UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR’’

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
-DREPT-

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Conf. Dr. AGATA POPESCU

Absolvent,
GEORGIANA FLORENTINA NEDELEA

BUCUREȘTI 2017
1
 UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR’’
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
-DREPT-

TEMA:
ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE
MUNCĂ

Coordonator științific,
Conf. Dr. AGATA POPESCU

Absolvent,
GEORGIANA FLORENTINA NEDELEA

BUCUREȘTI 2017

2
 Capitolul I
Contractul individual de munca

1.1 Scurt istoric privind contractul individual de munca in Romania

La inceputul organizarii societatii umane,prestarea muncii se facea in folos propriu,insa pe
parcursul evolutiei structurilor etatice,munca s-a prestat si in folosul altor indivizi.
Ulterior,munca a devenit pentru o mare parte o munca silnica,din vina celor ce beneficiau de
pe urma muncii altora,abuzand de drepturile lor.
Dreptul modern a fost cel care a adus schimbari in sfera dreptului,punand si bazele aparitiei
dreptului muncii ca stiinta si disciplina juridica.
La sfarsitul secolului al XIX-lea ,o data cu conturarea drepturilor fundamentale ale omului,s-
au afirmat idei si pentru dreptul muncii: dreptul la munca,remuneratie muncii
prestate,interzicerea muncii zilnice etc.
Dreptul muncii a fost definit ca fiind acea ramura a sistemului de drept alcatuita din ansamblul
normelor juridice care reglementeaza relatiile individuale si colective de munca,atributiile
organizatiilor sindicale si patronale,conflictele de munca si controlu aplicarii legislatiei
muncii.1
Contractul individual de munca a fost reglementat pentru prima data de Codul civil din
1864,alaturi de contractul de transport si cel de antepriza. Ulterior,a reglementat distinct,in
anul 1929,de catre Legea contractelor de munca.Dupa,a facut obiectul prifost ncipal de
reglementare in Codul Muncii din 1950,iar mai apoi,in cel din 1972.
In prezent,contractul individual de munca este reglementat de Codul Muncii,intrat in vigoare
in martie 2003 si intr-o serie de acte normative speciale.
In ceea ce priveste definitia lui,au fost formulate mai multe definitii legale,care nu difera prea
mult una fata de cealalta.

1.2 Definitii legale ale contractului individual de munca

Conform legii,"contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana
fizica,denumita salariat,se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui
angajat,persoana fizica sau juridica,in schimbul unei remuneratii,denumita salariu." 2
Munca este o trasatura esentiala a activitatii umane,omul fiind singura fiinta care depune efort
in mod constient in vederea obtinerii unor foloase.
In acelasi timp,reprezinta o necesitate sub aspectul social,deoarece fara a presta munca nu se
pot obtine bunurile necesare vietii.

1
Alexandru Ticlea, “Tratat de dreptul muncii”, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2007

3
1.3 Elementele specifice contractului individual de munca sunt:
-partile contractante: salariatul si angajatorul
-prestarea muncii-nu exista un contract individual de munca fara prestarea unei activitati in
cursul unei perioade de timp, intr-un numar de ore pe zi, conform programului de lucru stabilit
de angajator si anume de cel putin 2 ore pe zi.
-plata salariului,care constituie un element necesar al sau,contractul individual de munca fiind
un contract cu titlu oneros. In cazul in care o persoana o ajuta pe alta, din prietenie, benevol,
inclusiv in familie, fara sa primeasca nimic in schimb, el nu are calitatea de salariat. In aceasta
situatie, intre cele doua persoane nu s-a incheiat un contract de munca. Dar, remuneratia nu
poate conduce intotdeauna la concluzia existentei unui astfel de contract, ci dupa caz, a unui
contract de administrare sau de mandat comercial, deoarece si acesta comporta prestarea unei
munci si plata ei. 2
-subordonarea salariatului fata de angajator- "Intre cele doua parti ale contractului exista o
relatie de subordonare, caracterizata prin prestarea muncii sub autoritatea angajatorului, care
are puterea de a da ordine si directive salariatului, de a controla indeplinirea sarcinilor de
serviciu si de a sanctiona abaterile de la disciplina muncii. Este ceea ce se cheama,
subordonarea juridica." 3
-elementul temporal,avand in vedere ca acest contract se incheie pe o anumita durata de
timp,determinata sau nedeterminata.

