Tesuturi excitabile

Neuronul

Neuronul = unitatea structurala si functionala a sistemului nervos. Neuronul are rolul de a genera si
transmite impulsul nervos altor neuroni, celulelor musculare si glandulare.

Celulele gliale = nevroglia

- de 10-50 ori mai numeroase decit neuronii
- se pot divide in timpul vietii
- roluri: in conducerea impulsului nervos si in transmiterea sinaptica, formeaza mielina, fagocitar
si in apararea imuna impotriva germenilor microbieni, sustinere, etc

I. Neuronul

 alcătuire
 corp celular = pericarion
 prelungiri - dentrite = subtiri, ramificate, scurte si axon = prelungire unica, lunga, groasa,
terminata prin dilatatii = butoni terminali
 structura: membrană lipoproteica, nucleu (1 -2 nucleoli), citoplasmă cu organite nespecifice
(mitocondrii, reticul endoplasmic, aparat Golgi) si organite specifice (corpusculi Nissl şi
neurofibrile)
 organite specifice
 corpusculii Nissl – in corp si in dentrite, nu in axon; sint ribozomi cu rol in sinteza de
proteine; liza corpusculilor Nissl apare in imbatrinirea neuronilor
 neurofibrilele – retea in corpul celular si prelungiri cu rol in transmiterea impulsului
nervos si in sustinere

Axonul
- are o membrana celulara acoperita de mai multe teci:
 teaca de mielină – lame lipoproteice dispuse in straturi concentrice, cu proprietati izolatoare
electrice; pe o distanta de 2-10 μm la intervale de 1 mm este discontinua = strangulatiile
Ranvier, importante in conducerea impulsului nervos.
 teaca Schwann – dispusa in jurul tecii de mielina, alcatuita din celule Schwann ce trec peste
strangulatiile Ranvier; are rol in secretia tecii de mielina si in regenerarea nervului
 teaca Henle – rol protector

II. Proprietatile neuronului

1. Excitabilitatea
2. Conductibilitatea
3. Degenerescenta si regenerarea
4. Activitatea sinaptica

1. Excitabilitatea = proprietatea materiei vii de a raspunde la stimulii din mediu

Stimulul = modificare brusca de energie din mediu ce creste permeabilitatea membranei pentru
Na+
Reactia de raspuns a tesuturilor la stimuli = excitatie. Pentru a produce excitatie stimulii trebuie
sa indeplineasca anumite conditii:
1
 a.sa aiba o intensitate peste numita valoarea prag = stimuli supraliminali
b. sa actioneze cu o anumita bruschete; cind intensitatea stimului creste progresiv se produce
acomodarea neuronului
c. sa aiba o anumita densitate pe unitatea de suprafata
d. sa actioneze o anumita durata de timp

Potenţialul membranar de repaus

O celula vie in repaus este polarizata adica este incarcata cu sarcini pozitive la exterior si negative
la interior. Diferenta de potential intre suprafata externa si interna a membranei neuronale =
potential de repaus (PR) = potential de membrana = - 70 mV
- contribuie factori fizico-chimici si biologici care produc o diferenta deconcentratie a ionilor
pozitivi si negativi pe cele doua fete ale membranei.

Factorii care contribuie la mentinerea PR

 transportul activ de Na+ şi K+ - realizat de pompa de NaK –

 difuziunea ionilor prin membrană – este inegala si se datoreaza distributiei inegale a ionilor
de Na+ si K+ de-o parte si alta a membranei celulare si permeabilitatii diferite a ionilor prin
membrana.
o Distributia inegala a ionilor de-o parte si alta a membranei celulare - Na+, K+ si Cl-.
Ionul de Na+ este mai concentrat extracelular decit intracelualr deci Na+ difuzeaza
dinspre exterior înspre interior în virtutea gradientelor electric si de concentratie.
Permeabilitatea membranei pentru Na+ este însa scazuta asa încât Na+ care patrunde în
celula este în permanenta eliminat de catre pompa electrogena. Ionul de K+ este mai
concentrat intracelular (155 mEq) decit extracelular (5 mEq), deci în virtutea
gradientului de concentratie el tinde sa paraseasca celula.

o Permeabilitatea inegala a membranei pentru ioni – permeabilitatea pentru ionul de

K+ este mai mare de 50-100 ori decit cea pentru ionul de Na+. Datorita acestor factori
ionul de K+ difuzeaza spre exterior, confera sarcini pozitive la suprafata membranei si
creste negativitatea interiorului cleulei. Cind interiorul celulei devine suficient de
negativ pentru a impiedica difuziunea K+ se ajunge la potentialul de echilibru pentru
potasiu. Cl- contribuie în mai mica masura la generarea potentialului de repaus. Acest
ion difuezaza de-a lungul gradientului sau de concentratie dinspre exteriorul celulei (103
mEq) spre interior (4 mEq) pina la un punct cind fiind respins de negativitatea
interiorului difuziuna inceteaza.

 echilibrul Donnan – este dat de incarcarea suprafetei interne a membranei cu sarcini negative,
macroioni proteici ce nu pot parasi celula. Ei limiteaza difuziunea cationilor difuzibili (K+) care
se acumuleaza in imediata vecinatate a exteriorului membranei si o incarca pozitiv si faciliteaza
difuziunea anionilor difuzibili (Cl-).


