1.

ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUALDE ÎMBARCARE

Raporturile de muncă ale membrilor echipajelor navelor care arborează pavilionul român cu
angajatorii lor se stabilesc pe baza prevederilor legislaţiei naţionale, ale acordurilor şi ale
convenţiilor internaţionale la care România este parte, precum şi pe baza contractelor colective
de muncă şi a celor individuale de ambarcare.
Personalul navigant care urmează a fi încadrat în munca trebuie sa aibă efectuat examenul
medical pentru a se stabili daca starea sănătăţii le permite sa îndeplinească munca ce li se
încredinţează, fiind în acelaşi timp şi una din condiţiile de prelungire a valabilităţii carnetului de
marinar.
Incadrarea în munca se realizează prin încheierea unui contract individual de munca. Contractul
individual de munca conform Codului muncii şi Legii nr. 168/1999 se încheie în scris şi va
cuprinde clauze privind obligaţia persoanei încadrate în munca de a-şi îndeplini sarcinile ce-i
revin, cu respectarea ordinii şi disciplinei, a legilor, îndatorirea unitarii de a asigura condiţii
corespunzătoare pentru buna desfăşurare a activităţii, de a remunera în raport cu munca prestata
şi de a-i acorda celelalte drepturi ce i se cuvin, precum şi alte clauze stabilite de părţi.
După încadrare angajatorul este obligat sa îi înmâneze fisa postului indicându-i-se drepturile şi
obligaţiile ce-i revin, sarcinile pe care le are de îndeplinit, precum şi normele de protecţie a
muncii .
Contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată. în anumite situaţii, contractul de munca
se poate încheia şi pe durata determinata, în cazul înlocuirii titularului unui post care lipseşte
temporar de la serviciu şi căruia unitatea este obligata sa-i păstreze postul, pentru păstrarea unei
munci cu caracter sezonier, precum şi a altor activităţi cu caracter temporar.
Timpul de lucru şi cel de odihnă, precum şi drepturile şi condiţiile de muncă şi viaţă ce trebuie
asigurate la bordul navelor care arborează pavilionul român se stabilesc de către minister, în
conformitate cu legislaţia muncii, cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este
parte.
Raporturile de muncă ale personalului navigant de cetăţenie română ambarcaţi pe nave care
arborează pavilionul altor state cu angajatorii lor se stabilesc pe baza prevederilor legislaţiei ţării
de pavilion, ale acordurilor şi ale convenţiilor internaţionale la care ţara respectivă este parte
(Convenţiile ILO 22, 68, 92, 133, 108, 127, 134, 138, 147, 166, 180), precum şi, după caz, pe
baza contractelor colective de muncă acceptate de Federaţia Internaţională a Lucrătorilor din
Transporturi (I.T.F.). şi a celor individuale de ambarcare.
Pe durata executării contractului personalul navigant beneficiază de protecţia statului român în
conformitate cu prevederile OG 42/1997 cu modificările şi completările ulterioare, a HG
10/1997 privind autorizarea societăţilor comerciale care desfăşoară activităţi de intermediere
pentru angajarea personalului navigant maritim sau fluvial roman pe nave sub pavilion străin şi a
Legii nr. 156 din 26 iulie 2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate
Promovarea personalului navigant în funcţii superioare se face în raport de condiţiile prevăzute
pentru funcţia respectiva de Convenţia STCW şi prevederile legale naţionale, de calităţile
personale, precum şi de rezultatele obţinute în realizarea sarcinilor, de aptitudinile organizatorice
şi de conducere ale celor ce urmează a fi încadraţi în funcţii de conducere. Promovarea se face pe
baza de proba practica, examen, organizate de Autoritatea Navala Romana conform prevederilor
legale.
Raporturile juridice de muncă sunt acele relaţii sociale reglementate prin lege, fundamentate pe
contractul individual de muncă.

