Sunteți pe pagina 1din 19

Manualul de interpretare al

Interviului Modelului intern de lucru al copilului


Autori:
Charles H Zeanah, Doctor în Medicină la Divizia de Psihiatrie a Infantului, Copilului şi
adolescentului, Şcoala de medicină LSU, New Orleans, LA
Diane Benoit, Doctor in Medicină la Departamentul de Psihiatrie a Spitalului pentru copii
bolnavi, Toronto, Ontario
Marianne L. Barton, Doctorand la Divizia de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului,
Universitatea de Medicină Brown, Providence, Rhode Island
Laurence Hirshberg, Divizia de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului, Universitatea de
Medicină Brown, Providence, Rhode Island

Mulţumiri: Autorii au fost considerabil influenţaţi de formarea făcută cu Mary Main şi Erik
Hesse în
scorarea Interviului de Evaluare a Ataşamentului la Adult , îndeosebi în legătură cu tipologia
reprezentărilor. Autorii doresc de asemenea să mulţumescă pentru colaborarea esenţială
câtorva echipede investigatori care au dezvoltat scalele scorare:Massimo Ammanaiti
(Universitatea din Roma),
Graziella Fava Vizziello (Universitatea din Padua), Arietta Slade (Universitatea City din New
York) şiDaniel Stern (Universitatea din Geneva).

Adresa pt. corespondenţă: Charles H. Zeanah, M.D.


Divizia de psihiatrie pentru Infanţi, Copii şi Adolescenţi
Universitatea de Medicină de stat Louisiana
1542 Tulane Avenue
New Orleans, LA 70112-2822
Telefon: (504)568-3031
Fax: (504)568-6246

1
Caracteristicile calitative ale reprezentărilor (fără conţinut)
Există şase scale folosite pentru a identifica caracteristicile calitative ale reprezentărilor pe
care le are despre copil:

 bogăţia detaliilor/percepţiilor
 deschiderea către schimbare
 intensitatea implicării
 coerenţa
 sensibilitatea îngrijirii
 acceptarea

Aceste scale sunt în mare parte făra conţinut , în sensul că nu se preocupă de caracteristicile
specifice ale copilului pe care ul le percepe şi descrie, ci, mai degrabă, de judecata celui care
interpretează modul în care aceste caracteristici se reflectă în poveste. Aceste scale descriu, de
asemenea şi caracteristici ale reprezentărilor care pot avea o varietate de tonuri afective.
Unul dintre cele mai importante aspecte în folosirea acestor scale este adaptarea scorărilorla
vârsta copilului descris. De exempul, descrierile care primesc cel mai mare scor pe scala
„bogăţiei detaliilor” vor fi mult mai bogate pentru un copil cu vârsta de 30 de luni decât
pentru unul în jurul vârstei de două luni. În mod asemănător, descrierea personalităţii unui
copil mai mic ar trebui să fie „mai deschisă către schimbare” decât aceeaşi descriere a unui
copil mai mare. Astfel, scorările pe aceste scale sunt făcute în funcţie de ceea ce se aşteaptă de
la alţi copii de aceeaşi vârstă.

Bogăţia percepţiilor/detaliilor

Această scală este folosită pentru a măsura lipsa sau bogăţia percepţiilor îngrijitorului despre
copil şi despre relaţia cu copilul. Este vorba, mai degrabă, de cât de mult sunt folosite
cuvintele pentru a elabora o imagine despre „cine ” este copilul, decât de numărul cuvintelor.
Îngrijitorii care oferă într-un mod succint dar bogat detalii despre copiii lor primesc scoruri
din partea superioara a scalei, în contrast cu îngrijitorii care spun foarte multe lucruri, din care
nu reies multe aspecte legate de personalitatea copilului, de emoţiile şi comportamentele sale;
aceşti iîngrijitori obţin scoruri din partea inferioară a scalei. Îngrijitorii care obţin scoruridin
partea superioara a scalei par a fi atenti la preferintele si caracteristicile copiilor lor, par a se fi
gândit la copii si ca ii cunosc in privinte esentale. Ingrijitorilor cu scoruri in partea inferioară a
scalei le lipsesc varietatea si pot parea repetitivi , focusati intr-un mod îngust sau neinformati
pentru ca nu ofera informatii despre imaginea generala a copilului.
N.B. Nu s-a facut nicio încercare pentru a determina daca ingrijitorul descrie sau nu copilul
"real".Descrierile bogat detaliate care par bazate pe fantezie sunt scorate în partea superioara a
acestei scale.

1-Deloc
Pe parcursul interviului ies în evidenţă puţinele detalii despre personalitatea, emoţiile şi
comportamentul copilului. Imagine pervazivă a copilului este aceea de necunoscut fie pentru
că îngrijitorul are foarte puţin sau nimic de spus despre copil (de exemplu: „Nu ştiu” fără a
elabora răspunsul la întrebările directe despre copil) fie pentru că, deşi spune multe,
îngrijitorul are puţine de spus în legătură cu percepţiile lui/ei despre copil.

2
2-Limitat
Detaliile despre bebeluş sunt câteva , relativ ne-elaborate sau par calitativ stereotipe.
Îngrijitorul pare să îl cunoască cât de cât pe copil , deşi nu pare a fi observat sau a se fi gândit
la caracteristicile copilului ca şi individ. Astfel, adjectivele şi poveştile despre copil sunt
limitate. Îngrijitorulpoate fi, de asemenea, extrem de focusat doar pe unul sau două domenii
înguste ale personalităţii şi comportamentului copilului. Îngrijitorii care oferă detalii
voluminoase doar despre comportamentul de hrană al copilului sau despre plânsul şi iritarea
acestuia, vor fi incluşi pe această scală.

3-Moderat
Pe parcursul interviului este oferită o cantitate moderată şi o varietate a bogaţiei detaliilor
despre copil sau la anumite puncte ale interviului, în ciuda varietăţii, există o cantitate
moderată a bogăţiei şi varietăţii detaliilor, per ansamblu.

4-Considerabil
Copilul, ca şi individ, este descris în detaliu. Detaliile despre copil adaugă plenitudine
imaginii generale a copilului şi relaţiei îngrijitorului cu acesta. Sunt oferite adjective care
descriu copilul şi relaţia îngrijitorului cu copilul. Percepţiile bogat detaliate , chiar dacă nu
derivă în mod convingător din caracteristicile şi comportamentele obiective ale copilului, sunt
scorate pe puţin atât de sus pe această scală.

