ANUL 2, NR.
7, APRILIE 2009, 12 PAGINI, 1,5 LEI
Publicaţie patronată de Fundaţia Umanitară "SĂNĂTATE PRIN GÂNDIRE ŞI ALIMENTAŢIE" - IN MEMORIAM ing. VALERIU POPA
- NATURA SE TREZEŞTE
La început au fost ierburile! Apoi florile, apoi
arborii, apoi pietrele, apoi insectele, apoi animalele,
apoi oamenii, apoi, apoi...
Cine poate spune care este ordinea corectă? Cine
spune că noi nu avem dreptate? Dar, oare, dragii noştri
semeni, contează ce a apărut prima dată, atâta timp cât
tot ce a fost înaintea omului, îi este acestuia de ajutor?
Bineînţeles că nu! Contează să credem că tot ce ne-
a lăsat Creaţia, a fost numai spre binele nostru.
Şi apoi din ierburi şi din flori s-au născut leacurile.
Cum să nu le preţuim? Cum să nu admirăm
multitudinea de culori, această cromatică fără seamăn
în cea mai mare parte a Universului? De la ştir la leurdă,
de la spanac la măcriş, totul este pentru hrana omului.
De la muşcată la viorele, de la spânz la mărul lupului,
totul este pentru sănătatea omului.
Puţini dintre noi sunt aceia care nu disting corect
culorile ce dau gingăşie sufletului şi armonie spiritului:
roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi
violet. Numai natura este înzestrată cu darul de a crea o
multitudine de nuanţe ce încântă omul. Produce acea
stare de beatitudine din care omul nu şi-ar dori să mai
iasă. Se simte mai bine, mai confortabil aşa decât în
vâltoarea problemelor profesionale sau casnice, din
viaţa cotidiană.
De multe ori, am auzit semeni care spuneau că nici
să mai facă un copil nu mai au timp. Oare? Până aici să
fi ajuns omul? Într-un asemenea stadiu de dependenţă faţă de material, de tehnologie şi de afaceri (uneori mârşave) să fi
ajuns? Pentru spiritul lui, pentru sufletul lui, chiar nu mai este timp? Dar ca să vedem emisiuni televizate de prost gust,
avem timp, să vedem sfătuitori neavizaţi care şi-au făcut un obicei de a ne intoxica şi îmbâcsi cu inepţiile lor, avem timp.
Apropos, de cei care dau sfaturi „în direct” despre cum să ne alimentăm, ce ceaiuri să bem, ce stil de viaţă să adoptăm,
îmi dau seama că este imposibil ca un astfel de sfat să fie acceptat atunci când vine de la un „guşat”, „burtos”, cu degete
„crenvurşti”, un "lătăreţ" cu pectoralii la vedere ş.a.m.d.
Cel mai periculos pentru om, este să-l înveţi ceea ce tu nu ştii, cu adevărat!
Vă întreb pe dumneavoastră, puteţi învăţa cum să vă alimentaţi naturist de la cineva care este adeptul proteinelor
animale? Pe „naturiştii” aceştia îi veţi recunoaşte după talie şi după faţa lor „buhăită”. Este ca şi cum medicul în cabinetul
lui plin de fum şi cu ţigara aprinsă în scrumieră, îţi ţine o lecţie despre cât de nociv este fumatul!
Puteţi să ascultaţi sfatul unei persoane care vă dă indicaţii despre cum se ţine postul total, dacă acea persoană nu a
ţinut ea însăşi un post? Sau să vă spună cum se face o clismă, dacă ea însăşi nu a făcut niciodată aşa ceva?
În ultimul timp am auzit inepţii nedemne de fiinţa umană.
Sunt unii care afirmă cu tărie că vegetarienii au un grad de inteligenţă redus, că îngroaşă rândurile retardaţilor etc.
Puteţi crede aşa ceva? Puteţi accepta o asemenea teorie? Numai din pagina pe care o îngrijeşte cu atâta pasiune
Carmencita Tăbăcaru vă puteţi da seama că aceşti propovăduitori au avut probleme la naştere.
Alţii, că Dumnezeu – oare de ce aşa târziu - ne-a creat diferenţiat, cu grupe de sânge diferite şi cu genuri de
alimentaţie preferenţială. Cum vine asta? De 2000 de ani omul a consumat şi plante şi fructe şi seminţe şi carne şi lactate şi
gata, de acum trebuie să ne alimentăm ţinând cont de grupele de sânge.
Vă mai întreb: dacă Dumnezeu a creat natura, este că EL nu s-a priceput la tehnologie? Sau: dacă Dumnezeu a creat
grupele sanguine, este că EL nu s-a priceput cum să hrănească omul?
Eu personal, detest astfel de propovăduitori care se tot „fâţâie” prin faţa camerelor de luat vederi şi ne dau sfaturi. Cu
sau fără părerea mea, dumneavoastră dragi prieteni, dragi oameni sunteţi cei care alegeţi ce credeţi că vi se potriveşte.
Dar atenţie! Numai cine dă o viaţă are dreptul să o ia. Altfel nu. Sau dacă ignoraţi acest adevăr puteţi mânca şi carne,
cu condiţia ca acest act să fie săvârşit în maximum trei minute de la sacrificarea animalului şi fără a fi tratată termic.
Din paginile revistei veţi mai afla, printre altele şi ce înseamnă să fii mamă, să ajuţi la educarea unui copil şi ce rol are
părintele, mai ales mama în viaţa acestuia.
V-am mai întrebat până acum, dar nu mă pot abţine să vă mai întreb: câţi oameni care vor să aibă copii, se preocupă să
ştie dacă îndeplinesc într-adevăr condiţiile pentru aceasta? Altfel spus, câţi vor să ştie dacă sunt sănătoşi, au mijloacele
materiale pentru a-i creşte şi mai ales dacă au calităţile morale ca să devină exemple pentru aceşti copii sau elemente de
siguranţă, sprijin real în toate circumstanţele vieţii?
Instinctul de procreare, trebuie înţeles într-un mod mai spiritual. Trebuie ca gândul, sufletul, spiritul să participe la
acest act aşa încât copilul să fie conectat la o lume superioară. În majoritatea cazurilor, oamenii se mulţumesc să rămână
într-o stare de animalitate: ei mănâncă, beau, procreează ca şi animalele, nu găseşti nimic spiritual în faptele lor. Iubirea
nu are nicio importanţă, plăcerea este aceea care contează, iar această plăcere de câteva minute o vor plăti pe parcursul
întregii vieţi şi o vor plăti de asemenea şi copiii lor.
Eu ca bărbat, recunosc fără niciun resentiment că cel mai mare rol îl are mama. Ea este cea care începe educaţia
copilului înainte de a se naşte. Este adevărat că în pântecele mamei copilul trăieşte, inima lui bate, el se hrăneşte. Dar,
sufletul lui nu a intrat încă în propriul corp. Sufletul intră în corp doar în momentul naşterii, odată cu primul ţipăt, cu prima
respiraţie. Până atunci, sufletul stă în preajma mamei şi lucrează în colaborare cu ea la construcţia diferitelor sale corpuri
(fizic, astral, mental...). În general mama nu-şi dă seama de această lucrare, fiindcă nu este destul de sensibilă şi...
luminată.
În perioada de sarcină mama va trebui să vorbească mereu cu copilul său, să-l învăluie în iubire, să-l dezmierde cu
mângâieri gingaşe şi să-l învelească în fiecare seară cu căldura sufletului său.
Dacă evită situaţiile conflictuale, nu va fi stresată, nu va avea parte de bădărănia soţului, atunci se poate spune că a
început deja formarea copilului său, educaţia sa.
După naştere este deja prea târziu să se înceapă educaţia unui copil. La naştere copilul este format, părinţii nu mai au
nicio putere pentru a-şi influenţa copilul.Acum este prea târziu.
În primele trei secunde copilul dă primul ţipăt – acum a intrat sufletul, acum începe să respire.
Deschid o paranteză pentru a fi foarte bine înţeles: atunci când omul este pe moarte, sufletul părăseşte trupul şi în
următoarele trei secunde respiraţia încetează.Am închis paranteza.
Mama trebuie să alăpteze copilul la sânul său, iar prima baie este bine să o facă la şapte zile şi la ora când a fost adus
pe lume (Până la această zi, ombilicul a fost uscat şi a căzut). Unele mame sunt inconştiente. În loc să-şi alăpteze ele însele
propriul copil, îl încredinţează unei femei oarecare, o doică obeză, care are mai mult lapte. Mama nu pare să fie
preocupată de bolile sau viciile pe care aceasta le poate transmite copilului prin intermediul laptelui. Copilul primeşte
prin lapte câte ceva din caracterul femeii care îl hrăneşte. Mama, hrănind copilul la sân, îi dăruieşte multă iubire. Laptele
altor femei sau al animalelor nu conţine pentru copil aceleaşi elemente ca acela al mamei. Mama care îşi hrăneşte copilul
îi va transmite prin lapte o dragoste şi o tandreţe de care el are absolută nevoie pentru a se dezvolta. De aceea ea nu trebuie
să îl hrănească atunci când este nervoasă sau prost dispusă, fiindcă toate aceste stări negative otrăvesc laptele şi copilul
primeşte elemente care îl pot îmbolnăvi fizic şi psihic.
Mama nu trebuie să-l ia imediat în braţe atunci când plânge. Ea trebuie să vorbească cu el, să-l mângâie, să-l învăluie
în toate culorile luminii. Să-i vorbească atunci când îl alăptează, când plânge, când doarme, dar mai ales să-i dorească tot
ce-şi doreşte mai mult pentru copilul său.
Învierea Domnului reprezintă centrul de gravitaţie şi axa lumii. Ea este baza pe care se sprijină întregul edificiu al religiei
creştine, fundamentul credinţei, al spiritualităţii noastre. Cuvântul “Paşti”, “Pască”, este de provenienţă ebraică, însemnând
trecere. La Paşti, evreii îşi aminteau cu sărbătorire de trecerea prin Marea Roşie, spre libertatea din pământul făgăduinţei
(Canaan). Noi creştinii, serbăm Paştile în amintirea răscumpărării neamului omenesc, prin Patimile, Moartea şi Învierea lui
Hristos, a Mielului nevinovat şi preacurat, Care a luat păcatele lumii, în amintirea mântuirii noastre din robia diavolului şi a
păcatului.
Paştile sunt cea mai veche sărbătoare creştină.
Ele au început a fi serbate imediat după Învierea lui Hristos, fiind prăznuite de Apostoli, care au îndemnat pe credincioşi
să le serbeze şi ei. “Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile
curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni, 5, 8), spunea Sfântul Apostol Pavel, adresându-se creştinilor din Corint. Praznicul
Învierii întrece cu strălucirea solemnităţii serviciului său toate celelalte sărbători ale anului.
Dintre toate sărbătorile din anul bisericesc, în Ortodoxie, Paştile sunt singura sărbătoare la care se fac afirmaţii despre
sărbătoarea însăşi. Numai la Paşti, în timpul slujbei, sunt cuvinte despre Paşti. Numai la Paşti sunt exclamaţii despre Paşti,
care se intercalează în atmosfera de bucurie specifică Paştilor.
Ştim că Paştile sunt mari şi sfinte şi sfinţite şi prea cinstite şi mântuitoare şi veşnice, şi e firesc să ne întrebăm: Ce se
prăznuieşte în ziua de Paşti sau la sărbătoarea Paştilor, ce trebuie să înţelegem prin cuvântul Paşti? Un răspuns lămurit la
această întrebare ni-l dă Sinaxarul din ziua de Paşti, unde citim: “În Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor prăznuim Învierea cea
dătătoare de viaţă a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Numim sărbătoarea de azi Paşti după
cuvântul, care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus lumea dintru
nefiinţă întru fiinţă. Întru această zi smulgând Dumnezeu pe poporul Israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea
Roşie şi tot în această zi, S-a pogorât din ceruri şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul
omenesc din fundul iadului, l-a suit la cer şi l-a adus iarăşi la vechea vrednicie a nemuririi... Drept aceea, bucurându-ne peste
fire, prăznuim cu strălucire, Învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogăţit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui
Dumnezeu”. “Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură a învierii celor adormiţi, că devreme ce printr-un om a venit
moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor, căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos, toţi vor învia” (I Corinteni, 15, 20-
22). “Paştile sunt un dar, dar şi o propunere; la fel precum Învierea lui Lazăr prefigura Învierea lui Hristos, tot aşa Învierea
Mântuitorului o simbolizează pe aceea a neamului omenesc în veacul viitor”. Slujba de la Paşti, printre altele ne stă mărturie şi
despre faptul că Învierea lui Hristos nu are importanţă numai pentru El ci ea e de mare însemnătate şi pentru noi, fiind şi o
garanţie pentru învierea noastră.
Hristos a Înviat pentru ca şi noi să înviem împreună cu El, el ce tainic, continuă să moară şi să învie în fiecare om căruia i-a
îmbrăcat chipul, până la sfârşitul timpurilor. Că Învierea lui Hristos e un fapt real şi pentru noi, o mărturisim când zicem fiecare
ca despre sine însuşi: “Ieri m-am îngropat împreună cu Tine Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu; răstignitu-
m-am ieri împreună cu Tine, Însuţi împreună mă proslăveşte, Mântuitorule, întru împărăţia Ta”. De altfel toate evenimentele
legate de Învierea Domnului Hristos, Învierea însăşi şi toate roadele ei, toate biruinţele câte ţin de Înviere au urmări
binefăcătoare pentru credincioşi: “Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le”, zicem noi la Paşti, punând accent pe legătura dintre Învierea Domnului şi învierea credincioşilor, dintre Învierea
Mântuitorului şi învierea noastră. Învierea lui Hristos a însemnat deplina Lui biruinţă “asupra morţii şi nu doar o dovadă pentru
oamenii de pe Pământ, că moartea nu înseamnă sfârşitul total al fiinţei. Ea este anticiparea unei asemenea biruinţe şi pentru
noi. Fericirea la care se duc unele suflete după moarte, n-ar fi posibilă, dacă ele n-ar fi destinate învierii, dacă acea stare n-ar fi
o anticipare a învierii”. Când prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului, începătura altei vieţi veşnice, şi când lăudăm pe
Pricinuitorul, pe cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri şi preaslăvit, noi ne gândim la acestea ca la ceva ce ne
priveşte şi pe noi, aşa încât Învierea Domnului e şi învierea noastră. Temeiul lumii viitoare, înfiinţat de Iisus Hristos în persoana
Sa prin Înviere, stă în legătură cu lumea aceasta şi o influenţează, pregătindu-o pentru transformarea ei întreagă după chipul
Lui. Cealaltă lume aparţine prezentului în Iisus Hristos, în ascunsul actual, dar e şi o realitate a viitorului. Lumina Învierii
Domnului Hristos şi toate bucuriile ce ţin de ea sunt fireşti şi de sine înţelese, în ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi
să ne veselim într-însa.
Slujba de Paşti şi din toată Săptămâna luminată reprezintă gândirea, simţirea şi
peste tot trăirea cea mai înaltă pe care o cunoaşte Biserica Ortodoxă.
Ortodoxia în cea mai înaltă cotă a ei, se cuprinde şi se manifestă în slujba de la Paşti şi din toată Săptămâna luminată.
