I .

INTRODUCERE IN PROFESIE
Îngrijirea bolnavului se pierde în negura timpurilor , în trecutul îndepartat si mai
aproape de noi în 1860, data când începe istoria profesiunii noastre de îngrijire a
bolnavului (sora-nursa-asistenta medicala) odata cu înfiintarea primei scoli de catre
Florence Nightingale.
Astazi, cu toata vechimea pe care o are, misiunea sa sociala nu este totdeauna
clara. Pentru unii, asistenta ajuta medicul. Pentru altii, ea practica o profesiune
autonoma. Între aceste doua extreme, rolul asistentei medicale este perceput si
descris divers. Timp îndelungat ea nu s-a simtit obligata sa se defineasca. Însa,
rolul celor ce îngrijesc bolnavul a continuat si continua sa evolueze.
Definitii ale nursei:
- Nursa definita de I.C.N. (Consiliul International al nurselor), este o persoana
care:
- a parcurs un program complet de formare, care a fost aprobat de Consiliul
Asistentilor Medicali;
- a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asistentilor Medicali;
- este autorizata sa practice aceasta profesie asa cum este definita de Consiliul
Asistentilor Medicali;
este autorizata în îndeplinirea acelor proceduri si functii care sunt impuse de
îngrijirea sanatatii în orice situatii s-ar afla, dar sa nu faca o procedura pentru care
nu este calificata.
Asistentele medicale raspund de propria lor activitate, de practica lor ;
supravegheaza îngrijirile auxiliare si pregatirea elevilor.
Deci asistenta raspunde nu numai pentru ce face dar si pentru categoriile auxiliare.
- Nursa este pregatita printr-un program de studiu incluzând :
- promovarea sanatatii ;
- prevenirea îmbolnavirilor ;
îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, a celor cu deficiente
,indiferent de vârsta si în orice unitate sanitara sau în orice situatie la nivel de
comunitate.
- Nursa este pregatita si autorizata sa :
-sa desfasoare educatie pentru sanatate;
-sa participe plenar ca membru al echipei din sistemul de sanatate;
-sa supravegheze si sa formeze asistente medicale si cadre auxiliare ;
-sa fie implicata în cercetare .
- Nursa generalista presupune :
-o pregatire pluridisciplinara –sociala, tehnica, practica ;
-însusirea competentelor de baza si nu numai cunostintele ;
-sa aiba cunostinte de psihologie (sa stie sa încurajeze ) ;
-sa aiba atitudine potrivita fata de pacient si familia sa ;
-sa aiba preocuparea de a întelege ceea ce simt ceilalti (capacitate de empatie ) ;
Asistenta este ca o mama ce actioneaza conform nevoilor copilului si trebuie
deseori sa îndeplineasca sarcini cât mai diverse. De aceea asistenta medicala a fost
denumita “mama profesionista “.
Definitia Virginiei Henderson :
Virginia Henderson defineste nursing-ul astfel :
“Sa ajuti individul, fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle calea spre sanatate sau
recuperare , sa ajuti individul fie bolnav sau sanatos, sa-si foloseasca fiecare
actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea , cu conditia ca acesta sa aiba
taria , vointa sau cunoasterea necesare pentru a face si sa actioneze în asa fel incât
acesta sa-si poarte de grija singur cât mai curând posibil .”

Trăim într-o lume în continuă schimbare, iar pentru societatea de astăzi, multe din
problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult, probleme ale societăţii.
Efectele extinse ale transformărilor care au loc în dinamica socială determină
această schimbare de atitudine. În acelaşi timp, problemele majore ale societăţii se
înscriu ca factori modelatori ai personalităţii individului. Respectarea
individualităţii se conturează tot mai mult ca şi regulă esenţială a unei societăţi
civilizate.
În acest context, procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil
la cerinţele individului şi trebuinţele societăţii, mentinându-şi nealterat obiectivul
principal, obţinerea unei mai bune stări de sănatate pentru individ, familie,
comunitate.
Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a
devenit mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri
fiind aceea "de a diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru
răspunsul individului faţă de o problemă de sănătate actuală sau potenţială”.
În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput
simplist doar ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este apreciat holistic ca
o persoană cu necesităţi fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi
spirituale. Aceste necesităţi inter-relaţionează, sunt interdependente, de egală
importanţă şi reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului medical ce va trebui
să se adapteze la o infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii interpersonale,
generate de unicitatea profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul
situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.
Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul complex al
naturii psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de
aceeaşi problemă urmare a structurii lor unice de personalitate. Există mai multe
accepţiuni ale conceptului de personalitate, dar cea mai folosită este aceea ce
defineşte personalitatea ca fiind "organizarea mai mult sau mai puţin durabilă a
caracterului, temperamentului, inteligenţei şi fizicului unei persoane; organizare ce
determină adaptarea sa unică la mediu” , (Eysenck).
Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dacă îi vom cunoaşte mediul de viaţă
şi activitate.
Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită
contextului social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se
realizează în interiorul diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv
de muncă). Grupul intermediază individului relaţia cu societatea şi cu sine.
Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă
şi cu propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea
de sine şi cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se
valorifică şi se dezvoltă treptat pnn socializare, asimilarea valorilor şi
comportamentelor sub forma unei învăţări continue.
Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat în câteva idei
principale ce stau la baza susţinerii ştiinţifice a desfăşurării procesului de nursing:
- individul este un tot unitar caracterizat prin integritate şi el reprezintă mai mult
decât suma părţilor sale componente;
- individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând
materie şi energie cu acesta;
- evoluţia fiziologică a individului este ireversibilă şi unidirecţională în timp şi
spaţiu;
- individul uman se caracterizează prin capacitate de abstracţie, imaginaţie,
senzaţii, emoţii.
Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului "îngrijirilor de sănătate" de-a
lungul timpului şi adaptarea acestuia la principiile de organizare actuală a
sistemului sanitar, urmărind în principal rolul asistentului medical:
- asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale;
- asistentul medical desfăşoară o activitate autonomă, cu competenţe bine stabilite;
- activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în prezent
accentul se pune pe prevenirea bolilor şi promovarea stării de sănătate;
- rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât şi a
comunităţii (promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate).
Organizarea datelor culese în vederea întocmirii planului de îngrijire se poate face
conform unui model conceptual. Conceptele sunt necesare în nursing pentru a lega
teoria de practică, iar pentru a fi complete trebuie să conţină elemente critice
severe precum procesul de nursing, un scop anume, un raţionament, o specificare a
rolului profesional, o descriere a clientului şi a aşezării clinice.
