Sunteți pe pagina 1din 7

1.

Introducere
Dezvoltarea durabilă - dezvoltare ce satisface nevoile generațiilor actuale fără a
prejudicia interesele generațiilor viitoare.
Mediu = ansamblu de condiții și elemente naturale ale Terrei : apa, aerul, solul și
subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii,
sistemele materiale în acțiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale și spirituale [1].
2. Scurt istoric
Problema dezvoltării durabile (sustenabile) a fost semnalată pentru prima dată în 1972, în
cadrul Raportului Meadows dezbătut în cadrul Clubului de la Roma. Documentul a adus în prim
plan problema neconcordanţei între dezvoltarea economică şi socială a statelor lumii şi
consecinţele acesteia asupra resurselor naturale şi a mediului.
În acest sens, s-a analizat o baterie de 5 indicatori pe o anumită perioadă de timp:
1. creşterea populaţiei;
2. impactul industrializării;
3. efectele poluării;
4. producţia de alimente;
5. tendinţele de epuizare a resurselor naturale.
Astfel, preocuparea comunităţii internaţionale privind relaţia om – mediu se face simţită
încă din 1972, la prima Conferinţă ONU asupra Mediului Uman şi capătă formă în 1985, prin
lucrările Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare.
În cadrul acestui raport, prezentat în 1987, se regăseşte şi prima definiţie a dezvoltării
durabile, respectiv satisfacerea nevoilor generaţiei actuale fără a compromite şansele viitoarelor
generaţii de a-şi satisface propriile nevoi. Ulterior, problematica dezvoltării durabile a fost
dezbătută în detaliu la Conferinţa Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare Durabilă de la Rio de
Janeiro (1992);
Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene încă din 1997,
fiind parte integrantă din Tratatul de la Maastricht. În 2000 s-a discutat această problemă la
Sesiunea Specială a Adunării Generale ONU şi adoptarea Obiectivelor Mileniului, la Friibergh,
Suedia, fiind adoptată Declaraţia privind promovarea Ştiinţei Sustenabilităţii (Statement of
Sustainability Science).

1
În 2001, Consiliul European de la Göteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabilă a
Uniunii Europene, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona, în 2002. În 2002 a
avut loc Conferinţa Mondială pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002).
Obiectivul clar precizat al acestei ştiinţe constă în optimizarea interacţiunilor dintre natură
şi societate, precum şi obligaţia reconcilierii scopurilor evoluţiei sociale cu limitele ecologice ale
planetei pe termen lung, concentrându-se asupra modului în care schimbările de mediu afectează
societatea, având în vedere faptul că, până recent, direcţia de dezvoltare a omenirii nu a fost
sustenabilă. Astfel, s-au conturat programe de acţiune la nivel global (Agenda 21) şi pe linia
autorităţilor locale (Agenda 21 Locală).
În anul 2005, Comisia Europeană a demarat un proces de revizuire a Strategiei prin
publicarea unei evaluări critice a progreselor înregistrate după 2001, cu evidenţierea unor direcţii
de acţiune pentru viitor.
În urma identificării unor probleme, în 2005 şefii de state şi de guverne ai ţărilor UE au
adoptat o Declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltării durabile care cuprinde Agenda de la
Lisabona revizuită pentru creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă ca o
componentă esenţială a obiectivului general al dezvoltării durabile. În urma documentării,
Comisia Europeană a prezentat, la finele anului 2005, o propunere de revizuire a Strategiei de la
Göteborg din 2001. Ca urmare, Consiliul UE a adoptat, în anul 5 Federaţia Sindicală „Alma
Mater” – Simbioza învăţământ superior – cercetare pentru dezvoltarea durabilă a României, p. 2
2006, Strategia de Dezvoltare Durabilă reînnoită pentru o Europă extinsă.
Obiectivul general vizat constă în desfăşurarea de acţiuni care să permită UE realizarea de
activităţi în vederea perpetuării calităţii vieţii pentru generaţiile viitoare şi prezente prin crearea
de comunităţi sustenabile, care să folosească şi să gestioneze resursele în mod eficient şi să
valorifice potenţialul de inovare ecologică şi socială a economiei în scopul asigurării
prosperităţii, al protecţiei mediului şi al coeziunii sociale [2].
3. Dezvoltarea durabilă
Uniunea Europeană şi statele membre, respectiv toate componentele instituţionale la nivel
comunitar şi naţional sunt direct responsabile de implementarea acestei Strategii, însă este
necesară şi colaborarea cu societatea civilă, cu partenerii sociali, comunităţile locale şi cetăţenii.
Există patru obiective – cheie privind implementarea Strategiei :