5-Extrem
Bogăţia percepţiilor şi a elaborării detaliilor despre copil în domenii variate sunt caracteristici
frapante şi consecvente ale descrierilor copilului făcute deîngrijitor . Copilul este observat şi
descris ca şi individ prin intermediul detaliilor bogate, pe parcursul interviului.

Deschiderea catre schimbare


Aceasta scala este folosita pentru a măsura flexibilitatea reprezentărilor de a cuprinde noi
informatii despre copil. Data fiind ambiguitatea comportamentului copilului si schimbarile
rapide care însotesc dezvoltarea in primii ani de viata, deschiderea catre schimbare in
reprezentarea copilului este o parte importanta a procesului de descoperire a părintelui.
Scorurile din partea superioara a scalei indica faptul ca descrierile despre copil exprimă
deschiderea catre schimbare si modificare, tinând cont de noile informatii despre copil.
Îngrijitorii pot obtine si integranoi insighturi despre copil pe parcursul interviului.
Flexibilitatea nu este echivalentă cu incertitudinea: descrierile pot fi sigure si deschise în
continuare. În partea inferioară a scalei, descrierile sunt rigide si par închise faţa de
posibilitatea schimbarii si acomodarii.

1-Deloc
Rigiditatea descrierilor copilului persista si este consecventă de-a lungul interviului. Exista un
sentiment ca noile informatii pot sau vor putea fi folosite pentru a mentine o imagine
particulara a copilului si a relatiei îngrijitorului cu copilul. Nu apar dovezi reale ale
maleabilitatii.

2-Limitat
Desi nu sunt complet închise posibilitătii schimbarii, descrierile despre copil raman in
continuare stereotipe si/sau rigide si par să fie relativ impermeabile la noi informaţii.

3
3-Moderat
Descrierile despre copil si relatia îngrijitorului cu copilul nu sunt nici neobisnuit de rigide nici
neobisnuit de deschise. Exista o cantitate moderată de flexibilitate si deschidere pe parcursul
interviului,

4-Considerabil
In general, exista un proces activ de descoperire a copilului de catre îngrijitor. Acest proces
pare sa includa posibilitatea de a modifica descrierile despre copil pe masura ce noi informatii
sunt disponibile. Pot exista exemple ale modului in care îngrijitorul dezvolta o noua intelegere,
apreciere sau perspectiva asupra copilului pe masura ce interviul progreseza.

5-Extrem
Deschiderea catre schimbare reprezinta o caracteristica consecventă şi evidenta a descrierilor
îngrijitorului despre copil. Noile informatii despre copil vor fi bine-venite si comode chiar
daca descrierile sunt astfel asigurate. Pe parcursul interviului, reiese o noua intelegere,
apreciere si perspectiva asupra copilului.

Intensitatea implicării
Aceasta scala este folosita pentru a evalua cantitatea de preocupare psihologica a ingrijitorului
asupra copilului si/sau implicarea psihologica in relatia cu copilul. Desigur,
intensitatea implicarii poate fi influentata de mai multi factori(de exemplu, prezenta unor frati
sau starea de sanatate a copilului), dar acesti factori nu sunt luati in considerare când se va
scora intensitatea implicării îngrijitorului. Asemanator celorlalte scale, aceasta variabila nu
reprezinta o masura directa a comportamentului ingrijitorului cu copilul, ci o incercare de a
determina intensitatea implicării psihologice. In partea superioara a scalei ,ingrijitorii transmit
un sens clar a implicării psihologice cu copiii lor. Tonul afectiv al acestei implicari ridicate
poate varia, de la preocupari anxioase la intoxicari pline de bucurie , dar nu exista dubiu in
privinta implicării psihologice a ingrijitorului. In partea inferioară a scalei, ingrijitorii par
neimplicati, ori din cauza detasarii psihologice de copil ori din cauza altor preocupari ale
ingrijitorului.

1-Deloc
Lipsa intensitatii implicării ingrijitorului cu copilul este o caracteristica evidenta si
consecventa a interviului. Îngrijitorul nu este implicat cu copilul, ori din cauza distanţării
psihologice de copil ori din cauza altor preocupări ale îngrijitorului.

2-Limitat
Implicarea îngrijitorului cu copilul este consecvent limitată, deşi nu absentă în întregime.
Există aspecte ale copilului şi ale relaţiei îngrijitorului cu copilul care îl preocupă peîngrijitor
la un nivel minim, dar per ansamblu, implicarea este limitată.

3-Moderat
îngrijitorul transmite o cantitate moderată de a implicării cu copilul, per ansamblu.Astfel,
îngrijitorul este clar implicat afectiv cu copilul, deşi nu la un nivel neobişnuit sau frapant.

4-Considerabil
Îngrijitorul este intens implicat în preocupările legate de copil şi de relaţia cu copilul, dar
copilul nu îl preocupă complet. La un anumit nivel, mai pot fi evidente şi alte griji.

4
5-Extrem
Îngrijitorul este clar şi consecvent preocupat de copil într-un mod frapant şi neobişnuit.
Interviul transmite în mod clar o imagine a îngrijitorului absorbit de griji legate de copil şi de
relaţia cu copilul. Tonul afectiv al acestei implicări poate varia considerabil, aşa cum este
descris mai sus.

Coerenţa

Acesta scală este din şi în mod esenţial similară cu Scala de Înregistrare a Coerenţei folosită
pentru scorarea Interviului de Ataşament al Adultului(Adult Attachment Interview- Main şi
Goldwyn, 1984). Aceasta încearcă să măsoare coerenţa per ansamblu a ideilor şi
sentimentelor din reprezentările îngrijitorului despre copil şi despre relaţia lui cu
copilul. Incoerenţele includ descrieri confuze, în sensul că sunt dificil de înţeles, contradictorii,
mai ales când acestea sunt neobservate şi neintegrate sau irelevante şi bizare şi nu decurg-
nonsequitur- din informaţiile primite. Indicatori ai incoerenţei sunt daţi de dificultatea de a
rămâne în subiect sau diversiunea de la ce este întrebat. Coerenţa se referă, de asemenea la
credibilitatea descrierilorîngrijitorului despre copil şi despre relaţia cu copilul. Incapacitatea
de a susţine descrieri globale cu ajutorul exemplelor sau folosirea generalizărilor îndoielnice
şi şterse (de exemplu: un copil de doi ani care nu este niciodată supărat) coboară scorul pe
această scală.