I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson
În cartea sa, „Principii fundamentale ale îngrijirii nursing”, defineşte funcţia nursei
astfel:
„Rolul esential al nursei este de a ajuta individul bolnav sau sănătos prin activităţi
ce contribuie la menţinerea sau redobândirea sănătăţii (sau sa-l asiste în ultimele
clipe), pe care ar putea să le îndeplinească singur dacă ar avea puterea, voinţa sau
cunoştinţele necesare, să-l ajute să facă aceasta pentru a-şi recâştiga independenţa
cât mai repede posibil.”
1.2.MODELUL CONCEPTUAL
AL VIRGINIEI HENDERSON
Precizarea conceptelor cheie ale acestui model :
-individul bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet prezentând 14 nevoi
fundamentale pe care trebuie sa si le satisfaca ;
-scopul îngrijirilor este de a pastra sau a restabili independenta individului în
satisfacerea acestor nevoi ;
-rolul asistentei este suplinirea a ceea ce el nu poate sa faca singur ;
Un model conceptual pentru o profesie reprezinta o imagine mentala a profesiei , o
conceptie a ceea ce ar putea sau ar trebui sa fie.

Modelul conceptual al Virginiei Henderson apreciază individul ca fiind un tot

unitar caracterizat prin nevoi fiziologice şi aspiraţii denumite generic nevoi
fundamentale. Acestea sunt:
1. A respira
- respiraţia este procesul fiziologic prin care oxigenul din aerul atmosferic ajunge
până la nivelul celulelor, unde este folosit În reacţiile de oxido-reducere, dioxidul
de carbon rezultat fiind eliminat din organism prin expiraţie;
- o respiraţie eficientă presupune şi o bună circulaţie deoarece sângele joacă rolul
de transportor pentru gazele respiratorii;
- disfuncţia respiratorie atrage după sine o perturbare a Întregului orgamsm atât la
nivel fiziologic şi fiziopatologie (hipoxie tisulară, hipercapnie) cât şi psihologic
(senzaţie de sufocare, anxietate, teamă).
2. A bea şi a mânca
Apa reprezintă aproximativ 60% din greutatea organismului adult, ea având un rol
deosebit de important În buna desfăşurare a proceselor fiziologice ale
organismului.
Un individ poate supravieţui cu:
- 15% din funcţia normală a ficatului
- 25% din funcţia normală a rinichilor
- 35% din numărul total de hematii
- 45% din suprafaţa de hematoză pulmonară
- 70%din volumul plasmatic.
CURS INTRODUCTIV Definirea profesiei de asistent medical Definirea
conceptului de nursing Scurt istoric al teoriilor, conceptelor si modelelor de
nursing
Sisteme de ingrijiri de sanatate
Definirea starii de sanatate si de boala
Preventia primara, secundara si tertiara
Rolul asistentei medicale in mentinerea starii de sanatate si prevenirea
imbonavirilor
Educatia pentru sanatate –
Modalitati practice de realizare a planului de educatie pentru sanatate Profesia de
asistent medical /nursa a avut de-a lungul anilor numeroase dificultati in
recunoasterea ei .Cunoscuta si chiar practicata din perioada preistorica “arta de a
ingriji” are un caracter universal , dar recunoasterea ca profesie s-a produs la
jumatatea secolului al XX-lea. Profesia de asistent medical/ nursa in lexicul anglo-
saxon reprezinta in egala masura stiinta si arta, nursingul cunoscand in lunga sa
perioada de evolutie 3 etape distincte :
• Un sistem de ingrijiri bazat pe vindecatorii traditionali si autoingrijire , cu
interpretarea fenomenelor legate de boala prin prisma traditiilor religioase si
culturale ale fiecarei comunitati in parte ; in epoca primitiva nu gasim nici medici ,
nici nurse
• A 2-a etapa de dezvoltare a ingrijirilor de sanatate apare odata cu crestinismul ;
crestinismul insufla in persoana care ingrijeste devotament , caritate si simtul
datoriei . S-au creat primele centre de primire destinate bolnavilor si saracilor ,
institutionalizarea subliniind functia de ajutor social a nursingului punandu-se
accent pe dispensarizarea ingrijirilor corporale si psihice .
• A 3-a etapa este legata de dezvoltarea sociala si economica , etapa in care
monopolul religios si / sau al actiunilor caritabile din sec al XIX- lea a fost detronat
.In mai toate tarile lumii au aparut scoli pentu pregatirea asistentelor medicale si a
personalului auxiliar Secolul XX cauta sa defineasca cat mai exact termenul de
nursing/ nursa plecand de la definitia simpla in care « nursa este profesionistul
care hraneste , incurajeaza si protejeaza o persoana, fiind pregatita pentru a ingriji
bolnavi , raniti si batrani ».
Etimologic cuvantul nursa este folosit ca substantiv si deriva din latinescul nutrix
care inseamna mama adoptiva. In anul 1899 a luat fiinta Consiliul International al
Nurselor care are ca scop imbunatatirea ingrijirilor de sanatate si a conditiilor de
lucru , profesia de nursa fiind direct legata de societate .
In prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursa se face cu exigente
sporite . Nursingul este o activitate complexa , nursa trateaza pacientul complex ,
bio-psiho-social in vederea asigurarii unei stari perfecte de bunastare fizica ,
psihica si sociala .OMS defineste sanatatea individuala ca si « stare de bine
completa din punct de vedere fizic , mintal si social si nu numai absenta bolii sau
infirmitatii » .
Deci datorita coplexitatii , nursingul s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o
meserie in profesie , in care vocatia este inlocuita de profesionalism . Deontologia
ca stiinta a indatoririlor profesionale ( comportamentului profesional ) s-a
constituit in cadrul profesiunii medicale din cele mai vechi timpuri .Ea a aparut ca
o necesitate in medicina , deoarece pe langa insusirea unor norme tehnice de
comportament , aceasta profesiune a obligat intotdeauna la insusirea unor norme
etice fara de care succesul profesional nu poate fi asigurat .
Sunt cunoscute cele zece cerinte ( Decalogul ) ale personalului sanitar elaborate de
Masci si anume :
1. « Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi : copil , tanar sau batran. Cand a
ajuns in mainile tale este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere
decat apeland la stiinta si caritatea ta.
2. Da aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului .
In dragostea de oameni , saracul sa se simta bogat . Respecta nuditatea maladiei ,
spectacolul mizeriei si al suferintei.
