ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale

Programul de licenţă : Economie și afaceri internaționale

Tratatul de la Paris

Conducător ştiinţific :
Lect.univ.dr. Clara Volintiru

Autor :
Ivan Rebeca Gabriela

Bucureşti, 201
-Cuprins-

1. Când s-a instaurat ideea și în ce context;

2. Care au fost țările ce au aderat și ce scop a fost urmărit;
3. Cum a fost cauza reprezentată din punct de vedere diplomatic;
4. Care a fost efectul asupra țărilor ce au aderat;
5. Cum se resimt în prezent decizile luate din 1951.
 1. Când s-a instaurat ideea, evoluție și context.
La început contextul în care un tratat era discutat a fost comunitatea. Așa a fost analizat
și Tratatul de la Paris în 1951, în jurul unei comunități și anume Comunitatea Europeană a
Cărbunelui și Oțelului. În anul 1951 a fost instaurată CECO cunoscută sub denumirea Tratatul
de la Paris. El a intrat in vigoare la 23 iulie 1952 și a avut o durată limitată de 50 ani, finalizându-
se în 2002 la 23 iulie, fără dorința de continuitate, iar atribuțile și bunurile obținute au fost preluate
de Consiliul European. Tratatul CECO este cunoscut actualmente trecând printr-un areal socio-
politic. Devenind baza Comunități Europene, CECO ajunge în final Uniunea Europeană actuală
prin bine cunoscutul Tratat de la Mastricht. Motivul pentru care statele membre au aderat și și-au
unit forțele a fost acela de a partaja resursele de oțel și cărbune ale acestora, prevenind astfel un
nou război european.

2. Care au fost țările ce au aderat și ce scop a fost urmărit.

Schuman ca prim-ministru și ministru de externe, în pofida naționaliștilor de opoziție,
a contribuit considerabil la transformarea politică franceză. În cadrul acestei politici era propusă
spre votare integrarea Germaniei într-o anume comunitate. El își dorea să promoveze egalitatea
statelor care ar putea funcționa împreună și nu pe puterea politicii de dominație.Țările implicate în
acest context au fost Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda. Ulterior
Schuman prin declarația sa din data de 9 mai 1950, (cunoscută acum ca Ziua Europei) promulgă
de fapt politica franceză guvernamentală. Franța a fost primul guvern care a acceptat să împartă
suveranitatea și să se dezvolte într-o comunitate supranațională. Ajutat de Paul Reuter, Jean
Monnet și Bernard Clappier, Schuman stabilește un plan pentru adunarea membrilor comunității
Schuman a propus ca "Producția franco-germană de cărbune și oțel în ansamblul său să fie plasate
sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizații deschise participării altor țări din
Europa." Un astfel de act a fost menit să contribuie la creșterea economică și de a consolida pacea
între Franța și Germania, care au fost dușmani din totdeauna. Cărbunele și oțelul au fost resurse
vitale necesare pentru o țară la război, astfel încât punerea în comun a acestor resurse între două
țări dușmane a fost văzută mai mult decât simbolic. Schuman a văzut decizia guvernului francez
cu privire la propunerea sa, ca primul exemplu a unei comunități democratice și supranaționale, o
nouă dezvoltare în istoria lumii. Planul a fost, de asemenea, considerat de unii, cum ar fi Monnet,
ca un prim pas spre o Federerație Europeană.
Declarația lui Schuman care a creat CECO avea diferite scopuri :

 Nașterea unei Europe unite

 Imposibilă ideea de război între statele membre
 Încurajarea păcii în lume
 Transformarea Europei cu « pas cu pas » proces , ducând la unificarea Europei democratice,
incluzând atât Europa de Est și Europa de Vest, despărțite de Cortina de Fier.
 Creearea primei instituții supranaționale
 Prima agenție din lume anti-cartel
 Creearea unei piețe unice pe întreg teritoriul Comunității Acest lucru, începând cu sectorul
cărbunelui și al oțelului, a revitalizat întreaga economie europeană prin procese de comunitate
similar a îmbunătățit economia mondială și țările în curs de dezvoltare.
Așa cum am menționat și în prima parte această Comunitate a fost destinată pentru a preveni
războiul în viitor între Franța și Germania și alte țări prin abordarea cauzei principale a războiului.
CECO a fost conceput în primul rând cu Franța și Germania în minte: « Unirea națiunilor din
Europa necesită eliminarea vechii opoziții a Franței și Germaniei. Orice acțiune întreprinsă trebuie
să se refere, în primul rând la aceste două țări. » Industriile cărbunelui și oțelului fiind esențiale
pentru producția de muniții, Schuman credea că prin unirea acestor două industrii în Franța și
Germania în cadrul unui sistem inovator supranațional, care a inclus, de asemenea, un anti-cartel
el ar putea "face războiul, nu numai de neconceput, dar practic imposibil. ". În continuare, scopul
lui Schuman a fost ca o Europă în care resursele erau sporite, să urmărească realizarea uneia din
sarcinile sale esențiale, și anume, dezvoltarea continentului african. Cartelurile industriale au avut
tendința de a impune "practicile restrictive" pe piețele naționale, în timp ce CECO a asigurat
creșterea producției necesare pentru ambițiile lor în Africa.

3. Cum a fost cauza reprezentată din punct de vedere diplomatic;