Sunteți pe pagina 1din 5

Modelul planetar al atomului

ATOMUL
Atomul este cea mai mica particula care mai pastreaza proprietatile chimice ale unui element chimic
si care nu poate fi fragmentat in particule mai simple prin procedee chimice obisnuite.
Acesta consta intr-un nor de electroni care inconjoara un nucleu atomic dens .Nucleul contine
sarcini electrice incarcate pozitiv (numite protoni) si sarcini electrice neutre(neutroni).

Cand numarul de protoni este egal cu cel de neutroni atunci atomul este
neutru din punct de vedere electric;daca acest lucru nu se intampla, atunci
atomul devine un ion, care poate avea sarcina pozitiva sau negativa

Modele atomice:
▪Modelul sferic al atomului.Dupa acest model atomii au forma sferica ,sunt complet elestici si atomii
aprtinanad aceluiasi element chimic au aceeasi masa si aceeasi forma.

▪Modelul atomic Thomson(modelul ”cozonacului cu stafide”).Elaborat si dezvoltat de Joseph John


Thomson in anul 1904 acest model prezinta atomul ca o masa inacarcata pozitiv si distribuita
omogen sub o forma de sfera ,in care exista in unele locuri niste sfere mai mici care sunt incarcate
negativ.

▪Modelul atomic Rutherford (denumit modelul planetar al atomului datorita analogiei imaginii sale
cu imaginea sistemului solar;1911);

▪ Modelul atomic Bohr(1913). Modelul atomic planetar al lui Rutherford are o serie intrega de
deficiente constatate de Niels Bohr. Acesta modifica conceptiile teoretice clasice, folosind
cunostintele pe care descoperirile epocii sale i le puneau la indemana: cuantele de energie.
Dificultatile care apar in rationamentele privind energia pornind de la modelul atomic planetar al lui
Rutherford, l-au determinat pe N. Bohr sa formuleze doua ipoteze restrictive(postulate):
1) Electronul se poate misca in atom, fara sa emita radiatii, numai pe anumite orbite. Aceste orbite
se numesc stationare.
2) Atomul poate sa emita sau sa absoarba energie radianta (sau de alta natura) numai la trecerea
(tranzitia) de pe o orbita (stare) stationara pe alta, iar energia emisa sau absorbita sa fie cuantificata.

Model atomic Bohr-Sommerfeld.In anul 1915 germanul Arnold Sommerfelda dezvoltat modelul
atomic allui Bohr,elaborand modelul Bohr-Sommerfeld,in care se presupune ca orbitele stationare
din jurul nucleului nu sunt numai circulare,ci pot fi si eliptice.
Modelul ondulatoriu stationar al atomului .In 1926 Schröndinger elaboreaza prima lucrare de
mecanica ondualatorie,in care apare Ecuatia lui Schröndinger prin care se arata :caracterul
ondulatoriu al miscarii electronului in atom demonstreaza ca energia totala a unei particule
(electron),cu o anumita masa ,care se misca in spatiu,este suma dintre energia cintica si energia
potentiala.

Modelul planetar al atomului (modelul Rutherford)


Ernest Rutherford (1871-1937) a fost un chimist nascut în Noua Zeelandă care a lucrat cu J.J.Thomson
la Universitatea din Cambridge, fiind elevul acestuia. A efectuat împreună cu Thomson experimente
asupra ionilor de gaze tratate cu raze X. În 1898 Rutherford a dovedit existenţa
razelor alfa şi beta la atomii de uraniu. Ernest Rutherford a primit Premiul Nobel
pentru chimie în 1908, pentru "investigaţiile sale în domeniul dezintegrării
elementelor şi în chimia substanţelor radioactive”

Ernest Rutherford

Modelul atomic Rutherford, elaborat de Ernest


Rutherford în 1911, este primul model planetar al
atomului. Conform acestui model, atomul este format din nucleu, în care
este concentrată sarcina pozitiva, si electroni care se rotesc în jurul
nucleului pe orbite circulare,asemeni planetelor în Sistemul Solar. Deci
sarcinile sunt separate spatial.