3. Respecta nobila ta misiune incepand cu insasi persoana ta ; sa nu o profanezi .
Poarta-te demn . constiincios , cu omenie . Nu specula pe bolnav, caci profesia ta
nu e ca oricare alta . Sacrificiul tau , ajutorul tau pot fi pretuite ca o meserie
obisnuita .
4. Oboseala ta sa fie luminata de credinta si de dragoste .
Atunci cand stiinta nu mai poate face nimic , bunatatea ta , purtarea ta sa sustina pe
bolnav.Invinge greutatile inerente profesiunii tale , stapaneste supararea si
nerabdarea ta , gandeste-te ca cel suferind este dezarmat , fara putere si are nevoie
de ajutorul si ingrijirea ta.
5. Sa nu umilesti niciodata pe bolnav , care si asa e umilit de boala lui . Oricare ar
fi boala sa nu pronunti cuvantul deznadejdii . Sa nu distrugi la nici-un bolnav iluzia
vindecarii , chiar daca ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-i
intovarasesti pana la ultima lor clipa pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul
6. Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o
maladie este ceva sfant , care nu poate fi tradat sau destanuit altei persoane .
Profesiuena ta este un sacerdotiu . Nu trebuie sa faci deosebire de casta sociala , de
credinta religioasa. Inaintea ta toti sa fie tratati deopotriva , caci toti oamenii sunt
tratati deopotriva de legile firii
7. Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara , corvoada. Acest sentiment ar
ingreuna exercitiul meseriei tale . Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in
felul lor de a cere ceva cand au nevoie de ajutorul tau , cand au nevoie de somn , de
odihna , de mancare . Defectele , pretentiile , toanele bolnavilor sunt datorate
suferintei . La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav
8. Niciodata fata de bolnav sa nu te arati neincrezaor in reusita tratamentului
Mentine-i speranta , credinta . Fa ca bolnavul sa nu sa simta singur , izolat . Daca a
suferi e geu , a suferi singur e incomparabil mai greu . Poarta-te astfel ca bolnavul
sa fie sigur ca are in tine un sprijin . Da-i curaj cand il vezi trist , amarat , disperat.
9. Nu ajunge numai bunavointa , ci se cere si stiinta in ingrijirea bolnavilor. Zilnic
se descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor . Nu te multumi si nu te
margini numai la stiintele si cunostintele ce le-ai dobandit in scoala .
Improspateaza-le mereu . Invata mereu .Citeste mereu carti si reviste medicale.
10. Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in fata bolnavului
.Ii risipesti increderea in medicina , ii distrugi speranta in vindecare”
Responsabilitatile esentiale ale asistentului medical sunt mentionate ulterior si de o
serie de organizatii.
Codul deontologic al asistentilor medicali / nurselor se suprapune conceptului de
nursing , care consta in :
• Promovarea / pastrarea sanatatii
• Restabilirea sanatatii
• Inlaturarea suferintei Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului , familiei
si colectivitatilor , activitatea asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti
profesionisti din sanatate .
Domeniile Nursingului Istoricul medicinei , nursingului se contopeste cu istoria
dezvolarii societatii umane cu perioadele sale de progres , stagnare sau declin , care
sau influentat reciproc , cunoasterea lor fiind necesara nu numai pentru a cinsti
memoria inaintasilor ci si pentru ca « acei care nu tin minte trecutul
sunt condamnati sa-l repete », Santayana .
Medicina a fost initial dominata de magie , actele terapeutice bazandu-se pe
ritualuri religioase si pe instincte , preocuparea dominanta fiind disparitia durerii .
Papirusurile egiptene din 1600 inainte de Hristos prezinta ingrijirea plagilor,
incizia abceslor si imbalsamarea cadavrelor . In Grecia antica , medicina este
influentata de cea egipteana prin intermediul fenicienilor.Apar o serie de scoli
medicale in Rodos , Kos ,Knidos , care se ocupau de prevenirea (zeita Hygeia ) si
tratarea bolilor ( Zeita Panakeea). Hippocrat( 460-375 in.Hr.) considerat parintele
medicinei a intemeiat scola din Kos si pe langa juramant care cuprinde aspecte
deontologice valabile si in ziua de azi a scris in peste 60 volume , pe specialitati :
anatomie , fiziologie , medicala , ortopedie , chirurgie , etc . informatii de
specialitate care au fost baza unor descoperiri stiintifice ulterioare .
Hippocrat( 460-375 in. Hr.) , “parintele Medicinei”
Rembrandt Lectia de anatomie a prof, Tulp Medicina evului mediu a avut mai
putine progrese , fiind dominata de biserica. Odata cu declansarea conflictelor
militare apar scoli medicale pe langa biserici pentru ingrijirea ranitilor si apar o
serie de scrieri cu baza stiintifica . In Franta , in sec XIII se infiinteaza Colegiul «
Sf . Cosma “ , cu catedra de anatomie , fiziologie , obstetrica.Dupa anii 1500 apar
scoli medicale in care medicina era predata in facultati alaturi de latina , graeaca ,
teologie. Frans Hals, Eforele azilului de batrani din Haarlem , 1664
Epoca moderna si conteporana ,incepand cu sec XVIII remaniaza toate
cunostintele stiintifice acumulate si apar noi asezaminte academice in Franta ,
Austria , Italia , Anglia , Germania . Sunt puse bazele asepsiei si antisepsiei ( Louis
Pasteur , respective Joseph Lister) . In perioada comunei primitive si-n cea
sclavagista , mdicina tracogetica este sub influente religioase , fiind dominata de
elementul mistic. Odata cu razboaiele daco-romane si constituirea Daciei , ca
provincie a Imperiului Roman ,timp de 165 de ani , cat a durat stapanirea romana
se inregistreaza o bogata activitate medicala , atat sacerdotala cat si laica .
Pe columna lui Traian se pot identifica posuri de prim ajutor pentru raniti si diverse
instrumente utilizate in practica . In evul mediu , medicina afost practicata de vraci
si au aparut primele forme organizatorice de asistenta medicala prin infiintarea «
bolnitelor manastiresti « unde aveau acces in principal calugarii batrani si bolnavi ,
iar mai tarziu laicii batrani , bolnavi si saraci .
