GHITA PRISTANDA

Un rol important in desfasurarea actiunii din comedia,,O scrisoare pierduta’’ il are Ghita
Pristanda,politaiul orasului.Desi Nae Catavencu afirma ca,, un politai nu e(…) decat un
instrument’’,Ghita este un personaj interesant si complex care reprezinta un anumit tip de
functionar.
Portretul se realizeaza prin caracterizarea directa facuta de autor sau alte personaje.In
discutia dintre el si Tipatescu despre leafa prea mica,prefectul afirma:,,tu nu esti baiat
prost;o mai carpesti,de ici,de colo;daca nu curge,pica…..’’.Amintind afacerea celor
patruzecisipatru de steaguri spune:,,Lasa,Ghita,cu steagurile de alaltaieri ti-a iesit bine;ai
tras frumusel condeiul’’.El evidentiaza abilitatea politaiului de a-si acoperi micile
furtisaguri.Necinstea lui nu-l deranjeaza pe prefect,deoarece Ghita este pentru el,,om de
credinta’’ si-l serveste,,cu tragere de inima’’.Traiul modest si grijile unei familii cu noua
copii il obliga pe acesta sa devina corupt,servile si lipsit total de demnitate,trasaturi
relevate si prin caracterizarea indirecta(vorbele,gesturile,faptele sale)
Desi se arata servil si umil in fata prefectului,servilismul lui este o masca ce dispare cand
e singur.
In timp ce Tipatescu citeste tare ziarul,Ghita aproba servil tot ceea ce spune seful
sau:,,Curat caraghioz!...Curat misel!...Curat murdar!Curat condei!Curat sa le lasam!Curat sa-l
lucram!’’-apare comicul de limbaj.Ramas singur,masca slugarniciei cade si iese la iveala
caracterul duplicitar si invidios;,,De pilda,conu Fanica…trai neneaco,cu banii lui
Trahanache’’.Ipocrizia si caracterul duplicitar reiese din principiul dupa care se
conduce;,,Tot vorba bietei neveste,zice;<<Gita,Ghita,pupa-l in bot si-i papa tot,ca satulul nu
crede la al flamand…>>’’.Astfel izbuteste sa obtina avantaje personale din orice ocazie i se
iveste,fiind un profitor.Spionandu-l pe Catavencu,isi zice:,,ia sa mai ciupim noi ceva de la
onorabilul,ca nu strica…’’.
Incultura sa este aratata prin formele incorecte ale unor
neologisme(famelie,bampir,catindrala) si prin ticul verbal(curat).Gita reprezinta tipul
functionarului necinstit,slugarnic,duplicitar,ipocrit,profitor,fara demnitate.Cu toate
acestea.,autorul il priveste cu o unda de simpatie si compasiune deoarece,,bietul politai n-
are si el de mancare,de bautura,de culcare,de sculare,ca tot crestinul…’’Il compatimeste
sincer:Grea misie,misia de politai’’.

Ghita Pristanda

- personaj de comedie -
- personaj raisonneur (reflector) -
- personaj comic -
- tipul functionarului servil -