Acest este un model atomic bazat pe echilibrul dinamic al sarcinilor,


analog Sistemului Solar in care fortele centrifuge echilibreaza fortele de
atractie gravitationala.
Prin modelul atomic imaginat de Rutherford a fost introdusa in fizica, pentru prima
oara, notiunea de nucleu atomic.
Comform modelului planetar,cel mai simplu sistem atomic este atomul de hidrogen ,format dintr-un
singur electron ,care se misca in camp coulombian, si un singur proton.
Considerand ca se misca pe o orbita circulara ,energia totala Et este egala cu energia cinetica Ec plus
energia potentiala Ep: Et=Ec+Ep
Forta care imprima electronului de masa m ecceleratia centripeta v2/r este forta coulombiana
Fc=1/(4∏ε0) *e2/r2 deci 1/(4∏ε0) *e2/r2 =mv2/r

Expresia energiei cinetice a electronului a electronului care se misca pe orbita circulara de raza r:
Ec= mv2/2=e2/(8∏ε0)r2

Lucrulmecanic efectuat de forta coulombina penru a deplasa electronul pe o distanta r este:


L=Fc*r= e2/(4∏ε0r) = -Ep deci Ep = e2/(4∏ε0r)

Expresia enrgiei totale a electronului,in modelul planeta,este:


Et=-e2/(8∏ε0r)
In acest model se considera valabile legile mecanicii clasice si,prin urmare energia totala pote lua
orice valoare negativa cuprinsa intre 0 si -∞
Ep= -2Ec ; Et= -Ec=Ep/2 ;

Elaborarea modelului
Modelul a fost dezvoltat în urma experimentelor realizate de către Hans Geiger și Ernest Marsden în
anul 1909. Ei au studiat, sub îndrumarea lui Ernest Rutherford, împrăștierea particulelor α la trecerea
printr-o foiță subțire din aur. Conform modelului atomic elaborat de Thomson, particulele trebuiau
să fie deviate cu câteva grade la trecerea prin metal din cauza forțelor electrostatice. S-a constatat,
însă, că unele dintre ele erau deviate cu unghiuri mai mari decât 90° sau chiar cu 180°. Acest fapt a
fost explicat prin existența unei neuniformități a distribuției de sarcină electrică în interiorul
atomului. Pe baza observațiilor efectuate, Rutherford a propus un nou model în care sarcina pozitivă
era concentrată în centrul atomului, iar electronii orbitau în jurul acesteia.

E. Rutherford a fost capabil sa calculeze care va fi numarul de particule α deviate sub un unghi dat
si a dedus din datele experimentale ca partea centrala pozitiva se intinde pe o zona cu dimensiunea
de 10-13 – 10-12 cm. Comparand cu dimensiunea unui atom  10-8 cm,se observa ca atomul este mai
mult gol decat plin.

Cercetarile experimentale efectuate de E. Rutherford au condus la urmatoarele rezultate:


a. in mod obisnuit se observa doar deviatii mici ale particulelor α de la directia traiectoriei initiale
(unghiuri de deviatie mai mici de 30);
b. la aproximativ 8.000 de particule α slab deviate revine in medie o particula care sufera o deviatie
puternica (unghiuri de deviatie 900 … 1800);

Caracteristicile atomului in modelul planetar:


Rutherford a interpretat rezultatele obtinute, elaborand in anul 1911 un nou model
atomic, modelul planetar al atomului, cu trei caracteristici definitorii:

a. Aproape toata masa atomului este concentrata intr-un volum foarte mic care constituie nucleul
atomic.(nucleul atomului are un diametru de 10-14 - 10-15 m, mult mai mic decat diametrul atomului
10-9 - 10-10 m,deci cea mai mare parte a atomului este spaţiu gol).

b. Nucleul este incarcat pozitiv. El este inconjurat de un invelis de electroni, numarul acestora fiind
astfel incat atomul este neutru din punct de vedere electric

c. Electronii se invart in jurul nucleului pe traiectorii circulare. Nucleul exercita asupra electronilor
forte de atractie electrostatica care joaca rol de forte centripete.