2. DEFINITIA, STRUCTURA SI IERARHIA ECHIPAJULUI NAVEI

Personalul navigant român este constituit din totalitatea persoanelor care au cetăţenie română şi
care posedă un brevet sau un certificat de capacitate, obţinut în conformitate cu prevederile
legale şi care dă dreptul acestora să îndeplinească funcţii la bordul navelor.

Evidenţa personalului navigant român se ţine de către Autoritatea Navală Română, prin
căpităniile de port, în registrele de evidenţă a personalului navigant.

Orice navă care arborează pavilionul român este deservită de un echipaj care asigură operarea
navei în condiţii de siguranţă şi de protecţie a mediului şi îndeplineşte alte activităţi la bordul
navei.

Echipajul navei reprezintă totalitatea personalului navigant, brevetaţi sau nebrevetaţi care
îndeplinesc o funcţie la bordul navei.
Echipajul este format din personal navigant şi personal auxiliar, iar componenţa acestuia este
stabilită conform tipului şi destinaţiei navei.

Orice navă care arborează pavilionul român trebuie să aibă la bord, indiferent de situaţia în care
se află, un echipaj minim de siguranţă.

Echipajul minim de siguranţă se stabileşte în funcţie de tipul şi destinaţia navei, de mărimea

acesteia, de numărul de nave din convoi, de gradul de automatizare al navei, precum şi de
situaţia în care se află nava: în marş, în staţionare, în reparaţii, în conservare sau în iernatic.
Echipajul minim de siguranţă asigură conducerea navei în siguranţă în timpul navigaţiei şi al
manevrelor, paza şi siguranţa navei în staţionare, vitalitatea navei, prevenirea şi stingerea
incendiilor la bord, prevenirea poluării mediului, exploatarea în siguranţă a instalaţiilor şi a
echipamentelor de propulsie, guvernare, manevră, navigaţie şi telecomunicaţii.
Autoritatea Navală Română stabileşte echipajul minim de siguranţă, precum şi funcţiile acestuia,
pentru fiecare categorie de navă, şi eliberează un certificat privind echipajul minim de siguranţă
In conformitate cu OMT nr. 370 din 5 iulie 1999 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind
stabilirea personalului minim de siguranţă a navigaţiei pentru navele maritime din marina civilă a
României. Autoritatea Navală Română stabileşte condiţiile de eliberare şi perioada de valabilitate
a acestuia .
Brevetele sau certificatele de capacitate se obţin după promovarea unui examen susţinut în faţa
unei comisii stabilite de Autoritatea Navală Română sau, după caz, prin echivalare, la cerere.
Brevetele sau certificatele de capacitate se eliberează de către Autoritatea Navală Română, în
numele ministerului.
Condiţiile de obţinere, reconfirmare, suspendare sau anulare a brevetelor şi a certificatelor de
capacitate, nomenclatorul, forma şi conţinutul acestora, precum şi funcţiile care pot fi îndeplinite
la bordul navelor de posesorii brevetelor şi ai certificatelor de capacitate se aprobă de către
minister, la propunerea Autorităţii Navale Române.
Pentru participarea la examenul organizat de ANR personalul navigant trebuie să facă dovada că
a absolvit cursurile de pregătire şi perfecţionare organizate în conformitate cu reglementările
naţionale şi acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Durata şi conţinutul cursurilor de pregătire şi perfecţionare se aprobă de către minister, la
propunerea Autorităţii Navale Române.
Pentru a putea îndeplini o funcţie la bordul navei personalul navigant şi personalul auxiliar
trebuie să facă dovada că au absolvit cursurile de pregătire şi perfecţionare organizate în
conformitate cu reglementările naţionale şi acordurile şi convenţiile internaţionale la care
România este parte şi să posede în mod obligatoriu, ca document de identitate, un carnet de
marinar. Carnetul de marinar se eliberează, în numele Guvernului, de către minister, prin
Autoritatea Navală Română.
In cadrul echipajului funcţiile la bordul navelor care arborează pavilionul român pot fi
îndeplinite numai de personalul navigant care posedă brevete sau certificate de capacitate
corespunzătoare, după caz.
Personalul auxiliar efectuează activităţi la bordul navelor, pentru care nu se eliberează brevete
sau certificate de capacitate.
Din punct de vedere al activităţii desfăşurate personalul navigant este format din următoarele
categorii:
a) personal de punte;
b) personal de maşini;
c) personal de radiocomunicaţii.
d) personal auxiliar
Din punct de vedere al calificării personalul navigant este format din următoarele categorii:

a) personal navigant posesor de brevete;

b) personal navigant posesor de certificate de capacitate;

