fi poli-
tica agricolă comună, politica socială, politica de protecţie a mediului. În plus, politica de dez-
voltare regională este corelată şi cu politica de extindere a UE, prin crearea fondurilor de pre-
aderare Phare, ISPA şi SAPARD, la care au acces ţările în curs de aderare şi prin care este
sprijinită tranziţia acestora la standardele UE.
2014 - 2020
Comisia Europeana a decis că politica de coeziune trebuie să rămână un element esenţial
al pachetului financiar 2014 – 2020 şi a subliniat rolul său esenţial în ceea ce priveşte aplicarea
Strategiei Europa 2020. Criza economica a provocat un șoc pentru milioane de cetățeni și a pus
în evidență câteva deficiențe fundamentale ale economiei Uniunii Europene. De accea, prin
Strategia Europa 2020 au fost propuse trei priorități care se susțin reciproc acestea fiind73:
• creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utili-
zării resurselor, mai ecologice și mai competitive;
71
Strategia de la Goteborg, 2001.
72
Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs: Community Strategic Guidelines, 2007-2013.
73
(CE) Europa 2020. O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii.
Bruxelles, 3.3.2010, COM(2010) 2020 final
39
Cele trei prioritati ale strategiei sunt interdependente şi se susţin reciproc datorita faptului
ca progresele în plan educaţional contribuie la îmbunătăţirea perspectivelor profesionale şi la
reducerea sărăciei, mai multă cercetare şi inovare şi o utilizare mai eficientă a resurselor ne
ajută să devenim mai competitivi şi oferă condiţii favorabile creării de noi locuri de munca iar
investiţiile în tehnologii ecologice contribuie la combaterea schimbărilor climatice şi creează
noi oportunităţi de afaceri şi locuri de muncă.
Pentru perioada 2014 – 2020 Comisia Europeana a propus mai multe schimbări impor-
tante ale modului în care politica de coeziune este concepută şi pusă în aplicare, şi anume:
• concentrarea asupra priorităţilor Strategiei Europa 2020 de creştere inteligentă, durabilă
şi favorabilă incluziunii;
• recompensarea performanţelor;
• sprijinirea programării integrate;
• accentul pus pe rezultate – monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce priveşte atin-
gerea obiectivelor convenite;
• consolidarea coeziunii teritoriale; şi
• simplificarea aplicării.
Asemenari si deosebire intre cele 2 perioade financiare ale politicii de coeziune.
Ce rămane la fel:
1. Vor fi aceleaşi instrumentele financiare ale politicii de coeziune:
Politica de coeziune este finanţată din bugetul UE prin 3 instrumente structurale: Fondul
European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coe-
ziune (FC).
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)
FEDR contribute la finantarea interventiei care urmăreşte consolidarea coeziunii eco-
nomice şi sociale, redresând principalele dezechilibre regionale prin intermediul unei susţineri
pentru dezvoltarea şi ajustarea structurala a economiilor regionale, inclusiv reconversia regiu-
nilor industriale in declin şi a regiunilor mai putin dezvoltate şi susţinând cooperarea transfron-
talieră, transnationala şi interregionala.74
Fondul Social European (FSE)
74
(CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala şi de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1783/1999, J.O. nr. 210/31.07.2006, art. 2, alin.a.
40
FSE contribuie la priorităţile Comunităţii în ceea ce priveşte intensificarea coeziunii
economice şi sociale prin îmbunătăţirea ocupării forţei de muncă şi a posibilităţilor de angajare,
prin încurajarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi o îmbunătăţire cantitativă şi
calitativă a ocupării forţei de muncă.
Fondul de Coeziune (FC)
Fondul de coeziune este instrumentul financiar care sprijină investiţiile în domeniul in-
frastructurii de transport, energiei şi mediului.
Spre deosebire de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune nu cofinanţează programe,
ci furnizează finanţare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la ince-
put. Decizia de a finanţa un proiect este luată de Comisie, în acord cu Statul Membru beneficiar,
în timp ce proiectele sunt administrate de autorităţi naţionale şi supervizate de un Comitet de
Monitorizare.
2. Bugetul nu se schimba semnificativ.
Pe 2 decembrie 2013 a fost aprobat de către Consiliul UE noul pachet financiar pe 7
ani: 2014-2020. Aceste valori sunt cu 3.5%, respectiv 3.7% mai mici decat cele aferente ca-
drului financiar 2007-2013.
Din această alocare, 325 de miliarde vor fi distribuite intre statele membre UE pentru 2014-
2020 pentru Politica de Coeziune. Noul pachet de coeziune a presupun doi ani de dure negoci-
eri, din cauza crizei care a generat tensiuni şi la nivelul instituţiilor europene: Consiliul UE
(nivelul statelor membre) pe de o parte, si Comisia si Parlamentul (nivelul european) pe de
alta parte.
Ce se schimba:
1. Cofinanţarea europeana
Pentru 2014 – 2020 Comisia propune reducerea ratelor de cofinanţare la nivelul fiecă-
rei axe prioritare din cadrul programelor operaţionale la 75–85 % în regiunile mai puţin dez-
voltate şi în regiunile ultraperiferice; 75 % pentru programele europene de cooperare teritori-
ală; 60 % în regiunile de tranziţie şi 50 % în regiunile mai dezvoltate;
2. Acoperirea geografică a contribuţiilor din fonduri europene
De la şase membri în 1950 la douăzeci şi cinci în 2004, douăzeci şi şapte în 2007 şi
douazeci şi opt în 2013 la 1 iulie când Croaţia a aderat, Uniunea Europeană se poate prezenta
acum, pe bună dreptate, ca un continent. Întinzându-se de la Oceanul Atlantic până la Marea
Neagră, ea reuneşte Europa Occidentală şi Europa Orientală pentru prima dată de la separarea
lor de către Războiul Rece, în urmă cu 60 de ani.