Slujba de la Paşti, cu toate implicaţiile ei din gândirea şi trăirea ortodoxă este culmea spiritualităţii ortodoxe. În acest cadru
pregătit de rânduielile de slujbă ale Triodului, credincioşii ortodocşi se întâlnesc cu Domnul Hristos cel Înviat, cu biruitorul
morţii şi al iadului, cu Cel ce a călcat cu moartea pe moarte. La slujba de la Paşti avem în câmpul conştiinţei noastre pe Domnul
Hristos “Veselia cea veşnică”, “Soarele dreptăţii”, pe “Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare”, “Izvorul nestricăciunii”,
“Lumina cea fără de ani”. La slujba de la Paşti prăznuim “Paştile cele de taină”, “Paştile cele curăţitoare”, “Paştile cele
veşnice”, “Paştile care au deschis nouă uşile raiului”, pe Hristos însuşi, “Paştile cele mari şi prea sfinţite”, “Paştile cele ce
sfinţesc pe toţi credincioşii”, preînchipuim prăznuirea cea din veşnicie, din “ziua cea neînserată” a Mântuitorului nostru. Fiind o
anticipare a prăznuirii din împărăţia lui Dumnezeu, slujba de la Paşti, cu toate ale ei, este culmea spiritualităţii ortodoxe. Ea
însă, nu este şi nu rămâne singura modalitate de manifestare a credinţei şi vieţii ortodoxe, nu este şi nu rămâne singurul chip
de spiritualitate ortodoxă, ci doar cea mai înaltă culme a acestei spiritualităţi, precedată şi urmată de celelalte moduri de
spiritualitate, legate de diferitele evenimente sărbătorite în cadrul Bisericii noastre Ortodoxe, de-a lungul unui an bisericesc. În
cuprinsul unui an bisericesc, numai o săptămână este Săptămâna luminată, numai Paştile sunt Paşti, numai spiritualitatea de
Paşti e culmea spiritualităţii ortodoxe. Dar acestea nu pot exista nici ca gândire, nici ca trăire, fără celelalte chipuri de gândire şi
de manifestare a evlaviei ortodoxe, câte mai sunt pe parcursul unui an bisericesc. Dacă ar zice cineva, cum a zis Sfântul
Apostol Petru pe muntele Schimbării la Faţă: “Bine este nouă a fi aici”, într-adevăr, este bine să fim aici, în acest cadru
sărbătoresc de la Paşti. Însă numai trăind toate momentele care ţin de mântuire, putem nădăjdui să participăm la trăirea şi la
bucuria de la Paşti. E drept că Învierea Domnului Hristos se prăznuieşte într-un anumit fel, doar cu câteva excepţii, în fiecare
duminică, fiecare duminică fiind şi o trăire, şi o prăznuire de Paşti, dar Paştile sunt o sărbătoare unică între alte sărbători, iar
spiritualitatea de la Paşti e unică între alte chipuri de spiritualitate ortodoxă.
Să luăm aminte: Spiritualitatea ortodoxă cea cu multe chipuri are în centrul ei spiritualitatea Sfintelor Paşti, care este şi
rămâne culmea spiritualităţii ortodoxe, dar aceasta numai pentru că există şi alte chipuri de spiritualitate ortodoxă, alte chipuri
de evlavie în Ortodoxie. Paştile ne-au deschis nouă uşile raiului, iar celelalte sărbători ne deschid calea către Paşti şi către
Paştile cele veşnice.
Petre Anca
Să evite spumantele de baie din comerţ care sunt încărcate cu o mulţime de toxine, marea majoritate dintre ele fiind
cancerigene. Sperăm ca articolul lui Mihai Sîmbotin să vă pună pe gânduri, să vă determine să reflectaţi şi să alegeţi ce
aveţi de făcut, în cunoştinţă de cauză.
Lucraţi în echipă aşa cum vă îndeamnă acest număr de revistă. Dar
această echipă să fie consolidată, reală, cu ajutor necondiţionat,
păstrându-vă elanul constant pentru a vă atinge obiectivul. Chiar dacă
unul este şef şi unul subordonat, chiar dacă unul este director şi altul este
muncitor, tot lucru în echipă se cheamă.
Nenorocirea este că echipele îşi pierd coeziunea atunci când cel
puţin unul crede că munceşte mai mult, dar câştigul mai mare este al
celuilalt. Sau atunci când termenele unei acţiuni nu sunt respectate de
toată echipa sau când unul crede că este mai deştept decât celălalt, sau
când cel puţin unul îşi încalcă un cuvânt dat şi nu respectă înţelegerea de
parteneriat. Cu alte cuvinte Dumnezeu nu ne-a creat pe toţi miniştri,
preşedinţi, directori.
Fiecare muncă trebuie făcută de cineva. Fiecare dintre noi avem
aceeaşi viaţă, respirăm acelaşi aer, avem aceleaşi drepturi, avem acelaşi Soare, avem aceleaşi sărbători.
Şi dacă tot luna aceasta avem Sfânta Sărbătoare a Paştilor, vă dorim dragii noştri să fiţi sănătoşi, să fiţi parteneri de
invidiat, să răspândiţi iubirea oriunde în jurul dumneavoastră, să dăruiţi lumină oriunde v-aţi întoarce.
Să demonstrăm cu toţii că ne merităm existenţa pe TERA!
Petre Anca

M-am confruntat cu o serie de întrebări, care în esenţă se refereau la rolul de mamă, relaţia mamă-copil, cum
afectează relaţia de cuplu venirea la viaţă a unui copil, cum trebuie abordat actul educaţional etc. Am dat răspuns, fie
individual, la cabinetul de consultaţii, fie public, în cadrul conferinţelor sau la zilele aniversare ale Fundaţiei.
Ultima solicitare am primit-o de la doamna Daciana Dănilă din localitatea Buziaş. Îmi permit să răspund doamnei
prin intermediul revistei, astfel încât să fie accesibilă tuturor celor ce doresc să audă părerea mea, sub o formă pe care
am considerat-o plină de substrat.
Continuare din numărul 6
CUIB DE VULTUR (3)
Nu încerca să te impui tată sau
dacă o faci, să fie cu tact.
Nici nu ştii cât înseamnă să nu
interferezi cu decizia sau să conturbi liberul
arbitru al unei persoane. Poţi aduce numai
corective benefice. În viaţă poţi schimba unele
lucruri, altele nu.
La ultima şedinţă pe care am avut-o cu ghidul
meu, - pe vremea când eram încă spirit -,
referindu-se la ideea de mai sus, acesta ne-a expus
câteva puncte de vedere, de care eu voi ţine cont în permanenţă. De pildă, nu
pot să-mi schimb data la care am venit la viaţă, locul unde m-am născut,
modalitatea de a mă naşte, părinţii pe care mi i-am ales etc.
Dar, ce este mai demn de reţinut, este că nu poţi schimba nici măcar un singur
eveniment care deja s-a produs. Evenimentul petrecut, consumat, epuizat,
aparţine trecutului. Iar acum în prezent mă pot gândi la viitor, la ziua de mâine.
Dacă astăzi sunt dornic să-mi schimb modul de gândire, îmi pot schimba şi
viaţa şi modul de a trăi, modul de a mă bucura de fiecare clipă, în aşa fel încât
toate zilele mele următoare să fie mult mai bune, senine şi mai ales
strălucitoare. O altă temă învăţată a fost despre spirit. Vom mai vorbi pe larg
despre acest subiect, acum nu vreau decât să punctez câteva idei.
Universul este spiritual, pentru că el se trage din spirit.
Tată, Universul construit astfel şi despre care toţi vorbiţi, nu este material.
Aţi gândit şi l-aţi definit greşit. Universul este spiritual, pentru că el se trage din
spirit. Spiritul este puterea vibratorie, originară, primară cu care se poate intra
în legătură. Când avem nevoie ne putem servi de puterea lui.
Trebuie numai să-l acceptăm, să-i dăm timp să se exteriorizeze şi să
credem că el există, că ne poate ajuta. Abia atunci este la dispoziţia noastră,
devine partenerul nostru, dar şi un izvor nesecat de viaţă veşnic nouă, care
ţâşneşte din adâncul fiinţei noastre.Aşa stând lucrurile, dragul meu tată, rezultă
că nu mai este nevoie de ani îndelungaţi de studiu, de pregătire, de suferinţe sau
de privaţiuni. Să acceptăm dragul meu tată, şi eu, şi tu, şi toţi oamenii, existenţa
acestei vibraţii înalte, s-o cunoaştem şi s-o primim şi apoi să o lăsăm să curgă
prin noi.
Tată, ghidul ne-a spus că trebuie să-l percepem pe Dumnezeu în noi, mai
apropiat decât propria suflare, mai aproape decât mâinile sau picioarele şi să
concentrăm asupra lui toată puterea noastră de gândire.
Cu cât vom exprima mai mult puterea gândului cu atât va fi mai mare
puterea pe care o vom căpăta. Cu cât vom dărui mai mult, cu atât mai mult
vom fi copleşiţi cu lucruri, pentru a le dărui la rândul nostru, fără ca
rezervele să se epuizeze vreodată. Însă, Dumnezeu nu poate porunci nici
gândurilor de iubire şi de echilibru ale oamenilor, nici gândurilor de ură şi
dezechilibru. Numai oamenilor le stă în putere să o facă.
Gândirea este elementul care stabileşte legătura între
vizibil şi invizibil.
Situându-se între spirit şi corp, fără să fie separat nici de unul nici de
celălalt, sufletul este în stare să nutrească cele mai josnice gânduri, asemenea
brutelor. Dar, el se poate pune în legătură conştientă cu spiritul pur în care
domneşte pacea, puritatea şi puterea lui Dumnezeu. Nu uita niciodată tată,
Spiritul este esenţa supremă a fiinţei omeneşti, el nu este nefericit şi nu se
îmbolnăveşte niciodată. Spiritul din om este cel care dă viaţă. El, împreună cu
sufletul şi corpul, formează trinitatea omului viu.
La finalul cursului, unul dintre colegii mei, l-a întrebat pe ghid: „Maestre,
dacă aţi fi acum om, aţi încerca să triumfaţi asupra morţii? Răspunsul
maestrului a fost pe măsură: „O, nu! Eu o depăşesc. Las viaţa să se exprime atât
de intens, încât ignor moartea. Pentru mine nu există decât viaţă din
abundenţă”.
Recunoaşte, tată, că ţi-a plăcut acest răspuns, mi-a plăcut şi mie, să fiu
sincer, rămâne de văzut acum noi doi, cât am înţeles din el şi cum punem în
practică esenţa lui.
Tată drag, te văd uşor neliniştit, agitat sau poate sesizezi că imediat vine
semnalul ceasului care-ţi dă deşteptarea. Gata, am terminat, nu înainte de a
trage câteva concluzii.
Tată, dacă vei fi tu însuţi un exemplu pentru mine, nu va fi nevoie să impui
reguli în casa noastră. Atunci când îţi expui în mod repetat aprobarea faţă de
mine (sau faţă de surioara mea, când o veni), înseamnă că mă laşi să înţeleg că
mă iubeşti cu adevărat şi asta îmi oferă sentimentul extrem de important de
siguranţă. Atunci când îţi manifeşti aprecierea faţă de mine, îmi trezeşti un
sentiment al propriei importanţe, care în mod cert contribuie la întărirea
încrederii în sine. Atunci când văd că-i acorzi importanţă mamei, vecinului,
angajatului, precum şi tuturor adulţilor care formează cercul tău de cunoscuţi,
consider că aceşti adulţi sunt importanţi, aşa că atunci când îţi arăţi
disponibilitatea de a petrece timpul cu mine în conversaţii şi activităţi, tocmai
această disponibilitate îmi conferă sentimentul propriei importanţe.
Atunci când îmi induci sentimentul de siguranţă, semnificaţie şi
importanţă, precum şi faptul că mă simt iubit, eu voi deveni o persoană sigură
pe mine, încrezătoare, afectuoasă şi recunoscătoare. Pentru mine, acesta este
un început de viaţă excelent.
Tatăăă!... tăticuleee!... Ce faci, trezeşte-te, nu opri soneria ceasului, lasă că
mai avem timp să stăm de vorbă şi altădată! Atunci o să stăm faţă în faţă, la
masă sau la iarbă verde sau la schi, nu ca acum în vis.
Te pup...ah! am făcut pe mine!
........................
- Dragule, trezeşte-te, eşti ud leoarcă de transpiraţie. Toată noaptea ai
gemut, te-ai zvârcolit, ai bolborosit cuvinte neinteligibile, de două ori te-ai
ridicat în şezut...
- Da, am avut de suportat o reprezentaţie dată de fiul nostru, stai să văd ce
face.
- O-la-la, este ud fleaşcă, şi p...şi c..., îl schimb eu sau îl schimbi tu?
- S-a trezit, sau doarme?
- Cred că doarme, nu mişcă nici un degeţel!
-Atunci lasă-l, nu-i strica somnul, sau visul.
- Da, cred că visează pentru că are un zâmbet ştrengăresc, de-ţi vine să-l
mănânci cu pampers cu tot.
- Hai, treci la programul de dimineaţă şi cât stăm la cafeaua de cicoare, îmi
povesteşti visul tău.
- O.K.!
........................
- Iată visul: se făcea că eram într-o sală de amfiteatru, iar cel care ne preda
era chiar... fiul nostru.
-Ai spus eram, de ce la plural?
- Pentru că în sală eram numai bărbaţi-taţi şi cred că pe ultimul rând erau
câţiva bărbaţi viitori taţi.
-Ard de nerăbdare să aud ce v-a spus „boţul”acesta de om...
- Nu te grăbi, lasă-mă să mă adun, sunt prea multe şi nu prea mă pricep să le
ordonez într-o înlănţuire logică.
- De ce te agiţi, de ce trebuie o înşiruire logică? Contează cel mai mult
natura şi valoarea informaţiei.
- Bine, sunt puţin descumpănit, deoarece îmi este pentru prima oară dat să
particip la o prelegere unde conferenţiarul este foarte tânăr şi care, pe toată
durata de timp alocată, a fost categoric, imperativ, acuzator, mai că nu ne-a luat
de urechi.
Dacă îmi amintesc bine, prelegerea a avut trei direcţii,
una s-a referit la copii, a doua la dragoste şi a treia cred că s-
a referit la om şi la valoarea sa intrinsecă.
Referindu-se la copii, ne-a spus că 77% din caracterul unui copil se
formează până la vârsta de cinci ani. De fapt, la această vârstă, copiii, fără
excepţie, au o imaginaţie foarte bogată, imaginaţie care se pierde după vârsta
de şapte ani. Imaginaţia lor întrece orice limită, depăşeşte orice graniţă. Ştii ce
ne zicea?:
- „Cei care aveţi deja copii, uitaţi-vă, supravegheaţi-i, şi-i veţi surprinde
foarte des râzând, gângurind cu fiinţa imaginară vouă pământenilor, dar în
realitate ei poartă discuţii, se joacă şi sunt instruiţi de fiinţe angelice şi de ghizi
spirituali. După ce încep bine să meargă, activitatea lor se diversifică. V-am
spus mai devreme că după vârsta de şapte ani, imaginaţia copiilor ca şi
cunoştinţele despre Universul Spiritual, se pierde.
Reţineţi şi să transmiteţi din generaţie în generaţie, până la vârsta de cinci
ani copilul cunoaşte totul despre Univers. Faptul că el uită după această
vârstă şi că mai târziu îşi pierde imaginaţia, este urmare a modului defectuos
în care vă purtaţi voi părinţii, mamă şi tată, deopotrivă.
Voi nu ştiţi să vă bucuraţi împreună cu copilul vostru când acesta se joacă,
atunci când face câte un giumbuşluc sau de ce nu, câte o boacănă. Nici nu vă
daţi seama câte minuni văd aceşti copilaşi în fiecare zi. De ce nu vă faceţi timp
să le vedeţi cu ei? De ce sunteţi sclavi în altă parte şi nu puteţi fi sclavii copiilor
voştri? V-aţi întrebat vreodată dacă nu cumva băţul pe care încalecă copilul
vostru nu este un cal nărăvaş şi vrăjit din vreo poveste? Sau dacă liniile ce el le
trasează cu coada de la lopăţică pe nisip, nu sunt cumva nave spaţiale? Sau
poate alte vehicole spaţiale, gata de decolare? Voi, cei care sunteţi deja taţi şi
voi cei care veţi deveni taţi, gândiţi-vă că acest tip de scenarii sunt cele care
stau la baza maturizării copiilor voştri, acestea le dezvoltă imaginaţia şi-i
transformă în genii ale viitorului. Reţineţi aspectul, nu-l neglijaţi! Mai târziu
veţi da socoteală copiilor voştri sau dacă nu, veţi plăti scump în viitoarea
existenţă.”