Experimentul Rutherford

Experimentul "Rutherford" a fost cel care a condus la "reproiectarea" atomului şi a fost efectuat, la
sugestia lui Rutherford, de către Hass Geiger şi Ernest Marsden în anul 1909.

Experimentul a constat în bombardarea unei foiţe de aur cu particule alfa emise prin
descompunerea radioactivă a atomilor de radiu. Recepţia particulelor alfa s-a făcut prin intermediul
unei plăcuţe detectoare din sulfat de zinc.

Bazându-se pe cunoştinţele vremii privind structura


atomului,Geiger şi Marsden se aşteptau ca cea mai
mare parte a particulelor alfa să călătorească drept
prin foiţa de hârtie, în timp ce numai o foarte mică
parte va fi deviată sub un unghi foarte mic. Aceste
aşteptări erau fundamentate prin presupunerea că
sarcinile pozitive şi negative ce formau atomul erau
distribuite uniform în interiorul acestuia şi că asupra
particulelor alfa se va exercita o forţă electrică foarte
slabă.
Insa cele mai multe particule alfa treceau de foiţa de aur fără a suferi devieri, indicând că atomul
este, în cea mai mare parte, spaţiu gol. O mică parte din particulele alfa au fost deviate sub diverse
unghiuri, arătând astfel că sarcina pozitivă a atomului trebuie să fie concentrată într-o zonă foarte
restrânsă a atomului. În sfârşit, o foarte mică parte a particulelor alfa au fost reflectate în direcţia din
care veneau.
Particulele alfa au o masă de aproximativ 8000 de ori mai mare decât masa unui electron. Prin
urmare, pentru a devia sub unghiuri mari particulele alfa erau necesare forţe foarte mari; electronul
nu putea fi bănuit ca fiind cauza acestor devieri. Avansând ideea unui nucleu atomic, foarte mic în
comparaţie cu dimensiunea atomului, dar care reprezenta cea mai mare parte a masei atomului,
Rutherford a putut explica de ce numai unele particule alfa întâlneau în drumul lor nuclee care să le
devieze.

Deficiențe ale modelului


Principalul neajuns al modelului consta în faptul că acesta nu explica stabilitatea atomului,care este
asigurata daca se pastreaza constanta raza traiectoriei electronului.. Fiind elaborat în concordanță
cu teoriile clasice, presupunea că electronii aflați în mișcare circulară, deci accelerată, emit
constant radiație electromagnetică pierzând energie. Prin urmare, în timp, electronii nu ar mai avea
suficientă energie pentru a se menține pe orbită și ar "cădea" pe nucleu.
Aceasta ar duce la concluzia ca atomul ar fi un sistem instabil si ca, in plus, ar emite in continuu
radiatii, chiar in stare normala.

De asemenea, frecvența radiației emise ar fi trebuit să ia orice valoare, în funcție de frecvența


electronilor din atom, fapt infirmat de studiile experimentale asupra seriilor spectrale.

Importanță
Modelul lui Rutherford a introdus ideea unei structuri a atomului și a existenței unor particule
componente, precum și posibilitatea separării acestora. Reprezentând punctul de plecare
al modelului Bohr, a dus la separarea a două domenii, fizica nucleară, ce studiază nucleul, și fizica
atomului, ce studiază structura electronică a atomului.
În ciuda deficiențelor, caracterul descriptiv al modelului a permis utilizarea ca simbol al atomului și
energiei atomice.

BIBLIOGRAFIE:
http://www.scientia.ro/fizica/atomul/274-modelul-atomic-al-lui-rutherford.html;
http://www.e-scoala.ro/fizica/planetar.html;
http://www.rasfoiesc.com/educatie/chimie/MODELE-ATOMICE71.php;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Modelul_atomic_Rutherford;
manual fizica clasa a 12-a ,editura NICULESCU,F1(Cleopatra Gherbanovschi,Nicolae Gherbanovschi).