41
Pentru a asigura concentrarea fondurilor potrivit nivelului produsului intern brut (PIB) in peri-
oda 2007 – 2013 s-a făcut distinctie intre regiunile mai puţin dezvoltate si regiunile mai dez-
voltate.
Regiunile mai puţin dezvoltate: Sprijinirea regiunilor mai puţin dezvoltate este si va
rămâne o prioritate importantă a politicii de coeziune. Procesul de recuperare a decalajului în
cazul regiunilor mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic şi social va necesita eforturi
susţinute pe termen lung. Această categorie se referă la acele regiuni al căror PIB pe cap de
locuitor este mai mic de 75 % din PIB-ul mediu al UE-27.
Regiunile mai dezvoltate: În timp ce intervenţiile în regiunile mai puţin dezvoltate vor
rămâne prioritatea politicii de coeziune, există provocări importante care privesc toate statele
membre, cum ar fi concurenţa globală în economia bazată pe cunoaştere şi trecerea la economia
cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Această categorie se referă la acele regiuni al căror PIB
pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din PIB-ul mediu al UE-27.
O data cu programarea perioadei financiare 2014 – 2020 a fost instrodus un nou tip
de regiunea, regiunea de tranziţie. Acest tip de regiune a fost introdus pentru a înlocui sistemul
actual de eliminare progresivă şi de introducere progresivă a asistenţei. Această categorie va
cuprinde toate regiunile cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % şi 90 % din media UE-27.
42
Regiuni eligibile sub obiectivul de convergenţă
43
Pentru perioada financiară 2007-2013, cadrul politicii este strâns legat de îndeplinirea
obiectivelor înscrise în Agenda de la Lisabona75, dar şi de Agenda de la Göteborg.76 Cele 3
obiective sunt:
Obiectivul 1. Obiectivul de convergenţă urmăreşte accelerarea dezvoltării economice
în regiuni mai puţin dezvoltate prin investiţii în infrastructură, capitalul uman, inovare şi dez-
voltarea societăţii bazate pe cunoaştere, protejarea mediului.
Obiectivul 2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă urmareste dezvol-
tarea regiunilor competitive, ocuparea forţei de muncă prin anticiparea schimbărilor economice
şi sociale, prin creşterea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul uman, inovare şi pro-
movarea societăţii informaţionale.77
Obiectivul 3. Cooperare teritorială europeană urmăreşte creşterea cooperării între re-
giuni pe trei niveluri: cooperare interregională – încurajarea schimbului de experienţă între zone
din UE, cooperare transfrontalieră – programe comune derulate de regiuni aflate la graniţe şi
cooperare transnaţională.
Perioada financiara 2014 – 2020 aduce noi schimbari, Comisia Europeana a propus ca
primele doua obiective, convergenta si competitivitate, sa fie restranse si sa se transforme intr-
un singur scop (goal), luand denumirea de Investitii pentru dezvoltare si locuri de munca.
Obiectivul de Cooperare teritoariala europeana devine si el scopul de Cooperare teritoariala
europeana.
75
Politica de Coeziune economică şi socială a Uniunii Europene trebuie vazută ca parte integrantă a Strategiei de
la Lisabona (2000), care îsi propunea să transforme Europa pâna în anul 2010, ”în cea mai dinamică şi mai com-
petitivă economie bazată pe cunoastere”. Strategia de la Lisabona a fost completată în anul 2001, în cadrul Con-
siliului European de la Gotheburg cu noi obiective, printre care cel mai important este asigurarea dezvoltării du-
rabile. Comisia europeană a prezentat la 2 februarie 2005 o strategie revizuită pentru UE în scopul stimulării
creşterii şi creării de locuri de muncă. Aceasta strategie are ca scop revitalizarea agendei Lisabona – agenda re-
formei economice a UE în 2000. În alte cuvinte, politica de coeziune trebuie să cuprindă obiectivele de la Lisabona
şi de la Goteburg şi să devină un vector important al realizării acestora prin programele de dezvoltare regională şi
naţională.
76
Potrivit declaratiei de la Lisabona, economia europeană trebuie să devină până în 2010 cea mai competitivă
economie din lume. Agenda de la Goteborg adaugă obiective legate de promovarea protecţiei mediului încon-
jurător şi dezvoltarea durabilă.
77
ibidem
44
Fonduri Structurale şi de Co- Zone eligibile Alocări financiare
eziune
FSE
FSE NUTS II
45
Fonduri structu-
Scopuri Categorii de regiuni rale si de coezi-
une
46
Sintetizat, principalele diferențe dintre perioadele 2007-2013 si 2014-2020 sunt evidențiate în
tabelele următoare
47
http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/index_ro.cfm
48
Alocările bugetare pentru fiecare stat membru (2014-2020)
600
400
200
0
AT BE BG CY CZ DE DK EE EL ES FI FR HR HU IE IT LT LU LV MT NL PL PT RO SE SI SK UK
* defalcare pe categorie de alocări supuse transferurilor între categorii la cererea statelor membre
78
(CE) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI de stabilire
a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de
coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime,
care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul euro-
pean de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1083/2006 {SEC(2011)1141 final} {SEC(2011)1142 final} Bruxelles, 6.10.2011, COM(2011) 615 final,
2011/0276 (COD)
49
Astfel, pe 6 octombrie 2011, Comisia Europeană a adoptat un proiect de pachet legisla-
tiv care va constitui un cadru al politicii de coeziune a UE pentru perioada 2014–2020. Fata de
perioada actuala de programare, pentru perioada viitoare a fost propus un regulament comun ce
va cuprinde atat Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul social european, Fondul de
coeziune cat si Fondul european agricol pentru dezvoltare rurala si Fondul european pentru
pescuit si afaceri maritime.