- Mai mult nu-mi amintesc despre acest punct. La capitolul despre
dragoste, a fost puţin mai blajin.
„Nu confundaţi dragostea cu afacerea, fiecare se desfăşoară în planuri şi
cu intenţii diferite, chiar dacă folosesc arme şi metode aproape identice care
de multe ori ating praguri critice. Veţi rata tot ce este frumos în dragoste,
pentru că frumosul nu are nimic de-a face cu afacerile. Nimic nu veţi găsi
frumos într-o afacere, de la început şi până la finalizarea ei. Ca să primiţi
dragoste, trebuie să daţi, or voi, mari şi puternice „elemente” cum vă credeţi,
propagaţi ideea că voi nu daţi nimic până nu primiţi.
Ce mici sunteţi, ce viziune opacă, ce raţionament îngust. Dacă nu daţi,
înseamnă că cerşiţi, or dragostea nu se cerşeşte, nu se cheamă. Ea vine natural
atunci când nici nu te aştepţi, dar pentru asta trebuie să dai. Ştiu, toată viaţa
voi aţi fost învăţaţi şi obişnuiţi să luaţi, nu să daţi, de aceea vă va fi greu. Daţi şi
veţi primi înmiit. Dacă veţi cerşi, veţi chema, veţi căuta cusur, nu veţi avea
parte de nimic, nici măcar de dragoste. Nu chemaţi dragostea pentru că o veţi
ucide. Învăţaţi să dăruiţi şi ea va veni natural, atunci când nici nu vă gândiţi,
dar numai atunci când sunteţi pregătiţi s-o primiţi. Pentru asta trebuie să vă
iubiţi soţiile, să iubiţi toţi oamenii obişnuiţi, ei sunt extraordinari, pentru că
fiecare fiinţă umană este atât de unică.
Priviţi-vă fiecare soţia. Vă amintiţi cum a înflorit dragostea voastră?
Trebuie să vă amintiţi, pentru că nu aţi cultivat-o ca pe o crizantemă, nu aţi
udat-o şi nu i-aţi pus îngrăşăminte ca la o crizantemă; chiar dacă, aducând
într-o bună zi o crizantemă în casă, aceasta va umple casa cu parfumul ei. Un
astfel de parfum v-a adus şi dragostea soţiilor voastre. Învăţaţi-i şi pe copiii
voştri ce este dragostea, şi nu o puteţi face decât comportându-vă aşa cum
trebuie cu mamele lor. Niciodată nu o să fie nevoie de cuvinte ca să înţeleagă ce
este aceea dragoste.”
- Mai vrei puţină cafea?
- Nu, draga mea, deja am intrat puţin în criză de timp, uneori nici nu-mi dau
seama cum zboară timpul.
- Dragul meu soţ, depinde de tine să fii ce-l care pilotează timpul.
- Da, aici îţi dau dreptate, sper ca într-o bună zi să fiu şi posesorul unui
astfel de brevet.
- La ultimul punct, lectorul ne-a vorbit mai mult în parabole parcă ar fi fost
Iisus, iar noi apostolii săi.
- Stai puţin! Parcă am auzit zgomot din camera copilului!
.....................
Cel care iese învingător din lupta cu ceilalţi este
puternic, dar cel care câştigă o bătălie cu sine însuşi este
atotputernic.
- Ce, te-ai şi îmbrăcat?
- Da, ca să câştig timp. Ce face prâslea?
- Ce să facă, râde şi acum în somn. Spune, te ascult.
- „La tema aceasta veţi da examen, examenul vieţii voastre. Dacă îl veţi
Anul 2, NR.7, APRILIE 2009
trece, veţi accede la următorul nivel spiritual, dacă veţi rămâne corijent sau
repetent, veţi repeta clasa.
Dragii mei oameni, în existenţa terestră, nu contează cât de mult trăiţi ci
cât de mult lăsaţi în urma voastră, ca să fie de folos şi celor ce vor veni după
voi. Un învingător este suficient de mare să-şi recunoască greşelile, suficient
de deştept să profite de pe urma lor, dar şi suficient de puternic să le îndrepte.
De aceea, voi, întotdeauna să învăţaţi din greşeli şi niciodată să nu le mai
repetaţi. Conturaţi-vă personalitatea şi individualizaţi-vă caracterul. Se
spune că, personalitatea are puterea de a deschide uşi, dar este nevoie de
caracter pentru a le putea ţine deschise. Îmi aduc aminte, că într-o existenţă
am fost slujbaş în garda hanului, iar maestrul Lao-tzu, în pauza unui exerciţiu
militar ne-a spus: <<Cel care iese învingător din lupta cu ceilalţi este
puternic, dar cel care câştigă o bătălie cu sine însuşi este atotputernic>>.
Reflectaţi dragii mei bărbaţi şi fiţi bărbaţi totali. Adică nu numai sexul să vă
dea de gol că sunteţi bărbaţi. Dacă veţi deveni sclavii soţiilor voastre, lăsându-
le să vă conducă viaţa şi afacerea, atunci nu sunteţi bărbaţi. Sunteţi marionete.
Şi copilul din casă şi vecinul şi prietenul şi angajatul, va şti din primul moment
că sunteţi sub papuc, că nu voi sunteţi cel care conduce. Vreau să vă delimitaţi
foarte bine teritoriile, să vă împărţiţi responsabilităţile, să vă asumaţi
eşecurile, dar să vă bucuraţi şi de succese. Dacă vreodată greşiţi faţă de voi,
copil sau soţie, recunoaşteţi, fiţi cooperanţi, dar fiţi şi integri. Adică nu
deveniţi „cârpe”. Pentru o greşeală, sau mai multe, nu vă daţi zmei în faţa
soţiilor voastre, coborând voi până la nivelul de brută.
Adică, dacă vrei ca tu, bărbatul fatal, să-i arăţi acum soţiei tale ce poţi
face – că doar, doar te-o ierta de necazurile pe care i le-ai pricinuit – să-ţi
loveşti semenii, să le aduci injurii, să faci spume la gură mai ales când este şi
consoarta de faţă.
Este riscant să aduci acuze sau critici unor astfel de „elemente”, pentru că
mentalul lor este subliminal, iar reacţiile imprevizibile.
Asemenea oameni, în limitarea lor, lovesc, răcnesc, distrug, se erijează în
lideri, îşi arogă merite nefondate, au impresia că ştiu totul, că nimic nu are vreo
taină pentru ei, îşi trădează partenerii de afaceri, trag şi pe alţii în mocirla în
care se scaldă, nu te privesc în ochi atunci când discută cu tine – se uită fie în
sus, fie în jos – de regulă sunt persoane imorale.
Dragilor, numărul oamenilor care dau greş din cauza defectelor de
caracter, este mai mare decât al celor care nu izbutesc din orice alt motiv. Dacă
persoanele imorale ar cunoaşte valoarea onestităţii, atunci hoţii şi escrocii,
pentru binele lor personal, ar deveni oameni cinstiţi. Şi mai este ceva! Niciun
om normal nu-şi poate găsi liniştea, dacă lasă neterminat ceva ce ştie că ar
trebui să termine. Dar, ceea ce contează cel mai mult în exemplul de mai sus
este că, indiferent ce ai face, când te comporţi ca un sconcs, până la urmă
cineva tot va fugi de mirosul tău.
Voi să nu faceţi aşa. Un „om mare” e uşor de recunoscut după modul în
care se comportă cu „omul mic”. Să nu existe nicio diferenţă de atitudine între
un director şi un portar, între un profesor şi un văcar, între un doctor şi un
cioban, între un ministru şi un simplu miner, între un preşedinte şi un puşcăriaş.
Nu există decât diferenţa de şansă.
Iertaţi şi treceţi cu vederea jignirile care vi se aduc, purtaţi-vă cu cei care
v-au jignit ca şi cum nu ar fi vinovaţi. Iată adevărata mărinimie.
Toţi suntem parte a aceluiaşi Univers, toţi avem parte de aceeaşi Creaţie.
Nu avem căderea să marginalizăm pe nimeni. Dacă nu aveţi o părere bună
despre voi, veţi avea o capacitate limitată de a crede în ceilalţi. Fiţi demni de
calificativul OM, pe care l-aţi primit, dar în acelaşi timp, să vă fie milă de omul
care ajunge să moară din ignoranţă. În fond, unii aud numai ce înţeleg, iar alţii
asimilează şi reţin corespunzător gradului lor de pregătire.
Dragi bărbaţi, nimeni nu şi-a pierdut vederea pentru că a privit partea
bună a lucrurilor. Dacă vreţi să aduceţi armonia în căminul vostru, în jurul
vostru, de pe poziţia pe care credeţi că sunteţi, revărsaţi iubire, inteligenţă,
înţelepciune, dreptate, belşug şi o mare bucurie, oricărui om cu care
interferaţi.
Fiţi lumina albă din care aţi ieşit, pentru că razele lui Dumnezeu nu se
manifestă decât prin VOI, OAMENII.
Tema noastră a luat sfârşit, şi ne vedem la examen, pe care-l veţi da cu
mine, în mod individual.”
-Acesta a fost coşmarul meu de astă noapte.
- De ce coşmar? Tot ce ţi-a spus a fost adevărat. Dar oare se poate ca un
copil atât de mic, să ştie atât de multe?
- Femeie, eu ce am vorbit până acum, nu ţi-am relatat totul ca venind de la
el? Sigur că ştie. Parcă încep să mă tem la gândul că va creşte, îmi va împuia
capul cu tot felul de întrebări, dar mai ales mă tem că nu ştiu ce va face în viaţă
dacă se dovedeşte că are atâtea calităţi.
- Lasă, nu te frământa de acum, mai avem mulţi ani de consumat împreună.
-A, era să uit, mi-a mai spus ceva, cred că era înainte de a mă trezi.
„Tată, dacă tu sau mama veţi ajunge la concluzia că nu mai puteţi
convieţui, mai bine să vă despărţiţi. Pentru voi viaţa va fi un chin, iar pentru
mine un calvar. Eu, voi învăţa de la voi ce înseamnă ura, gelozia, neîncrederea,
infidelitatea, minciuna, egoismul, trădarea şi nu cred că va fi bine pentru
evoluţia mea.
Este complet greşită, dacă nu idioată, ideea că orice copil trebuie să aibă
şi mamă şi tată. Da, oricum el are pentru că altfel nu ar putea veni la viaţă, dar
pentru educaţia şi creşterea lui trebuiesc părinţi responsabili. Într-o familie
destrămată, depravată, iresponsabilă, lipsită de afecţiune şi iubire, unde
convenienţa şi conjunctura primează, nu se poate creşte cum trebuie un copil.
Este adevărat, eu am nevoie de amândoi, de la voi, voi învăţa totul – de la
mama voi învăţa cum să se comporte soţia mea cu mine, iar de la tine cum să
mă comport eu cu soţia mea – şi ca voi mă voi comporta şi eu. Dar vreau să mă
învăţaţi numai ce este bun”.
- Ce te uiţi aşa la mine!
-?
- Nu spui nimic?
- Sper ca noi să nu ajungem aici, sper ca noi să înaintăm în vârstă frumos,
sper ca noi să avem parte de copii minunaţi, sper ca noi să fim modelele lor
pentru această viaţă care este scurtă, frumoasă şi merită trăită. Dar nu oricum!
Petre Anca
Anul 2, NR.7, APRILIE 2009
În această pagină venim în ajutorul oamenilor care doresc să recurgă la remedii naturale împotriva anumitor afecţiuni.
Atenţie, însă! În cadrul Fundaţiei, pacienţii primesc terapii şi regimuri personalizate, nu remedii pentru afecţiuni ocazionale.
Deşi există pacienţi diagnosticaţi cu acelaşi tip de boală, ei primesc terapii, regimuri şi proceduri diferite, în funcţie de complexitatea
unor factori: starea generală, energetică, psihică, vechimea afecţiunii, agresivitatea celulelor maligne etc.
Sfaturile utile din această pagină au rol mai degrabă informativ. Nu trebuie privite ca terapii în sine.

FUNDAŢIA UMANITARĂ “SĂNĂTATE PRIN GÂNDIRE ŞI ALIMENTAŢIE”

Cromoterapia IN MEMORIAM ING. VALERIU POPA
Încă din Evul Mediu, vindecătorii şi vrăjitorii recurgeau adesea la cromoterapie VĂLENII DE MUNTE, Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 76 A,
ca la un mijloc de combatere a diverselor maladii. În zilele noastre, cercetătorii tel/fax 004 0244 283279 tel 004 0722 724012
recunosc că, într-adevăr, culorile au efecte puternice asupra psihicului uman, iar prin BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ
intermediul psihicului, asupra dispoziţiei şi sănătăţii.
FILIALA VĂLENII DE MUNTE
Culori ce stimulează şi culori ce frânează CONT: RO14RNCB 0211 0118 5028 0001

Unele culori stimulează activitatea biologică a organismului, altele, dimpotrivă, Vă mulţumim că ne susţineţi!
o frânează. În acest context, un exemplu este anotimpul toamna, detestat de mulţi din
cauza ploilor frecvente şi a noroiului. Se susţine că acestea atrag proasta dispoziţie şi sănătate precară. Este cunoscută
expresia melancolia de toamnă, când omul îşi pierde interesul faţă de tot şi de toate, îi este somn în permanenţă, îi scade
Fundaţia Umanitară „Sănătate prin Gândire şiAlimentaţie” - in memoriam ing. Valeriu Popa a
apetitul sexual, iar funcţiile cerebrală şi locomotorie sunt mult încetinite.Aceste simptome se observă mai ales la femei. fost înfiinţată cu scopul unic de a oferi celor bolnavi de maladii grave (unele considerate
Conform unor statistici, femeile sunt de aproximativ patru ori mai afectate decât bărbaţii de indispoziţii şi chiar stări incurabile de medicina alopată), o şansă de vindecare folosind metode şi terapii naturale.
depresive. Motivele melancoliei de toamnă trebuie căutate în lipsa luminii plenare a soarelui şi a culorilor deschise. Cu ani în urmă, Valeriu Popa a devenit celebru prin vindecări „miraculoase” obţinute prin
Fiind privaţi de o mare parte dintre excitanţii cromatici cu care ne-am obişnuit în timpul verii, psihicul nostru, mai exact astfel de metode. Pacientul şi elevul său Petre Anca, el însuşi vindecat de un cancer pulmonar,
conştientul şi subconştientul nostru, luate împreună, transmit mai puţine impulsuri de comandă sistemului endocrin,
care, la rândul său, emite mai puţini hormoni stimulatori ai proceselor vitale din organism. Totodată, din cauza faptului continuă opera lui Valeriu Popa în cadrul Fundaţiei care-i poartă numele.
că sistemul imunitar funcţionează la jumătate din capacitatea sa, se reduce la jumătate rezistenţa organismului şi se Activitatea de bază constă în acordarea de consultaţii pentru diagnostic şi propunerea de
agravează bolile cronice. conduite terapeutice alternative pentru cei doritori de a urma această cale, bazată în principal pe
Putem oare da un colorit mai aprins toamnei triste? Pentru aceasta este nevoie să îndestulăm lumea noastră cu unele alimentaţie naturalistă, posturi şi clisme pentru dezintoxicarea organismului, fitoterapie,
culori mai deschise. Absenţa luminii solare poate fi într-o oarecare măsură completată cu lumină artificială. Încăperea
în care ne petrecem majoritatea timpului trebuie să fie bine
apiterapie, talasoterapie, aromoterapie,
iluminată. Dacă lumina naturală este vitregită în încăperea în care hidroterapie etc.
vă desfăşuraţi activitatea, completaţi-o cu lumină artificială de Fundaţia se întreţine exclusiv din donaţiile
incandescenţă, adică de culoare alb-galbenă, apropiată de lumina pacienţilor sau ale celor care au dragoste pentru om,
solară. Feriţi-vă să staţi în semiobscuritate sau în lumină rece, cum
este lumina neoanelor. Spectrul culorii în semiobscuritate şi a
dispune de personal minim (o asistentă), de o clădire
neoanelor este albastru, deci rece. în oraşul Vălenii de Munte, judeţul Prahova, unde
există cabinetul de consultaţii.