Prima bolnita a aparut in Transilvania , la Manastur , langa Cluj in 1061 , ulterior
au aparut la Bistrita , Oradea , Brasov,Prislop , iar in Moldova la Cotnari ; in Tara
Romaneasca la Curtea de Arges si Ramnicu Valcea . Mai tarziu au aparut azile-
spital pentru laici , in Transilvania la Oradea , Sibiu , Brasov ,in Tara Romaneasca
la Simidreni , iar in Moldova la Suceava . Primul spital apare abia in 1704 , pe 14
decembrie la Coltea , construit de stolicul Mihail Cantacuzino , sub auspiciile
Fundatiei Coltea.La Iasi , Spitalul SF Spiridon ( 1757-1763)a fost infiintat de
Constantin Racovita .
Spitalul clinic Coltea
Istoria acestui asezamant medical a inceput in 1704, cand spatarul Mihai
Cantacuzino a infiintat spitalul. Atunci, unitatea nu avea decat 24 de paturi, 12
pentru femei si 12 pentru barbati. Singurul cadru medical era un farmacist.
Asistentii medicali de astazi nu erau decat niste barbieri care scoteau masele.
Printre primii medici romani care au lucrat la Coltea s-a numarat Nicolae
Cretulescu, care a infiintat scoala de microchirurgie.
"Spitalul Coltea a fost prima baza de invatamant. In 1859 s-au infiintat primele
specialitati medicale, adica chirurgia, medicina interna si oftalmologia. De aici au
provenit trei ministri: Constantin Angelescu, Nicolae Cretulescu si Gheorghe
Asachi. Tot din acest spital au provenit si multi ministri ai Sanatatii", povestea
prof. dr. Nicolae Angelescu, chirurg si presedintele Fundatiei "Coltea". Medicii au
amintit si cum erau finantate prin 1800 spitalele, cand nu exista Casa de Asigurari.
Astfel, in 1842 s-a pus baza Eforiei spitalelor, banii pentru aceste unitati fiind dati
de marea boierime.
Epoca moderna si conteporana a generat reforme si-n sănătate, cu baze stiintifice
de invatamant medical . Florence Nightingale ( 1820-1910) a revolutionat modul
de ingrijire al bolnavilor ; ingrijirile nu trebuie sa reflecte doar mila , ci sa se
bazeze pe intelepciune si stiinta. F.Nightingale a infiintat la Londra Scoala de
Nursing Nightingale ,aceasta fiind prima forma de invatatmant organizat de
ingrijire a bolnavilor .
In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzit de ea, desi este considerata a
fi o adevarata legenda ;a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita
ambitiei si devotamentului de care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au
transformat in institutii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si
cu personal de specialitate pregatit sa intervina in orice moment. Capacitatea ei
intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au consacrat-o in domeniu si i-au
asigurat un loc in istorie. De altminteri, in Londra exista un muzeu care ii poarta
numele si unde se regasesc acte care i-au apartinut. Florence Nightingale s-a nascut
pe 12 mai 1820 in Italia, din parinti britanici, iar numele ei a fost inspirat de orasul
in care a vazut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte instarita, ea a avut
sansa pe care extrem de putine femei o aveau la vremea respectiva - anume, aceea
de a beneficia de o educatie ingrijita, intr-una dintre cele mai prestigioase
universitati din lume, respectiv Cambridge. Micuta Florence a dovedit de la bun
inceput reale abilitati academice si inclinatie spre studiu, iar dupa ce a terminat
cursurile elementare, toata lumea se astepta ca ea sa se casatoreasca. De altminteri,
de pretendenti nu ducea lipsa, dat fiind faptul ca era o fata foarte bogata, educata
si, nu in ultimul rand, frumoasa. Dar planurile ei erau cu totul altele; la varsta de 17
ani a declarat ca simte ca si-a gasit "menirea", ca urmare a faptului ca, spunea ea,
ar fi primit un mesaj din partea Divinitatii. "Dumnezeu mi-a vorbit si m-a chemat
in slujba Lui". Dat fiind faptul ca Florence nu era preocupata in mod deosebit de
religie, nu s-a pus nici o secunda problema ca ar fi fost vreo mistica sau ca ar fi
avut halucinatii. Aceasta inclinatie avea sa se manifeste incepand cu vizite tot mai
frecvente in caminele de batrani si spitale, unde incerca sa stea cat mai mult timp
in preajma surorilor medicale. Parintii ei au fost la inceput total impotriva dorintei
fiicei lor de a deveni asistenta, pentru ca in secolul al XIX-lea aceasta profesiune
nu era considerata ca fiind una "onorabila" (aceasta, pe langa faptul ca, daca
Florence ar fi muncit, s-ar fi considerat ca familia ei este in pragul ruinei). Tanara a
parut ca se supune parintilor sai si, abandonandu-si pe moment intentiile, a plecat
intr-o excursie in strainatate impreuna cu doi prieteni. Cei trei au calatorit in Italia,
Grecia si Egipt, insa la intoarcere Florence era mai hotarata ca oricand sasi urmeze
vocatia.
In acest scop, ea s-a inscris la un curs de trei luni in domeniul asistentei medicale,
ceea ce i-a permis sa ocupe un post de infirmiera, pe care nu l-a mai parasit pana in
1854. In anul 1854, in timpul razboiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat
dovada de extraordinara sa capacitate de organizare. Conditiile din spitalele pentru
soldatii englezi raniti in Crimeea erau cu adevarat jalnice, mai ales in acea situatie;
lipsea ingrijirea medicala de specialitate, iar igiena era inexistenta. Tinerii soldati
mureau in spital, chiar daca ranile lor nu erau letale,ci din cauza instalarii
septicemiei. Pentru a imbunatati situatia, guvernul britanic a hotarat sa trimita pe
cineva capabil care sa se ocupe de acest serviciu si anume pe Florence Nightingale.
Aceasta, insotita de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la
spitalul de campanie pe data de 21 octombrie 1854. Florence si echipa sa s-au
ocupat cu maxima rigurozitate de curatenia din spital, sterilizarea instrumentarului,
procurarea de fese si pansamente din tifon, precum si de alimentatia, pana atunci
cu totul improprie, a soldatilor. In urma acestor masuri puse in practica extrem de
riguros, mortalitatea in randul ranitilor s-a redus simtitor.
Florence s-a dovedit a fi in acelasi timp si un bun psiholog, ea incurajand si redand
speranta tuturor, scriind scrisori care ii erau dictate de pacientii incapabili sa se
miste, veghindu-i intreaga noapte fara a accepta sa fie inlocuita, si reusind astfel sa
aduca pe linia de plutire pacientii care fusesera considerati initial "fara speranta".