Ierarhia funcţiilor, în cadrul echipajului navei, este următoarea:

a) comandant
b) secund
c) ofiţeri de punte
d) şef mecanic
e) ofiţeri mecanici
f) alţi ofiţeri
g) personal cu certificat de capacitate:
- şef echipaj
- timonier
- ajutor mecanic
- conducător de şalupă
- marinar
- motorist
- electrician
- fitter
- pompagiu
- fochist
h) personal auxiliar:
- personal medico-sanitar
- personal sanitar-veterinar
- personal de pescuit şi de prelucrare a peştelui
- personal tehnologic
- personal administrativ
- personal pentru alte activităţi la bordul navei.

Toţi membrii echipajului trebuie să facă dovada că au vârsta minimă necesară şi că îndeplinesc
condiţiile de sănătate prevăzute în reglementările naţionale şi în acordurile şi convenţiile
internaţionale la care România este parte.
Personalul navigant român se poate ambarca şi pe nave care arborează pavilionul altor state, pe
cont propriu sau prin intermediul agenţiilor de personal navigant.
Agenţiile de personal navigant, persoane juridice române, pentru a fi autorizate în condiţiile
stabilite prin hotărâre a Guvernului (HG 10/1997), au următoarele obligaţii:
a) să respecte prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte, referitoare la
echipaje;
b) să constituie garanţia stabilită pentru a asigura cheltuielile de repatriere a membrilor
echipajului, în cazul în care proprietarul sau operatorul navei nu îşi îndeplineşte această
obligaţie.
Personalul navigant român care a fost ambarcat pe nave care arborează pavilion străin, pentru a i
se lua în considerare stagiul de ambarcare, trebuie să prezinte la căpitănia de port la care este
înregistrat copie de pe contractele individuale de ambarcare şi adeverinţele privind perioadele de
ambarcare, eliberate de la nave.
In cazul nerespectării prevederilor legale perioadele de ambarcare efectuate la bordul navelor
care arborează pavilion străin nu se vor lua în considerare la calculul stagiului în vederea
înscrierii la examenele pentru obţinerea de brevete sau certificate de capacitate sau la
reconfirmarea acestora şi nici pentru stabilirea unor drepturi conform prevederilor legale.
La bordul navelor care arborează pavilionul român, în afara echipajului, pot fi îmbarcate şi alte
persoane, în limita mijloacelor de salvare existente la bord, cu acordul şi pe răspunderea
proprietarului/operatorului navei şi cu aprobarea căpităniei portului de îmbarcare. Aceste
persoane nu sunt obligate să posede carnet de marinar.