Noile regulamente care stau la baza perioadei financiare 2014-2020 au fost publicate pe 20
decembrie 2013 in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceste regulamente privesc:
• Finantarea Politicii Agricole Comune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurala
(FEADR) si Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime (FEPAM);
Cadrul legislativ european pentru PC include:
Regulamentul 1303/2013 stabileste dispoziţii comune referitoare:
Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)
Fondul social european (FSE)
Fondul de coeziune(FC)
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)
Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM)
Regulamentul 1299/2013 Cooperarea Teritoriala Europena
Regulamentul 1300/2013 Fondul de coeziune
Regulamentul 1301/2013 Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)
Regulamentul 1302/2013 Gruparea Europeana de Cooperare Teritoriala (GECT)
Regulamentul 1304/2013 Fondul social european (FSE)
Regulamentul 1305/2013 Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)
Regulamentul 1306/2013 Politica Agricola Comuna
Regulamentul 508 / 2014 - dispozitii specifice FEPAM
Regulamentul 1407 / 2014 – privind ajutoarele de minimis
6. Supleţe si management simplificat
Pentru perioada 2014 – 2020 Comisia Europeana doreşte un grad de absorbtie al fondu-
rilor ridicat si un management de gestionare a fondurilor simplificat. Existenta unor conditii ex-
ante si ex-post, a unui sistem electronic funcţional de transmitere a documentelor de către be-
neficiari, stabilirea unor întâlniri anuale CE-SM pentru a monitoriza progresele şi pentru a face
50
recomandări si existenta unui sistem institutional suplu ar putea fi cateva dintre cerinţele cos-
miei adresate SM.
IV.2. Romania si politica de coeziune 2014-2020.
Alocarea pentru România este de 30,7 miliarde Euro pentru cele 8 programme din care:
O alocare de aproximativ 23 miliarde € pentru cele 6 PO ale PC:
15,06 miliarde € pentru regiunile mai puţin dezvoltate (toate cu excepţia Bucureştiu-
lui).
441,3 milioane € pentru regiunile mai dezvoltate (Bucureşti).
6,93 miliarde € din Fondul de coeziune.
453 milioane € pentru cooperare teritorială europeană.
106 milioane € pentru Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor.
Din acestea, Fondul Social European va reprezentan aprox. 4,8 miliarde €.
79
http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?t=Stiri&eID=11523
80
http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=10432&t=evenimente2014-2020
51
Rolul CIAP:81
CIAP reprezintă forul instituţional prin care se asigură coordonarea cadrului partenerial la
nivel naţional.
CIAP are rol consultativ, fiind constituit pentru promovarea parteneriatului în elaborarea
documentelor de programare aferente perioadei 2014-2020, respectiv a Acordului de Par-
teneriat şi a programelor subsecvente.
CIAP îşi desfăşoară activitatea atât prin reuniuni în plen, cât şi pe secţiuni, prin reuniuni ale
comitetelor consultative stabilite corespunzător domeniilor în dezbatere, cu asigurarea
81
REGULAMENTUL de organizare şi funcţionare a Comitetului Interinstituţional pentru Acordul de Parten-
eriat, art 2
82
REGULAMENTUL de organizare şi funcţionare a Comitetului Interinstituţional pentru Acordul de Parten-
eriat, art 3
52
CIAP are în componenţă 58 de membri dintre care 2 membri din partea Ministerului
Fondurilor Europene, respectiv ministrul afacerilor europene ca preşedinte al CIAP şi secreta-
rul de stat coordonator al Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS)
care îndeplinește și rolul de locţiitor al preşedintelui.
În activitatea sa, CIAP este asistat de un secretariat permanent asigurat de Ministerul
Fondurilor Europene.
La reuniunile CIAP, în plen şi pe secţiuni, pot participa cu statut de invitaţi: reprezen-
tanţi ai Preşedinţiei României, ai comisiilor de specialitate ale Parlamentului României, ai Ro-
mâniei în Parlamentul European, ai României în structuri parteneriale europene, respectiv Co-
mitetul Economic şi Social European – CESE şi Comitetul Regiunilor – CoR, ai Comisiei Eu-
ropene, precum şi reprezentanţi ai altor instituţii sau organizaţii cu expertiză relevantă pentru
subiectele în dezbatere în cadrul respectivei reuniuni.
53
Coordonatorii comitetelor consultative în coordonarea cărora sunt organizate grupuri de
lucru care au ca tematică același domeniu sau domenii similare, se vor asigura de complemen-
taritatea și coerența activităților întreprinse de aceste grupuri. Instituția publică centrală respon-
sabilă de politica publică pentru domeniul respectiv are obligația coordonării și integrării do-
cumentelor elaborate de aceste grupuri de lucru.
Grupurile de lucru se vor reuni în ședințe comune ori de câte ori se impune corelarea
rezultatelor obținute, la inițiativa oricăruia dintre coordonatorii grupurilor de lucru și în consul-
tare cu MAEur.
