Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea din Bucuresti – Facultatea de Litere – Comunicare si relatii publice – IFR

PRAGMATICA
LINGVISTICA

Prof. coord.: Lect. univ. dr. Olga Bălănescu


Student: Dumitru Denisa – Mihaela
Anul II
CRP – IFR
Particularitati pragmatice in “Enigma Otiliei”
de George Calinescu

Analiza pe care urmeaza sa o intreprind vizeaza instrumentalizarea conceptelor operationale pe care


le-am studiat in acest semestru , in cadrul cursurilor de pragmatica lingvistica.

Textul abordat este un fragment din romanul “Enigma Otiliei” de George Calinescu. Am optat pentru
aceasta varianta, deoarce am studiat opera mentionata in intregime in timpul liceului, analizarea sa
fiindu-mi astfel mai usoara.

De-a lungul studiului, elementele ce trebuie analizate pornesc de la context, ajungand pana la
referinte.

Actiunea surprinsa se desfasoara intre doi interlocutori, Otilia si Felix, care realizeaza un schimb
constant de roluri devenind pe rand emitator si receptor. Actiunea reprezinta un eveniment verbal
(dialog) pe tema incompatibilitatii dintre Felix si Otilia.

Contextul desfasurarii conversatiei este unul informal iar interactiunea este de


natura personala, data fiind prietenia pe care se bazeaza relatia dintre cei doi.

In contextual situational, putem deduce superioritatea simbolica a Otiliei fata de Felix : ea sta asezata
pe pat in timp ce tanarul Felix se afla in genunchi, la marginea acestuia ( se afla intr-o ipostaza
romantica a indragostitului, contempland asupra iubirii ce o poarta pentru Otilia)

Textul se construieste in jurul a trei functii : Functia expresiva, functia persuasiva si functia de
contact.

Functia expresiva pune in evidenta implicarea afectiva a locutorilor si este prezenta prin folosirea
enunturilor exclamative, interjectii etc.

Ex: “Oh, ce nebun esti, Felix!”

In ceea ce priveste functia persuasiva si functia de contact, toate replicile fetei


constituie repozitionari in raport cu afirmatiile de iubire ale lui Felix, ea aducand contraargumente
care sa le probeze incompatibilitatea.
Componente structural ale textului :

Componenta locutionara este respectata, intrucat nu apar incalcari ale normelor vorbirii.

Componenta ilocutionara : Otilia abordeaza o strategie discursiva ce presupune trecerea de la un


adevar general catre o situatie de viata particulara. Interogatia retorica “Tu vrei sa-mi faci rau?”
contine o negare implicita, deoarece Otilia mizeaza pe bunele intentii ale lui Felix, apeland in mod
contradictoriu la sentimentele sale, tocmai pentru a trata situatia corespunzator.

Angajamentul pe care Felix vrea sa si-l asume presupune schimbarea statutului ambilor tineri (el se
simte capabil sa asigure succesul vietii in doi, atat la nivel sentimental cat si la nivel material).
Folosind indici nespecifici , el promite ca va munci si astfel vor putea duce un trai decent.

Principii si maxime ale comunicarii.

Principiul cooperativ este reprezentat de maxima cantitatii , maxima calitatii , maxima relevantei si
maxima manierei.

Maxima calitatii este respectata de Otilia dar este incalcata de Felix, atunci cand spune :”Avem cu ce
trai.Voi munci.” Afirmand acest lucru fara a avea o baza reala deoarece nu este independent
financiar si nici nu ar putea sa isi asume singur responsabilitatea unei casnicii.

Maxima cantitatii este respectata de Felix dar incalcata de Otilia prin transmiterea unei cantitati
suplimentare de informatii: argumentele Otiliei se succed la nivelul fiecarei replici si converg, in
ansamblu, catre aceeasi idee a incompatibilitatii.

In ceea ce priveste maxima relevantei , aceasta este incalcata de Otilia deoarece schimba axa
referentiala pe tot parcursul schimbului conversational. Porneste de la argumentul varstei, pentru a
mentiona apoi cariera grea pe care si-a ales-o Felix, urmand sa vorbeasca despre predispozitia tipic
masculina spre plictiseala timpurie. In final, se autocaracterizeaza, punand in evidenta
temperamentul sau capricios, iar punctul cel mai sensibil (pentru Felix) pe care il atinge in
conversatie referirea la Pascalopol.

Maxima manierei este respectata atat de Felix cat si de Otilia.

Dialogul sta sub semnul principiului politetii negative, intrucat presupune dezacordul intre
interlocutori: Felix si Otilia sustin puncte de vedere diferite, iar pentru a se putea mentine circuitul
comunicarii ei se repozitioneaza constant unul in raport cu celalalt; totusi, la nivelul replicilor, se
remarca alternarea politetii pozitiva cu cea negativa.
DINAMISMUL COMUNICATIONAL AL DEICTICELOR- Deicticele joaca un rol decisiv in descifrarea
contextului comunicarii, precum si a intentiilor locutorilor.

a) Deictice sociale - se remarca sintagma pe care Otilia o folseste pentru a defini statutul precar al
lui Felix: “nu esti inca major”, ceea ce presupune o pozitionare inferioara, atat din perspectiva
materiala, cat si emotional

b) Deicticele personale - identifica afectiv interlocutorii si marcheaza atitudinile lor pe parcursul


desfasurarii dialogului. Sunt folosite, cu precadere, pronumele personale eu-tu, in alternanta,
pentru a pune in evidenta distinctia evidenta intre viziunea Otiliei si cea a lui Felix :”tu ai o
cariera grea e facut”- “eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau”.

c) Deicticele temporale - actioneaza in corelatie cu cele spatiale, deoarece sunt marcate de o


puternica amprenta afectiva a interlocutorilor: “Sa plecam de aici” (deictic spatial) va propune
Felix.

d) Deicticele textuale/ argumentative pe care le putem identifica sunt de natura sa evidentieze


sentimentele fata de interlocutor. Se remarca, in special, interjectiile si constructiile
exclamative folosite de Otilia (”Oh, ce nebun esti, Felix!”, “O, nu, bietul Pascalopol..”) pentru a
atenua din entuziasmul imatur al lui Felix, dar si pentru a-i lua apararea mosierului, in persoana
caruia tanarul vede un rival declarat.

In text sunt prezente doua tipuri de referinte : Referinte lingvistice si referinte extralingvistice.

Referintele lingivistice sunt reprezentate de:

 nume proprii : Felix, Otilia, Pascalopol


 deictice sociale : “fata”

Referintele extralingvistice sunt : “Otilia infrigurata”, “Otilia foarte serioasa”, aceste deictice
sunt relevante pentru contextul situational.

Datorita particularitatilor prezentate mai sus, am reusit sa analizez textul din punct de vedere
pragmatic.