Activitatea terapeutului Petre Anca nu este
Bagheta magică a culorilor. remunerată.
Bagheta magică însă poate fi gama de culori percepută de-a Cei care au contribuit la înfiinţarea Fundaţiei şi-
lungul zilei cu ochiul liber. Pe primul loc se situează culoarea roşie. au propus ca scop vindecarea cel puţin a unui om
Marele vindecător al Antichităţii, Avicena, recomandă ca remediu prin metodele amintite. Numărul celor
împotriva melancoliei de toamnă purtarea unor haine de culoare vindecaţi/amelioraţi de boli „incurabile” este mult
roşie. În subconştientul nostru, culoarea roşie este asociată cu
energia şi puterea; ca urmare, îl binedispune pe om. Astfel, mai mare şi numără bolnavi de cancer, de scleroză în
culoarea roşie alungă tristeţea şi emoţiile negative, are efecte plăci, pancreatită, accidente vasculare, HIV sau alte
stimulatoare asupra organelor interne şi a muşchilor, în special boli fără speranţă. Aceştia sunt azi oameni fericiţi şi
asupra picioarelor. Desigur, în zilele noastre nu este la modă să sănătoşi ca urmare a tratamentelor recomandate în
mergi la serviciu îmbrăcat în roşu, dar atunci când vii seara acasă
este bine să-ţi pui ceva roşu pe tine, o cămaşă sau o rochie sau cel
cadrul Fundaţiei.
puţin să te legi cu un baticuţ roşu. De asemenea, este indicat ca masa de la bucătărie să fie aşternută cu o faţă de masă sau Fără a afirma că suntem infailibili, fără pretenţia
cu o muşama în carouri roşii. Este foarte util să faci rost de o ceaşcă de culoare roşie, iar gospodinele să-şi cumpere de a face minuni, ne bucurăm de zâmbetele celor care s-au vindecat cu ajutorul nostru şi încercăm
cratiţe, tigăi, ceainice etc. de această culoare. Pe masa de lucru, la birou sau în camera de lucru ar fi bine să existe ceva de să ducem mai departe visul lui Valeriu Popa: înfiinţarea unei clinici unde cei foarte grav
culoare roşie: o mapă, nişte flori, o pictură în armonie cu mediul înconjurător şi atunci veţi simţi cum imediat, vă revine
buna dispoziţie, calmul şi tonusul creşte.
bolnavi să poată fi internaţi şi trataţi sub coordonarea directă a terapeutului.
Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul 2017/2005, permite
Efectul de însănătoşire al culorii portocalii. oricărei persoane care are diverse venituri, pentru care plăteşte impozite, să solicite virarea unei
cote de 2% din acest impozit (aferent anului 2008), pentru sponsorizarea unor organizaţii
Efectul înviorător al culorii roşii este completat de efectul de însănătoşire a culorii portocalii, care este extrem de nonprofit care funcţionează conform legii şi care pot fi alese numai de persoana în cauză.
util în tratarea dereglărilor aparatului digestiv, a bolilor de inimă, precum şi a disfuncţiilor sistemului endocrin. Oranjul În felul acesta 2% din sumele deja încasate de administraţiile financiare în 2008 sub formă de
are efecte asupra rinichilor şi vezicii urinare. Purtarea hainelor de nuanţă oranj în casă te ajută să scapi de tristeţe şi de impozite pe salarii vor fi destinate ajutorării unor organizaţii nonprofit decise de Dumneavoastră.
spaime, previne căderile nervoase şi ajută la creşterea poftei de mâncare.
Acest lucru poate fi realizat prin completarea unei cereri tip (în 2 exemplare) pusă la dispoziţie
– gratuit - de Administraţia Financiară care, după completare, se depune (personal sau prin
Culoarea verde este benefică pentru vedere. scrisoare recomandată) până la data de 15 mai 2009 - 1 exemplar la această instituţie împreună cu
Culoarea verde este benefică pentru vedere, pentru sistemul nervos şi epidermă. Verdele este un minunat fişa fiscală, iar celălalt exemplar se păstrează de contribuabil.
vindecător, care ajută organismul să elimine toxinele şi să scape de constipaţie. Această culoare mai este considerată · Salariaţii care au realizat venituri doar din salarii în anul 2008, vor completa
culoarea recoltei, contribuind la buna circulaţie a limfei în organism, eliminarea sucului gastric şi a transpiraţiei. În „formularul 230”.
acelaşi timp, culoarea verde întăreşte sistemul nervos central, stimulează activitatea cerebrală, percepţia informaţiilor
şi o gândire coerentă şi precisă. Când în cameră există obiecte de culoare verde deschis, atunci în dispoziţia persoanelor · Persoanele care realizează venituri din activităţi comerciale, profesii libere – medici,
aflate în acest loc se simte o notă de veselie. Din toată gama de culori, cea mai armonioasă este verdele, care contribuie avocaţi, notari, experţi, auditori, etc – vor completa „formularul 200”.
la soluţionarea unor probleme destul de dificile. Totodată, acţiunea sa favorabilă măreşte funcţiile inimii şi plămânilor. Apelăm la dumneavoastră cu speranţa că, direcţionând cota de 2% din impozitul
De aceea, oamenii se simt confortabil când în încăpere există pete de culoare verde, chiar dacă ele nu sunt foarte mari dumneavoastră către această Fundaţie, antrenând în această acţiune şi colegii, cunoscuţii,
sau foarte deschise - acestea oricum au efect odihnitor asupra ochiului.
apropiaţii, împreună vom face ca activitatea acestei instituţii să poată continua, transformând un
vis în realitate şi o boală incurabilă într-una vindecabilă.
Efectul curativ al culorii albastre.
Extrem de puternic este efectul curativ al culorii albastre, care calmează stresul şi emoţiile, scade tensiunea Denumire entitate nonprofit:
arterială, micşorează durerile în cazul sciaticii şi a ulcerului la stomac. Dacă un bolnav de pneumonie priveşte îndelung Fundaţia Umanitară „Sănătate prin Gândire şi Alimentaţie” in memoriam ing. Valeriu
un obiect de culoare albastră, atunci acesta se vindecă mult mai repede. Multă lume care suferă de insomnie nu ştie că, Popa
dacă citeşte la o lampă cu abajur albastru, somnul nu va întârzia să apară. Efectul va fi acelaşi dacă în cameră în care
dormim punem pe perete un covor de culoare albastră sau bleu.
Cod de identificare fiscală: 12615190
Cont bancar (IBAN):
Un alt fel de cromoterapie RO 14 RNCB 0211 0118 5028 0001 BCR Vălenii de Munte - Prahova
Vă mulţumim!
Culoarea, această fermecătoare însuşire a tot ce ne înconjoară, poate aduce în sufletul nostru bucurie sau tristeţe,
căldură sau răceală, agitaţie sau linişte. Ea ne face să ne simţim mai aproape sau mai departe de noi înşine, iar de felul în PETRE ANCA
care ne pricepem să o utilizăm depinde, în mare măsură, echilibrul nostru, liniştea interioară proprie, bogăţia trăirilor P R E ŞE D I N T E
noastre afective, dar şi starea noastră fiziologică.
Lăsând la o parte culorile zugrăvite pe pereţii camerelor, acestea având şi ele o foarte mare importanţă şi culorile florilor
Fundaţia Umanitară „Sănătate prin Gândire şi Alimentaţie”,
şi cele din vestimentaţie îşi au rolul lor.Atât florile, cât şi hainele pe care le poartă oamenii, au culori care pot fi receptate in memoriam ing. Valeriu Popa
de noi sau de alţii ca un posibil mesaj purtător de semnificaţii inteligibile. Numai că, marea varietate de culori a naturii şi
a obiectelor de vestimentaţie este văzută, simţită şi apoi codificată şi decodificată într-un anumit fel, în funcţie de
experienţa, gustul estetic şi preferinţele fiecăruia. Astfel, roşul florilor poate declanşa efecte calorice, stimulând
comportamentul de luptă. Deşi este o culoare foarte caldă, roşul este un stimulator general: excită, irită, provoacă,
mobilizează, incită la acţiune. În acelaşi timp, culoarea roşie este şi un foarte bun stimulator intelectual, însufleţind, efect liniştitor, protector. Galbenul din vestimentaţie are efect asupra ficatului, stimulând funcţia hepatică. Este culoarea
activând şi facilitând asociaţiile de idei. Privind roşul aprins al florilor ne creşte presiunea sanguină şi ni se activează altruismului şi detaşării de lucruri materiale. Fiind situat la mijlocul spectrului, verdele este culoarea echilibrului, a
respiraţia, având senzaţia de căldură. Florile albastre oferă linişte interioară şi generează o plăcută ambianţă afectivă şi armoniei, hainele de culoare verde având un efect minunat asupra echilibrului nostru interior. Desigur că toate aceste
meditativă. Îndeamnă la calm şi reverie. În schimb, în exces, conduc la depresie, dând senzaţia de nostalgie. Verdele sugestii nu pot fi epuizate aici.
plantelor este relaxant şi dătător de speranţă, dând senzaţia de prospeţime şi sentimentul nutriţiei asigurate. Totodată, Reţineţi că! Atât florile pe care le oferiţi sau primiţi, cât şi hainele îmbrăcate zilnic, vă pot ajuta să treceţi peste neplăcerile
facilitează deconectarea nervoasă. În plan fiziologic, scade presiunea sanguină şi dilată vasele capilare. Florile galbene create de diverse probleme de sănătate.
dau senzaţia de căldură, intimitate, satisfacţie, admiraţie şi înviorare. Pot fi un bun calmant al psihonevrozelor, sporind
atenţia şi predispunând la comunicativitate. Mariana Ştirbu
Culorile hainelor pot avea efect asupra stării de sănătate. Hainele albe au o notă de prospeţime, pace şi echilibru. Cele de Terapeut în terapii complementare
culoare roşie sunt benefice pentru persoanele cu tensiunea scăzută, lipsite de energie. Veşmintele de culoare albastră au
 Anul 2, NR.7, APRILIE 2009
Moto: „Fără a cunoaşte puterea cuvintelor e imposibil să cunoşti oamenii” (Confucius)

In acest număr vă prezentăm un nou personaj care, în scrierile sale a fost în mod clar, un simpatizant al alimentaţiei vegetariene. Este
vorba de François Marie Arouet sau, conform pseudonimului sub care este cunoscut, Voltaire (21.11.1694 – 30.05.1778).

Voltaire avea idei diferite de ale tatălui

său, care considera că pana şi peniţa de scris
nu pot asigura un trai decent
Secolul 18 a reprezentat o epocă în care cultura
franceză a dominat Europa şi Voltaire a dominat
cultura franceză.
Născut la Paris, ca fiu al unui notar ce administra
averea unor nobili celebri ai epocii, Voltaire a
refuzat să urmeze o carieră identică cu a tatălui său. Ar fi fost foarte
comod: prelua clienţii tatălui şi succesul financiar era asigurat.
Dorinţa tatălui, ca François să studieze ştiinţele juridice, se baza
pe credinţa primului, conform căreia nu se poate trăi din pana de scris:
la acel moment publicarea cărţilor aducea venituri numai editorilor,
neexistând plata ˝dreptului de autor˝ pentru cel care era responsabil de
conţinut, scriitorul.
François Marie Arouet iubea scrisul, libertatea şi noile idei ale
epocii, aşa că a abandonat dreptul pentru a deveni scriitor. Era
cunoscut pentru scrierile sale filosofice, pentru marea ironie cu care
aborda orice discuţie şi orice subiect. In Franţa Secolului 18, el a
pledat pentru reforme politice şi sociale. Scrierile lui au criticat mereu
monarhia şi religia şi pentru asta, cea mai mare parte a vieţii a trăit sub
iminenţa unei posibile întemniţări. Asta îl făcea să aibă permanent un
minimum de bagaje pregătite, pentru a putea fugi în orice clipă, în
cazul în care poliţia l-ar fi căutat.
11 luni „chiriaş” la Bastilia
In 1717, la 23 de ani Voltaire a fost arestat şi închis la cea mai
temută închisoare din Paris: Bastilia, pentru ofense aduse regentului
Philippe de Orleans.
In loc să-l înspăimânte şi să-l reducă la tăcere, perioada de detenţie
a reuşit doar să-i întărească decizia de a-şi face cunoscute ideile, cu tot
sarcasmul şi inteligenţa de care dispunea. A scris în închisoare prima
sa piesă de teatru: Oedip.
La 32 de ani, în 1726 a fost din nou închis la Bastilia, pentru
ofensarea unui tânăr nobil francez. A evitat o nouă, lungă detenţie prin
exilarea înAnglia, unde a stat 3 ani.
Pentru unii exilul este o pedeapsă pentru alţii o revelaţie
Anglia, eterna rivală a Franţei, i-a permis lui Voltaire să se
împrietenească rapid cu mulţi scriitori şi savanţi influenţi, iar mintea
lui agilă şi judicioasă şi-a găsit imediat afinităţi cu ideile lui Newton
(alt vegetarian).
A tradus în franceză ideile lui Isaac Newton, fascinat fiind de
teoria acestuia că, nimic nu este întâmplător în natură şi că totul este
guvernat de legi precise, care transformă natura într-o ˝uriaşă maşină˝.
Sistemul politic englez, oferea mai multă libertate decât cel
francez şi a avut o uriaşă influenţă asupra lui Voltaire, determinându-l
să scrie Lettres philosophiques, carte în care elogia idealurile politicii
engleze, liberale.
In 1929 când a revenit în Franţa, cărţile şi piesele lui de teatru i-au
adus celebritate, iar el a devenit rapid cea mai proeminentă
personalitate literară a vremii.
După 20 de ani de ˝acalmie˝, părăseşte din nou Franţa
Voltaire nu a fost întotdeauna iubit – ochii săi negri şi pătrunzători
şi limba ascuţită combinate cu stilul ironic, i-au adus mulţi inamici în
cercurile sociale artistice şi guvernamentale.
Voltaire la 70 de ani, Gravură publicată pe prima pagină a
Dicţionarului filosofic al lui Voltaire "A filosofica Dictionary". London: W.
Dugdale 1843.(Sursa: Biblioteca Universităţii Biola California)
In Secolul 18 nu era de loc simplu să fii scriitor şi să pledezi pentru
reformele sociale: exista o cenzură severă. Voltaire scria de multe ori
sub protecţia anonimatului şi tipărea marea majoritate a lucrărilor la
Amsterdam, Londra, Haga sau Geneva. Acestea intrau apoi clandestin
în Franţa: un text de Voltaire interzis era foarte căutat de francezi.
Piesele lui (care conţineau exemple de injustiţie similare cu ceea
ce se întâmpla în Franţa) erau frecvent situate în trecut sau plasate în
ţări străine sau imaginare.
O altă tehnică era de a publica o lucrare fără a concluziona ideile
principale la final. Lăsa astfel cititorului posibilitatea de a formula
propria judecată.