3. CAUTARE, ASISTENTA SI SALVARE

Comandantul unei nave sub orice pavilion , care primeşte un mesaj indicând ca o nava se afla în
pericol, este obligat ca, în măsura în care nu-şi pune în primejdie nava, echipajul sau pasagerii, sa
se deplaseze cu toata viteza către acea nava, pentru asistenta şi salvarea persoanelor aflate în
pericol la bordul acelei nave.
Aceeaşi obligaţie o are comandantul şi în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcaţiuni sau
plute de salvare.
In caz de imposibilitate sau daca, în circumstanţe speciale în care s-ar afla, comandantul
socoteşte ca nu este raţional şi nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa înscrie în
jurnalul de bord motivul pentru care nu poate sa facă aceasta.
Comandantul de nava este obligat a acorda, după abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului şi
pasagerilor acesteia şi, în măsura posibilului, a indica celeilalte nave numele propriei sale nave,
portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge.
Comandantul unei nave care se afla în călătorie sau este gata de plecare nu mai are obligaţia de a
da asistenta şi salvare. în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul,
precum şi atunci când s-a primit informaţia ca ajutorul nu mai este necesar.
Motivele de neacordare a ajutorului se vor consemna în jurnalul de bord.
Asistenta şi salvarea navei şi a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înţelegerii cu
comandantul navei, cu armatorul sau cu operatorul acesteia.
Inţelegerea poate fi scrisa sau transmisa prin orice mijloc de comunicaţie şi consemnata în
jurnalul de bord.
Când nava reprezintă un pericol de navigaţie şi comandantul/armatorul sau operatorul navei
întârzie nejustificat încheierea unei înţelegeri pentru asistenta sau salvare, căpitănia portului în
jurisdicţia căreia se afla nava va ordona salvarea acesteia, pe cheltuiala intereselor navei şi ale
mărfii aflate la bordul acesteia, dispoziţiile căpităniei devenind obligatorii.
In toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat în apele
portuare şi în rada, căpitănia portului coordonează toate acţiunile şi asigura disciplina în
realizarea acestora.
Căpitănia va putea cere concursul navelor şi echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum şi
oricăror persoane care exercita o profesie în port sau lucrează în mod obişnuit pe chei sau în
apele naţionale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat şi sa respecte ordinele date de
căpitănie .
Actul de confirmare a executării operaţiunilor de salvare, întocmit de căpitănia portului, având
anexat calculul cheltuielilor făcute de persoanele juridice şi fizice creditoare şi verificat şi
aprobat de Ministerul Transporturilor, constituie titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu
salvarea navei.
Despre sinistrul navelor străine va fi informat imediat şi oficiul consular al statului al cărui
pavilion îl poarta nava.
In cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat străin cu care statul roman a încheiat
convenţii internaţionale se vor aplica dispoziţiile din aceste convenţii privind termenele,
condiţiile de informare şi relaţiile cu oficiul consular al statului străin.
Acordarea de asistenta şi salvare a navelor şi condiţiile de executare a acestora, prevăzute în
prezenta secţiune, se aplica în mod corespunzător şi în cazul când pe mare sau în apele naţionale
se afla în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora.
Sistemul de salvare pe mare şi pe apele interioare navigabile se organizează de Ministerul
Transporturilor împreună cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne.
Organizarea posturilor de salvare şi de prim ajutor pe plaja şi în ştranduri se face potrivit
normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor de către persoanei juridice sau fizice
cărora le aparţin.
Căutare, asistenta şi salvarea persoanelor pe mare. Reglementare, noţiune, definiţie
Convenţia Internaţională privind căutarea şi salvarea pe mare, adoptată de IMO şi ratificată de
România-prin OG nr. 115/1998
Nici o remuneraţie nu este datorată de persoanele ale căror vieţi au fost salvate, dar nici o
prevedere nu va afecta dispoziţiile legislaţiei naţionale privitoare la acest subiect.
Un salvator al vieţii umane, care a luat parte la serviciile acordate cu ocazia accidentului care a
determinat salvarea, este îndreptăţit la o cotă-parte echitabilă din plata acordată salvatorului
pentru salvarea navei sau a altor bunuri ori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a
daunelor produse mediului înconjurător.