"O scrisoare pierduta",

de Ion Luca Caragiale
- comedie -
Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera monumentala,
alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul carora scriitorul face o adevarata
radiografie a societafii romanesti, inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din punct de
vedere tematic, cat "si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Caragiale se remarca prin
arta compozitiei, fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura romana, satirizand sclipitor
incultura, imoralitatea, coruptia, prostia omeneascii in cea mai larga acceptie a cuvantului, trasaturi ce se
manifesta nu numai la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale.
Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National
din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.
"O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, in care Caragiale ilustreaza
dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul
agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei -
Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de guvernamant- Stefan Tipatescu,
Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de
a satiriza moravurile politice ale vremii.
Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipul slugarnicului, prezent in piesa de la inceput pana la sfarsit in
toate momentele cheie ale actiunii.
Comicul de caracter se compune, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele politaiului, iar in mod
direct din didascalii sau din opiniile celorlalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga
varietate a comicului.
Pristanda este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care
definite contradictia dintre esenta si aparenta. Politaiul orasului vrea sa para o autoritate oficiala, cu o
profesie dificila in societate ("n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de scuiare, ca tot
crestinul..."), dar, in esenta, atributiile sale se resting la indeplinirea ordinelor verbale ale prefectului, nici
una dintre preocuparile sale nu se consacra interesului public.
"Scrofulos la datorie", este constient ca trebuie sa-si serveasca seful, nu din constiinta "misiei", ci mai
ales dintr-o etica sustinuta de interesul personal: "famelie mare, renumeratie mica, dupa buget". Functionar
servil, incalca legea din dispozitia superiorilor si-l aresteaza abuziv pe Catavencu, deoarece primise ordin
"verbal" de la conu Fanica: "curat violare de domiciliu, da umflati-l!".
Este arogant sau umil, in functie de imprejurari, penduleaza cu o siretenie primitiva avand ca centru de greutate
propriul interes. Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, slugarnic, se pune bine si cu Nae Catavencu in
eventualitatea ca acestuia i-ar izbuti santajul si-l maguleste fara jena, dupa ce, in prealabil, ii
perchezitionase casa cautand scrisoarea de amor si il arestase abuziv. Umil si lingusitor, profita de ocazie si
se gudura pe langa Catavencu: "eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdeauna; ca sa nu va uitati la
mine.. .adica pentru misie. ..altele am eu in sufletul meu, dar de! n-ai ce-i face: famelie mare, renumeratie
dupa buget, mica...".
Se preteaza la mici furtisaguri, ghidandu-se dupa o deviza a nevestei lui: "Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa
tot, ca satulul nu crede la al flamand...". Comicul de situatie este ilustrativ in scena numararii steagurilor pe
care ar fi trebuit sa le cumpere pentru a pavoaza orasul in cinstea apropiatelor alegeri (actul I, scena 1).
Pristanda primise bani pentru patruzeci si patru de steaguri, insa el cumparase numai "vreo paispce...
cinspce". Ca sa se disculpe de aluzia lui Tipatescu despre cum "a tras frumusel condeiul", Pristanda numara
steagurile arborate de cate doua ori si aduna gresit, numai ca sa-i iasa la socoteala "patruzeci si patru, in
cap...": "Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae,
treizeci".
Incultura, lipsa de instructie sunt evidentiate pregnant prin comicul de limbaj: deformeaza neologismele
-"bampir", "famelie", "catrindala", "scrofulos", "renumeratie"-, are ticuri verbale ("curat") care frizeaza
prostia. De exemplu, alaturarea cuvantului "curat" altor cuvinte, evidentiaza un nestapanit servilism,
facandu-l penibil si ridicol: "curat misel", "curat murdar", "curat condei", "curat ca un caine", "curat violare
de domiciliu", "curat constitutional".
Comicul de nume al personajului Ghita Pristanda sugereaza principalele sale trasaturi de caracter -servil si umil fata
de sefi, lipsit de personalitate-, deoarece pristandaua este un joc popular, asemanator cu braul, ce se
danseaza dupa reguli prestabilite, intr-o parte si alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de
joc.
Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele comicului, foarte variate si sugestive, in
conturarea trasaturilor remarcandu-se comicul de situatie, de caracter , de limbaj si de nume. Dialogul si
monologul constituie modalitati de caracterizare indirecta, ca si vorbele, faptele si gandurile personajului,
caracterizarea directa fiind facuta de catre celelalte personaje sau de catre dramaturg.
Prin didascalii (parantezele autorului privind starile personajului) si indicatii scenice (sugestii regizorale), care
sunt adevarate fise de caracterizare directa/indirecta, autorul isi "misca" personajele, le da viata. La
Pristanda, de exemplu, dramaturgul mentioneaza "(naiv)", "(schimband deodata tonul, umilit si naiv)", de
unde reies principalele trasaturi ale personajului, prosatia si servilismul.
In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera
exprimare a gandirii, riscul eel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si
fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa
si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".