El utiliza logica şi umorul pentru a demonstra că opinia opusă
părerii lui era ridicolă: excela în această tehnică în care s-a dovedit un
adevărat maestru.
A denunţat războiul, intoleranţa religioasă şi injustiţia politică şi
spunea adesea:˝Minunat în război este faptul că fiecare şef de ucigaşi
îşi binecuvântează steagurile şi îl invocă solemn pe Dumnezeu,
înainte de a-şi nimici duşmanul.˝
Era epoca creştină timpurie în care existau păreri pro şi contra cu
privire la consumul cărnii şi perioadele de post nu existau. Ele au fost
instituite treptat pentru a alterna perioadele în care se consuma orice
fel de aliment cu perioadele de abstinenţă, de umilinţă, de cumpătare şi
rugăciune, pentru purificarea organismului şi spiritului.
Comportament agresiv sau calm şi tolerant ?
Voltaire extinde (în dicţionar) analiza asupra Brahmanilor, casta
preoţilor care deţineau “puterea sacră”: ei au fost primii (anterior
creştinilor) care au impus legea de a nu mânca nici un animal. Ei
credeau că sufletul fiecărui om trece (după moarte) din corpul uman în
corpul unui animal: ei refuzau de aceea să mănânce carne pentru a nu
risca să-şi mănânce proprii părinţi.
Un alt motiv al acestor preoţi era şi teama de consecinţele
masacrării animalelor care ar fi impus oamenilor un comportament
agresiv: „Cei ce omoară animalele pentru a le mânca mai apoi
carnea, ar putea să omoare semenii lui, fără a sta pe gânduri”
(Pitagora)
Absenţa cărnii din alimentaţie conservă sănătatea
sufletului şi corpului
In numărul 5 al revistei, Mariana Ştirbu, terapeut în terapii
complementare, vorbeşte despre consecinţele alimentaţiei cu carne
(demonstrate ştiinţific): suprasaturarea cu uraţi, imobilizarea
articulaţiilor, apariţia calculilor în rinichi şi alte ˝nenorociri˝.
Voltaire spune că înţelepţii antici cunoşteau aceste consecinţe
nefaste ca rezultat al observaţiilor lor riguroase şi îndelungate.
În acelaşi Dicţionar filosofic el citează pe cel mai reprezentativ
dintre ei: Pitagora, (c. 580 î.Hr. - c.500 î.Hr.). Celebrul filozof şi
matematician grec, a îmbrăţişat de la brahmani doctrina lor despre
viaţă: „Avem grâu, avem mere sub greutatea cărora se îndoaie
crengile pomilor şi struguri care se întind în vie. Pământul ne face
daruri din bogăţiile sale, propunându-ne mâncarea lui curată şi ne
invită la un ospăţ, care nu este înnegrit de scurgere de sânge; numai
animalele îşi potolesc foamea cu carne, şi chiar nici asta nu o fac
toate, căci doar caii, vacile şi oile cu iarbă se hrănesc”.Discipolii lui
i-au urmat îndeaproape îndemnul şi au respectat regulile sale de viaţă
sănătoasă.

Alimentaţia cu carne şi diferitele concepte religioase

Voltaire la 41 ani, Voltaire la 55 ani,
pictat de Maurice Quentin de la Tour. autor necunoscut.
La 56 de ani pleacă în Prusia, la Potsdam, la curtea lui Frederic al
II-lea, cu funcţia oficială de şambelan, dar cu sarcina de a corecta
versurile franţuzeşti ale regelui.
Trei ani a durat ˝prietenia˝ cu regele ˝poet˝. Voltaire a înţeles
repede că regii sunt peste tot aceiaşi şi nu poate fi loc de prietenie,
acolo unde regele are puteri totale şi ˝divine˝. Experienţa din Prusia l-a
făcut să afirme: ˝Credeam că cea mai înaltă fericire se găseşte pe
treptele de sus. Ce greşeală!˝
Cea mai fecundă perioadă a vieţii şi operei
In 1760, la 66 de ani s-a stabilit la Ferney, la graniţa dintre Franţa şi
Elveţia, în munţii Jura.
Era acum în sfârşit în măsură să facă bine în jur, să aibă o activitate
socială, în folosul celor persecutaţi. Era bătrân, nu mai avea înfăţişarea
triumfătoare a tânărului elegant pe care îl admirăm în tablouri.
Deşi era slab fizic, avea o mare vioiciune de spirit, o capacitate de
entuziasm sau de indignare şi o promptitudine în acţiune, care i-a
uimit pe contemporani.
Din punctul de vedere al interesului nostru pentru viaţa lui Voltaire este
oportun de analizat un fragment din Dicţionarul filosofic (culegere de
articole aşezate în ordine alfabetică, un rezumat al ideilor lui Voltaire,
publicate într-o primă ediţie în 1763 la Londra).
La litera V a dicţionarului, Voltaire analizează cuvântul VIANDE
(carne), carnea interzisă şi periculoasă. Cuvântul francez viande Voltaire cu o carte
(carne) îşi are originea în latinescul victus. La origine, victus definea
generic ceea ce hrăneşte şi susţine viaţa, ceea ce se mănâncă,
alimentaţia care susţine viaţa. Bizar însă, că în franceză, utilizarea
cuvântului în dinamica limbii vorbite, a exclus în timp asocierea lui Acestea sunt, într-o mică sinteză, opiniile lui Voltaire legate de
victus cu alimentele hrănitoare legumele, fructele, lactatele, peştele alimentaţia cu carne, pe care o considera nocivă: ˝Bărbaţii care se
etc., cuvântul fiind folosit numai pentru a defini carnea. hrănesc cu carne şi beau băuturi tari au sângele otrăvit, ceea ce ii
conduce la nebunie în diferite moduri˝. El califica ˝înfiorător şi
Creştinismul timpuriu şi alimentaţia cu carne dezgustător consumul frecvent al cărnii cadavrelor ˝ (n.r.: cadavre -
animale sacrificate pentru consum).
Partizan al ideilor lui Newton, el recunoştea şi respecta forţa
Primii creştini aveau reţineri de a mânca ceea ce îi ofereau lui
Dumnezeu, indiferent de natura darurilor. Voltaire prezintă în naturii, legile care o guvernează şi cărora trebuie să ne subordonăm.
Avea propria filosofie legată de medicină: „Arta medicinii constă în a
dicţionar câteva păreri destul de variate:
Sfântul Apostol Pavel (10 Î.C.- 67 d.c.) spunea în Epistola către amuza pacientul în timp ce natura vindecă boala”.
Corinteni: ˝Dar nu mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui
Dumnezeu; că nici de vom mânca, nu ne prisoseşte, nici de nu vom Voltaire a murit la 84 de ani, în plină glorie şi în deplină
mânca, nu ne lipseşte˝. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al
relaţiei cuiva cu Dumnezeu, actul de a mânca o anume mâncare sau recunoaştere a talentului şi a muncii sale.
de a nu mânca o anume mâncare nu are nici o însemnătate, dacă
considerăm fapta în sine. Ea este neutră din punct de vedere moral; Carmencita Tăbăcaru, aprilie 2009
Dumnezeu nu este nici mulţumit, nici nemulţumit.
Cu toată această libertate de opinie (faţă de alimente) Sf. Pavel îl
dezaprobă pe Sfântul Apostol Petru (cu care a avut iniţial unele
controverse ideologice) şi, căruia îi reproşează că a mâncat carne
împreună cu păgânii. Bibliografie:
Explicaţia o găseşte Voltaire în Faptele Sfinţilor Apostoli, unde Voltaire – Dicţionar filosofic;
se spune că Sfântul Petru a văzut într-o zi coborând din cer o pânză N.N. Condeescu – Studiu despre Voltaire;
uriaşă pe care erau animale, păsări şi peşti. O voce i-a spus că le poate
ucide şi mânca. Ray Spangenburg, Diane K. Moser – Istoria Ştiinţei
Anul 2, NR.7, APRILIE 2009
PRIMĂVARA SUFLETULUI ŞI TRUPULUI NOSTRU!
...RENĂSCÂND ÎN PRIMĂVARĂ!
Primăvara este anotimpul retrezirii energetice şi al bucuriei, al
dragostei libere, ce aduce profunde schimbări începând cu vegetaţia,
terminând cu organismul şi psihicul uman.
Natura revine la viaţă, dar sufletul nostru cât de viu este oare?
Renaşterea, care ne face cu adevărat sufletul viu are loc, de fapt, în adâncul inimii noastre. Indiferent
câte primăveri vor veni, dacă inima noastră este goală şi sufletul obosit, nu vom simţi adierea misterioasă
şi tăcută a renaşterii, a iubirii. Indiferent câte primăveri numărăm, noi avem vârsta bunătăţii noastre, a
dăruirii şi a iubirii pe care o trăim... Iată de ce, efervescenţa primăverii strălucitoare şi proaspete, ne
poate trezi din nou în suflet aspiraţia către supremul zbor, către eterna iubire, dorul de lumină. Să ne
lăsăm inima cuprinsă de magia pomilor înfloriţi, să ne abandonăm pământului, să ascultăm liniştea
izvoarelor şi să ne amintim că toate aceste minuni sunt posibile pentru că, în eternitate, iubirea le-a dat
viaţă.
Ce-ar fi să ne oprim puţin din iureşul unei vieţi inutile, să ne privim pentru prima oară cu adevărat în
oglindă şi să ne îndrăgostim de propriile suflete înflorite?
Să îl privim cu adevărat pe cel, pe lângă care am trecut de atâtea ori indiferenţi până acum şi să ne
bucurăm împreună cu el...
Cum ar fi oare lumina dacă fiecare zi ar fi o renaştere a fiecărui suflet?
Bioritmul naturii şi bioritmul uman!
Nu putem înţelege transformările uimitoare ce au loc în fiinţa noastră, fără a lua în calcul legătura
dintre noi şi natură: schimbările temperaturii, prezenţa sau absenţa luminii soarelui, ploaia, temperatura
de afară, sunt doar câţiva dintre factorii şi procesele ce ne influenţează permanent.
Fiinţa noastră răspunde împreună cu întreaga natură la mişcările planetelor, ale Soarelui, ale Lunii,
la toate modificările climatice ale Universului. Tot ceea ce poate face fiinţa umană este să se adapteze, să
se armonizeze cu această armonie universală de care are atâta nevoie pentru a trăi sănătos în trup şi spirit.
Este anotimpul curelor de dezintoxicare!!!
În perioadele de iarnă, organismul digeră cu mai mare uşurinţă alimentele grele. Cele mai multe
brânzeturi, seminţe de leguminoase uscate, se consumă în acest anotimp de hibernare. Totuşi, se produc
şi efectele secundare: ficatul devine mai încărcat, sângele mai acid, colonul şi tubul digestiv reţin şi o
anumită cantitate de toxine, sistemul imunitar slăbeşte. Organismul devine astfel un depozit de
substanţe nedorite şi începe să resimtă lipsa enzimelor vii, precum şi a vitaminelor şi mineralelor pe care
nu le-a putut prelua din hrana de peste iarnă. Cu cât ajutăm
organismul să scape de acest balast, cu atât ne vom regăsi mai repede
tonusul, fără a mai trece prin perioade neplăcute de astenii ale
primăverii. Cura de primăvară realizată, care poate dura de la una-
două zile, până la câteva săptămâni (stabilite de terapeut), este o cale
eficientă în purificarea şi refacerea organismului. Organismul îşi
leapădă în perioada martie –mai toată încărcătura greoaie acumulate
în lunile de iarnă, pentru a putea respira liber, pentru a absorbi fără
piedici substanţele noi şi regenerante pe care primăvara le aduce.
Ce alimente-medicament ne oferă primăvara?
Curele menite să cureţe organismul de toxine şi să redea tonusul
se bazează aproape în totalitate pe fructe şi legume proaspete, sucuri
din plante, salate de crudităţi, şi chiar plante medicinale, mai puţin
cunoscute uzului alimentar, dar la fel de eficiente, cu puternice
efecte purificatoare.
Deci, ce putem introduce în alimentaţie?
Păpădia
Salatele din frunze proaspete (tinere) de păpădie sunt printre cele mai puternice depurative ale
primăverii. Afecţiunile hepatice, anemia, guta, pletora pot fi mult diminuate prin folosirea acestui tonic
amar. Preparate cu zeamă de lămâie, ulei presat la rece şi câteva condimente, salata de frunze tinere de
păpădie acţionează ca normalizant al perisalticii intestinale, combate o serie de boli de piele, purificând
sângele, de la dermatoze la eczeme şi ciuperci. Cu efect la fel de puternic vom folosi şi tijele (tinere) de
păpădie. Este o plantă des utilizată în curele de primăvară.
Leurda
Frunzele de leurdă sunt recunoscute prin pădurile de foioase, mai ales în zone umede, pe malurile
izvoarelor. Se recunosc uşor după mirosul de usturoi pe care îl degajă, planta are o notă aparte în
arsenalul terapeutic al primăverii. Efectul puternic, în special prin eliminarea acidului uric este
completat de un efect puternic antitoxic. Se foloseşte şi în cazul mastitelor şi bolilor de sâni, mai ales
când sunt asociate cu cistite sau alte infecţii în corp, are efect puternic fluidizant sanguin.
O vom folosi ca adaos la salatele de crudităţi, în supe, piureuri sau ca atare.
Traista ciobanului
Deşi cunoscută mai ales ca plantă medicinală, trasta ciobanului poate fi utilizată ca un aliment
delicios, sub formă de salată proaspătă din frunzele crude proaspăt apărute. Pentru reglarea tensiunii şi
eliminarea dezechilibrelor hormonale la femei, se pot adăuga frunze proaspete de ţelină, salată verde,
zeamă de lămâie, ulei vegetal presat la rece.
Viţa de vie
Frunzele proaspete, precum şi cârceii abia apăruţi conferă un gust proaspăt, uşor acrişor, salatelor de
crudităţi.
Frunzele de viţă combat eficient celulita şi obezitatea. În urma unei cure cu frunze de viţă-de-vie, se
va putea remarca îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi combaterea varicelor, reglarea menstruaţiei în
cazul femeilor (mai ales în situaţia tendinţei către hemoragii abundente).
Spanacul
Este una dintre plantele cele mai nutritive, fiind din acest motiv recomandat copiilor – cărora le
favorizează creşterea, bătrânilor şi convalescenţilor şi tuturor celor ce vor să se hrănească sănătos. Un
foarte bun antianemic datorită conţinutului ridicat de fier, recomandat în avitaminoze, el este un
purificator al sângelui şi un remediu contra bolilor de piele cronice.
Îl vom folosi în salatele de crudităţi, simplu sau cu alte legume sau verdeţuri.
Urzica
Una din plantele folosite din cele mai vechi timpuri pentru rolul său terapeutic şi alimentar, combină
efectele depurative cu un efect de revitalizare şi regenerare a organismului. Frunzele proaspete ale
urzicilor abia apărute sunt considerate datorită secretinei pe care o conţin, printre cele mai puternice
stimulente ale secreţiilor digestive. Urzica conţine un adevărat arsenal benefic: săruri minerale (fier,
sulf, siliciu, mangan), vitamine (B.E,C,K) şi o sursă foarte bogată în clorofilă. Toate acestea o
recomandă în anemie, slăbiciune accentuată, reumatism şi boli ale articulaţiilor, psoriazis.
Nivelul glicemiei este redus în mod eficient în cazul persoanelor care suferă de diabet, dar care ţin
cure cu frunze de urzică şi păpădie. Pentru a prepara salata doar din frunze de urzică, se spală cu atenţie,
în multe ape frunzele crude şi se amestecă cu apă şi foarte puţină sare. Se poate acri cu puţină zeamă de
lămâie.