4. PREVENIREA POLUARII. MODALITATI DE REALIZARE

LEGEA NR. 110 DIN 10 OCTOMBRIE 1996 PRIVIND RATIFICAREA CONVENŢIEI

NAŢIUNILOR UNITE ASUPRA DREPTULUI MARII, ÎNCHEIATĂ LA MONTEGO BAY
(JAMAICA) LA 10 DECEMBRIE 19827 ART. 194. Masuri pentru prevenirea, reducerea şi
controlul poluării mediului marin
1. Statele vor lua, separat sau împreuna, după caz, toate masurile compatibile cu prezenta
convenţie, care sunt necesare pentru a preveni, reduce şi controla poluarea mediului marin,
oricare ar fi sursa acesteia: ele vor recurge, în acest scop, la mijloacele cele mai bine adaptate de
caredispun. în funcţie de posibilităţile lor, şi se vor strădui să-şi armonizeze politicile în aceasta
privinţa.
2. Statele vor lua toate masurile necesare pentru ca activităţile de sub jurisdicţia sau de sub
controlul lor să fie conduse intr-un asemenea mod, încât să nu cauzeze, prin poluare, prejudicii
altor state şi mediului lor înconjurător, astfel încât poluarea datorataunor incidente sau unor
activităţi de sub jurisdicţia sau de sub controlul lor să nu se întindă dincolo de zonele în care ele
exercita drepturi suverane în conformitate cu prevederile convenţiei.
3. Masurile luate în aplicarea prezentei părţi vizează toate sursele de poluare a mediului marin.
Ele includ, în special masurile ce tind a limita, pe cat posibil:
a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales de substanţe nedegradabile,
provenind din surse terestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin imersiune;
b) poluarea de către nave, îndeosebi masurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face
fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare, a se preveni deversările,
fie ca sunt intenţionate sau nu, şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi
exploatarea navelor şi componenta personalului afectat acestora;
c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparatura utilizate pentru explorarea resurselor
naturale de pe fundul marilor şi din subsolul lor, în mod deosebit masurile pentruprevenirea
accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe
mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi
aparaturi şi componenta personalului afectat acestora;
d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sau aparaturi care funcţionează în mediul marin, în
special masurile de prevenire a accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se
asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi
exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi, precum şi componenta personalului afectat acestora;
4. Atunci când iau masuri pentru prevenirea, reducerea sau controlul poluării mediului marin,
statele se vor abţine de la orice amestec nejustificat în activităţile întreprinse de alte state în
exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor lor, în conformitate cu prevederile convenţiei.
5. Masurile luate potrivit prezentei părţi cuprind masurile necesare pentru protejarea şi
conservarea ecosistemelor rare sau delicate, ca şi a mediului de viata al speciilor şi organismelor
marine în scădere, ameninţate sau pe cale de dispariţie.
6. Obligaţia de a nu deplasa prejudiciul sau riscurile şi de a nu înlocui un tip de poluare cu altul
Atunci când iau masuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului marin, statele
vor acţiona în aşa fel, încât să nu deplaseze, direct sau indirect, prejudiciul sauriscurile dintr-o
zona în alta şi să nu înlocuiască un tip de poluare cu altul.
7. Utilizarea de tehnici sau introducerea de specii străine sau noi
Statele vor lua toate masurile necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării
mediului marin rezultata din utilizarea de tehnici, în cadrul jurisdicţiei lor sau sub controlul lor,
ori din introducerea, cu intenţie sau în mod accidental, intr-o zona a mediului marin, de specii
străine sau noi care pot provoca acestuia schimbări importante şi dăunătoare.
6. MAREA TERITORIALA