Toate acestea i-au atras un respect enorm, admiratie si au facut-o sa fie indragita de
intreaga armata britanica. Exemplul ei a dus la admiterea personalului medical de
sex feminin in spitalele armatei, fapt care fusese pana atunci fara precedent. De
asemenea, Florence Nightingale a fost cea care a ridicat asistenta medicala la rang
de profesie de sine statatoare. Dupa terminarea razboiului, Florence Nightingale a
primit o importanta recompensa financiara pentru serviciile aduse, fapt care i-a
permis sa-si continue reforma, de data aceasta in cadrul spitalelor civile. Devenise
o persoana cunoscuta si atentia opiniei publice era indreptata asupra ei. Capacitatea
de organizare si contributiile sale din timpul razboiului au recomandat-o pentru a
face parte din Societatea Nationala de Statistica. Dincolo de aceste aspecte insa,
cea mai mare realizare a vietii ei (si in acelasi timp, motivul pentru care numele ei
a ramas in istorie) il constituie faptul ca a facut pasul decisiv in ceea ce priveste
recunoasterea profesiunii de sora medicala si, de asemenea, a fondat prima scoala
de profil, ale carei cursuri si examene practice se desfasurau in spitalul St. Thomas
din Marea Britanie. Ea si-a dedicat tot restul vietii activitatii acestei scoli,
imbunatatind in permanenta conditiile de studiu si baza materiala didactica.
Cursurile concepute si predate de ea au fost traduse in unsprezece limbi straine si
reprezinta si in prezent un material de studiu nepretuit. Florence Nigthingale a
elaborat pe baza doctrinei deontologice hipocratice conceptia profesionala si
responsabilitatile profesiei de asistent medical/nursa sub forma juramantului
profesional al celor care acorda ingrijiri medicale:”Ma angajez solemn in fata lui
Dumnezeu si-n prezenta acestei adunari sa duc o viata integra si sa-mi indeplinesc
cu credinta indatoririle profesiei mele . Nu voi lua si nu voi administra nici un
remediu periculos.Voi face totul pentru cresterea profesiunii mele si voi pastra cu o
totala discretie lucrurilor private care-mi vor fi incredintate si toate secretele de
familie ,pe care practica serviciului meu mi le va face cunoscute .Voi ajuta din
toate puterile mele si in mod cinstit medicul in munca sa si ma voi dedica
bunastarii celor care sunt lasati in grija mea”. Deci astfel a debutat procesul de
formare profesionala a asistentelor medicale , dar cu o raspundere limitata
.Progresele medicinii au dus insa si la modificarea continutului profesiei , medicii
delegand o parte din sarcinii surorilor medicale ; activitatea nu se mai centreaza pe
pacient , ci pe sarcinile care trebuiau indeplinite ,Ulterior dezvoltarea rapida a
stiintelormedicale , a tehnicii a generat deplasarea activitatii catre partea tehnica ,
cu devalizarea ingrijirilor si trecerea lor in sarcina ajutoarelor necalificate.
Dezvoltarea unitatilor spitalicesti , ca unitati de ingrijire a bolilor grave ,accesibile
tuturor categoriilor sociale a condus a aparitia Nursingului Clinic, care este
practicat si in ziua de azi.Practica nursingului include si alte domenii , cu orientare
particulara spre anumite categorii de afectiuni sau anumite comunitati cu nevoi
specifice de ingrijire , ca de exemplu :
• Ingrijirea la domiciliu a pacientilor pe termen scurt
• Nursingul industrial
• Nursingul militar
• Ingrijirea gravidelor si lehuzelor
• Ingrijirea nou-nascutilor
• Ingrijirea varstnicilor
• Ingrijirea pacientilor cu boli incurabile , in stadii terminale , tip hospice
• Ingrijirea pacientilor cu dizabilitati fizice sau psihice Domeniile de interes si
perspectivele in dezvoltarea nursingului includ:
• Ingrijirile acordate in TI si-n situatii de urgenta
• Nursingul geriatric, datorita cresterii sperantei de viata a populatiei
• Ingrijirile de tip hospice datorita cresterii numarului de persoane suferinde de
afectiuni incurabile
Definitia Nursingului Comunitar,ANA ( North American Association)
• Are scopul de a mentine si stimula sanatatea populatiei fiind o sinteza a practicii
de nursing
• Ingrijirile au caracter continuu
• Ingrijirile sunt orientate aspra individului , familiei , grupului si contribuie la
sanatatea populatiei prin interventiile nursei asupra mediului fizic , social si afectiv
al acestora Putem spune ca nursingul este vechi de cand familia dar adevarata sa
prezenta la nivel international apare catre sfarsitul sec XIX, cand femei vizionare
din dorinta de a obtine un statut social au reusit sa uneasca si sa constitie prima
organizatie internationala pentru femei , in 1893 la Congresul Mondial al
Reprezentantelor Femeilor , de la Chicago.Unirea nurselor a avut loc putin mai
tarziu si anume in 1899 la Londra cand a fost creat Consiliu International al
Nurselor .Strategiile de functionare ale nurselor s-au inbogatit cu directii noi
privind o stare de sănătate mai buna pentru indivizi si comunitate , promovarea
igienei sociale si a sanatatii publice , precum si eleborarea unui limbaj comun in
nursing. Virginia Henderson (n.1897)va publica chiar un volum cu titlul
„Principiile de baza ale nursingului”, volum in care apare si o prima definitie a
nursei :”functia unica a nursei consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatasa
pentru indeplinirea acelor activitati care contribuie la sănătate sau recastigarea ei
(sau la o moarte impacata , linistita ) pe care lear fi indeplinit fara ajutor daca ar fi
avut puterea , vointa si cunostinta necesara”.
Ulterior M.Kihg (n.1923) introduce 3 sisteme dinamice ce interactioneaza si
anume :
1. individul
2. grupurile
3. societatea
De cand a fost fondat Consiliul International al Nurselor a reusit sa se impuna ca o
organizatie dinamica cu profesionisti din sănătate , un organism implicat activ in
deservirea profesiei de nursing si a unei societati mai bune pentru toti.Astazi ICN
este o federatie de 118 asociatii nationale si este condus de nurse , pentru nurse , cu
implicatii majore in politica globala de sănătate . In 1986 OMS declara ca
„personalul din nursing are o contributie potential ridicata in asigurarea unei stari
mai bune de sănătate a celor pe care ii ingrijesc”, asistentele medicale reprezentand
cea mai numeroasa categorie profesionala implicata in acordarea serviciilor de
sănătate .OMS descrie rolul nursei in societate :”sa asiste indivizi , familii si
grupuri, sa optimizeze si sa integreze functiile fizice , mentale si sociale afectate
semnificativ prin schimbari ale starii de sănătate.”Asistenta medicala utilizeaza in
practica profesionala cunostinte medicale , de economie ,
informatica,psihologie , pedagogie, cu centrarea activitatii nu pe sarcini , ci pe
persoana ingrijita.