Măcriş
Este o plantă binecunoscută pentru puternicul gust acru al frunzelor. Adăugate ca şi condiment la
salate şi supă, frunzele crude de măcriş stimulează digestia şi ajută la refacerea puterilor în cazul
persoanelor bolnave, mai ales după stări febrile. Datorită conţinutului de oxalat de potasiu şi acid oxalic,
nu este recomandată persoanelor care suferă de reumatism, gută sau artrită. Nu se prepară în vase
metalice şi nu se combină cu apă minerală, datorită incompatibilităţilor.
Loboda
Binecunoscutele frunze de lobodă, folosite adesea pentru ciorbe în perioada primăverii pot constitui
un ingredient al salatelor depurative din cura de primăvară. Datorită sapovinelor, are efecte puternice ale
afecţiunilor respiratorii inflamatorii, în tulburări digestive şi boli de piele. Folosirea zilnică pentru cel
puţin o săptămână poate să uşureze mult tulburările hepatice şi biliare mai ales în cazurile de diskinezie.
Conţine o doză considerabilă de vitamina C, ceea ce îi oferă efect antioxidant, antitumoral.
Bănuţii
Nu trebuie să ne surprindă că binecunoscuţii bănuţei, pot fi utilizaţi şi în scop culinar.
Florile culese proaspăt pot completa foarte bine gustul şi chiar aspectul salatelor proaspete. Sunt
recomandaţi mai ales în cazul afecţiunilor respiratorii şi vasculare.
Această plantă delicată întăreşte aparatul circulator, combate fenomenele neplăcute rezultate în
urma unor comoţii cerebrale şi înlătură pietrele de la vezica
urinară. Se vor consuma în doze moderate, ca adaos la salata
verde sau la salatele de păpădie.
...ŞI...PRIMĂVARA SUFLETULUI...
Alimentaţia bogată, oferită de primăvară, ar fi doar o
aşteptare pasivă a sufletelor noastre. Aşa cum natura întreagă
este acum într-o activitate febrilă, să urmărim să ne regăsim
cât mai curând bucuria de a trăi şi entuziazmul în cel mai
simplu mod: să stăm cât mai des în natură, respirând profund,
admirând frumuseţea primelor flori şi a primelor frunze ce
apar şi de ce nu apelând la „metoda zburdatului”. Această
metodă folosită de psihologii americani, presupune ca
indiferent de „greutatea” stării noastre interioare să începem
să ne manifestăm precum copiii atunci când suntem fericiţi:
să sărim într-un picior, să alergăm după fluturi, să zburdăm în
jurul fiinţei iubite, să fim exuberanţi şi să manifestăm aceasta
prin mişcare. Chiar dacă la început nu simţim nicio dorinţă de
a face aceasta, treptat, în noi va trezi bucuria copilăriei, acel
suflu viu al tinereţii ce aduce zâmbetul pe buze şi bucurie în
suflet.
Cum ar fi oare lumea dacă fiecare zi ar fi o renaştere a fiecărui suflet?
Cât de frumoasă ar fi lumea dacă fiecare om ar renunţa să îşi demonstreze micul „adevăr” şi s-ar
cuceri pe sine însuşi, s-ar înălţa până la culmile însorite ale sufletului său!
Dacă fiecare om ar avea curajul să se abandoneze în braţele fericirii, care bat la porţile inimii sale şi
s-ar dărui zborului..., ar fi eternă PRIMĂVARĂ!
Mariana Ştirbu ,
Terapeut în terapii complementare
XxX
Orizontal:
1. Saci s-aci.
Vertical:
1 2 3 4 5 6 7 8 9 X - Tot aici. 1. Acoperit cu hârtii.
2. Confuzie în vederi. 2. Filă de poveste.
1 - Mişcătoare cărări (sing.).
3. Lăute transilvane (reg.)
2 - Este ... în vremi trecute. 3. Cu haz de necaz (fem.).
4. Portiţă în casă. 4. Ruda savantă a oţetului.
3 5. A plăti cu încredere.
- Bătut cu măsură.
- Zăgaz de ape şi peşti.
4 5. Macină în vânt.
6. Fire predispuse încâlcelii.
- Se scrie!
5 - Maluri de ape! 7. Găzduieşte un proces energic.
8. Nu prea cred...
6 6. Referitor la faţa urbei.
- Tur.
7. Cercurile obosite.
7 8. Pasageră. 9. Sigură.
9. Abis! - Între două cardinale.
8 X. Vertij.
- Între două direcţii.
9 X. Negrul de pe hârtie.
X - Fastul declarat.
 MEDICINA ALOPATĂ versus ....
VIAŢA CARE NAŞTE VIAŢĂ. NAŞTEREA ŞI... PRIMUL AN?
Să fie viaţa doar ceea ce vedem cu ochii noştri? Doar ceea ce am învăţat, ni s-a predat şi transmis de la generaţiile anterioare, sau este
mult mai mult? Între naştere şi moarte este un destin în acţiune. Şi după moarte... din nou viaţă şi-un nou destin! O medicină nevăzută
susţine viaţa şi eu medicul alopat mă plec cu uimire, respect şi recunoştinţă în faţa ei şi-a măreţiei celor care o practică. În acest număr, în
interiorul paginilor 6, 7 şi 10, încerc să vă introduc dragi cititori, în MEDICINA SPIRITULUI, sau MEDICINA ENERGETICĂ aşa cum mi-a fost
dat s-o înţeleg văzând naşterea şi viaţa, prin prisma celui ce niciodată nu moare: Spiritul. În paginile 6-7 veţi citi, ca de obicei,
recomandări naturiste versus recomandări alopate. Am strecurat însă, câteva trimiteri în pagina 10, unde găsi?i interpretări date de
medicina energetică referitoare la naştere şi spirit.
Este bine să nu lăsăm la voia
întâmplării venirea pe lume a unui
copil, ci să o programăm, să o
dorim şi mai ales să ne pregătim
pentru ea, ca pentru un mare
eveniment. Aceasta presupune o
bună colaborare în cuplu şi în
relaţia mamă-medic. Prin
serviciul de planning familial
orice femeie este educată de
medicina alopată să poată deţine controlul sarcinilor sale,
instruindu-se şi uzând de mijloacele de prevenţie dacă nu
este pregătită să devină mamă. Prin prisma medicinei
naturiste, este suficient să gândeşti că nu doreşti sarcina,
ca aceasta să nu aibă loc, ştiut fiind că acţiunea urmează
întotdeauna gândului. Am considerat necesară această
paranteză fiindcă este dovedit faptul că, cele mai multe
boli care apar la mamă în perioada sarcinii - cu
complicaţii grave, care pun mama şi fătul în pericol - sunt
consecinţa faptului că mama nu-şi doreşte sarcina.
Responsabilitatea aducerii pe lume a unui copil
sănătos implică deopotrivă ambii părinţi. Obiceiurile
nesănătoase: fumatul, consumul de alcool, cafea sunt
primele la care trebuie renunţat. Alimentaţia să fie cât
mai curat posibilă: fără E-uri, conserve, carne (în special
cea tratată cu hormoni şi comercializată pe scară largă),
sare, zahăr, afumături etc. Alimentaţia trebuie să includă
însă, obligatoriu, din abundenţă fructe şi legume
proaspete, cereale naturale, bogate în fibre şi minerale.
Recomand pentru diversificarea alimentaţiei, respectând
şi asocierea benefică a alimentelor, cartea domnului
Petre Anca “Nu există boală incurabilă”. Adoptarea unei
atitudine de calm, cu respectarea programului de muncă
şi somn, armonie şi iubire în cuplu precum şi partajarea
echitabilă a sarcinilor familiale, vor feri mama de stresul
fizic şi psihologic al sarcinii şi al naşterii, scăzând riscul
depresiei post natale.
Medicina naturalistă recunoaşte existenţa medicinei
energetice, care explică cum copilul iniţial este un spirit-
fiu, venit la întrupare de la Dumnezeu, îşi construieşte
corpul fizic în pântecele matern, construind mai întâi
macheta lui energetică protectoare: corpul vital. În
pagina 10, citiţi acum, pasajul intitulat: “Copilul este
opera a trei entităţi: tata, mama şi spiritul-fiu „
Monitorizarea sarcinii de c ătre
medicina alopată implică doar depistarea
precoce a sarcinii şi urmărirea ei periodic,
lunar, până la naştere.
Medicul ginecolog este în măsură urmărind clinic şi
ecografic sarcina de la celula ou, la embrion şi făt, să
evalueze parametrii biofizici ai fătului. Măsurând
distanţa cap-şezut, diametrul biparietal al craniului,
femurul, medicul estimează vârsta sarcinii şi momentul
prezumtiv al naşterii. Starea generală a fătului, cantitatea
de lichid amniotic, respiraţiile fetale, mişcările, tonusul
muscular, frecvenţa cordului şi malformaţiile sunt
vizualizate tot ecografic. Placenta jos implantată,
placenta praevia este un risc de avort spontan care
impune ca mama să nu facă nici cel mai mic efort
beneficiind de concediu medical pe toată durata sarcinii.
Mai există şi alte tipologii placentare prin care ecografic
ginecologul poate hotărî o naştere naturală sau prin
cezariană.
Monitorizarea sarcinii implică vizite lunare la
medicul de familie şi ginecolog cu verificarea. greutăţii,
a înălţimii fundului uterin, a rezultatului examenelor de
urină, hemogramă, anticorpi anti-Rh, ale bătăilor
cordului fetal şi a tensiunii arteriale. Valoarea crescută a
tensiunii poate ameninţa viaţa mamei şi fătului.
Testul TORCH, permite depistarea la mama a unor
boli extrem de periculoase, ca: toxoplasmoza, sifilisul,
rubeola, cytomegalovirus, herpes, hepatita, care se pot
transmite fătului, producând deces sau mai grav,
malformaţii. Se fac şi teste de depistare HIV şi sifilis. Am
observat înmulţirea infecţiilor cu cytomegalovirus, în
ultimii ani.
Simptomele specifice din timpul
sarcinii pot fi remediate naturist, deci
firesc. Graviditatea nu este o boală ci un
proces fiziologic.
Primele simptome de sarcină sunt: absenţa ciclului
menstrual, greaţă, vărsături, urinări frecvente, întărirea
sânilor, areole mamare închise la culoare. Medicina
alopată recomandă Metoclopramid şi Emetiral pentru
combaterea vărsăturilor. Personal susţin principiile
medicinii naturaliste, deoarece încurajează consumul de
citrice şi ceaiuri amare, considerate remedii fireşti. Dacă
apar migrene, palpitaţii, bufeuri (senzaţia de căldură),
datorită creşterii circulaţiei periferice, se apelează tot la
remedii naturiste: aportul crescut de lichide şi duşurile
dese sunt benefice. Durerile abdominale, respiraţia grea,
- ca urmare a dezvoltării sarcinii -, constipaţia - ca
urmare a încetinirii tranzitul ui digestiv, prin
compresiunea exercitată de sarcină -, pot fi reduse prin
soluţii naturale, precum ar fi: consum de lichide (apă,
sucuri de fructe şi legume proaspete, ceaiuri), plimbări,
alimentaţie bogată în fibre vegetale . Laxativele sunt
contraindicate. Constipaţia predispune la infecţii urinare,
ca urmare a înmulţirii florei bacteriene în colon. Tratarea
constipaţiei prin metodele naturiste descrise mai sus
reduce şi riscul infecţiilor urinare.
Dacă apar răceli, infecţii urinare, nu recomand
automedicaţia, adică medicaţia aplicată din ignoranţă, la
iniţiativa gravidei. Există riscul malformaţiilor fetale,
majoritatea antibioticelor dau risc malformativ, la făt.
Numai medicul alopat poate hotărî asupra unui
medicament anume.
Personal recomand remedii exclusiv naturaliste, mai
ales în această perioadă, fiindcă graviditatea nu este o
boală ci un proces fiziologic. Este perfect logic ca şi
remediile să fie în concordanţă cu fiziologicul şi nu cu
patologicul.
Esofagita de reflux, “arsurile, aciditatea” apar prin
exces de suc gastric, ca urmare a fumatului, consumului
de cafea, a dulciurilor, a produselor de patiserie, a
alimentaţiei în exces şi la ore târzii. Mesele scurte şi dese
vor înlocui acest neajuns. Medicina alopată recomandă
antiacidele (medicamente care neutralizează aciditatea
gastrică). Eu nu le recomand. Este suficientă respectarea
unui orar al meselor şi respectarea unei compatibilităţi
alimentare, iar problema este rezolvată direct, prin
înlăturarea cauzei, nu a efectelor.
Anul 2, NR.7, APRILIE 2009
Compresia sarcinii pe vasele membrelor inferioare
predispune la edeme, varice şi hemoroizi. O alimentaţie
fără sare, ciorapii elastici şi normalizarea tranzitului
intestinal sunt soluţia. Masajul spatelui şi somnul într-un
pat tare sunt de folos împotriva durerilor de spate. Petele
gravidice, roşeaţa şi mâncărimea pielii abdomenului şi
membrelor dispar natural după naştere.
A mânca înţelept şi încă pentru două
persoane, înseamnă să ştii să-ţi selectezi
cu atenţie alimentele, evitându-le pe cele
sărace în substanţe nutritive, dar bogate
în substanţe nocive.
Exemplu: sarea şi zahărul. Alimentele rafinate: făina
albă şi zahărul se vor înlocui cu cele neprelucrate: făina
integrală şi zahărul brun. Cerealele integrale: grâu, orz,
ovăz, secară, hrişcă, mei, orez brun sunt bogate în
vitamine, minerale şi fibre, reglând şi tranzitul intestinal.
Recomand legume şi fructe proaspete la discreţie, sub
formă de salate, sucuri, consumate imediat după
preparare. Pe cât posibil, cât mai multă hrană vie, crudă,
adică proaspătă şi cât mai puţină hrană tratată termic. La
salate să se adauge multe condimente carminative:
cimbru, scorţişoară, cuişoare anason, ghimbir, chimion,
care stimulează sucurile digestive uşurând digestia.
Mierea de albine este diuretică, laxativă şi este un
excelent îndulcitor putându-se consuma la terciurile de
cereale, la îndulcirea cafelei de cicoare, orz sau ghindă,
singurele „cafele” recomandate. Cafeaua clasică
dăunează atât gravidei cât şi fătului, atât prin pierderile
de calciu pe care le produce mamei, cât şi prin
suprasolicitarea inimii şi a sistemului nervos a ambilor –
mamă şi făt. Alimentele conservate, îngheţate sau
preparate comercial sunt foarte sărace nutritiv, pline de
conservanţi. Unele sunt supuse chiar radiaţiilor pentru a
le mării durata de viaţă, pe raft.
Pentru a păstra cât mai multe substanţe nutritive este
bine ca alimentele să fie gătite rapid, fierte sau în aburi.
Uleiul se adaugă la sfârşit în mâncare şi este preferabil să
fie ulei presat la rece din: măsline, porumb, sâmburi de
struguri, floarea soarelui. Prăjelile sunt contraindicate,
fiind nocive.
Pentru aromatizarea mâncărurilor, în locul sării sunt
excelente plantele aromate verzi: pătrunjel, leuştean,
tarhon, mărar, mentă, cimbru etc.
Deşi recomand cu insistenţă regim vegetarian
gravidelor, celor care au pofte sau nu vor să renunţe la
carne, le recomand carnea albă, (pui, peşte) mai uşor
digerabilă, în locul celei roşii (porc, vită, oaie, etc.).
Personal încurajez alimentaţia vegetariană atât pentru că
este mai sănătoasă cât şi din considerente morale.
Sângele înseamnă viaţă şi este bine să fie respectată viaţa,
aici şi prin porunca “să nu ucizi”. Am urmărit gravide
care au adoptat o alimentaţie vegetariană din convingere
şi care au consumat ocazional doar peşte oceanic şi
săptămânal 1-3 gălbenuşuri de ou de găină „de ţară”.