Marea teritorială cuprinde fâşia de mare adiacentă ţărmului, având o lăţime de 12 mile marine,
măsurată de la liniile de bază, considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul
ţărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului.
Convenţia din 1982 privind dreptul mării stabileşte lăţimea mării teritoriale la 12 mile marine.
Această limită este consacrată şi de către Legea nr. 17/1990 (art. 1).
Statul riveran exercită în marea sa teritorială, asupra solului şi subsolului acesteia toate drepturile
decurgând din suveranitate, cum sunt dreptul de explorare şi exploatare a tuturor resurselor
naturale reglementarea navigaţiei, aplicarea măsurilor de securitate de protecţie a mediului, de
control vamal şi sanitar etc.
In marea teritorială, suveranitatea statului riveran se exercită în conformitate cu legislaţia sa
internă, cu prevederile convenţiilor internaţionale la care este parte şi ţinând seama de principiile
şi normele dreptului internaţional.
Navele străine pot intra în naviga prin marea teritorială a statului riveran în exercitarea dreptului
de trecere inofensivă. Navele de război sunt supuse de regulă regimului autorizării sau notificării
prealabile.
Articolul 8 din Legea nr. 17/1990 prevede că trecerea inofensivă se efectuează în condiţiile
stabilite de prezenta lege şi de alte reglementări în vigoare, cu respectarea normelor dreptului
internaţional. Totodată se menţionează că prin "trecere" se înţelege faptul de a naviga prin marea
teritorială în scopul de a traversa fără a ancora sau a face escală într-o radă sau port.
Trecerea trebuie să fie rapidă şi neîntreruptă. Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea
sau ancorarea, exceptând cazurile de forţă majoră sau nevoile impuse de navigaţie. în art. 9 se
precizează că "trecerea unei nave străine prin marea teritorială este inofensivă atâta timp cât nu
aduce atingere păcii, ordinii publice sau securităţii naţionale".

7. ZONA ECONOMICA EXCLUSIVA

In vederea protejării resurselor piscicole şi a altor interese economice, în perioada 1970-1980 au

