Puncte de teorie date la examenul Psihodiagnostic 1

1.Diferentele dintre metodele clinice si cele experimentale

Metodele de cunoastere se impart in 2 categorii: metode clinice (observatia, convorbirea,
metoda biografica) si metode psihometrice sau expermentale (experimental, testul si
chestionarul).Diferenta fundamentala dintre cele doua metode apare in functie de:
-scopul urmarit
-a gradului de precizie si de obiecivitate in cunoastere
Dpv al scopului urmarit:
-metodele clince isi propun o cunoastere cat mai amanuntita a persoanei si explicatia evolutiei
sale.Deci orientarea acestora este predominant calitativa.
-metodele psihometrice se orienteaza spre stabilirea rangului persoanei, a pozitiei sale in rsport
cu o populatie normala,Deci interpretarea este predominant cantitativa.
Dpv al gradului de precizie si obiectivitate:
-metodele psihometrice, folosind verificari statistice viguroase, sunt mult mai exacte,
specificandu-se de fiecare data limitele de eroare.
-metodele clinice prezinta un grad de obiectivitate si de precizie mai mic, deoarece sunt lipsite de
criteria precise de interpretare, aceasta depinzand de subiectivitatea celui care face analiza.
Se incearca apropierea celor doua metode.

2.Atributele unei scale de masurare

- magntudinea:cand un atribut poate fi judecat ca fiind mai mic decat, mai mare decat sau egal
cu o alta stare a aceluiasi atribut. Daca un subiect X obtine la agresivitate scorul 8,iar un subiect
Y obtine la acelasi atribut scorul 5, aceasta scala reflecta diferentele in magnitudine ale
agresivitatii celor doi subiecti.(subiectul X este mai agresiv decat subiectul Y).
-intervale egale: inseamna ca magnitudinea unui atribut reprezentat de o unitate de masura pe o
scala este agala, idiferent de locul unde este plasataunitatea pe scala
-punctul zero absolut este valoarea care indica faptul ca atributul care trebuie masurat nu are
nici o valare (are valoarea zero). (zero pentru inaltime indica lipsa inaltimii, agresivitatea se
noteaza de la valoarea 1, nu are zero absolut).

2.Scala ordinala (cunoscuta si sub de numirea de scala de ordine, de rang sau ierarhica)
-permite ordonarea observatiilor, indivizilor, situatiiilor de la mic la mare, de la simplu la
complex,de la mai putin la mai mult.
In interiorul unei clase date indivizii pot fi comparati in functie de gradul prezentei unui
atribut comun. Trebuie sa fim preocupati de ordinea relative a obiectelor sau indivizilor.
O scala ordinala poate fi obtinuta constatand ca un obiect sau individ poseda un atribut
intr-un grad mai ridicat decat obiectul sau individulprecedent din serie:
S1 mai mic decat S2 mai mic decat S3 mai mic decat ……………Sn (ptr. n subiecti)
Operatiunea de ordonare presupune o discriminare foarte riguroasa fata de simpla
categorizare, deoarece pentru fiecare obiect sau individ trebuie sa stabilim gradul de prezenta a
unui atribut ceea ce nu inseamna ca scala indica cantitatea absoluta a atributelor prezente, nici
amploarea diferentelor sau raporturile dintre cantitatile atributelor prezente (sau atributul nu se
exprima in mod necesar in unitati egale chiar daca numerele care le reprezinta sunt la distante
egale. ( daca un individ se situeaza la rangul 4, nu inseamna ca el prezinta de doua ori mai multe
atribute decat cel care se situeaza la rangul 2)
Nu poate exista in absenta totala a unui atribut, deci ea nu admite zero absolute
S1……S2……S3……S4…..
Intr-o scala ordinal directia continuului este cunoscuta. Informatiile cunoscute de pe acest
continuum sunt de tipul “mai mic ca”, “mai mare ca”, “egal” sau “diferit” intre indivizi sau
obiecte, in functie de atributul masurat
Ex: S1 mai mic ca S2
S4 mai mare ca S3
S3 diferit de S5
Datele scalelor ordinale pot fi analizate prin statistici neparametrice:
-toate operatiile statistice aplicabile scalelor nominale( frecventa, modul, coeficient de
contingent)
-mediana
-centile
-coeficientul de corelatie a rangurilor
-chi patrat
Crearea unei scale ordinale presupune stabilirea unei relatii de ordine intre valorile
posibile ale variabilei studiate.

4 Diferenta dintre test si experiment (din perspectiva relatiei S-P-R)

Relatiile diferentiale folosite pentru studierea diferentelor dintre indivizi, unde luam in
consideratie reactiile unor personae la o singura situatie standardizata.