În cadrul comitetelor consultative şi a grupurilor de lucru, instituțiile publice centrale
cu rol coordonator, în consultare cu MAEur, pot organiza subgrupuri de lucru la nivel tehnic,
cu participarea experţilor/consultanților din diverse instituţii de cercetare, instituții/organizații
publice şi/sau din rândul beneficiarilor. Acest tip de consultare, fără a fi formalizat, poate fi util
în special pentru analiza socio-economică a nevoilor şi analiza aranjamentelor de implementare,
precum şi pentru definirea anumitor aspecte strategice.
In funcţie de complexitatea temelor aflate în dezbatere, se pot organiza reuniuni co-
mune cu participarea, după caz, a reprezentanţilor a două sau mai multe comitete consultative.
În această situaţie, comitetul consultativ organizator va informa CIAP asupra deciziilor luate
în reuniunea comună.
TOTAL 30.725.192.684
54
Cadrul programatic 2014-2020 pentru România. Alocările pe fiecare PO
55
Programul Operational pentru Pes- FEPAM Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii
cuit si Afaceri Maritime Rurale (MADR)
56
V. BIBLIOGRAFIE
Autori români
1. Allaire, Y. / Fîrşirotu, M. Management Strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
2. Alexandru, I. Administraţia publică. Teorii. Realităţi. Perspective, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2007.
3. Alexandru, I. (coordonator) / Cărăuşan, M. / Gorjan, I. / Ivanoff, I.V. / Manda, C.C. /
Nicu, A./ Rădulescu, C. / Săraru, C. Dreptul administrativ în Un
4. iunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007.Alexandru, I. / Cărăuşan, M. /
Bucur, S. Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
5. Alexandru, I. Dreptul şi managementul. Dihotomie sau complementaritate, Editura All
Beck, Bucureşti, 2004.
6. Alexandru, I. Politică, Administraţie, Justiţie, Editura All Beck, Bucureşti, 2004.
7. Alexandru, I. Drept administrativ comparat, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
8. Alexandru, I. ,Ştiinţa Administraţiei, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
9. Alexandru, I. / Matei, L. Servicii publice: abordare juridico-administrativă, manage-
ment, marketing, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
10. Alexandru, I. Curente de gândire privind administraţia publică, Editura Economică,
Bucureşti, 2000.
11. Alexandru, I. Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, vol. I, Editura Sylvi, Bu-
cureşti, 1996.
12. Alexandru, I. Structuri, mecanisme şi instituţii administrative. vol. II, Editura Sylvi,
Bucureşti, 1996.
13. Androniceanu, A. Noutăţi în managementul public. Editura Universitară, Bucureşti,
2005.
14. Băcanu, B. Management Strategic, Editura Teora, Bucureşti, 1997.
15. Băcanu, B. Practici de management strategic. Metode şi studii de caz, Editura Polirom,
Bucureşti.
16. Bâgu, C/ Deac, V. Strategia firmei, Editura Eficient, Bucureşti, 2000
17. Bâgu, C/Năftăilă, I. Direcţii de perfecţionare a managementului proiectelor din dome-
niul tehnologiei, Editura Economică, Bucureşti, 2007
18. Beldeanu, V. / Popescu, D. Managementul proiectelor cu finanţare internaţională, Edi-
tura MatrixRom, Bucureşti, 2004.
57
19. Bodea, C. N. Handbook of Project-Based Management, Editura Economică, Bucureşti,
2002.
20. Burduş, E. Managementul schimbării, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
21. Burduş E. Management comparat, ediţia a 2-a, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
22. Burduş, E. / Căprărescu, Gh. Fundamentele managementului organizaţiei. Editura Eco-
nomică, Bucureşti, 1999.
23. Catană, A. (coord.) / Drăgan, I. / Falan, C. / Onela, O. / Postelnicu, A. / Moiseanu, F.
Elaborarea proiectelor cu finanţare din fondurile structurale pentru IMM-uri (2007-
2013). Editura ContaPlus, Bucureşti, 2007.
24. Cândea, D. / Farcaş, D. Diagnosticul şi decizia strategică. Editura Expert, Bucureşti,
1998.
25. Cârstea, Gh. (coord.) / Deac, V. / Podgoreanu, S. / Popa, I. Analiza strategică a mediu-
lui concurenţial, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
26. Ceauşu, I. Strategii manageriale. Management performant, Editura Academică de Ma-
nagement, Bucureşti, 2005.
27. Ciobanu, I.. Management strategic, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
28. Ciocan, V. / Taut, L. / Nuna, E. Drept european. Instituţii europene. Politici europene.
Fonduri structurale, Editura GrafNet, Bucureşti, 2007.
29. Ciupgea, C. / Turla, G. / Marinaş, L. Evaluarea costurilor şi beneficiilor aderării Ro-
mâniei la UE, Editura IER, Bucureşti, 2004.
30. Cocoşatu M, Drept international public, Ed. Pro Universitaria, București, 2012
31. Constantin D.L. Introducere în teoria şi practica dezvoltării regionale, Editura Econo-
mică, Bucureşti, 2000.
32. Constantinescu, M. / Iorgovan, A. / Muraru, I. / Tănăsescu, S E.. Constituţia României-
revizuită. Comentarii şi explicaţii. Editura All Beck, Bucureşti, 2004.
33. Constantinescu, D.A. / Ungureanu, A.M. / Costache A. Management Strategic. Co-
lecţia Naţională, Bucureşti, 1999.
34. Constantinescu, D.A. / Ungureanu, A.M. / Pridie, A. Managementul proiectelor. Ed.
Semne’94, Bucureşti, 2001.
35. Curaj, A. / Apetroae, M. / Purnus, A. / Scarlat, C. / Munteanu, R. Practica managemen-
tului de proiect, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
36. Danet, A. Managementul proiectelor. Editura Disz Tipo, Braşov, 2001.
37. Dijmărescu, I.. Managementul proiectelor. Academia Română de Management, Bucu-
reşti, 1997.