stabilit o serie de state riverane, au stabilit zone speciale, zone exclusive de pescuit, de jurisdicţie
sau chiar de mare teritorială până la 200 de mile, ori între 15 şi 100 de mile marine, conceptul şi
instituţia zonei economice exclusive dobândind astfel semnificaţia cutumei.
In plan convenţional, ea a fost consacrată pentru prima dată de Convenţia din 1982 (art. 55-75).
Zona economică exclusivă se întinde spre largul mării pe o distanţă de 200 de mile marine de la
liniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale.
Natura juridică a acestei zone se defineşte prin drepturile suverane, exclusive ale statului riveran
de explorare, exploatare, cercetare ştiinţifică şi conservare a resurselor naturale biologice şi
nebiologice precum şi de protecţia mediului marin.Zona economică nu face parte din teritoriul
statului riveran. Zona este supusă jurisdicţiei acestuia şi drepturilor sale suverane economice, şi
reprezintă şi aspecte de mare liberă constând în: libertatea de navigaţie, de survol şi de aşezare a
cablurilor şi conductelor submarine. Aşadar, zona economică exclusivă are un regim juridic
mixt.In exercitarea drepturilor sale suverane, statul riveran are dreptul de a construi, autoriza şi
reglementa construirea, exploatarea şi utilizarea de insule artificiale, instalaţii şi lucrări cu scop
economic şi de a stabili în jurul acestora zone de securitate până la 500 m, având obligaţia de a
nu prejudicia navigaţia pe căile maritime internaţionale recunoscute.Statul riveran poate permite,
prin încheierea de acorduri, în condiţiile stabilite, statelor ne-riverane desfăşurarea unor activităţi
de pescuit, beneficiind de un regim preferenţial statele fără litoral şi statele dezavantajate din
punct de vedere geografic, situate în regiunea sau sub-regiunea în care se află statul riveran.
Statul riveran are dreptul de a reglementa prin legi interne exercitarea drepturilor sale suverane şi
a jurisdicţiei, stabilind, de asemenea, măsuri administrative, judiciare şi de sancţionare împotriva
oricăror încălcări ale regimului juridic al zonei economice.
In acest sens, România a adoptat Decretul nr. 142/1986 privind instituirea zonei economice
exclusive a ţării noastre în Marea Neagră. Acest act normativ stipulează drepturile suverane şi
jurisdicţia României în zonă asupra activităţilor de exploatare şi protecţie a resurselor biologice
şi mediului marin, de cercetare ştiinţifică marină precum şi sancţiunile ce urmează a fi aplicate în
caz de încălcare a acestor reguli. Se stabileşte lăţimea zonei (până la o distanţă de 200 mile) şi
delimitarea pe cale de negocierii încheierea de acorduri cu statele riverane având ţărmurile
limitrofe ori faţă în faţă.
Zona economică exclusivă a României în Marea Neagră
Zona economică exclusivă a României este instituită în spaţiul marin al ţărmului românesc la
Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacent acestora, în care
România îşi exercită drepturi suverane şi jurisdicţia asupra resurselor naturale ale fundului mării,
subsolului acestuia şi coloanei de apă de deasupra, precum şi în ceea ce priveşte diferitele
activităţi legate de explorarea, exploatarea, protecţia, conservarea mediului şi gestionarea
acestora.
In condiţiile specifice determinate de dimensiunile Mării Negre, întinderea zonei economice
exclusive a României se stabileşte prin delimitare, pe bază de acord încheiat cu statele vecine ale
căror ţărmuri sunt limitrofe sau situate faţă în faţă cu litoralul românesc al Mării Negre, ţinându-
se seama de faptul că lăţimea maximă a zonei economice exclusive, în conformitate cu
prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea
nr. 110/1996. poate fi de 200 mile marine măsurate de la liniile de bază .
Delimitarea se face în conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul internaţional şi
cu respectarea legislaţiei române, prin aplicarea, în funcţie de circumstanţele
specifice din fiecare sector de delimitat, a principiilor şi criteriilor de delimitare general
recunoscute, astfel încât să se ajungă la o soluţie echitabilă.
In zona economică exclusivă România exercită:
a) drepturi suverane de explorare şi exploatare, protecţie, conservare şi gestionare a tuturor
resurselor naturale biologice şi/sau nebiologice şi a altor resurse care se află pe fundul mării, în
subsolul acestuia, în coloana de apă, în spaţiul aerian de deasupra acestuia;
b) drepturi suverane privind alte activităţi legate de explorarea şi exploatarea zonei în scopuri
economice, cum sunt producerea de energie cu ajutorul apei, a curenţilor şi a vânturilor;
c) drepturi exclusive privind amplasarea şi folosirea de insule artificiale, de instalaţii şi lucrări
destinate cercetării ştiinţifice, explorării şi exploatării resurselor naturale din această zonă sau în
alte scopuri economice;
d) jurisdicţie privind:
- amplasarea şi folosirea de insule artificiale, de instalaţii şi lucrări;
- cercetarea ştiinţifică marină;
- protecţia şi conservarea mediului marin şi a faunei marine;
e) alte drepturi prevăzute în prezenta lege sau în alte acte normative ale României şi de normele
general recunoscute ale dreptului internaţional.
Drepturile suverane şi jurisdicţia prevăzute la alin. 1 se realizează în conformitate cu legislaţia
României.
România poate coopera în zona sa economică exclusivă, prin organele sale competente, cu
celelalte state riverane la Marea Neagră, pentru asigurarea conservării, explorării şi exploatării