In prezent functiile asistentei medicale / nursei sunt de tip:
• independent
• dependent
• interdependent Functiile de natura independenta (asista pacientul din proprie
initiativa , temporar sau definitiv) sunt de tip :
• ingrijiri de confort , atunci cand pacientul nu-si poate indepli independent
anumite functii
• stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si apartinatorii acesteia
• asculta pacientul , il sustine , ii transmite informatii si invataminte, lui si
apartinatorilor
• este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai
bune de viata si sănătate
 • observa la pacient modificarile produse de boala sau tratament si le transmite
medicului Functiile de natura dependenta : la indicatiile medicului aplica metode
de observatie , de tratament sau de readaptare Functiile de natura interdependenta :
colaborarea cu alti profesionisti din domeniul sanitar, social , educativ,
administrativ, etc.si participa la activitati interdisciplinare.Deci , sarcinile nursei
sunt profesionala , educative , economice si de cercetare in domeniul medical.
SISTEME DE INGRIJIRI DE SĂNĂTATE (SIS) In „Raportul asupra sanatatii in
lume -2000” OMS defineste sistemul de sanatate „ totalitatea organizatiilor ,
institutiilor si resurselor consacrate ameliorarii sanataii” Finantarea unui sistem de
sănătate se refera la modul cum sunt colectate fondurile necesare desfasurarii
activitatii in sectorul sanitar , precum si modaliatea de alocare si uitlizare . Din
punct de vedere al adminstrarii fondurilor exista doua mari tipuri de asigurari
sociale de sanatate si anume :
• asigurari sociale de sanatate adminsistrate de guvern , prin agentii
guvernamentale
• asigurari sociale de sănătate administrate de casele de asigurari , publice sau
private
Exista cinci modalitati principale de finantare a sistemelor de ingrijiri de sanatate,
cu avantaje si dezavantaje,si anume :
1. finantarea de la bugetul de stat
2. finantarea prin asigurari sociale de sănătate
3. finantarea prin asigurari private de sănătate
4. finantarea prin plati directe
5. finantarea comunitara
1. Finantarea de la bugetul de stat – fondurile sunt alocate de la bugetul de stat
sectorului sanitar .Acoperirea populatiei este generala , persoanele contribuie in
functie de venit si nu in functie de riscul individual. Exista mai multe surse de
provenienta a fondurilor si anume : impozite generale , taxe cu destinatie speciala
pentru sănătate si alte venituri bugetare .Donatiile si imprumuturile externe pot
proveni de la organizatii internationale cum sunt OMS, UNICEF, BANCA
MONDIALA, care asigura sprijin financiar si logistic destinat sectorului sanitar
din tarile sarace ; rambursarea creditelor se face de la bugetul de sta
2.Finantarea prin asigurari sociale de sănătate Asigurari de sănătate administrate
prin agentii guvernamentale guvernul stabileste nivelul contributiei , precum si
pachetul de servicii oferit. Unitatile sanitare incluse in planul de asigurari pot fi
exclusiv in proprietatea guvernului sau pot fi mixte , guvernamentale sau private,
in acest caz, asiguratul avand libertatea de a alege, dar dezavantajul este legat de
presiunile politicului .Asigurarea sociala este obligatori , fiecare persoana din
grupul eligibil trebuie sa se inscrie si sa plateasca prima corespunzatoare . Primele
prevazute prin asigurarea sociala sunt stabilite prin legislatia in vigoare ,motiv
pentru care acestea pot fi modificate cu mai multa usurinta decat cele incluse in
asigurarea privata , care fac obiectul unui contract cu valoare juridica semnat de
comun acord intre ambele parti. .Asigurarile de sănătate administrate prin
intermediul caselor de asigurari de sănătate publice sau private., modelul Bismark
Sistemul de asigurari sociale de sănătate tip Bismark intodus in Germania la
sfarsitul sec.XIX. si este bazat pe prima de asigurare obligatorie ce depinde de
venitul realizat si nu de starea de sanatet a persoanei asigurate. Asigurarile de
sănătate sunt administrate prin intermediul Caselor de Asigurari de Sanatate ,
publice sau private , rolul guvernului fiind acela de a declara asigurare obligatorie
pentru toate persoanele eligibile , iar cetatenii au libertatea de a alege intre mai
multe fonduri de asigurari , publice sau private .Avantajul acestui tip de sistem ,
comparatv cu cel al asigurarilor sociale de sanate adminstrat de guvern este dat de :
neamestecul politicului, reducerea birocratiei si o competitie intre fondurile de
asigurari ducand la cresterea actului medical. Acest tip de SIS este intalnit in
Germania, Franta, Japonia , Austria si de curand si-n Romania.
3.Asigurarea de sanate privata , voluntara Acest tip de asigurare este oferit de
companii de asigurare non-profit sau cu profit , pe baze individuale sau
degrup.Asigurarea privata individuala este actuariala , calculata in functie de riscul
propriu de boala Implementarea asigurarilor private necesita reglementari precise ,
precum si probleme de echitate , supraveghere atenta si constanta , cerinte pe care
multe state nu le pot respecta. Singurul stat la ora actuala care are un asiistem de
sănătate bazat majoritar pe asigurari private este SUA ; guvernul asigura asistenta
medicala grupurilor defavorizate prin 2 programe , unul destinat celor foarte
saraci , iar celalalt varstnicilor si persoanelor cu dizabilitati ; 15% din americani nu
au nici o forma de asigurare edicala .
4, Finantarea prin plati directe
• plata in totalitate a serviciilor
• co-plata( o suma fixa pentru fiecare vizita medicala)
• co-asigurarea ( un anumit procent din costul vizitei)
5.Finatarea comunitara Acest tip de finatare se poate aplica in general
comunitatilor rurale si presupune ca membrii unei comunitati sa plateasca in avans
o contributie cu scopul de a obtine un pachet de servicii medicale cand acestea vor
fi necesare . Contributia acopera de regula o parte a costurilor , restul fiind
subventionat de guvern. Ea are ca scop acoperira ingrijirilor primare de sănătate ,
costurile medicamentelotr precum si o parte din cheltuielile de spitalizare .