2
 protecţia mediului prin măsuri care să asigure delimitarea creşterii economice de
consecinţele negative ale acesteia asupra mediului;
 echitatea şi coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, a
diversităţii culturale, a egalităţii de şanse şi prin combaterea discriminării de orice
fel;
 prosperitatea economică, pentru obţinerea căreia este necesară promovarea
cunoaşterii, a inovării, a competitivităţii în vederea asigurării de înalte standarde
de viaţă, de locuri de muncă numeroase şi bine plătite;
 îndeplinirea responsabilităţilor internaţionale ale UE prin promovarea instituţiilor
democratice în folosul păcii, securităţii, libertăţii şi a principiilor şi practicilor
dezvoltării durabile la nivel mondial.
În vederea realizării obiectivelor propuse, Strategia UE stabileşte următoarele principii
directoare :
 promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale ale omului;
 solidaritatea în interiorul generaţiilor şi între generaţii;
 informarea şi implicarea activă a cetăţenilor în procesul decizional;
 implicarea mediului de afaceri şi a partenerilor sociali;
 coerenţa politicilor şi calitatea guvernării la nivel local, regional, naţional şi global;
integrarea politicilor economice, sociale şi de mediu prin evaluări de impact şi
consultarea persoanelor implicate;
 folosirea cunoştinţelor moderne pentru asigurarea eficienţei economice şi investiţionale;
 aplicarea principiului precauţiei în cazul informaţiilor ştiinţifice incerte;
 aplicarea principiului „poluatorul plăteşte”.
În cadrul strategiei sunt stabilite şi proceduri clare privind implementarea, monitorizarea
şi respectarea, cu obligaţia raportării din partea Comisiei Europene şi a statelor membre asupra
angajamentelor asumate.
Strategia de realizare a unei dezvoltari durabile are ca problemă centrală
existența colectivității umane atât în plan temporal, cât și spațial, precum și realizarea unui sistem
coerent care să suporte costurile generate de dezvoltarea economico-socială, de prevenire a
poluării si de înlăturare a efectelor negative ale acesteia.
Cerințele minime pentru realizarea unei dezvoltări durabile sunt:

3
 Redimensionarea creșterii economice, având în vedere o distributie mai echilibrată
a resurselor și accentuarea laturilor calitative ale producției;
 Eliminarea sărăciei - ce se poate realiza prin satisfacerea nevoilor esențiale pentru
asigurarea unui loc de munca; pentru hrana, apa, energie și sănătate;
 Reducerea creșterii demografice necontrolate;
 Conservarea resurselor naturale, întretinerea diversității ecosistemelor, supraveghea
impactului dezvoltării economice asupra mediului;
 Reorientarea tehnologiei și punerea sub control a resurselor acesteia;
 Unificarea pe plan mondial a deciziilor privind mediul și economia.
Dar pentru realizarea acestor cerinte minime sunt necesare strategii care să pornească de
la necesitatea protectiei mediului, protectie ce trebuie sa stea la baza dezvoltării viitoare a
societății omenești.
Pentru ca în perioada actuală protectia mediului este problema majoră a
umanității. Dezvoltarea industrială ți agricolă, comercială și turistică, continuă și intensivă, care
a avut loc, în secolul XX si mai ales după cel de-al doilea Război Mondial, a determinat apariția
unei poluări și chiar degradări ireversibile a factorilor de mediu. Mediul înconjurator, într-o
accepțiune mai largă, cuprinde un ansamblu de factori naturali ce acționează asupra tuturor
organismelor vii, cât și sociologici (culturali) ce actionează asupra omului și activităților sale.
Preocuparea pentru cresterea economica prin orice mijloace si cu orice pret, ce a avut loc
în secolul trecut, a dus la neglijarea efectelor acestei cresteri asupra mediului înconjurator, ceea
ce, paradoxal, a avut ca rezultat o degradare a factorilor naturali (apa, aer, sol, s.a) si implicit o
deterioare a conditiilor de viata pe Terra.
Protectia mediului este o problema a tuturor. Pentru a rezolva aceasta problema este
nevoie, ca la nivelul fiecarei tari, sa fie adoptata o strategie generala de protectie a mediului, în
1995 s-a elaborat de catre Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului "Strategia protectiei
mediului în România", care, în etapa actuala, înseamna a defini în linii generale principiile,
directiile, obiectivele si criteriile de identificare a actiunilor care sa conduca la o dezvoltare
durabila atât economica cât si sociala a tarii, în conditiile tranzitiei spre economia de piata si
pregatirii aderarii României la Uniunea Europeana. Strategia a reclamat elaborarea Programului
national de actiuni pentru protectia mediului în Europa Centrala si de Est - aprobat la Conferinta
Ministeriala de la Lucerna, Elvetia, 28-30 aprilie 1993 - ale carui principii generale au fost