raţionale a resurselor biologice, protecţiei şi apărării mediului marin, îndeosebi în sectoarele
direct învecinate cu această zonă, ţinându-se seama de caracteristicile specifice ale Mării Negre
ca mare semi-închisă şi cu potenţial biologic redus.In zona economică exclusivă a României
toate statele, riverane sau fără litoral, se bucură, în conformitate cu normele general recunoscute
ale dreptului internaţional, de libertăţile de navigaţie, de survol şi de a instala cabluri şi conducte
submarine, precum şi de libertatea de a utiliza marea în alte scopuri licite pe plan internaţional,
legate de exercitarea acestor libertăţi, în condiţiile respectării prevederilor prezentei legi şi ale
altor acte normative ale României.
Pe axul traseului cablurilor şi conductelor montate în mare se instituie zone de securitate şi
protecţie, care se întind până la 1.000 de metri de o parte şi de alta a acestuia.
România are interese prioritare în legătură cu stocurile de peşti anadromi care se reproduc în
apele sale şi are răspunderea principală pentru aceste specii, exercitându-şi în consecinţă
drepturile cu privire la ele.
Organele competente române iau măsuri pentru a asigura conservarea stocurilor acestor specii de
peşti anadromi prin acţiuni corespunzătoare şi stabilirea de norme privind reglementarea
pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturii totale autorizate, şi cooperează în acest scop cu
organele altor state interesate, în cazul în care speciile menţionate migrează dincolo de limitele
zonei economice exclusive a României.
România asigură utilizarea optimă a resurselor piscicole şi a altor resurse biologice, prin luarea
măsurilor tehnice sau de altă natură ce se impun cu privire la conservarea şi gestionarea lor în
toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale
economice exclusive, cu luarea în considerare a celor mai sigure date ştiinţifice, iar în cazurile în
care considerănecesar, în colaborare cu organizaţiile internaţionale având competenţă în acest
domeniu şi la care România este sau nu este membră.
In acest scop organele competente române stabilesc anual volumul total autorizat al capturilor
pentru fiecare specie de peşte şi alte resurse biologice, adoptă măsuri tehnice şi de altă natură
pentru a asigura un pescuit raţional şi conservarea, protecţia şi regenerarea resurselor biologice,
asigurând respectarea legislaţiei române în materie privind monitorizarea prin satelit a navelor de
pescuit, inclusiv inspecţia, reţinerea, sechestrarea şi urmărirea judiciară a navelor de pescuit care
încalcă drepturile suverane ale statului român.Stocurile de peşti anadromi care se reproduc în
cursurile de apă ale României nu pot fi pescuite decât în apele situate în interiorul limitelor zonei
sale economice exclusive.
In ceea ce priveşte respectarea reglementărilor privind stocurile de peşti ce habitează sau
traversează ape situate în zonele economice exclusive ale altor state ori migrează în apele
internaţionale, cooperarea României va fi asigurată prin acorduri specifice, în vederea
conservării şi gestiunii acestor stocuri, şi ţinând seama, în mod corespunzător, de interesele şi de
responsabilităţile sale.
- Organele competente române pot permite accesul navelor de pescuit ale altor state în zona
economică exclusivă a României, pe bază de acorduri, în condiţii de reciprocitate, cu respectarea
legilor şi a reglementărilor române, precum şi a normelor general recunoscute ale dreptului
internaţional, în scopul exploatării unui eventual excedent al volumului total autorizat al
capturilor.
Statele care participă, pe bază de acord cu România, la măsuri care urmăresc reînnoirea
stocurilor de peşti anadromi şi la refacerea resurselor piscicole şi a altor resurse biologice din
zona sa economică exclusivă, îndeosebi prin finanţarea acestor măsuri, sunt luate în considerare
cu prioritate.
In zona sa economică România are jurisdicţie exclusivă asupra insulelor artificiale, instalaţiilor şi
lucrărilor, inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenirea infracţiunilor şi a altor
încălcări privind legile şi reglementările sale în domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al imigraţiei,
precum şi în legătură cu legile şi regulamentele privind securitatea.
In jurul insulelor artificiale, al instalaţiilor şi lucrărilor din zona
economică exclusivă a României se instituie zone de securitate şi protecţie care se întind până la
500 de metri de la fiecare punct al limitelor lor exterioare, în afară de cazurile în care se prevede
altfel prin norme internaţionale general recunoscute. Organele române competente stabilesc şi
instituie în aceste zone măsurile care se impun pentru asigurarea securităţii şi protecţiei atât a
navigaţiei, cât şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor.
Organizaţiile, companiile, persoanele fizice şi juridice, române şi străine, care au dreptul să
amplaseze, să menţină şi să exploateze insulele artificiale, instalaţiile şi lucrările sus-menţionate,
sunt obligate să asigure şi să menţină în stare de funcţionare mijloacele permanente de avertizare
asupra existenţei acestora.
Instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalaţii şi lucrări, instituirea în jurul lor a zonelor
de securitate şi protecţie, precum şi desfiinţarea completă sau parţială a acestor instalaţii şi
lucrări se comunică prin avize pentru navigatori emise de autorităţile române competente,
împreună cu toate datele necesare identificării acestora.