58
38. Dumitrescu, M. Strategii şi management strategic. Editura Economică, Bucureşti, 2002.
39. Dumitrescu, M. Management performant, Editura EuroUnion SRL, Oradea, 1997.
40. Dumitrescu, M. Introducere în management şi management general, Editura EuroUnion
SRL, Oradea, 1995.
41. Dumitrescu, M. Introducere în management şi management general, Editura Fundaţia
România de Mâine, Bucureşti.
42. Emilian, R. Fundamentele managementului firmei, Editura ASE, Bucureşti, 2005.
43. Florea, R.. Management strategic, Editura Tehnopress, Bucureşti, 2007.
44. Ionescu, C. / Toderaş, N. Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, Bucureşti,
2007.
45. Ionescu, S. / Covrig, M. / Gheorghe, C. / Mitrea, M. Dezvoltare de produs prin proiect,
Ed. Matriyrom, Bucureşti, 2006.
46. Ionescu, S. / Constantin, D. Managementul organizaţiei, Editura Cartea Universitară,
Bucureşti, 2004.
47. Ionescu, S. / Plumb, I. / Ionescu, M. / Zamfir, A. Reingineria serviciilor, Editura ASE,
Bucureşti, 2004.
48. Ionescu, S. Fundamentul mnagementului, Editura Politehnica, Bucureşti.
49. Ionescu, S. Mangementul dezvoltării, Editura Electra, Bucureşti.
50. Iorgovan, A. Drept administrativ. Tratat elementar, vol. I, Editura All, Bucureşti, Beck,
2002.
51. Istocescu, A. Management comparat, Editura ASE, Bucureşti, 2006.
52. Jaliu, D. Management de proiect, suport de curs, SNSPA, Bucureşti, 2007.
53. Jinaru, A. / Caragea, A. / Turlea, G. Promovarea dezvoltării noii economii în România
în contextul aderării la UE, studiu nr. 14, IER, Bucureşti, 2001.
54. Lessel, W. Managementul proiectelor, Editura All, Bucureşti, 2007.
55. Lock, D. Management de proiect, Editura Codecs, Bucureşti, 2007.
56. Matei, A. Analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică, Bucureşti,
2003.
57. Matei, A. Introducere în analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică,
Bucureşti, 2000.
58. Matei, L. Management public, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
59. Matei, L. Dezvoltare economică locală, Editura Economică, Bucureşti, 2005.
60. Matei, L.. Strategii de dezvoltare economică locală, Editura Politeia - SNSPA, Bucu-
reşti, 2004.
59
61. Matei, L. / Matei, A. Acquis comunitar şi administraţie publică, Editura Economică,
Bucureşti, 2000.
62. Matei, L. Servicii publice, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
63. Matei, L. Managementul dezvoltării locale: Descentralizare, inovaţie, risc, Editura
Economică, Bucureşti, 1998.
64. Matei, L. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, strategii şi performanţe. Bu-
cureşti, 1998.
65. Mccollum, J.K. / Banacu, C.S. Management de proiect/Project Management, Editura
Universitară, Bucureşti, 2005.
66. Mccollum, J.K. / Banacu, C.S. Management de proiect. O abordre practică, Editura
Universitară, Bucureşti, 2007.
67. Miclăuş, Gh. Dezvoltare regională, cooperare transfrontalieră şi integrare europeană,
Editura Dacia, Bucureşti, 2002.
68. Mocanu, M. / Schuster, C. Managementul proiectelor, ediţia a II-a, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2005.
69. Mochal, T. / Mochal, J. Lecţii de management de proiect, Editura Codecs, Bucureşti,
2006.
70. Moldoveanu, G. Analiza organizaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
71. Moldoveanu, G. Analiză şi comportament organizaţional, Editura Economică, Bucu-
reşti, 2005.
72. Moşteanu, N.R. Finanţarea dezvoltării regionale în România, Editura Economică, Bu-
cureşti, 2003.
73. Negulescu, P.. Tratat de drept administrativ, Editura Mârvan, Bucureşti, 1934.
74. Newton, R. Management de proiect pas cu pas, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2007.
75. Newton, R. Managerul de proiect. Măiestrie în livrarea proiectelor. Editura Codecs,
Bucureşti, 2006.
76. Nicolescu, O. (coord.) Strategii manageriale de firmă, Editura Economică, Bucureşti,
1998.
77. Nicolescu, O. (coord.).. Ghidul managementului eficient, Editura Economică Bucureşti,
2003.
78. Nicolescu, O. / Verboncu, I. Managemen, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
79. Nicolescu, O. / Verboncu, I. Managementul pe baza centrelor de profit Editura Econo-
mică, Bucureşti, 1998.
80. Niculescu, M. Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
60
81. Oltean, I. Politica regională în România: Implicaţii pentru procesul de aderare la UE,
Dezvoltarea euroregională, Programe de Cooperare în Europa centrală şi de est, Frie-
drich Ebert Stiftung, Romania Office, Bucureşti, 2004.
82. Oroveanu, M. Introducere în ştiinţa administraţiei de stat, Editura Enciclopedică Ro-
mână, Bucureşti, 1975.
83. Pascariu, G. (coord.). Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării econo-
mico-sociale la nivel regional în România, Institutul European din România, Bucureşti,
2002.
84. Petrişor, I. Management strategic al organizaţiilor, Editura Marineasa, Bucureşti, 2001.
85. Pleşoianu, G. Diagnosticul şi strategia firmei, Ed. Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2003.
86. Popa, I. Management strategic. Editura Economică, Bucureşti, 2004.
87. Porumb, M.E. Managementul strategic al resurselor umane, Ed. All Beck, Bucureşti,
2000.