1-Deloc
Descrierile copilului şi ale relaţiei îngrijitorului cu copilul sunt atât de confuze, contradictorii
şi/sau bizare încât nu pot fi înţelese decât cu mare efort. Practic toate referirile la copil sunt
vagi sau neconsecvente sau nu pot fi dovedite. Descrierile de bază ale copilului şi ale relaţiei
îngrijitorului cu copilul sunt incoerente.

2-Limitat
Deşi răspunsurile la interviu se pot înţelege cu ceva efort, cu toate acestea, un numar frapant
de descrieri confuze, contradictorii şi bizare despre copil şi relaţia îngrijitorului cu copilul
caracterizează răspunsurile. Anumite părţi pot fi incoerente, dar acest lucru nu este universal
ca la 1.

3-Moderat
Există o coerenţă medie reieşită pe parcursul interviului. Declaraţiile despre copil şi relaţia
îngrijitorului cu copilul sunt in mod rezonabil clare, deşi pot apărea câteva lipsuri notabile
despre probleme specifice.

4-Considerabil
Coerenţa este clar peste mediu în descrierile îngrijitorului despre copil şi despre relaţia
acestuia cu copilul. Descrierile confuze, contradictorii sau ciudate pot fi prezente dar doar la
un nivel limitat şi nu ascund o imagine generală clara şi consecventă a copilului.

5-Extrem
Descrierile copilului şi ale relaţiei îngrijitoruluicu copilul sunt caracterizate de claritate şi grijă
excepţională. Exemple specifice sprijină descriptorii generalişi efectiv, toţi sunt direcţi, fără
complicaţii şi pot fi verificaţi.

5
Sensibilitatea îngrijirii
Această scală este folosită pentru a măsura per ansamblu sensibilitatea îngrijirii copilului aşa
cum reiese din interviu. Sensibilitatea îngrijirii este aici considerată un domeniu al
conţinutului reprezentărilor îngrijitorului despre copil. Astfel, este scorată bazându-se pe
descrierile îngrijitorului legate de recunoaşterea şi răspunsurile la nevoile şi experienţele
afective ale copilului. Scorurile din partea superioară a scalei indică faptul că îngrijitorul
percepe copilul ca având o varietate de stări emoţionale şi nevoi biologice. Mai departe,
răspunsurile îngrijitorului par a fi paternuri consecvente de îngrijire sensibilă. Poţi fi
impresionat de recunoaşterea şi respectul îngrijitorului pentru copil, ca şi un individ separat
dar dependent. La mijlocul scalei, îngrijitorul arată o sensibilitate medie faţă de copil. În
partea inferioară a scalei, îngrijitorul nu reuşeşte fie să recunoască fie să răspundă în mod
consecvent nevoilor copilului.

1-Deloc
Îngrijitorul demonstrează o insensibilitate frapantă şi consecventă faţă de nevoile şi emoţiile
copilului (de exemplu: „el nu are nicio emoţie/sentiment” sau „ea nu se supără niciodată”).
Îngrijitorul poate să nu fie conştient, să fie indiferent sau chiar potrivnic faţă de experienţa
emoţională a copilului (de exemplu: atunci când a decris cum fiica sa s-a lovit la cap,
unîngrijitora spus: „Este capul ei şi problema ei!” ). Răspunsurile date copilului pot părea că
apar mai mult din nevoia îngrijitorului decât din cea a copilului.

2-Limitat
Sensibilitatea îngrijirii lipseşte în mare parte, deşi apar câteva exemple de recunoaştere şi
răspuns la nevoile şi emoţiile copilului. Totuşi, fie există exemple notabile ale insensibilităţii
fie sensibilitatea îngrijirii lipseşte, în general. Un exemplu clar şi frapant al insensibilităţii
flagrante ar trebui să primească un scor nu mai mare de 2 pe această scală. A ţipa la copil fără
a-şi recunoaşte vina asupra acestui lucru sau a afirma că ţipatul nu a afectat copilul sunt
exemple ale insensibilităţii flagrante.

3-Moderat
Nevoile copilului sunt observate şi li se răspunde adecvat în mare parte. Răspunsurile
problematice din partea îngrijitorului sunt contrabalansate de momentele de sensibilitate
specială sau per ansamblu, există o sensibilitate moderată la nevoile şi experienţele copilului.

4-Considerabil
Răspunsurile îngrijitorilor sunt sensibile în special la reacţiile emoţionale diferite ale copilului.
Orice lipsuri ale paternului acesta general sunt minore şi pot fi recunoscute ca indezirabile de
către îngrijitor (de exemplu: „Pur şi simplu nu mă descurc prea bine atunci când plânge-
câteodată mă depărtez pentru un minut înainte de a mă înţelege cu el ”).

5-Extrem
Îngrijirea sensibilă este o caracteristică pregnantă şi consecventă a descrierilor îngrijitorului.
Îngrijitorul arată în mod consecvent şi credibil recunoaşterea şi confirmarea nevoilor şi
experienţelor copilului.

7-14 Alina

6
Acceptarea
Această scală este utilizată pentru a evalua gradul de acceptare al copilului de către
îngrijitor, în funcţie de cum ce reiese din relatările îngrijitoruluidespre minor şi din relaţia
celor doi. Pentru îngrijitor, copilul prezintă o serie largă de provocări şi responsabilităţi.
Aceasta înseamnă că îngrijitorul îşi va subordona propriile nevoi necesităţilor copilului iar,
într-o anumită măsură, el/ea va renunţa la propria autonomie pentru a promova dezvoltarea
psihologică a minorului. Noi trebuie să determinăm aici gradul de acceptare al îngrijitorului
pentru copil şi toate provocările şi responsabilităţile care decurg din aceasta pentru îngrijitor.
Unii îngrijitori pot considera că sunt mai uşor de acceptat nevoile de dependenţă ale copilului
decât străduinţele acestuia de a fi independent,sau invers.Alţii pot simţi o lipsă mai pasivă de
acceptare pentru copil sub forma constrângerii copilului să fie într-un anumit fel sau chiar
respingerii copilului ca persoană.