Comonentele unui SIS
1. suportul finaciar
2. organizarea de programe
3. managementul( planificare, reglementare , administrare , evaluare)
 4. producerea si dezvoltarea de resurse( umane, facilitati sanitare , bunuri
sanitare )
5. furnizrii de servicii de sănătate : preventive , curative , de ingrijire si recuperare
Un SIS bine organizat are urmatoarele caracteristici :
1. acoperire generala
2. accesibilitatea poulatiei la ingrijiri de sănătate sub aspect economic,geografic si
temporal
3. performanta medicala( calitatea actului medical), satisfactia utilizatorilor si a
furnizorilor
4. continuitatea ingrijirilor de sănătate pertinenta fata de nevoi ( servicii
concordante cu morbiditatea si mortalitatea regionala)
5. acces egal al tuturor indivizilor la ingrijiri
6. posibilitatea pacientului de a alege furnizorul de ingrijiri de sănătate
acceptabilitate sociala larga a ingrijirilor furnizate
7. rentabilitatea sistemului 8. responsbilitatea statului fata de sanatatea publica

DEFINITIA SANATATII Nu exista o definitie unica , ci o pluralitate de definitii ,

pluralitate care tine de cunostintele acumulate , de dinamica si specificul valorilor
culturale si pentru ca sanatatea are un caracter procesual , evolutiv. In lista larga
adefinitiilor se folosesc mai multe criterii , cel mai frecvent utilizate fiind :
• bunastarea functionala
• capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate de viata si munca
• conditia umana care il face pe individ creativ Definitia sanatatii individuale
elaborata de OMS :”stare de bine completa din punct de vedere fizic, mintal si
social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii” iar Sanataea grupurilor umane
poate fi definita ca o sinteza a sanatatilor individuale apreciata intr-o viziune
sintetica , globala ( ecosistemica). Factorii care influenteaza starea de sanatae a
poulatiei sunt :
1. Factorii biologici(ereditate , caracteristici demografice ale populatiei )
2. Factorii ambientali ( factorii mediului fizic si social,factori fizici ,
chimici.socio-culturali , educationali)
3. Factorii comportamentali , atitudinile , obiceiurile
4. Serviciile de sănătate ( preventive , curative , recuperatorii) Boala : ruperea
echilibrului , armoniei intre acesti factori , exprimata prin suferinta fizica , psihica ,
cu imposibilitatea adaptarii la o situatie noua , provizorie sau definitiva ; un
eveniment care poate merge pana la respingerea sociala ao mului Asistenta
medicala / nursa al rol in prevenirea imbolnavirilor, mentinerea starii de sănătate .
Exista patru niveluri de prevenire , fiecare corepunde unei faze din evolutia bolii si
anume :
1. Preventia primordiala
2. Prevntia primara
3. Preventia secundara
4. Preventia tertiara
Preventia primordiala –scopul acesteia este de a impiedica aparitia si stabilirea
unor modele sociale , economice si culturale de viata care ar contribui la cresterea
riscului de boala .Acest tip de preventie s-a dezvoltat ca rezultat al acumularii
cunostintelor despre epidemiologia bolilor cardiovasculare ( prezenta factorilor de
risc: alimentatie bogata in grasimi animale , fumatul ,etc).Preventia primordiala
este de asemenea necesara in legatura cu efectele globale ale poluarii atmosferice
( efectul de sera , startul de ozon , ploile acide ) si cu efectele pe care le are smog-
ul urban asupra sanatatii ( boli pulmonare si cardiace). Importanta prevenirii
primordiale a fost inteleasa prea tarziu si de aceea necesita reglementari urgente si
stricte din partea guvernului ,cu politici nationale si programe de sănătate Preventia
primara are drept scop limitarea incidentei bolilor prin controlul cauzelor si
factorilor de risc.Interventiile asistentei / nursei constau in educatie pentru sănătate
( regim de viata , regim alimentar, metode contraceptive,etc), preventie specifica
( imunizari),prin vaccinari prevenirea sau chiar eradicarea unor boli ( expl.
Variola), elaborarea de programe educative ,protejarea grupurilor poulationale cu
risc,protejarea mediului ambiant.
Preventia secundara are ca scop vindecarea pacientilor si reducerea consecintelor
grave ale unor boli prin diagnostic si tratament precoce . Preventia secundara
include masuri disponibile pentru individ si pentru populatie , care permit o
interventie prompta si eficientaAceasta prevenire este aplicata intre perioada dintre
instalarea bolii si momentul normal al diagnosticului si are drept tinta reducerea
prevalentei bolii ( (prevalenta:numar de persoane bolnave la momentul T/
populatia totala considerata). Preventia secundara se poate aplica doar cazurilor de
boala a caror istoric include o perioada de latenta care este usor de identificat si
tratat , astfel incat evolutia spre un stadiu grav al bolii sa poata fi oprita.Expl :
fenilcetonuria la nou-nascuti , daca este identificata la naster si administrarea unei
diete alimentare speciale permite dezvoltarea normala a copilului. Asistenta
medicala/ nursa este implicata in descoperirea semnelor de boala la timp , prin
vizite la domiciliu , efectueaza ancheta epidemiologica a evenimentului produs ,
completeaza si raporteaza aparitia bolii in registre de evidenta ; asigura interventii
de nursing in tratamentul bolii , adminsitreza tratamentul prescris , supravegheaza
regimul igieno-dietetic necesar si urmareste evolutia bolii si semnaleaza medicului
efectele tratamentului. Preventia tertiara are ca scop reducerea evolutiei si
complicatiilor unei boli declarate , fiind un capitol important al medicinii
terapeutice si de
15
reabilitare . Preventia tertiara consta in aplicarea de masuri care au ca scop
reducerea secchelelor , reducerea suferintei si promovarea adaptarii pacientilor la
conditiile unei boli incurabile ( ingrijiri de tip hospice, de ultim nivel); ingrijirile
tip hospice constau in servicii paliative la nivel institutional si / sau la domiciliu si
sunt servicii specializate acordate de furnizori de servicii de sănătate
supraspecializati , cu competenta sau atestat in vederea alinarii suferintei fizice ,
acordarea suportului social , emotional sau spiritual.La Pascani in 2007 a fost
infiintata o sectie de ingrijiri paliative cu 50 paturi..In Romania aceste ingrijiri sunt
stipulate prin Ord,MSF nr.318/2003.