88. Postăvaru, N. Managementul proiectelor, Bucureşti, 1999.
89. Preda, M. Autorităţile administraţiei publice, ediţia a II-a, Editura lumina Lex, Bucu-
reşti, 2002.
90. Prelipcean, G. Restructurare şi dezvoltare regională, Editura Economică, Bucureşti.
91. Pricop, M. / Vasilescu, I. / Verboncu I./ Bâgu, C - Abordări moderne în managementul
şi economia organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
92. Profiroiu, M. Managementul strategic al colectivităţilor locale, Editura Economică, Bu-
cureşti, 1999.
93. Pugh, D.S. / Hickson, D.J. Managementul organizaţiei, Editura Codecs, Bucureşti,
1998.
94. Puşcaşu, V. Dezvoltare regională, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
95. Rusu, C. Management strategic, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 1999.
96. Tantau, A. D. Management strategic, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
97. Tuclea, C. Management strategic, Editura Uranus, Bucureşti, 2003.
98. Verboncu, I. Cum conducem? Editura Tehnică, Bucureşti, 1999.
99. Verboncu, I. Manageri & management, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
100. Vida, I. Puterea executivă şi administraţia publică, Editura Monitorul Oficial, 1994.
Autori străini
1. Andrews, K.R. The Concept of Corporate Strategy, Dow Jones-Irwin, New York, 1971.
61
2. Ansoff, H.I. The New Corporale Strategy, John Wiley, New York,1988.
3. Ansoff, H.I. Business Strategy, Penguin Books, Middlesex, 1969.
4. Baker, S. / Baker, K. / Campbell, M.G. Project management, ediţia a 3-a. Penguin
Group, Indianapolis, IN (USA), 2003.
5. Baumard P. Analyse strategique, Ed.Dunod, Paris, 2000.
6. Boy J.. Management de projet, De Boeck Universite, Paris, 2001.
7. Bozeman, B. / Straussman, J.D. Public Management Strategies, Jossey Bass, San Fran-
cisco, 1990.
8. Brimmer, Th. / Eckert S. / Kemmerich Th. / Pracht J. / Richter O.. Brise - SWOT Analy-
sis, 1998.
9. Bryson, J.M. Strategic Planning for Public and Nonprofit Organisations: A Guide to
Strenghthening and Sustaining Organisational Achivements, Jossey Bass, San Fran-
cisco, 1995.
10. Bryson, J.M. Planificarea strategică pentru organizaţii publice şi nonprofit, Ed. Arc,
Bucureşti, 2002.
11. Campbell, C.A. The One-Page Project Manager: Communicate and Manage Any Pro-
ject With a Single Sheet of Paper, John Wiles & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey,
2007.
12. Chevalier, J. Science administrative, PUF- Thémis, Coll. Science politique, Paris, 1986.
13. Cleland, D.I. Project management: strategic design and implementation. McGraw-Hill,
2005.
14. Cohen, D.J. / Graham, R. The Project Manager's MBA: How to Translate Project Deci-
sions into Business Success. Hardcover, 2001.
15. David, R. Fred. Strategic Management. Eight Edition, Prentice Hall, 2000.
16. Debbasch, C.. Science administrative.,Dalloz, Paris, 1989.
17. Duncan, W.J. Management: Progressive Responsibility in Administration, Random Ho-
use, New York, 1983.
18. Eadie, D.C. Identifying and Managing Strategic Issues: From Design to Action. în J.
Rabin, G. J. Miiler şi W.B. Hildreth(eds) Handbook of Strategic Management, Marcel
Dekker, New York şi Base, 1989.
19. Gournay, B. Introduction à la Science Administrative. Paris: Presse de la Fondation Na-
tionale des Sciences Politiques, 1978.
20. Grant, R. M. Contemporary strategy analysis: concepts, techniques, application. Mas-
sachusetts: Basil Blackwell, Cambridge,1992.
62
21. Hax, C. A. / Majluf, N. The Strategy Cocept and Process. A pragmatic approach, ediţia
a 2-a. Prentice Hall International Editions, 1996.
22. Herbert, A.S. Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de luare a deci-
ziilor în structurile administrative, Ed. Ştiinţa, Bucureşti, 2004.
23. Kelsen. H. Théorie pure du droit, Dalloz, Paris, 1962.
24. Kerzner, H. Project Management: A Systems Approach to Planning, Scheduling, and
Controlling, John Wiles & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006.
25. Lewis, J.P. Fundamentals of Project Management (Worksmart). American Management
Association, 2007.
26. Mantel, S.J., Jr. / Meredith, J.R. / Shafer, S.M. / Sutton, M.M. Core Concepts: Project
Management in Practice. John Wiles & Sons, Inc., New Jersey, 2007.
27. Martin, P. / Tate, K. Getting Started in Project Planning. New York, 2001.
28. McCaffery, J.L. Making the Most of Strategic Planning and Management. în R.E.
Cleary, N. Henry and Associates Managing Public Programs: Balancing Politics, Admi-
nistration and Public Needs, Jossey Bass, San Francisco,1989.
29. Meredith, J. R. / Mantel, S.J., Jr. Project Management: A Managerial Approach. John
Wiles & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006.
30. Miles, R.E. / Snow, C.C. Organisational Strategy, Structure and Process. McGraw-
Hill, New York,1978.