1--Deloc
Nu există dovezi cum că îngrijitorul ar accepta copilul ca individ. De fapt, îngrijitorul
dă impresia că nu-i place copilul. Acest lucru poate fi evidenţiat de indignarea îngrijitorului de
a avea grijă de copil, de nemulţumirea cu care răspunde nevoii de alinare a copilului sau de
sentimentul pasiv de aversiune faţă de copil.

2--Limitat
Îngrijitorul demonstrează un grad scăzut de acceptare a copilului. În realitate,
îngrijitorul poate părea că-i pasă de copil dar sentimentul de răceală emoţională faţă de
acestaeste foarte evident. Îngrijitorul poate conştientiza gradul limitat de acceptare al copilului
dar el poate justifica acest lucru prin faptul că doreşte binele copilului sau că se preocupă ca
minorul să nu ajungă răsfăţat. În această categorie sunt incluşi şi îngrijitorii care parcă sunt
foarte interesaţi de comportamentul/felul de-a fi al copiilor lor.

3--Moderat
În general, copilul este acceptat de către îngrijitor , deşi nu într-o foarte mare măsură.
Pot exista dovezi ale unei ambivalenţe, uneori îngrijitorul putând să accepte copilul iar alteori
putând să se arate supărat sau neimplicat emoţionat faţă de copil şi de nevoie acestuia de a se
simţi dorit. În general, această ambivalenţă este reţinută şi echilibrată. Poate exista un
sentiment general de acceptare din partea îngrijitorului, dar accentuat de o nevoie puternică,
însă nu copleşitoare, ca minorul să se comporte/să fie într-un anumit fel.

4--Considerabil
Copilul este pe deplin şi în mod constant acceptat, deşi există anumite dovezi directe
sau indirecte ale unui efort de acceptare. Acest efort poate rezulta din faptul că minorul se
poate simţi o povară pentru îngrijitor sau din sentimentul îngrijitorului că a pierdut controlul
şi nu mai exercită autonomie asupra minorului. În orice caz, efortul de acceptare nu reprezintă
o caracteristică principală a interviului luat ca un întreg şi se pare că îngrijitorului chiar îi face
plăcere să aibă grijă de copil în majoritatea timpului.

5--Extrem
Acceptarea copilului ca individ este aproape completă şi responsabilităţile de a avea grijă de
acesta sunt substituite. Nu există dovezi ale indignării îngrijitorului faţă de responsabilitatea
de a avea grijă de copil. Îngrijitorul exprimă implicit sau explicit un sentiment de plăcere în a
avea grijă de copil.

7
CARACTERISTICILE DE CONŢINUT ALE REPREZENTĂRII

Ar fi dificil, dacă nu chiar imposibil deapreciat, în mod cuprinzător,cu scalele de


evaluare, conţinutul reprezentării copiluluide către îngrijitor. Lista noastră preliminară include
un număr mare de potenţiale scale de evaluare. La acest stadiu, am selectat doar două scale de
evaluare, fiecare dintre acestea fiind intens documentată din punct de vedere bibliografic
pentru a le susţine importanţa lor clinică: dificultatea copilului şi teama pentru siguranţa
acestuia. Evident, noi nu evaluăm în mod direct orice comportament al copilului sau
îngrijitorului ci, mai degrabă, apreciem gradul în care dificultatea copilului şi teama pentru
siguranţa sa reprezintă caracteristici importante ale reprezentării copilului de către îngrijitor.
În mod clar, scala de evaluare a dificultăţii copilului, ca şi caracteristică de conţinut a
reprezentării, poate fi independentă de scalele de evaluare calitativă a abundenţei detaliilor,
deschiderii faţă de schimbare, monopolizării şi coerenţei. De asemenea, este necesar să
stabilim dacă îngrijitorul are sau nu o teamă inexplicabilă de a pierde copilul prin deces. În
cazul copiilor bolnavi, această determinare depinde de teama care este legată în mod raţional
sau iraţional de boală. La clasificarea reprezentării, ar trebui să se precizeze faptul că există
teama iraţională de pierdere a copilului prin deces prin adăugarea simbolului (F) după
clasificare. Acest lucru se aplică pentru orice punctaj mai mare sau egal cu 3 de pe scala de
evaluare.

8
DIFICULTATEA COPILULUI

Această scală este utilizată pentru a evalua percepţia îngrijitorlui asupra copilului ca fiind
dificil de îngrijit şi de relaţionat cu acesta. Aceasta include declaraţii directe ale îngrijitorului
având legătură cu copilul precum şi indicaţii indirecte care să dovedească că un copil este
foarte dificil. Prin acest experiment, nu se încearcă să se aprecieze cât de dificil este
comportamentul copilului în sens absolut ci, mai degrabă, se încearcă să se măsoare cât de
dificil este perceput copilul de către îngrijitor. Motivele pentru care se întâmpină dificultăţi
variază în mod considerabil dar raţiunea de percepere a dificultăţii nu este luată în considerare
pe această scală de evaluare. Indiferent dacă copilul este considerat dificil din cauza
hiperactivităţii, irascibilităţii, încăpăţânări,neliniştii, sfidării voluntare a autorităţii
îngrijitorului sau unei condiţii medicale sau de handicap solicitante, aceste caracteristici
importante ale reprezentării nu vor fi luate în considerare pe această scală de evaluare.
Punctajele de la capătul superior al scalei de evaluare indică faptul că copilul este perceput ca
fiind dificil pentru îngrijitor, cele de la mijlocul scalei indică faptul că copilul este perceput ca
fiind problematic, iar cele de la capătul inferior al scalei indică faptul că copilul este perceput
ca fiind liniştit.

1--Deloc
Aceasta reprezintă o indicaţie prin care copilul nu este perceput ca fiind dificil de către
îngrijitor. Copilul poate fi sau poate să nu fie descris ca liniştit; dar, în orice caz, nu există
nimic care să sugereze faptul că copilul este perceput ca fiind dificil de către îngrijitor.

2--Limitat
Nu există mai mult de câteva aspecte izolate care să indice faptul că copilul este
perceput a fi dificil în comportament. În general, copilul este considerat a fi relativ uşor de
crescut şi că se poate relaţiona destul de facil cu acesta.

3--Moderat
Îngrijitorul percepe anumite aspecte ale comportamentului copilului ca fiind
problematice, dar acest lucru nu indică faptul că copilul este văzut a fi o povară. În general,
comportamentul dificil al copilului este perceput a se încadra într-un nivel mediu previzibil.