P1-----------R1
P2-----------R2
S P3-----------R3

Pn-----------Rn

Diferentele dintre R1, R2, R3…Rn se obtin datorta diferentelor existente intre P1,P2,
P3…Pn. Astfel putem studia diferentele dintre indivizi, dar putem compara si reactiile unor
grupuri diferite, in functie de anumite caracteristici ca: varsta, sexul, etnia, nivelul cultural etc. In
cel de-al dilea caz putem pune in evident unele aspecte ale pesonalitatii, comune in diferite
grade, tuturor subiectilor care apartin unui grup selectat pe baza unor criterii dinainte stabilite.
Acest tip de relatie este folosit atat in cazul experimentului, cat si in cel al testului
psihologic, dar cele doua aspect nu sunt identice.
In situatia experimentala, P1, P2, P3…Pn este aceeiasi persoana in stari diferite.Situatiile
interne, subiective pot fi diferite (mai ales in cazul consumului de substante stimulatoare,
deprimante, droguri, rectiile sunt determinate de acestea)
In cazul testului P1, P2, P3,….Pn sunt persoane diferite. Din aceasi cauza nu mai avem
aceeasi certitudine in stabilirea relatiilor dintre fapte si nici atunci cand interpretam rezultatele,
deoarece situatia este interpretata diferit de fiecare persoana.In cazul relatiilor S-P1, recunoscand
perfect persoana, nu putem sti care din factorii care actioneaza asupra lui P2 determina R2. R1 si
R2 pot fi raspunsuri aproape identice, dar P1 si P2 pot fi subiecti foarte diferiti.
Deci intre experiment si test exista o deosebire de precizie, testul fiind mai putin precis
decat experimental. Totusi , testul ramane o forma de experiment, pentru ca provocam o reactie
in conditii bine determinate si obtinem reactii in aceste conditii. Si in cazul experimentului, chiar
daca acesta se adreseaza acelorasi subiecti, starea acestora se poate modifica, subiectii isi pot
schimba atitudinea si pot intervene factori care ne scapa de sub control. Pentru a evita erorile in
cazul experimentului vom folosi grupe de subiecti, si in acest fel vom putea verifica daca
rezultatele sunt datorate stimulului si nu subiectivitatii subiectilor. Conditia care se impune
pentru precizie este ca subiectii sa fie echivalenti.

4. Definirea testului.
In psihologie, termenul “test” are doua sensuri:
a. Este o proba standardizata dpv al consemnului (explicarea sarcinilor de efectuat) si a
modului de corectare, cotare si interpretare a rezultatelor acestea fiind fixate dinainte pentru a
evita eventualele variatii care se pot datora persoanei care aplica, corecteaza si interpreteaza
testul.
b.Este o micro-situatie, o simulare a unor caracteristici bine definite, in care vom plasa o
persoana cu scopul de a studia modul in care aceasta procedeaza in raport cu situatia. Micro-
situatia produsa trebuie sa fie cat mai apropiata de situatia reala din care a fost extrasa.
Cu ajutorul testului se va extrage dintr-o situatie concreta, reala un esantion de conditii
sau factori considerate semnificativi pt un anumit tip de comportament, ignorand aspectele
neesentiale.
Constatam ca testul este o situatie experimentala controlata, variabilele lui esentiale
trebuie sa fie dinainte cunoscute de examinator.Prin natura sa testul tinde sa reproduca, in
conditii artificiale,conditiile unei situatii reale.Testul nu trebuie sa piarda din vedere nici o
variabila esentiala a situtiei concrete.In acest caz testul nici analitic, nici sintetic, ci analog cu
situatia reala, in sensul ca modeleaza continutul psihologic al activitatii reale dar nu si forma
exterioara a acesteia.

5.Distinctia dintre teste si chestionare

Reprezentntii scolii germane defines chestionarele ca fiind “teste subiective”.Aceasta
atitudine este justificata de faptul ca precizia chestionarelor este mult mai mica, din cel putin
doua motive:
1.raspunsurile obtinute cu ajutorul acestor instrumente sunt dezirabile, subiectii au
tendinta de a face o buna impresie, de a raspunde asa cum red ei ca este bine si nu cum sunt in
realitate
2.bazandu-se pep e introspective (care este de fapt o retrospectie), intervine uitarea ceea
ce ace ca multe aspect esentiale sa fie neglijate.
Prin utilizarea testelor aceste limite sunt inlaturate, acesta fiind un instrument mult mai
précis. Distinctia essential- neesential este mai transanta in cazul testelor si dispare posibilitatea
de a masura aparentele. Diferentele dintre persoane evidentiate cu ajutorul testelor sunt esentiale
daca demonstram constanta acestora. Testul este un instrument valoros daca predictia pe care o
facem cu ajutorul lui este pertinent, adica daca se refera la comportamenta care persista la un
individ.
 5.Precizati relatia dintre fidelitate si validitate pornind de la relatia ce exista intre
coeficientii corespunzatori acestora---E IN CURS LA VALIDITATE
6. Mentionati cele trei motive pentru care Meehl (1977) considera constructul
teoretic drept un concept deschis.
7.Precizati, in cadrul noilor perspective in cercetarea si cunoasterea personalitatii,
specificul studierii productiilor deosebite, a talentului si creativitatii.
8. Precizati cele mai importante surse de varianta care pot interveni in cazul
calcularii unui coefficient de fidelitate.
9.Mentionati doua dintre dificultatilor legate de acceptarea datelor clinice ca baza
pentru suportul empiric al teoriei psihanalitice (cf. Silverman, 1976)
10.Caracteristicile unei masuri- criteriu.
11. Critica notiunii de examen si de selectie ---IN CARTEA PROFULUI LA PAG39