31. Montanari, J.R. / Daneke, G.A. / Bracker, J.S. Strategic Management for the Public
Sector: Lessons from the Evolittion of Private- Sector Planning. în J. Rabin, G.J. Miller
şi W.B. Hildreth(eds) Handbook of Strategic
Management. Marcel Dekker. New York şi Base, 1989.
32. Moreau, J. Administration regionale, departamentale et municipale, 14 edition, Editura
Dalloz, 2004.
33. Nere, J.J Comment manager un projet, Ed. Demos, Paris, 2000.
34. Nurt, P.C. / Backoff, R. W. Strategic Management of Public and Third Sector Organi-
sations: a Handbook forLeaders. Jossey Bass, San Francisco, 1992.
35. Olsen, J.B. / Eadie, D.C. The Game Plan: Governance Foresight. Council of State Plan-
ning Agencies.Washington D.C., 1982.
36. Osborne, D. / Gaebler, T. Re-inventing Government: How the Entrepreneurial Spirit is
Transforming the Public Sector. Plume, London,1995.
37. Parsons, T. Societies. Evolutionary and Comparatives Perspectives. Englewood Cliffs,
Prentice Hall,1976.
63
38. Porter, M.E. Competitive Advantage. Free Press, New York, 1985.
39. Potluka, O. / Sumpikova, M. Structural funds programming cycle as a factor of change
of the Czech public expenditure programmes.
40. Quinn, J. B. Strategies for Change. Logical Incrementalism. Irwin, Homewood, 1980.
41. Rainey, G. Hal. Understanding and Managing Public Organizations. Jossey Bass Pu-
blishers, San Francisco, 1997.
42. Rosenbloom, D.H. Public Administration. Understanding Management, Politics and
Law in the Public Sector, second edition. Random House, Inc., 1989.
43. Rothman, J. Manage It: Your Guide to Modern, Pragmatic Project Management. Wiley
Publishing, Inc., 2007.
44. Rue, L.W. / Holland, P.G. Strategic management. Concepts and Experiences, Editura
McGraw-Hill, New York, 1986.
45. Schroeder, R.C. Operations Management: Contemporary Concepts. McGraw-Hill, Bos-
ton, 2005.
46. Tabatoni, P. / Jarniou, P. Les Systemes de Gestion, Politiques et Structures, PUF., Paris,
1975.
47. Timsit, G. Theorie de l’administration, Editura Economica, Paris, 1986.
48. Tott, G.S. Synoptic (One Best Way) Approaches of Strategic Management, în J. Rabin,
G.J. Miller şi W.B. Hildreth(eds) Handbook of Strategic
Management. Marcel Dekker. New York şi Base,1989.
49. Vachon, B. Le développement local; théorie et pratique, Editura Gaëtan-Morin, Mon-
treal, 1993.
50. Weber, M. The Theory of Social and Economic Organization. Oxford, New York, 1947.
51. Williams, M. The principles of Project Management. Wiley Publishing, Inc., 2008.
52. Wysocki, R. K. Effective Project Management: Traditional, Adaptive, Extreme. India-
napolis: Wiley Publishing, Inc., 2007.
53. Ziller, J. Administrations Comparees: Les systemes politico-administratifs de l’Europe
des Douze. Montchrestien, Paris, 1993.
64
Articole şi studii de specialitate româneşti
1. Alexandru, I. Teze şi propuneri referitoare la controlul activităţii organelor adminis-
traţiei de stat. Revista Română de Drept nr. 11/1978.
2. Apostol, D. Probleme actuale ale descentralizării administrative. “Studii de drept ro-
mânesc” nr.3-4, 1991.
3. Deleanu, I. Separaţia puterilor în stat, dogmă sau realitate?. Revista Dreptul nr. 2-
3/1991.
4. Dumitrescu, M. Ştiinţa şi arta de a conduce eficient. Să redescoperim managementul,
Revista de terothenică şi terotehnologie nr. 2/1990, Bucureşti.
5. Dumitrescu, M. Elemente cadru ale reformei economice din România, Revista de Ma-
nagement IROMA nr. 1/2000.
6. Dumitrescu, M. Managementul şi unele probleme ale globalizării şi ale altor procese
generale de viitor, Revista de Management IROMA nr. 3/2000.
7. Hinţea, C. / Mora, C. Management Strategic în administraţia publică. Revista Transil-
vană de Ştiinţe Administrative, 2002.
8. Jaliu, D. Cultura managementului de proiect - o necesitate, Tribuna Economică, ianua-
rie 2004
9. Jaliu, D. Fondurile structurale în sprijinul ideii tale, Revista de comerţ, uanuarie 2007
10. Jaliu, D. Cum accesăm fondurile structurale?Revista Economie şi administraţie locală
nr. 5, 2007.
11. Jaliu, D. Fondurile structurale şi de coeziune. Consideraţii privind principalele dis-
funcţionalităţi în gestionarea fondurilor în România, Revista Economie şi administraţie
locală nr. 12/decembrie 2008.
12. Jaliu, D. Modernizarea structurilor turistice cu bani europeni, Tribuna Economică nr.
51-52/24-31 decembrie 2008.
13. Matei, L. / Matei, A. Globalizare şi europenizare. O proiecţie asupra unui model euro-
pean al administraţiei publice. Economie teoretică şi aplicată v. 15, nr. 4, 2008.
14. Matei, L. / Matei, A. Modele sistemice ale dezvoltării locale. Economie teoretică şi apli-
cată.
15. Negoiţă, A. Judicioasa stabilire şi buna realizare a sarcinilor administraţiei de stat în
contextul ştiinţei administrative. Revista Română de Drept nr. 7/1971.