4--Considerabil
Descrierile directe sau indirecte ale copilului ca fiind dificil reprezintăaspectele
principale ale interviului. Îngrijitorul începe să perceapă copilul ca fiind dificil.

5--Extrem
Descrierile copilului ca fiind dificil reprezintă tema majoră a interviului. Copilul este
considerat a fi atât de dificil de către îngrijitor încât este definit a fi o adevărată povară.

9
TEAMA PENTRU SIGURANŢA COPILULUI

Această scală de evaluare este utilizată pentru a aprecia teama iraţională de pierdere a
copilului. Descrierile îngrijitorlui în care acesta de arată „îngrijorat” pentru copil sunt luate în
considerare de către evaluator. La capătul inferior al scalei, îngrijitorul este perceput a nu fi
îngrijorat în legătură cu copilul dar el îşi poate face griji pentru sentimentele experimentate de
copil pe durata separării; cu toate acestea, îngrijitorul nu-şi face griji pentru sănătatea şi
siguranţa copilului. La mijlocul scalei, îngrijitorul îşi poate face din când în când griji pentru
sănătatea şi/sau siguranţa copilului dar neliniştile sale nu sunt foarte mari şi nu afectează
semnificativ comportamentul său faţă de copil. Se pot înregistra anumite punctaje care se
încadrează aici dacă neliniştea îngrijitorlui are legătură cu o sursă raţională (spre exemplu,
decesele înregistrate în familie de-a lungul timpului). La capătul superior al scalei, îngrijitorul
este preocupat de griji având legătură cu sănătatea şi siguranţa copilului iar comportamentul
său faţă de copil este afectat în consecinţă. Activităţile derulate sunt limitate din cauza
probabilităţii apariţiei unor pericole.

1--Deloc
Îngrijitorul nu este deloc îngrijorat pentru copil. Indiferent dacă îngrijitorul se află în
preajma copilului sau nu, nu există dovezi care să indice că el/ea este aparent
neliniştit/neliniştită sau preocupat/preocupată.

2--Limitat
Îngrijitorul nu are griji reale pentru sănătatea şi siguranţa de bază a copilului. Pot
exista şi momente în care îngrijitorul este îngrijorat pentru anumite aspecte legate de copil
(spre exemplu, dacă copilul este fericit) dar acestea nu reprezintă temeri pentru sănătatea şi
siguranţa copilului.

3--Moderat
Îngrijitorul are anumite temeri pentru sănătatea şi siguranţa copilului dar aceste temeri
nu sunt foarte mari, nu afectează comportamentul îngrijitorlui faţă de copil şi pot fi înţelese în
contextul experienţei îngrijitorlui cu copiii (unul dintre copiii săi a decedat).

4--Considerabilă
Există dovezi clare care indică faptul că îngrijitorul se teme pentru sănătatea şi
siguranţa de bază a copilului şi că nu există aparent motive pentru temerile sale. Mai mult
decât atât, comportamentul părintelui faţă de copil este afectat.

5--Extrem
Există dovezi clare care indică faptul că îngrijitorul se teme pentru sănătatea şi
siguranţa de bază a copilului şi că nu există aparent motive pentru temerile sale. Mai mult
decât atât, comportamentul părintelui faţă de copil este afectat. În plus, teama pentru siguranţa
copilului este foarte mare iar îngrijitorul este preocupat de aceasta.

10
TONUL AFECTIV AL REPREZENTĂRII

Scalele de evaluare de mai jos trebuie utilizate pentru a aprecia gradul în care diferite
tonuri afectivecolorează reprezentarea copilului de către îngrijitor. Capătulsuperior al scalelor
trebuie utilizat pentru a indica teme afective majore din interviu, mijlocul scalelor trebuie
utilizat pentru a desemna teme afective minore, iar capătul inferior al scalelor trebuie utilizat
în cazul în care afectivitatea nu este prezentă sau este prezentă doar în cazuri izolate şi nu
dobândeşte o semnificaţie tematică pentru reprezentare. Acestea nu reprezintă scale de
măsurare care afectează percepţia îngrijitorului faţă de copil ci, mai degrabă, tonuri afective
ale reprezentării. Spre exemplu, un îngrijitor care îşi descrie copilul ca fiind fericit dar care
exprimă o indiferenţă desăvârşită în timpul interviului, va avea punctată indiferenţa dar nu şi
fericirea.

BUCURIE
1--Deloc
2--Limitată
3--Moderată
4--Considerabilă
5--Extremă

MÂNIE
1--Deloc
2--Limitată
3--Moderată
4--Considerabilă
5--Extremă

TEAMĂ
1--Deloc
2--Limitată
3--Moderată
4--Considerabilă
5--Extremă

INDIFERENŢĂ
1--Deloc
2--Limitată
3--Moderată
4--Considerabilă
5--Extremă

ALTA ______________________________
1--Deloc
2--Limitată
3--Moderată
4--Considerabilă
5--Extremă

11
REPREZENTĂRI ECHILIBRATE

Reprezentările clasificate ca fiind echilibrate sunt caracterizate de interviuri care


exprimă coerenţa, deschiderea faţă de schimbare, abundenţa detaliilor şi sentimentul că
îngrijitorul monopolizează relaţia cu copilul. Îngrijitorul evaluează relaţia pe care o are cu
copilul său şi consideră că aceasta afectează comportamentul şi dezvoltarea copilului iar
sensibilitatea cu care este îngrijit copilul este o caracteristică a descrierilor copilului şi a
relaţiei copil-îngrijitor.