Potentialul de actiune (PA)

= modificarea potentialului de repaus ce apare consecutiv stimularii supraliminale a unei celule
In desfasurarea potentialului de actiune se descriu mai multe faze:
1. o perioada de latenta = intervalul de timp intre aplicarea stimului si debutul depolarizarii,
dureaza 0,1 ms.
2
2.potentialul de virf – are urmatoarele faze:
 DEPOLARIZARE = deflexiunea pozitiva ce atinge +35 mV in 1 ms.
 REPOLARIZARE = revenirea la valoarea potentialului de repaus (70% din repolarizare rapid)
 POSTDEPOLARIZARE = postpotential negativ – partea finala a repolarizarii care devine mai
lenta (4 ms)
 POSTHIPERPOLARIZARE = postpotential pozitiv – subdenivelarea potentialului cu pina la 1
- 2 mV sub valoarea de repaus timp de 40 – 50 ms

Canalele de Na+ si K+
Factorul principal care intervine in producerea depolarizariimembranei neuronale il reprezinta
deschiderea si inchiderea succesiva acanalelor de Na+ si K+. Canalele ionice sint proteine care
strabat membrana neuronala si permit trecerea prin interstitiul lor a ionilor. Se caracterizeaza prin
permeabilitate selectiva si prezenta unor bariere.
CANALUL DE SODIU
 are suprafata interna puternic incarcata negativ ce atrage Na+ in interiorul canalului
 activarea canalelor de Na+ apare cind scade concentratia extracelulara a Ca2+-ionul
de Ca2+ se leaga de suprafata extracelulara a canalului de Na+, modifica starea
electrica a canalului, deschiderea barierei fiind obtinuta numai la variatii mari de
potential
 este blocat de anestezice locale = procaina, cocaina, lidocaina
CANALUL DE POTASIU
 nu are incarcatura electrica negativa, nu exista o forta electrostatica care sa atraga
ionii in canal dar cu toate acestea ionii de K+ trec usor prin canal deoareceforma
hidratata a ionului de K+ are dimensiuni mai mici decit forma hidratata a Na+.
 In plus, in membrana sint de 9 ori mai multe canale pentru K+ decit pentru Na+.
 Permeabilitatea canalului de Na+ creste la stimuli ce modifica PR de la -70 mV la -
50 mV. Ca urmare Na+ patrunde in celula si determina depolarizarea brusca a
membranei, se deschid canalelele de K+ care paraseste celula datorita unui gradient
chimic si electric. Iesirea ionului de K+ nu readuce imediat potentialul la valoarea de
repaus si apare in acest fel perioada de postpotential negativ cu durata de 4 ms. In
aceasta perioada membrana este incarcata negativ la exterior adica exista o
incarcatura „relativ” negativa a exteriorului datorita existentei in interiorul celulei a
unui surplus de sarcini pozitive de Na+.
 In perioada de postpotential pozitiv Na+ si K+ se acumuleaza la exteriorul
membranei datorita interventiei pompei de Na+K+ care expulzeaza 3 Na+ si introduce
in celula 2K+.
 Potentialul de actiune se supune legii „tot sau nimic” adica un stimul supraliminal
indiferent de intensitate produce aceeasi amplitudine a potentialului de virf.

In timpul potentialului de actiune se descriu variatii ale excitabilitatii.

 acomodarea = aplicarea pe nerv aunui stimul cu intensitate ce creste progresiv si lent

 perioada refractară absolută = perioada potentialului de virf in care membrana este
inexcitabila si nu raspunde la noi stimuli. Cuprinde depolarizarea si cea mai mare parte a
repolarizarii.
 perioada refractara relativa = perioada in care pragul de excitabilitate se mentine crescut si
doar stimuli suficient de puternici pot declansa excitatia

2. Conductibilitatea
3
= proprietatea neuronilor de a transmite impulsuri. Conducerea se face diferit in fibrele amielinice
si mielinice.

 FIBRE AMIELINICE – se face din aproape in aproape prin curenti Hermann, care se
raspândesc atât la suprafata cât si în interiorul fibrei nervoase. O modificare a potentialului de
repaus cu 20 mV determina propagarea excitatiei în ambele directii. Viteza de transmitere a
impulsurilor variaza direct proportional cu diametrul fibrei.

 FIBRE MIELINICE – conducerea impulsului nervos se face saltator, de la o strangulatie

Ranvier, la alta. In regiunile internodale nu se produc scurgeri de curent prin membrana, din
cauza tecii de mielina, izolatoare, ce are o rezistenta electrica de 50 ori mai mare. Depolarizarea
din zona nodulului Ranvier se datoreaza patrunderii Na+ prin membrana. Potentialul de actiune
generat se transmite prin lichidul extracelular si prin axoplasma. Transmiterea saltatorie are
numeroase avantaje: grad de siguranta crescut, rapiditate (de 50 ori mai rapid), se face cu
consum mic de energie deoarece se depolarizeaza doar o suprafata redusa a membranei, doar in
zona strangulatiei, si consumul de ioni este mult mai mic.

 LEGILE CONDUCTIBILITĂŢII

a. Legea integritatii neuronului – neuronul distrus chiar partial nu conduce excitatia

b. Legea conducerii izolate – excitatia transmisa de la o fibra nu trece in fibra alaturata
c. Legea conducerii indiferente – impulsurile se transmit prin neuron si prelungirile sale in
ambele directii
d. Legea conducerii nedecrementiale – transmiterea impulsului nervos in fibra nervoasa se face
fara scaderea amplitudinii potentialului de actiune