1.4.Trasaturile caracteristice contractului individual de munca:

Contractul individual de munca este un act juridic - o manifestare de vointa a doua persoane in
scopul stabilirii de drepturi si obligatii reciproce,spre deosebire de contractele comerciale sau
civile care pot avea o pluralitate de debitori sau creditori.
Pe de alta parte,este un act juridic bilateral,care poate avea doar doua parti: angajatorul si
angajatul. Angajatorul este persoana fizica sau juridica care utilizeaza forta de munca
salariata.Salariatul este intotdeauna persoana fizica,care se obliga sa presteze munca.
Contractul individual de munca este si un contract sinalagmatic,inducand obligatii si drepturi
reciproce.Cauza obligatiei uneia dintre parti o constituie executarea obligatiei celeilalte.
Are caracter consensual,deoarece se incheie prin simplul acord de vointa al partilor,nefiind
nevoie de o anumita forma pentru ca incheierea lui sa fie valabila. Este oneros si comutativ
pentru ca partile obtin fiecare o contraprestatie,in schimbul aceleia pe care s-au obligat sa o
efectueze,ambele prestatii fiind cunoscute la incheierea contractului.

2
Codul Muncii articolul 10
3
Alexandru Ticlea, Andrei Popescu, Marioara Tichindelea, Constantin Tufan, Ovidiu Tinca, Dreptul muncii,
Editura Rosetti, Bucuresti, 2004
4
Dictionar explicative al limbii romane, Editura Universul Enciclopedic, Bucuresti, 1998, pagina 75

4
Contractul de munca are caracter personal,fiind incheiat in considerarea pregatirii,aptitudinilor
si calitatii salariatului. Contractul individual de munca inceteaza in cazul decesului salariatului
sau al angajatorului persoana fizica ori al incetarii activitatii persoanei juridice.
Este un contract cu executare succesiva,deoarece exista o anumita continuitate,munca fiind
esalonata in timp. In ceea ce priveste timpul de lucru,legea stabileste o limita maxima legalaa
de 8 ore pe zi,48 de ore pe saptamana,inclusiv orele suplimentare.
Deşi Codul Muncii nu face trimitere expresă la tipurile contractelor individuale de muncă,
putem face o enumerare a acestora, reieşind din diferitele prevederi din actul normativ
principal în domeniul muncii.
În Codul Muncii, avem următoarele tipuri de contracte:
a) contract individual de muncă cu durată nedeterminată – care este încheiat pe o durată
nedeterminată.;
b) contract individual de muncă cu durată determinată ce nu depăşeşte 5 ani – care e încheiat
pe o durată stabilită de timp;
Conform cap. III al Codului Muncii R. M., avem contracte de:
a) ucenicie – angajatorul are dreptul să încheie un contract de ucenicie cu o persoană în
vîrstă de pînă la 30 de ani care este în căutarea unui loc de muncă şi care nu are o calificare
profesională.
b) formare profesională – salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare profesională şi
să muncească în subordinea angajatorului respectiv.
Formare profesională – orice proces de instruire în cadrul căruia un salariat, avînd deja o
calificare ori o profesie, îşi completează cunoştinţele profesionale prin aprofundarea
cunoştinţelor într-un anumit domeniu al specialităţii de bază sau prin deprinderea unor metode
sau procedee noi aplicate în cadrul specialităţii respective.
În dependenţă de repartizarea timpului de muncă, putem deduce din prevederile art. 98-99,
următoarele tipuri de contracte:
a) contracte cu durata de muncă de 5 zile pe săptămînă – repartizarea timpului de muncă în
cadrul săptămînii este, de regulă, uniformă şi constituie 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile
de repaus.
b) contracte cu durata de muncă de 6 zile pe săptămînă – la unităţile unde, ţinîndu-se cont de
specificul muncii, introducerea săptămînii de lucru de 5 zile este neraţională, se admite, ca
excepţie, stabilirea, prin contractul colectiv de muncă şi/sau regulamentul intern, a săptămînii
de lucru de 6 zile cu o zi de repaus.
Cu titlu de drept comparat în legislaţia română avem următoarele tipuri de contracte
individuale de muncă:
a) contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeteminată (cele mai frecvent
utilizate )
b) contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată (prin excepţie de la
primul tip).
Excepţiile privind contractele de muncă pe perioadă determinată sunt:
• înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei
în care acel salariat participă la grevă;

5
• creşterea temporară a activităţii angajatorului ;
• desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;
• în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a
favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
După criteriul timpului pot fi :
a) contracte individuale de muncă cu normă întreagă de 8 ore
b) contracte individuale de muncă cu timp parţial.
Acest tip de contracte pot fi încheiate pe perioadă nedeterminată sau determinată,după caz .
După locul unde se desfăşoară activitatea pot fi :
a) contracte individuale de muncă încheiate pentru o activitate ce se desfăşoară la sediul
societăţii sau în alte incinte ale societăţii.
b) contracte individuale de muncă încheiate pentru activitate ce se desfăşoară la domiciliul
salariatului. Exemplu:manufactură,meşteşugăritul etc.
Pentru munca prestată la domiciliul salariatului acesta beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi
salariaţii care îşi desfăşoară activitatea la sediul societăţii.