Din punctul de vedere al descrierilor şi percepţiilor copilului:

 În cazul în care există dificultăţi cu copilul, acestea sunt confirmate şi plasate în


context.
 Efectele negative asupra copilului sunt recunoscute şi acceptate.
 Atributele pozitive ale comportamentului copilului sunt în primul rând legate de
dispoziţii, ceea ce înseamnă că ele sunt puse pe seama personalităţii copilului (el râde
mult deoarece este fericit).
 Pe de altă parte, atributele negative sunt în primul rând legate de situaţii (ea este
irascibilă atunci când este obosită) sau de dezvoltare (ea are propriile idei în legătură
cu ce doreşte să mănânce).
 Există un echilibru în exprimarea afectelor negative ale îngrijitorlui (în special mânia)
faţă de copil astfel încât ele sunt suficient de condiţionate şi/sau reţinute pentru a nu
domina reprezentarea şi efectele lor asupra copiilor nu sunt eliminate.
 Un sentiment de respect pentru copil şi apreciere empatică pentru experienţa copilului
caracterizează interviul.
 Nevoile de dependenţă şi autonomie ale copilului sunt acceptate într-un
stadiucorespunzător de dezvoltare.
 Descrierile copilului sunt echilibrate astfel încât răspunsurile emoţionale şi
cunoştinţele sale sunt integrate şi prezenţa îngrijitorlui este evidentă. („Sunt atât de
emoţionat atunci când ea…” mai degrabă decât „Poate fi destul de emoţionant atunci
când copilul meu…”).

Din punctul de vedere al descrierilor şi percepţiilor asupra rolului îngrijitorlui:

 De obicei, îngrijitorul nu se simte copleşit sau incapabil să funcţioneze adecvat în


relaţia cu copilul. În cazul în care îngrijitorul descrie sentimente de copleşire, atunci
el/ea poate recunoaşte în mod direct problema şi efectele potenţial nocive asupra
copilului şi poate lua măsurile necesare pentru protejarea copilului (Spre exemplu, o
mamă care suferă de depresie postnatală gravă şi care face aranjamentele necesare
pentru îngrijirea copilului până la momentul la care ea va simţi că poate avea grijă mai
bine de copilul ei).
 Îngrijitorul pare că se apropie în mod convingător de copil pentru a-l linişti atunci
când el/ea se simte abătut/abătută.
 Căderile în sensibilitate ale îngrijitorlui sunt plasate într-un context inteligibil.
 Există trei subcategorii de reprezentări echilibrate: echilibrate--complet, echilibrate--
limitat şi echilibrate—forţat.

12
Reprezentări Echilibrate--Complete
Această subcategorie de reprezentări echilibrate reprezintă modelul grupului. Aceste
interviuri sunt extrem de coerente, deschise şi cuprinzătoare şi ele exprimă monopolizarea
copilului de către îngrijitor. Relaţia cu copilul nu numai că este apreciată, ci şi adusă în mod
clar în centrul atenţiei, cu un slab sentiment de apăsare, deformare şi îngrijorare din partea
îngrijitorlui. Drept urmare, atât trăsăturile pozitive cât şi cele negative ale copilului şi relaţiei
îngrijitorlui cu copilul sunt considerate libere şi deschise.

Reprezentări Echilibrate--Restricţionate
Cu toate că îndeplinesc criteriile generale ale tipului echilibrat de reprezentare, aceste
interviuri sunt reținute de la subtipul echilibrat-în-totalitate prin anumite restricții în
sentimentele referitoare la copil sau la relația ului cu copilul. ul poate fi, întrucâtva, mut din
punct de vedere afectiv sau poate tinde să minimizeze importanta relației sale cu copilul sau
poate părea ușor distanțat de la o acaparare totală în relația cu copilul. Acest subtip de
reprezentare echilibrată are anumite similarități cu reprezentările dezangajării. Această
diferențiere importantă este realizată, în principal, pe baza unor categorii descriptive generale.

Reprezentări Echilibrate- Nefireşti


Acest subtip îndeplinește, de asemenea, categoriile descriptive generale pentru reprezentări
echilibrate, dar se distinge de tipul totalității prin anumite deformări în relația cu copilul. ul
este, totuși, conștient de deformare și poate chiar să dea dovadă de umor cu privire la aceasta.
În orice caz, ul fie se străduiește puțin, fie este ușor confuz cu privire la copil sau la relația cu
copilul. Slabe indicii de inversare a rolurilor, precum descrierile jucăușe ale copilului drept
camarad, confident sau susținător, pot fi aparente, dar ele nu indică faptul că părintele a
renunțat la povara emoțională a relației.

Reprezentări ale dezangajării

Această clasificare este identificată de dezangajarea proeminentă a ului în relația cu copilul.


Aceasta poate lua forma răcelii emoționale sau forma unei distanțări mai pervazive sau chiar a
aversiunii față de copil. Distanțarea poate lua forma unor descrieri excesiv de cognitive sau de
intelectualizate ale copilului, care sunt, în mare, lipsa uneo exprimări directe a sentimentelor
față de copil (nu jargon sau psihologic). Există, de asemenea, dovezi ale lipsei de implicare
personală și emoțională a ului cu copilul și în relația -copil. Poate părea că există puțină
flexibilitate în a acomoda schimbările în reprezentare, de-a lungul timpului. Incoerența va fi,
probabil, evidentă, în principal, prin distanța intelectualizată, răceala, o reținere emoțională
constantă în descrierea copilului sau a relației copil-.

Din punctul de vedere al descrierilor şi percepţiilor copilului:

 Un sentiment pervaziv de răceală și distanță față de copil poate caracteriza interviul. ul


poate părea să nu îl cunoască pe copil ca și , astfel încât descrierile pot fi minimale sau
pot avea o calitate exactă sau pot părea relativ lipsite de emoție.
 Dificultățile din relația cu copilul nu sunt conștientizate direct, nici nu sunt puse într-
un context semnificativ
 Emoțiile negative ale copilului sunt minimizate sau negate, deși evidența lor reise
indirect,
 Nevoile copilului de dependență pot să nu fie recunoscute,
13
 Indiferența față de copil este, în special, un indicator puternic al reprezentărilor de
dezangajare (un scor de 2 sau mai mare este extrem de sugestiv)

Din punctul de vedere al descrierilor şi percepţiilor asupra rolului îngrijitorlui:

 Îngrijitorulul pare să aibă o implicare limitată în relația cu copilul.


 Comportamentul îngrijitorului poate avea o calitate forțată sau neconvingătoare sau
poate exista un dezechilibru în descrierea ului, mai degrabă ca și profesor sau partener
de joacă, decât ca și / hrănitor.
 Emoțiile negative ale îngrijitorului față de copil nu sunt conștientizate în mod direct.

Furia deplasată, exprimată, indirect, față de intervievator este, adesea un indicator al tipul
dezangajat.
Indiferența este, în mod special, un indicator puternic al reprezentărilor de dezangajare.

Există două subtipuri ale reprezentărilor de dezangajare: dezangajat-secătuit și dezangajat-


suprimat.