EDUCATIA PENTRU SĂNĂTATE

Educatia pentru santate are rol major in nursing si constituie principala
responsabilitate a asistentei medicale si prin acest mod este realizata preventia
primordiala , primara , secundara si tertiara . Pe plan mondial OMS are ca obiectiv
„Sanatae pentru toti in secolul 21”, care pentru regiunea europeana se
concretizeaza in :
1. Solidaritate pentru sanatete
2. Echitate in sănătate
3. un start sanatos in viata
4. sanatatea tinerilor
5. sanatatea varstnicilor
6. imbunatatirea sanatatii mintale
7. reducerea bolilor transmisibile
8. reducerea bolilor netransmisibile
9. reducerea injuriilor datorate violentei si accidentelor
10.un mediu sigur si sanatos
11.un trai mai bun
12.reducerea pericolelor datorita alcoolului , drogurilor si tutunului
13. facilitati pentru sănătate
14.responsabilitate multisectoriala pentru sănătate
15.ingrijirile primare –sector de sănătate integrat
• ingrijiri primare orientate spre familie ( nursa sa cunosca mediul in care traieste
bolnavul acasa , la locul de munca , mediul social
• autoingrijirea
• ingrijirile la domiciliu
• scoala si mediul de munca
• circuitul pacientului in sistem
16.rezultate de calitate in sistem ( politici nationale si profesionale , ingrijiri bazate
pe dovezi, sistem informational, satisfactia pacientilor
17. finantarea serviciilor de sănătate si alocarea resurselor
18.dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate
19.cercetare si cunoastere in domeniul sanatatii
20.parteneriate pentru sanate
21.politici si strategii privind sanatatea pentru toti, pana-anul 2010

Conform Legii nr 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a

profesiei de moasa , precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor
Medicali si Moaselor din Romania , Art .1 Profesia de asistent medical si profesia
de moasa se exercita pe teritoriul Romaniei , de catre persoane fizice , care au titlul
oficial de asistent medical si respectiv , titlul oficial de moasa .Aceste persoane pot
fi :
• Cetateni ai statului roman
• Cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene , ai unui stat apartinad
Spatiului Economic European sau al Confederatiei Elvetiene
• Rude de gradul I aflate in intretinerea unui cetatean membru al UE , care
desfasoara legal activitati pe teritoriul Romaniei , indiferent de cetatenie
• Rezidenti pe termen lung in statele UE , Spatiului Economic European sau al
Confederatiei Elvetiene Conf. Art.2 , asistentul medical este asistent medical
generalist sau asistent medical de specialitate intr-un anumit domeniu de
activitate , cu titlul oficial de calificare certificat prin diplome .
Titlurile profesionale de asistent medical :
• Asistent medical generalist
• Asistent medical de ingrijiri generale de sanatate
• Asistent medical de obstetrica-ginecologie
• Asistent medical de pediatrie
• Asistent medical de balneofizioterapie
• Asistent medical de igiena
• Asistent medical de igiena si sanatate publica
• Asistent medical laborator clinic
• Asistent medical radiologie si imagistica
• Asistent medical farmacie
• Asistent medico-social
• Asistent medical de nutritie si dietetica
• Asistent medical de ocrotire
Asistent de balneofiziokinetoterapie si recuperare
Asistent medical de urgente medico-chirurgicale
Asistent de profilaxie stomatologica
Asistent igenist pentru cabinet stomatologic
Asistent pentru stomatologie /asistenta dentara
Persoanele care au dreptul de a profesa ca si asistent medical /moasa in Romania
( art.1) trebuie sa detina titlul oficial de calificare(art.9,litera a) ,sa fie apte din
punct de vedere medical ( certificat de sanatate fizica si psihica)( litera b), sa fie
autorizate de Ministerul Sanatatii Publice ( litera c) si care nu au fost condamnate
definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni contra umanitatii sau vietii
( cazier judiciar)( litera d).
Asitentul medical/moasa exercita profesia pe baza Autorizatiei de Libera Practica (
art .10 ,aliniatul 2) emisa de MSP.pe baza urmatoarelor acte :
• Titlurile oficiale de calificare
• Certificatul de sanatate fizica si psihica
• Certificatul de cazier judiciar
• Avizul OAMMR OAMMR ( Organizatia Asitentilor Medicali si Moaselor din
Romania ) Asistentul medical / moasa isi desfasoara activitatea conform pregatirii
profesionale ,in sistem public sau privat, in cadrul echipei medicale sau
independent in sistemul ingrijirilor de sanatate.( art .11)Asistentul medical / moasa
nu sunt functionari publici( art .12) .Intreruperea activitatii profesionale pe o
perioada mai mare de 5 ani impune reatestarea competentei profesionale prin
OAMMR.( art.14) Pregatirea asistentilor medicali generalisti , a moaselor si a
asistentilor medicali din alte specialitati se realizeaza prin urmatoarele forme de
invatatamant: (art.19) :
• Invatamant superior medical de scurta si lunga duata
• Invatamant sanitar postliceal , cu durata de 3 ani Absolventul scolii sanitare
postliceale este asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist
si detine certificat de absolvire. Absolventul colegiului medical este asistent
medical cu studii superioare de scurta durata sau asistent medical generalist cu
studii superioare de scurta durata si detine diploma de absolvire, eliberata de
Ministerul Educatiei Nationale , Ministerul Educatiei si Cercetarii /Miniserul
Educatiei , Cercetarii si Tineretului , pe cand absolventul de invatamant superior
medical de lunga durata este asistent medical generalist cu studii superioare de
lunga durata , respectiv moasa si se certifica cu diploma de licenta eliberata de
Ministerul Educatiei si Cercetarii
18
/Ministerul Educatiei , Cercetarii si Tineretului si poate urma studii
postuniversitare . Certificatul de asistent medical , diploma de asitent medical ,
respectiv diploma de licenta mentioneaza competenta profesionala dobandita
( art.19,aliniatul 3). Formarea continuua a asistentilor medicali / moaselor (art.25)
se face in institutii abilitate de Ministerul Sanatatii Publice. OAMMR ( art.40) se
organizeaza si functioneaza ca organizatie profesionala a asistentilor medicali si
moaselor , neguvernamentala , de interes public, apolitica , nonprofit avand ca
obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de asistent
medical / moasa cu drept de libera practica . OAMMR colaboreaza cu MSP ( art
42) la elaborarea normelor specifice si a reglementarilor privind profesiile de
asistent medical/ moasa si asigura aplicarea lor.( punctul 1,litera a), etc.

Teori,Concepte,Diagnostic in Nursing
Autorul: Doina Teodorescu
Anul: 2009
ISBN / ISSN: 978-973-664-315-6
Disponibilitate: Out Of Stock
Pret: 12.00RON

Click pentru marire