4
însusite si de tara noastra. Programul cuprinde obiective si sarcini concrete, cuantificabile în timp,
spatiu si în costuri.
Principiile generale ale strategiei protectiei mediului sunt:
 Conservarea si îmbunatatirea conditiilor de sanatate a oamenilor, prin corectarea
impactului negativ produs de anumite activitati poluante, cât si prin masuri de
prevenire a poluarii prin dezvoltarea durabilă, deoarece exploatarea intensiva a
resurselor conduce la epuizarea acestora.
 Degradarea mediului înseamna reducerea potentialului exiasent de regenerare a
naturii, înrautatirea calitatii si diminuarea posibilitatii de refacere a factorilor de mediu:
aerul,apa, solul, flora si fauna;
 Evitarea poluarii prin masuri preventive, prin aplicarea unor tehnologii nepoluante;
 Conservarea biodiversitatii, ceea ce înseamna eliminarea poluantilor, menti
nerea ecosistemelor, a capacitatii lor de functionare, a stabilitatii si a rezistentei lor la
dereglari, a productivitatii si adaptabilitatii lor;
 Conservarea mostenirii valorilor culturale si istorice;
 " Cine poluează plătește " - principiu ce stă la baza strategiei de mediu în multe țări;
 Stimularea activității de redresare a mediului.
Plecând de la aceste principii si de la conditiile specifice din România, criteriile ce stau
la baza stabilirii prioritatilor privind actiunile ce trebuie întreprinse pentru ocrotirea mediului sunt:
 Menținerea și îmbunătățirea sănătății populației și a calității vieții, ceea ce
corespunde primului principiu anunțat al strategiei de ocrotire a mediului;
 menținerea și îmbunătățirea potențialului existent al naturii, ceea ce corespunde
principiului dezvoltarii durabile;
 apararea împotriva calamităților naturale și accidentelor prin construcții specifi
ce(ex.:îndiguiri pentru inundatii sau irigatii pentru secete) și măsuri de siguranță
adoptate pe baza unor cercetări de specialitate;
 raport maxim beneficiu/cost. Raportul beneficiu/cost permite ierarhizarea acțiunilor, în așa
fel încât cele cu efect maxim sa fie aplicate primele.
 racordarea la prevederile convențiilor internaționale și la programele internaționale
privind protecția mediului;
 pregatirea aderării României la Uniunea Europeană.

5
Având la baza principiile enuntate, cât si criteriile de selectie a actiunilor prioritare
pentru protejarea mediului în România, programul propriu de actiune (realizat în conformitate cu
recomandarile "Programului de actiune pentru protectia mediului în Europa Centrala si de Est",
Lucerna, 1993) cuprinde obiective ale politicii privind protectia mediului, obiective care trebuie
caracterizate de fiecare minister si fiecare agent economic prin actiuni aprecifice.
Intre dezvoltarea economică și socială, starea mediului înconjurator și sănătatea
oamenilor există o legatură strânsă, ele interconditionându-se reciproc, mediul și sănătatea
constituind condiții necesare oricărui proces de dezvoltare, proces ce poate influența la rândul
lui, pozitiv sau negativ, starea mediului și sănătatea oamenilor [3].

6
Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabil%C4%83
2. http://www.academia.edu/5690743/Scurt_istoric_al_Dezvolt%C4%83rii_Durabile
3. http://www.scritub.com/geografie/ecologie/CONCEPTUL-DE-DEZVOLTAREA
SUSTENABILA23391121.php

S-ar putea să vă placă și