Dezangajat-secătuit
Acest subtip de reprezentare al dezangajării este caracterizat de o lipsă semnificativă de
implicare psihologică din partea îngrijitorului față de copil și față de relația cu copilul.
Reprezentarea îngrijitorului este secătuită emoțional sau în asemenea măsură încât îngrijitorul
pare indiferent față de copil sau, în cazurile extreme, îngrijitorul dă dovadă de o aversiune față
de copil. Îngrijitorul are puține de spus cu privire la copil și majoritatea lucrurilor spuse sunt
stereotipuri neconvingătoare. Îngrijitorul pare, de fapt, să nu îl cunoască pe copil ca și individ.

Dezangajat-suprimat
Trăsătura cea mai frapantă cu privire la acest subtip este construcția emoțională sau detașarea
care străbate reprezentarea. Copilul pare să fie mai bine cunoscut și îngrijitorul pare să fie mai
implicat decât în subtipul secătuit, însă îngrijitorul își menține o distanță emoțională clară față
de copil. Îngrijitorul s-a gândit la copil și are anumite griji cu privire la copil, dar pare să își
păstreze, în mod defensiv, distanța emoțională. Descrierile relației cu copilul se pot concentra,
excesiv, pe joc și activități distractive, mai degrabă decât pe descrieri cu privire la relație.

Reprezentări distorsionate

În acest tip de reprezentare, îngrijitorul este mai implicat și are mai multe de spus, dar unul
dintre diferitele tipuri de distorsiune se impune în reprezentarea copilului. Reprezentarea este
desemnată distorsionat, nu în comparație cu o așa-zisă realitate obiectivă, ci, în schimb, se
referă la o inconsistență internă din cadrul reprezentării. De exemplu, îngrijitorul poate părea
preocupat sau distras de alte griji, poate fi copleșit în mod anxios sau confuz de copil sau
poate fi auto-implicat și insensibil față de copil ca și individ. Descrierile copilului pot fi foarte
incoerente în sensul de confuze, contradictorii sau chiar de-a dreptul bizare. Drept rezultat,
îngrijitorul poate avea dificultăți în a rămâne centrat, în mod clar, asupra copilului și a relației
cu acesta. Nu există nimic din răceala sau detașarea reprezentărilor de dezangajare. În schimb,
îngrijitorul este mai implicat și poate avea multe de spus, dar unul din multele tipuri de
distorsiune se impune în reprezentarea pe care acesta o are despre copil.

14
Din punctul de vedere al descrierilor şi percepţiilor copilului:

 Poate exista o inabilitate frapantă de a se concentra incisiv asupra unor caracteristici


ale copilului
 În schimb, poate exista un număr de imagini confuze și contradictorii cu privire la
copil, în diferite momente ale interviului
 Dificultățile cu copilul pot fi proeminente, însă nu sunt plasate în context de către
îngrijtor și pot stânjeni interviul, în puncte neobișnuite
 Emoțiile negative ale copilului pot fi conștientizate, dar nu sunt bine integrate într-un
sentiment global conform cărora copilul este în centrul atenției îngrijitorului
 Îngrijitorul poate părea confuz, dezamăgit sau, mai ales, jenat de către copil.
 Nevoile copilului de autonomie nu sunt recunoscute sau sunt înțelese greșit.
 Poate exista o centrare excluzivă sau excesivă asupra unuia sau a două aspecte ale
copilului, mai degrabă decât existența unei game largi de preocupări.
 Pot exista descrieri pozitive elaborate, dar neconvingătoare cu privire la copil, care par
să transmită mai puțin despre copil decât despre implicare de sine a îngrijitorului.
Acestea poat avea o calitate de „a protesta prea mult” cu privire la ele, în care
îngrijitorul pare să încerce să ne convingă pe noi de o anumită perspective asupra
copilului.
 Așteptările nerealiste cu privire la nivelul de dezvoltare a copilului pot fi proeminente.

Din punctul de vedere al descrierilor şi percepţiilor asupra rolului îngrijitorlui:

 îngrijitorul poate părea copleșit sau nesigur cu privire la modul în care să relaționeze,
efectiv, cu copilul
 îngrijitorul îi poate cere, implicit, copilului să fie rezonabil prin a se suspune dorințelor
îngrijitorului
 îngrijitorul nu își plasează propriul comportament într-un context comprehensibil
 îngrijitorul poate căuta, implicit sau explicit, grijă și preocupare din partea copilului.

Există patru subtipuri ale reprezentărilor distorsionate: distorsionat-neatent, distorsionat-


confuz, distorsionat-inversare de rol și distorsionat-implicare de sine.

Distorsionat-neatent
Principala trăsătură a acestui subtip este inabilitatea îngrijitorului de a se concentra asupra
copilului și a relației cu acesta. În schimb, îngrijitorul pare să se chinuie cu o diversitate de
alte preocupări care își fac simțită prezența în descrierea copilului. Acestea pot fi aspecte
selectate despre comportamentul dificil al copilului sau pot fi preocupări care nu au legătură
cu copilul. Acest lucru duce la sentimentul că îngrijitorul nu este capabil să se concentreze pe
copil ca și individ, dar în contrast cu reprezentările clasificate ca și dezangajate, există
sentimentul căîngrijitorul se luptă cu înstrăinarea. Furia și/sau dezamăgirea pot fi tonalități
emoționale proeminente ale acestei reprezentări.

Distorsionat – confuz
Cel mai frapant aspect cu privire la acest subtip al reprezentării este incoerența marcată în

15
forma confuziei și incertitudinii cu privire la copil și la relația îngrijitorului cu copilul. Deși
îngrijitorul poate transmite sentimentul încercării de a se lupta împotriva confuziei, mai
aparent decât această luptă este sentimentul îngrijitorului de a fi tulburat, copleșit sau, cel
puțin, destul de nesigur cu privire la copil și la relația sa cu acesta.