Acestea au adus pe lume copii frumoşi şi sănătoşi.
Sursele de proteine vegetale pot înlocui foarte bine pe
cele animale, fără a îmbâcsi organismul cu hormonii şi
toxinele animalelor sacrificate. Surse de proteine
vegetale sunt întâlnite atât în uleiurile amintite mai sus
cât şi în cereale: bobul, lintea, năutul sau în fructe şi
seminţe oleaginoase, cum sunt: nucile, alunele,
arahidele, migdalele, susanul. Polenul conţine de
asemenea proteine. Soia modificată genetic este toxică şi
nerecomandată. ,
Din momentul recoltării şi până ajung să fie
consumate fructele şi legumele, pierd din valoarea
vitaminelor şi a mineralelor lor. Hrana zilelor noastre nu
Anul 2, NR.7, APRILIE 2009 ... MEDICINA NATURISTĂ
mai este la valoarea celei de pe vremea bunicii. Pământul
sărăcit, în timp, de minerale şi intoxicat cu îngrăşăminte
şi pesticide, înapoiază o hrană sărăcită nutritiv.
Anemia gravidei se tratează cel mai bine natural. De
reţinut că anemia de sarcină este fiziologică şi nu
patologică. Preparatele alopate cu fier anorganic sunt
nocive şi nu sunt bine asimilate de organism. Cele mai
bune rezultate le obţin mamele care consumă struguri
negri, stafide negre, must, curmale, coacăze negre, afine,
sfeclă roşie, spanac crud, suc de mere şi ceai de coada
şoricelului. Toate conţin fier în stare naturală.
Atenţie mare! Consider inoportună şi nocivă pentru
gravidă vaccinarea antitetanică la vârsta de 7 luni1/2 - 8
luni a sarcinii, cu scopul de a prevenii infecţia tetanigenă
a mamei în momentul naşterii. De vreme ce mama şi-a
consolidat sistemul imunitar şi a devenit puternică prin
gândire şi alimentaţie, şi-a călit trupul prin mişcare, băi
de soare şi apă, nu mai are nevoie de niciun vaccin. S-a
vaccinat natural.
NAŞTEREA
Dacă s-a vaccinat natural, gravida va naşte natural.
Naşterea fiziologică nu reprezintă ceva spectaculos din
punct de vedere alopat. Medicul sau moaşa asistă gravida
să nască. Niciunul dintre ei nu vede spectacolul complex
al naşterii. Citiţi acum în pagina 10, Momentul naşterii
descris prin ceea ce nu vede medicina alopată, nici ochii
noştri nu văd.
PRIMULAN DE VIAŢĂ
Micul trup este posesorul unui spirit mare, care a
trecut prin multe etape evolutive. El ştie bine ce are de
făcut, prima sarcină de care s-a achitat a fost aceea a
construirii propriului trup şi a naşterii sale, conform
planului aprobat şi asumat sus. Mai departe, părinţii
trebuie să-i respecte personalitatea şi programul, pentru
că şi-au dorit copilul. Să se adapteze programului
prestabilit de copil: somn şi alimentaţie la cerere.
SOMNULŞI VISELE
În calitate de spirit întrupat de Divinitate,omul îşi
trăieşte viaţa de spirit liber în timpul somnului. Somnul
din timpul zilei este odihnitor pentru copil, dar numai
somnul de noapte îl ajută să se încarce energetic din
cosmos şi să crească, fiindcă numai noaptea corpul vital
părăseşte trupul şi spiritul, e liber în contact cu lumea
spirituală cu familia de sus de care s-a despărţit recent şi
temporar. Spiritul este cel care are memorie, corpul vital
este subconştientul care comunică cu noi prin simboluri
şi presentimente despre ceea ce a aflat sus.
Somnul este hrană pentru copil, mai ales în prima lună
şi-n primul an de viaţă. Este vital să doarmă cât doreşte
după orarul impus de corpul vital şi de cel fizic şi nu după
cel al părinţilor.
ALIMENTAŢIA
Cel mai bun aliment pentru nou născut şi până la
vârsta de un an este laptele matern. El asigură dublului
vital şi implicit corpului, fluidele vegetale şi minerale
necesare creşterii sănătoase şi armonioase a
organismului. Calităţile laptelui de mamă: aport optim
energetic de lipide, proteine şi glucide, nu determină
intoleranţe sau alergii, este aseptic, conferă protecţie
imunitară, îl impun ca aliment fără egal. Lipidele conţin
acizi graşi esenţiali, precursorii unor substanţe
asemănătoare hormonilor, răspunzătoare de buna
funcţionare a celule l or. Proteinele conţin 50%
aminoacizi esenţiali în proporţii optime, care sunt un
balsam pentru fic at. Glucidele prin lactoză şi
oligozaharide ajută la dezvoltarea florei colice
lactobacillus biffidus, cu rol protector şi imunitar.
Mineralele din laptele uman sunt în cantitate optimă şi nu
încarcă rinichii, aşa cum fac mineralele din laptele de
vacă (în cantitate triplă), în plus au un raport Ca/P ideal şi
un excelent coeficient de absorbţie al fierului, calităţi
optime de minerale şi oligoelemente. Şi vitaminele sunt
în cantităţi suficiente. Dezvoltarea neuropsihică a
copilului este superioară în cazul alăptării la sân, cu
inteligenţă superioară, memorie şi vedere bună.
Legătura afectivă cu mama este trainică, iar copiii
devin mai afectuoşi şi sociabili. În plus, copilul alăptat la
sân este mai sănătos: este protejat de malnutriţie, boli
diareice, parazitoze intestinale, afecţiuni dentare (carii,
malocluzii, paradontoze); este expus unui risc foarte
redus de a face cancer, până la 16 ani; cât timp e alăptat la
sân, copilul contractează rar răcelile, astmul bronşic,
alergiile, infecţiile de tot felul, tulburările vizuale. Se
crede că la vârsta adultă, copilul alimentat natural la sân,
nu va face hipertensiune arterială şi nici ateroscleroză.
Mama, beneficiază şi ea de avantaje ale alăptării:
contactul afectiv cu copilul la sân o fereşte de depresia
post partum, îi dezvoltă sentimentele materne şi iubirea,
are efecte contraceptive: femeia care alăptează nu
rămâne însărcinată. În plus, pentru ea scade riscul
cancerelor de sân, ovare, riscul osteoporozei sau mastitei.
Alimentaţia mamei este acea abordată în perioada
sarcinii cu anumite restricţii. Ea trebuie să evite varza,
conopida, ceapa şi fructele, în prima lună de alăptare. De
asemenea lactatele care încarcă rinichii şi colonul şi
spoliază mama de calciu (sărăcind astfel de calciu şi
laptele matern), vor fi evitate. Bobul, mazărea,
afumăturile, carnea roşie nu sunt recomandate. Usturoiul
este recomandat cu succes, ceaiurile de chimion, anason,
fenicul, muşeţel şi coada şoricelului. După prima lună se
pot introduce fructele, mai întâi sub formă de suc diluat,
fără a se amesteca fructele între ele. Mama, trebuie să nu
uite că ea este răspunzătoare de hrana pe care şi-o
furnizează propriului organism, epuizat după naştere
sieşi şi copilului ei. Grijile, tensiunile de tot felul,
plânsetele, vor afecta calitatea şi cantitatea laptelui, la fel
şi o alimentaţie necorespunzătoare. Colicile copilului pot
fi evitate, dacă mama se hrăneşte corect. Consider că -
orice mamă, care doreşte binele propriei fiinţe şi binele
propriului copil, - nu va refuza acest mod de a relaţiona şi
a-şi hrăni şi pregăti copilul pentru viitor.
Plânsetele copilului nu trebuie să fie considerate un
semnal de alarmă, dacă copilul mănâncă, ia în greutate,
nu are febră, diaree sau nu manifestă alte semne de boală.
Plânsetele copilului reprezintă modul acestuia de a-şi
face simţită personalitatea şi prezenţa în casă, de a-şi auzi
vocea.
BĂILE DEAPĂ,AER, SOARE
Îmbăierea este importantă. Ea hidratează corpul, ajută
la regenerarea pielii, iar împreună cu aerul şi soarele
călesc şi maturizează sistemul imunitar în formare. După
căderea ombilicului este recomandabilă îmbăierea
zilnică . Trebuie evitată utilizarea gelurilor şi
şampoanelor din comerţ, care predispun la alergii
datorită toxinelor din componentele chimice. Preferaţi
produse naturale cum ar fi un banal gălbenuş de ou, care
face minuni asupra pielii sau săpunurile de casă. Uleiul
de gălbenele şi de măsline sunt excelente, deoarece
catifelează pielea, calmând eventualele iritaţii de la
pampers. Evitând să înfofolim excesiv copilul, pielea lui
va respira şi nu vor apărea erupţii. Expunerea la soare
întăreşte oasele şi fortifică organismul.
Camera copilului să fie bine aerisită şi însorită.
Copilul care şi-a construit astfel pe parcursul vieţii
intrauterine un corp viguros graţie responsabilităţii
părinţilor şi este hrănit cu laptele curat al mamei, nu are
nevoie de întăriri artificiale, din afară, care să-i demoleze
fundamentul sistemului imunitar. El este perfect capabil
să se apere în mod propriu, în faţa microbilor şi viruşilor.
Corpul nu necesită nici un vaccin. Imunoglobulinele
mamei şi tot ceea ce a primit şi primeşte de la ea îl fac
suficient de puternic pentru a-şi consolida un sistem
natural, propriu de apărare. Cea mai bună investiţie în
sănătatea unui copil este aceea de a-i învăţa mama cum să
se hrănească, să se protejeze, să se trateze şi să trăiască
viaţa şi maternitatea. Răsplata eforturilor mamei va fi
însăşi viaţa copilului său.
Dr. Corina Schell
Medic Primar
Medicină de Familie
Bibliografie
Scarlat Demetrescu - Din tainele vieţii şi ale
universului
PetreAnca – Nu există boală incurabilă
Tudora Staicu, Ovidiu Harbădă - Din preocupările
inginerului Valeriu Popa, Naşterea şi moartea
Adrian Georgescu - Compendiu de pediatrie
Shari Lieberman, Nancy Bruning- Biblia vitaminelor
şi a mineralelor esenţiale.
Stimată redacţie,
Doresc să ştiu dacă mierea î?i pierde proprietă?ile când
este pusă la cuptor sau încălzită atunci când este folosită la
prepararea dulciurilor? Dacă nu, ce am putea folosi în locul
ei la dulciuri sau plăcinte?
?i, dacă se poate, aş aprecia idei de re?ete ?i posibile
meniuri vegetariene pentru ocazii festive şi sărbători sau
evenimente. Mă gândesc să ofer colegilor la serviciu, o
petrecere, care să-i facă să aprecieze nu doar un meniu
sănătos, dar şi gustul unei plăcinte sau prăjituri vegetariene.
Poate aşa încep şi ei să mănânce mai sănătos.
Vă mulţumesc!
A.N.
Dragă A.N.,
Răspunsul la prima rugăminte referitoare la folosirea
mierii în dulciuri prelucrate termic este
următorul:
Mierea îşi pierde toate calităţile şi proprietăţile curative
dacă este încălzită excesiv. Temperatura maximă la care
poate fi încălzită este 330 C. Peste această temperatură,
devine acidă şi toxică. Deci, nici în ceaiul fierbinte nu
poate fi folosită. Există posibilitatea însiropării prăjiturilor
cu miere diluată în apă plată, după ce au fost scoase din
cuptor, în cazul în care reţetele se pretează la aşa ceva.
Mierea nu va fi, în acest caz încălzită excesiv.
În reţete de dulciuri prelucrate termic, poate fi folosit
zahărul brun. Vă sugerăm să vă inspiraţi din reţete clasice,
adaptate naturist: folosiţi cafea de orz sau cicoare, în loc de
praf de copt, fructe uscate în loc de rahat, făină de roşcove
în loc de cacao, ulei de măsline în loc de unt, făină integrală
în locul celei albe, etc.
Imaginaţia fiecăruia poate compune până la urmă
reţete. Improvizaţia joacă un rol incitant în bucătăria
vegetariană şi naturistă.
Cât priveşte răspunsul la cea de-a doua rugăminte,
lăsăm deocamdată provocarea dumneavoastră deschisă, în
speranţa că cititori ai revistei, cunoscători de reţete lacto-
vegetariene pentru ocazii festive, ar putea răspunde.
Alternativ, vom căuta şi noi, iar pe măsură ce le vom
identifica, le vom publica în paginile revistei.
Vă mulţumim pentru că citiţi revista Sănătatea =
S.O.S.
Redacţia
 NATURA versus ....
Produsele cosmetice – frumuseţe înşelătoare!
Produsele cosmetice ne-au devenit la fel de necesare ca şi alimentele, de aceea trebuie să fim căt mai atenţi ce folosim. Am ajuns să ne
confruntăm cu boli care acum 50-100 de ani nici nu existau şi este foarte important să avem răbdarea să alegem ce este mai bun pentru noi
şi să evităm să ne lăsăm manipulaţi de diverşi reprezentanţi sau reprezentante ale diferitelor companii cu produse BOMBĂ
Toxinele absorbite prin piele ne afectează grav
sănătatea
“Mulţi oameni urmează diete extreme şi realizează zilnic
diferite metode de detoxifiere, şi apoi, după toate acestea,
folosesc produse cosmetice toxice. Amintiţi-vă că pielea
dumneavoastră este ca un burete, aşa că fiţi atenţi ce puneţi pe
ea.” - Nexus Magazin
Toţi aceia care sunt preocupaţi de sănătatea lor ar trebui să
ştie că substanţele din cosmeticele pe care le folosim sunt
absorbite de organism prin piele. De multe ori, ingredientele
chimice ale cosmeticelor şi ale produselor de îngrijire
corporală sunt toxice şi au efecte dezastruoase asupra sănătăţii
noastre. Tot mai mulţi oameni ar trebui sa se intereseze de
alimentaţia sănătoasă, naturală. A?a cum am mai spus, un
regim lacto-vegetarian care să evite alimentele artificiale şi
aditivii alimentari reduce considerabil riscul de expunere la
toxine. În aceeaşi măsură ca şi hrana pe care o consumăm,
substanţele cosmetice pe care le folosim ne influenţează pe
multiple căi. Ayurveda afirmă chiar că nu ar trebui niciodată să
punem pe piele substanţe pe care nu le-am înghiţi.
Absorbirea prin piele a toxinelor este mult mai
periculoasă decât înghiţirea lor.
Pielea este cel mai mare organ al corpului nostru. Este un
înveliş viu, care respiră şi are o mare capacitate de absorbţie.
Pielea practic absoarbe produsele aplicate pe suprafaţa ei.
Dacă acestea conţin ingrediente benefice, efectele folosirii lor
vor fi benefice. Dar, dacă aceste produse conţin substanţe
chimice toxice, acestea au efecte adverse atât asupra pielii, cât
şi asupra organelor interne ale corpului nostru. În special
efectele cumulative, care apar după mulţi ani de folosire a unui
produs, transformă elementarele noastre obiceiuri de igienă
într-un stil de viaţă sinucigaş, care ne apropie de boală şi de
moarte. Solvenţii din unele săpunuri, şampoane, geluri de duş
distrug bariera protectoare a pielii, degresează puternic pielea
şi favorizează pătrunderea substanţelor toxice. Odată pătrunse
în piele, acestea ajung în microcapilarele sanguine, în vasele
limfatice şi apoi în fluxul sanguin, care le răspândeşte peste tot:
în creier, ficat, rinichi, muşchi.
