Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poate Democratia Sa Fie Orice
Poate Democratia Sa Fie Orice
Dintre condițiile democrației, cea mai puțin amintită este aceea că ideile greșite despre
democrație fac ca democrația să funcționeze greșit. Este de așteptat că noțiunea de democrație să
fie difuză și plurivalență, atfel teoria democrației constă, mai curând, dintr-o direcție principală
care merge înapoi până la Aristotel și Platon. Acceptarea democrației ca expresie majoră a
organizării politice sau sociale devine semnul unui acord fundamental privind scopurile ultime
ale insitutiilor sociale și politice moderne. Realitatea a fost și rămâne pur și simplu aceea că
democrația a devenit un cuvânt onorific universal.
O a două tendință intelectuală care a afectat în mod negativ teoria democrației este
problema controversată a lui Wertfreiheit, libertatea față de valori. Wetfreiheit se adaptează la
trei variante diferite. Într-o primă versiune moderată, ea constă în mod esențial din
“impartialitatea valorii” și solicitarea separării dintre evaluare și descriere. În cea de a doua
versiune extremă, caută un “vid de valori” care necesită, la rândul sau, un vocabular sterilizat, un
vocabular epurat de conotații laudative și depreciative, de cuvinte rele și bune. “evitarea
valorilor”- o a treia versiune a lui Wertfreiheit, caracterizată prin timiditatea față de valori sau, de
fapt, prin teama de valori. În această versiune, valorile nu sunt șterse, ci sunt clandestine și devin,
implicit, valori mascate.
Termenul demokratia a fost conceput în secolul al V-lea î. Cr. Și de atunci până în urmă
cu un secol a rămas un concept politic. Aceasta înseamnă că democrația însemna o democrație
politică. Astăzi, însă, vorbim de asemenea despre democrație în sens nonpolitic sau subpolitic,
atunci când auzim vorbindu-se despre democrația socială, industrială și economică.
Comportamentul nostru politic depinde de ideea noastră despre ceea ce este, ce trebuie
să fie și ce poate fi democrația, publicul larg reacționând la imaginea democrației. Dacă
democrația este definită incorect, în cele din urmă există pericolul să refuzăm ceva ce nu a fost
bine identificat și să primim în schimb altceva ce nu ne dorim deloc. Democrația este mult mai
complicată decât orice altă formă politică, paradoxal ea nu ar putea suprvietui dacă principiile și
mecanismele sale nu ar fi accesibile capacității intelectuale a cetățeanului obișnuit. Regimul
politic democratic precedă și condiționează orice altă democrație spre care tindem. Democrația
politică reprezintă cea mai dificilă tentativă democratică. Ca formă politică, democrația trebuie
să supună diversele voințe ale câtorva milioane, a zecilor și chiar a sutelor de milioane de
indivizi răspândiți în diverse locuri.la o singură autoritate. În democrația de tip “fata-în-fata” și
sistemele democratice pe scară largă există o prăpastie enormă. Umanitatea a trebuit să sufere
mai mult de două mii de ani pentru a putea construi un pod între cele două sisteme, iar trecerea
de la micile comunități democratice, în care toți oamenii puțeau să participe, la democrația
marilor mulțimi care nu pot participa, o mare parte a avantajelor primului sistem tind să dispară
pe parcurs.
Ce nu este democratia
Pentru a stabili ce este democratia trebuie sa stabilim ce nu este, adica opusul
democratiei.
Liantul societăților politice nu este asigurat prin comandă, ci printr-un lucru foarte diferit
pe care ei l-au numir “obligatie politica”. Politicile sunt susținute prin “legitimitatea” lor și sunt
subminate, dacă nu sunt în cele din urmă distruse, printr-o criză de legitimitate. Atfel, o criză a
legitimității este semnalată și detectată că o criză a “autoritatii”. Autoritatea explică ceea ce
puterea face fără explicații. În vreme ce puterea ordonă și susține, când este necesar, prin
constrângere, autoritatea înseamnă “a face apel”, nu are funcție recompensatorie și încetează să
mai fie autoritate atunci când este impusă. Așadar, autoritatea este forma puterii sau forma
influenței, care apare din investiture spontană și este eficientă prin faptul că este ascultată și
recunoscută. Autoritatea e bazată pe prestigiu și respect nu ne constrânge facem ceva pentru o
relație de autoritate nu ne lipsește de libertatea de alege o cale.
Autoritarismul denumire pentru un sistem politic fost conceput fascism menit fie un
termen laudativ, unui dictatorial attribute asocieri favorabile raport cu autoritatea. Pentru
susținătorii , autoritarismul un regim care “adevarata autoritate” reactive putrefactiei
democrațiilor lipsite de autoritate. Pentru democrați , autoritarismul este un regim care
abuzează de autoritate. Într-o societate totalitarista autoritate este total. Astfel, se poate spune ,
pe ce un regim este tot autoritar, el se bazează tot pe autoritate.
Totalitarismul este redundanța totalității și nu face decât să transmită, în sine, idea a ceva
ce curpinde totul. El nu indică o extindere, statul total, ci mai degrabă o exercitare autoritară sau
absolută a puterii. Puterea absolută indică o putere supremă, perfectă, complete și intangibilă,
eliberată de control și de restricții, exercitare discreționară, nelimitată a puterii. De asemenea, o
putere ce nu întâmpină opoziții în partea altor puteri este o putere absolută. În aceste condiții,
absolutismul este legat de concentrarea puterii, iar cu cât o societate își pierde structura pluralistă
și cu cât forțele sale intermediare slăbesc, cu atât mai ușor se formează condițiile pentru apariția
absolutismului. Atfel, orice stat care concentrează toată puterea în mâinile sale este, potențial, un
stat care poate exercita puterea absolută.
Deținem putere absolută atunci când ea nu este controlată și limitată prin lege. Statul
absolute este un stat neconstituțional, nesupus legii, în care deținătorii puterii nu sunt limitați sau
au fost eliberați de controlul și restricțiile constituționale.
Totalitarism
Termenul “totalitarism” a apărut prima oară în 1925 și a fost inventat de către fascism.
Primii autori care au cunoscut în mod direct totalitarismul au făcut referire invariabil la ceea ce
s-a întâmplat în epoca nazismului.
După opinia lui Edgar Hallet Carr, totalitarismul este “o convingere conform căreia un
grup organizat sau o instituție, fie ea biserică, govern sau partid, are acces în mod privilegiat la
adevăr.” El adaugă faptul că totalitarismul este vechi de când lumea, că a existat dintotdeauna și
va exista mereu.
O ideologie oficiala
Un singur partid de masa controlat de o oligarhie
Monopolul guvernamental al armamentului
Monopolul asupra mass-media
Un sistem de politie terorist
O economie dirijata de la nivel central
Dictatura si autocratie
Tirania și despotismul sunt concept care au supraviețuit în vocabularul nostru actual mai
ales ca etichetări. “Tirania” e adevărat, are o evoluție lungă și complicată în istoria gândirii
politice. Pentru greci, tiranul și regele desemnau unul și același lucru, domnia unei singure
persoane. De atunci, tirania a ajuns să denoteze o formă de domnie a unei singure persoane, care
e ilegală, ilegitimă și degenerate. Despoții domneau fără să fie contestați asupra popoarelor
incapabile să fie libere.