Distorsionat – inversiune de rol


Acest subtip de reprezentare distorsionată este caracterizată printr-o dorință explicită sau
implicită a îngrijitorului de a fi copilul cel care să poarte o povară psihologică excesivă a
relației. Această inversiune de rolul poate lua forma ului care descrie relația drept una de
prietenie sau prin faptul că îngrjitorul își dorește ca acest copil să fie rezonabil prin supunerea
în fața dorințelor sale. Trăsături ale unuia sau mai multor subtipuri pot fi prezente, însă cea
mai frapantă este dovada prezenţei copilului drept sursă de alinare sau de confort
pentruîngrijitor . Distorsiunea, în această instanță, este aceea că îngrijitorul nu pare să descrie
o relație adecvată rolurilor cu copilul. Dacă inversarea-de-rol este convingătoare, acest subtip
ar trebui să fie utilizat chiar dacă mai sunt proeminente și trăsături ale altor subtipuri.

Distorsionat – implicare de sine


Acest subtip de reprezentare este caracterizat printr-un sens inconfundabil al preocupării
îngrijitorului față de sine, mai degrabă decât față de copil. Descrierile copilului pot fi destul de
pozitive, chiar radioase, însă impresia este aceea că, copilul este valorizat mai puțin pentru
sine însuși, cât, mai mult, drept o reflectare a îngrijitorului. Implicarea de sine este, calitativ,
diferită de mândria îngrijitorului față de copil ca și extensie a propriei persoane. Diferența
poate fi aparentă, deoarece, copilul ca și individ nu este clar sau deoarece pot exista exemple
ale lipsei frapante de sensibilitate, în ciuda descrierilor pozitive, la nivel global, cu privire la
copil. Copilul poate părea că există pentru a satisface nevoile îngrijitorului.

16
Subiect _______________________________

Clasificare _____________________________

SCALE CALITATIVE SCALE DE CONȚINUT

Bogăția detaliilor/pecepțiilor __________ Dificultateacopilului ________

Deschiderea la schimbare ___________ Frica pentru siguranța copilului______

Intensitatea implicării ___________

Coerența __________

Sensibilitatea îngrijirii __________

Acceptare __________

TONUL AFECTIV

Bucurie _________

Mândrie _________

Furie _________

Dezamăgire _________

Anxietate __________

Vinovăție __________

Indiferență__________

Altceva ____________

Comentarii

17
ECHILIBRAT DEZANGAJAT DISTORSIONAT
Bogăția -excepțional de bogat în -descrierile sunt -poate exista o
detaliilor detalii – copilul este în minimale, au o inabilitate frapantă de
centru cu puțin simț al calitate exactă sau a se concentra incisiv
construcției, distorsiunii sunt relativ lipsite de pe caracteristicile
sau preocupării anxioase emoției copilului
din partea ului -lucrurile spuse sunt -focus exclusiv pe
stereotipe una sau două aspecte
-poate exista un focus ale copilului, mai
excesiv pe joc și pe degrabă decât pe
distracție, mai viziunea de ansamblu
degrabă decât pe
descrierea relației
Deschiderea la -disponibilitatea de a -poate să nu -nevoile de
schimbare recepta noi informații cu recunoască nevoia de autonomie nu sunt
privire la copil; dependență a recunoscute sau sunt
sentimentul de copilului înțelese greșit
descoperire, în special cu -așteptări nerealiste
copiii foarte mici cu privire la nivelul
de dezvoltare al
copilului
Intensitatea -descrierile copilului sunt -indiferența este un -descrieri pozitive
implicării echilibrate astfel încât indicator puternic elaborate, dar
răspunsurile emoționale -implicare limitată în neconvingătoare cu
și cunoștințele relația cu copilul privire la copil –
bebelușului sunt integrate -nu îl cunoaște pe transmite mai puțin
și prezența ului este clară copil ca și un individ despre copil decât
-de regulă, ul, nu se simte -ul nu pare să se lupte despre implicarea de
copleșit – recunoaște să fie aproape de sine a ului
potențialele efecte copil, nu este -copleșit sau nesigur
diametrale asupra conștient și/sau nu de modul în care să
copilului și ia măsuri este afectat de lipsa relaționeze, efectiv,
pentru a-l proteja de apropiere cu copilul
-sentimentul că ul se
luptă să se apropie de
copil
Coerență -coerent, ușor de urmărit -ul îndepărtează -nu plasează
interviul de relație comportamentul ului
-părintele pare să într-un context
aibă dificultăți cu comprehensibil
interviul, nu îi plac -descrierile pot fi
întrebările foarte incoerente - și
-furia deplasată poate anume confuze,
fi exprimată, indirect, contradictorii sau
către intervievator bizare
-dificultatea în a
rămâne concentrat, în
mod clar, pe copil
-adesea, nu arată nici
18
un disconfort vizibil
față de interviu
Sensibilitatea -discontinuitatea în -comportamentul ului -ul caută, implicit sau
ului sensibilitate este plasată poate avea o calitată explicit, grijă și
într-un context ușor de forțată sau preocupare din partea
înțeles neconvingătoare copilului
-ul este atras, în mod -poate fi un -exemple, de regulă
convingător, de impulsul dezechilibru frapante, de lipsă de
de a-l consola pe copil -descrierea ului ca și sensibilitate
atunci când este supărat profesor sau prieten -părintele nu poate
-un sentiment de respect de joacă mai degrabă vedea dincolo de sine
față de copil și de decât ca un /hrănitor însuși pentru a-i
apreciere empatică vedea copilului
pentru experiența punctul de vedere
copilului caracterizează
interviul
Acceptare -difictultățile cu copilul -descrieri stereotipe -îi poate cere,
sunt conștientizate și neconvingătoare cu implicit, copilul să
plasate în context privire la copil fie rezonabil prin
-emoțiile negative ale -emoțiile negative ale supunerea în fața
copilului sunt copilului sunt dorințelor ului
recunoscute și acceptate minimizate sau -dificultățile cu
-atributele pozitive sunt, negate, deși dovezile copilul pot fi
în principal, existenței lor apar proeminente, dar nu
dispoziționale și indirect sunt plasate în
atributele negative sunt, -emoțiile negative ale context de către
situaționale sau de ului față de copil nu îngrjijitor și se pot
dezvoltare sunt conștientizate în impune în timpul
-există un echilibru în mod direct interviului în
expreimarea emoțiilor momente neașteptate
negative ale ului față de -emoțiile negative ale
copil, astfel încât ele să copilului pot fi
nu domine reprezentarea conștientizate, dar nu
și efectele lor asupra sunt integrate în mod
copilului să fie respinse adecvat în
sentimentul general
al rolului copilului în
mintea ului
-ul poate părea
confuz, dezamăgit
sau în special, rușinat
de către copil

19