65
16. Pătulea, V. Coordonatele juridice de evoluţie a instituţiei descentralizării administrative.
Revista Dreptul nr. 9/2001.
Legislaţie
1. Constituţia României din 1991, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 767 din
31 octombrie 2003.
2. Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, modificată şi completată,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 577/ 29.06.2004.
3. Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al Ro-
mâniei nr. 204/23.04.2001.
4. Legea nr. 286/2006 privind modificarea şi competarea Legii administraţiei publice lo-
cale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 621/18.07.2006.
5. Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, publicată în Monitorul Ofi-
cial al României nr. 658/21.07.2004, modificată şi completată prin Ordonanţa de Ur-
genţă nr. 179/14.12.2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr.
1142/16.12.2005 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 181/2006 publicată în Monito-
rul Oficial al României nr. 450/24.05.2006.
66
6. Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 70/3.02.2003.
7. Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes pu-
blic, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 663 din 23 octombrie 2001, rectifi-
cată şi modificată.
8. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţiona-
rea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 279/21.04. 2003.
9. Legea nr. 195/ 2006 - Legea cadru a descentralizării, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 453/25.05.2006.
10. Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministere-
lor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 164/2.04.2001.
11. Legea nr. 249/2007 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2007 privind modul
de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bu-
getul de stat, inclusiv din Fondul naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate
în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul conver-
genţă, publicată în Monitorul Oficial nr. 498/25.07.2007.
12. Ordonanţa de Guvern nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale,
a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul naţional
de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale
şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, publicată în Monitorul Oficial nr.
86/02.02.2007.
13. Hotărârea Parlamentului României nr.31/22.12.2008, pentru acordarea încrederii Guver-
nului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 869/22.12.2008.
14. Hotărârea Guvernului nr. 460/2006 privind aplicarea unor prevederi ale Legii nr.
340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, publicată în Monitorul Oficial al Ro-
mâniei nr. 363/26.04.2006.
15. Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectu-
ate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, publicată în Monito-
rul Oficial nr. 517/01.08.2007.
16. Hotărârea Guvernului nr. 491/2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guver-
nului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul ope-
raţiunilor finanţate prin programele operaţionale, publicată în Monitorul Oficial nr.
385/21.05.2008.
67
17. Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi gestio-
nare a instrumentelor structurale, publicată în Monitorul Oficial nr. 364/13.05.2008.
18. Ordin M.E.F. nr. 911/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a pre-
vederilor Ordonanţei Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor
structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din
Fondul naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instru-
mentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 249/2007.
19. Memorandum pentru aprobarea Strategiei naţionale de comunicare a Instrumentelor
Structurale 2007-2013.
20. Planul Naţional de Dezvoltare a României 2007-2013.
21. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013.
22. Programul Naţional de Reforme 2007-2010.
23. Strategia Lisabona.
24. Strategia 2020
25. Cadrul Strategic Comun 2014-2020
26. Acord de Parteneriat 2014 - 2020
27. Hotărâre nr. 398 din 27/05/2015 pentru stabilirea cadrului instituţional de coordonare şi
gestionare a fondurilor europene structurale şi de investiţii şi pentru asigurarea continui-
tăţii cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale 2007-
2013
28. Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dez-
voltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum
și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regio-
nală, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și
afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului
29. Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile speci-
fice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de
muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006
68
30. Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1081/2006 al Consiliului
31. Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului euro-
pean de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europe
32. Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare
europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea
și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări
33. Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
1084/2006
34. Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17
decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european
agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
1698/2005 al Consiliului
35. Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai
2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regu-
lamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr.
791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului Eu-
ropean și al Consiliului
Referinţe web
www.fonduri-structurale.ro
www.proiecte-structurale.ro
www.mai.gov.ro
www.cdep.ro
www.infoeuropa.ro
www.inforegio.ro
www.fseromania.ro
www.fonduriadministratie.ro
amposcce.minind.ro
69
modernizare.mai.gov.ro
www.mmediu.ro/vechi/proiecte_europene_pos.htm
www.posmediu.ro
www.mt.ro
www.ampost.ro
www.madr.ro
www.apdrp.ro
www.pndr.ro
www.infocooperare.ro
www.fonduri-ue.ro
www.guv.ro
www.minind.ro
www.mdrt.ro
anaf.mfinante.ro/wps/portal
www.maeur.ro
www.dae.gov.ro
www.adrnordest.ro
www.adrse.ro
www.adrmuntenia.ro
www.adroltenia.ro
www.adr5vest.ro
www.nord-vest.ro
www.adrcentru.ro
www.adrbi.ro
www.anpm.ro
www.ier.ro
www.ec.europa.eu
www.info-europe.fr
www.europarl.eu.int
www.eurobarometer.com
www.ec.europa.eu/eurostat/
www.igae.meh.es/Internet/Ingles
70
www.dgdr.pt/index.html
www.qca.pt/english/home/index.asp
www.ndp.ie
www.iro.ie
www.esf.ie
www.mmr.cz
www.mpo.cz
www.czechinvest.org
71
LISTĂ DE ACRONIME
AM Autoritatea de Management
AP Acord de Parteneriat
CE Comisia Europeană
72
DIS Decentralised Implementation System
FC Fondul de Coeziune
FS Fondurile Structurale
GL Grup de Lucru
IS Instrumente Structurale
ME Ministerul Economiei
MF Memorandum de Finanţare
OI Organisme Intermediare
73
PHARE Asistenţă pentru restructurare economică pentru Polonia şi Ungaria
PO Program Operaţional
UE Uniunea Europeană
74
Anexa 1 (sursa:www.fonduri-structurale.ro)
75
76