„Dacă rujul ajunge în gură, enzimele din salivă şi stomac
reuşesc să-l descompună. Însă dacă substanţele ajung în fluxul
sanguin, acolo nu există nici un fel de protecţie”, a precizat
Richard Bence, un biochimist care a studiat timp de trei ani
substanţele prezente în cosmetice. „Încă nu se ştie ce efect au
toate aceste substanţe chimice atunci când sunt amestecate.
Efectul ar putea fi mai puternic decât suma efectelor
substanţelor luate separat,” a indicat specialistul. El a
concluzionat: „Trebuie să începem să ne punem întrebări
asupra compoziţiei şi să nu le acceptăm, pur şi simplu, pentru
că ni se spune că sunt sigure”.
Ignoranţa şi nevoia de „a arăta bine” duc la
creşterea continuă a consumului de produse de igienă
şi cosmetice
Produsele pentru igienă şi frumuseţe nu sunt încă percepute
ca având legătură directă cu starea noastră de sănătate. Acestea
sunt considerate drept produse pe care le folosim doar extern.
Nu realizăm că pielea este un organ la fel de expus la efectele
negative ale toxinelor ca şi sistemul digestiv. Incapacitatea
noastră de a înţelege adevărul şi de a reacţiona, impulsionează
creşterea industriei de cosmetice. De aceea nu s-a cerut încă
legiferarea unor avertismente care să însoţească produsele
cosmetice şi de îngrijire personală, aşa cum, de exemplu,
pachetele de ţigări se vând cu avertismentul „Tutunul
dăunează grav sănătăţii”. Rezultatul este creşterea continuă şi
neîntreruptă a profiturilor corporaţiilor care fabrică produse
cosmetice şi de îngrijire personală. Companiile producătoare
de cosmetice ne fac să credem că au mare grijă de pielea
noastră şi realizează teste riguroase înainte de a lansa produsul
pe piaţă. În realitate, aşa cum subliniază cercetătorii din
Consiliul Naţional de Cercetare al SUA: „din zecile de mii de
substanţe chimice importante pe plan comercial, doar câteva
au fost supuse unor teste amănunţite de toxicitate, iar multe nu
au fost testate deloc”. Grupul de Activităţi pentru Mediu (o
organizaţie de control din SUA) estimează că doar 11% din cei
aproximativ 10.500 de ingrediente obişnuite ale produselor de
îngrijire personală au fost supuse unui număr suficient de teste
pentru a oferi siguranţă. Iar FDA (Agenţia pentru Controlul
Alimentelor şi Medicamentelor din SUA) precizează că „un
producător de cosmetice poate folosi aproape orice fel de
materie primă ca ingredient şi poate lansa produsul pe piaţă
fără acordul FDA”. Nimic mai încurajator!!!.Pe meleaguri
mioritice nu avem reglementări de nici un fel. Probabil pentru
a nu exista nici un fel de reacţii……..
Femeile absorb anual 2-3 kilograme de substanţe
toxice prin intermediul produselor cosmetice
uzuale.
Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem de
toxice. Rutina zilnică a femeilor implică folosirea cremei de
faţă, a produselor de machiaj a demachiantului şi a altor
produse pentru igienă, multe dintre acestea conţinând
componente toxice. Afectate nu sunt numai femeile ci şi
bărbaţii, pentru că şi produsele destinate lor (cremă sau spumă
de ras, after-shave, şampon) au aceleaşi ingrediente
periculoase. Dar, cel mai grav este că astfel de substanţe se
regăsesc inclusiv în produsele destinate îngrijirii copiilor.
Faptul că produsele cosmetice sunt făcute să stea mult pe raft,
în medie cam trei ani, spre deosebire de produsele alimentare,
demonstrează toxicitatea lor şi ceea ce contribuie la potenţialul
cancerigen. Produsele cosmetice sunt adesea nişte
„cocktailuri” de chimicale cu acţiune cancerigenă, iritanţi ai
pielii, toxine de creştere (care afectează dezvoltarea fizică şi
mentală la copii), perturbatori endocrini (substanţe care opresc
sau blochează transmiterea de hormoni în corp şi se interpun
astfel, în dezvoltare), agenţi mutageni (cauzează mutaţii ale
ADN-ului care duc fie la cancer fie la afecţiuni congenitale),
neurotoxine (substanţe chimice care afectează sistemul
nervos), toxine de reproducere (care afectează sistemul
reproductiv) şi sensibilizatori (substanţe chimice care
provoacă reacţii alergice în ţesuturile normale în urma
expunerii repetate la acestea).
Este important să încercăm să întârziem pe cât posibil
folosirea de către fetiţele noastre a unor cosmetice “feminine”
precum rujul, parfumul, lacul de unghii. Cu cât folosesc mai
târziu şi mai rar cosmetice cu chimicale, cu atât mai sănătoase
vor fi în viaţă. Alternativa ar fi cosmeticele organice, pe care le
găsi?i în magazine specializate cu produse naturiste şi Bio.
Aşadar, mare aten?ie la produsele pe care le cumpărăm copiilor
noştri!
Nu vă încredeţi în afirmaţii precum: “dermatologic testat”
sau “oftalmologic testat” sau “natural”. Cel mai sigur
procedeu este să reţineţi măcar o parte din lista de ingrediente
interzise în cosmetice şi citirea etichetei când faceţi
cumpărături. De asemenea, este indicată folosirea a cât mai
puţine produse - doar strictul necesar.
Glosarul conservanţilor periculoşi – sau cum să ne
ferim să fim frumoşi cu ajutorul cosmeticelor
industriale.
Pe lista celor mai periculoase produse conduc detaşat
parabenii, conservanţi utilizaţi în aproape toate produsele
pentru piele şi păr, inclusiv săpun, şampon, deodorant şi chiar
loţiuni pentru bebeluşi. Parabenii sunt extrem de utili în
stoparea dezvoltării bacteriilor, dar specialiştii au descoperit şi
că mimează efectele estrogenului, hormonul sexual feminin,
Anul 2, NR.7, APRILIE 2009
care, printre alte acţiuni ale sale,
poate contribuii şi la dezvoltarea
tumorilor canceroase maligne. Un
efect similar, de favorizare a apariţiei
tumorilor, îl are şi aluminiul care
intră în compoziţia deodorantelor şi
antiperspirantelor. Sărurile de
aluminiu şi zirconiu din compoziţia
deodorantelor, blochează glandele
sudoripare şi reduc pentru câteva ore
cantitatea de transpiraţie de la
nivelul pielii. Datorită aluminiului
care se absoarbe prin piele,
deodorantele şi antiperspirantele care conţin acest element pot
contribui la apariţia tumorilor mamare.
Lauril sulfatul de sodiu (SLS), utilizat, datorită
capacităţii sale de a produce spumă, la fabricarea săpunului,
şamponului, spumei de ras, pastei de dinţi, a spumei de baie şi
în aproape orice soluţie personală de curăţare, este considerat
responsabil pentru iritaţiile pielii. Această substanţă este un
detergent puternic, agresiv, folosit la scară largă ca degresant
pentru motoare (sic!) Săpunul, pasta de ras cu SLS pot irita
pielea, pot produce urticarie, şamponul poate determina
căderea părului, alte produse pot provoca ulceraţii ale gurii, pot
provoca iritaţii ale ochilor, pot afecta chiar definitiv ochii, mai
ales la copii. Pătrunde foarte uşor prin piele şi poate ajunge la
inimă, plămâni, ficat sau creier. Uneori, pe etichete, lauril
sulfatul de sodiu este ascuns sub denumirea de substanţă
pseudo-naturală, prin formula “provine din nucă de cocos”.
Interacţionând cu nitriţii din apa de la robinet, SLS poate
produce nitrozamine cancerigene.
În lacurile de unghii, în fixativul şi spuma pentru păr, în
unele parfumuri se găsesc ftalaţii. Aceştia afectează plămânii
şi pot produce malformaţii congenitale, dacă în timpul sarcinii
sunt utilizate cosmeticele cu ftalaţi. Ftalaţii afectează celulele
spermatice şi pot provoca feminizarea bărbaţilor. Sistemul
hormonal al ambelor sexe este tulburat şi de moscul sintetic, o
substanţă care se regăseşte în compoziţia parfumurilor, a
săpunurilor sau cremelor. O cercetare semnificativă asupra
impactului ftalaţilor a fost realizată de dr. Shanna Swan,
profesor de obstetrică şi ginecologie la Universitatea din
Rochester, care a găsit o legătură între această substanţă
chimică şi feminizarea băieţilor. Cercetarea a identificat o
legătură clară între expunerea prenatală la ftalaţi şi o distanţă
anogenitală (ADG) redusă la bebeluşii masculi, o descoperire
ce implică faptul că aceşti bebeluşi sunt susceptibili de a suferi
o coborâre incompletă a testiculelor şi o subdezvoltare a
penisului. Este interesant de remarcat că aceste modificări au
apărut la niveluri de expunere la ftalaţi ce au fost înregistrate la
un sfert dintre femeile din Statele Unite.
Etanolaminele (derivaţi ai amoniacului) sunt substanţe
care pot afecta grav sănătatea noastră şi a celor dragi.
Săpunurile, şampoanele, gelurile de duş, spumantele de baie,
chiar şi produsele pentru copii conţin acest amestec fatal de
substanţe (dietanolamină-DEA, trietanolamină-TEA şi
monoetanolamină-MEA), care în contact cu nitriţii din apă,
produc nitrozamine precum NDEA (N-
nitrozodietanolamină), o substanţă foarte cancerigenă, care
afectează în special rinichii şi care este absorbită foarte uşor de
piele, mai ales de pielea fragedă a copiilor. Aceste substanţe
sunt iritante pentru ochi, afectează foliculul pilos şi cauzează
uscarea şi căderea părului.
Încă un exemplu care pune şi mai multe semne de întrebare
în legătură cu siguranţa produselor de îngrijire personală este
formaldehida: o substanţă iritantă, cancerigenă, folosită în
industria mobilei. La un moment dat, formaldehida a fost
eliminată din producţia mobilei, însă se foloseşte la scară largă
sub formă de conservant şi dezinfectant în şampoane, lac de
unghii, întăritori pentru unghii şi produse pentru creşterea
părului. Provoacă alergii, ameţeală, dureri de cap şi dureri
cumulate. Este considerată halucinogenă de către IARC
(International Agency for Research on Cancer) şi „probabil
cancerigenă” de către EPA (Environmental Protection
Agency). Prezenţa ei este adeseori mascată, datorită faptului
că intră în componenţa altor ingrediente, precum hidantoină,
ori surfactanţi, cum ar fi lauril sulfatul de sodiu. Este de
asemenea bine de ştiut că produsul mai apare şi sub numele de
formalină sau MDM.
Unele creme hidratante pot conţine sub numele de vaselină
sau parafină, un amestec de hidrocarburi aromatice din petrol
sau alte produse derivate din petrol, ale căror denumiri de pe
etichete conţin prefixele „propyl” sau „methyl”. Acestea nu
lasă pielea să respire, blocând astfel eliminarea toxinelor din
corp. Pot provoca sensibilitate la lumină şi pot sărăci pielea de
propriile uleiuri naturale, efectul fiind uscarea şi crăparea
acesteia, îmbătrânirea prematură, acneea şi diverse alte
afecţiuni ale pielii. O substanţă suspectă este şi cocamid
MEA, care „leagă” ingredientele utilizate în multe tipuri de
creme de faţă.
Padimate-O cunoscut şi ca octil-dimetil sau PABA este un
Anul 2, NR.7, APRILIE 2009
ingredient comun în cremele solare. La fel ca şi DEA este un
agent de formare a nitrozaminelor, favorizând formarea
acestora sub influenţa ultravioletelor şi crescând astfel riscul de
cancer de piele, situaţie ironică în condiţiile în care este utilizat
tocmai ca ecran de protecţie.
Altă substanţă potenţial iritantă este benzil-alcoolul sau
izopropilul, un solvent şi o substanţă alterantă, adică o
substanţă care poate modifica structura altor substanţe
chimice. Folosit la parfumarea produselor cosmetice, a
vopselelor de păr, în produse de curăţare a vopselei de păr,
produse de exfoliere corporală, loţiuni de mâini, after-shave-
uri şi parfumuri. Acesta are ca efect îmbătrânirea prematură.
Poate provoca greaţă, dureri de cap, înroşiri ale pielii şi
depresii. De asemenea, usucă pielea şi provoacă crăpături ale
acesteia, care pot înlesni dezvoltarea bacteriilor.
Plumbul este conţinut în mai mult de jumătate din rujuri,
conform unui studiu realizat de Coaliţia pentru Cosmetice
Sigure din SUA. O treime din rujurile testate conţin o
concentraţie de plumb care depăşeşte limita permisă de
Administraţia Americană de Alimentaţie şi Medicamente
(FDA). 39% din rujurile testate nu au prezentat urme de plumb.
Coaliţia a confirmat faptul că produsele unor firme mai puţin
scumpe, ca Revlon, nu prezintă urme de plumb în timp ce
produsele unor mărci scumpe, ca L'Oreal, Cover Girl, şi
Christian Dior au printre cele mai ridicate niveluri.
„Plumbul se depozitează în corp de-a lungul timpului, iar
rujurile care conţin plumb, aplicate de câteva ori pe zi, în
fiecare zi, pot duce la niveluri periculoase de expunere. Cele
mai recente studii arată că nu există un prag sigur al
expunerii”, a declarat doctorul Mark Mitchell, preşedintele
Coaliţiei pentru un Mediu Echitabil din Connecticut. Plumbul
este un cancerigen bine cunoscut care afectează sistemul
hormonal. Este uşor absorbit prin piele şi se depozitează în
oase. Mai poate provoca probleme comportamentale, de
memorie şi de limbaj, dar poate conduce şi la o creştere a
agresivităţii. Cei mai vulnerabili sunt copiii şi femeile
însărcinate. Unele vopsele de păr cu efect lent conţin, de
asemenea, plumb. Universitatea Xavier din Louisiana a făcut
cercetări pe această temă şi a descoperit că unele mărci de
vopsea de păr conţin de 10 ori mai mult plumb decât cantitatea
admisă în vopseaua pentru locuinţe! Oricine lucrează cu
vopsea de locuinţe sau locuieşte într-o încăpere proaspăt
vopsită ştie ce reacţii poate să declanşeze aceasta: dureri de
cap, strănut şi greaţă, pentru a numi doar câteva dintre ele.
Studiile ştiinţifice cu privire la legătura dintre folosirea
vopselelor de păr permanente şi semi-permanente şi cancer au
arătat faptul că prin pielea capului, corpul absoarbe rapid
substanţele chimice conţinute în aceste produse, pe durata în
care vopseaua trebuie să rămână pe pielea capului. De-a lungul
anilor de folosire repetată se pot absorbi destule substanţe
cancerigene pentru a declanşa cancerul, la vârste înaintate.
Testele au arătat că vopseaua de culoarea neagră are cel mai
pronunţat efect negativ.
Gudronul de cărbune, folosit ca bază pentru vopseaua de
păr şi pentru şampoanele contra mătre?ei, se ştie că provoacă
boli fatale precum cancerul şi o serie întreagă de afecţiuni
comune precum astm şi dureri de cap. Pe eticheta produselor
este menţionat ca FD&C sau D&C.
Parfumurile folosite în multe produse de îngrijire
personală sunt de obicei pe bază de petroleum. Ele pot cauza
dureri de cap, ameţeală, alergii, probleme respiratorii, iritarea
pielii şi sensibilitate chimică. Din păcate, FDA (Food and Drug
Administration) nu cere nici în prezent, fabricanţilor de parfum
să îi prevină pe consumatori asupra substanţelor chimice toxice
care se găsesc în produsele lor.
Talcul, un ingredient întâlnit în produse pentru faţă şi corp,
precum şi presărat în cantităţi mici pe produsele contraceptive
cum ar fi prezervativele, este un cancerigen cunoscut. Studii
ştiinţifice l-au identificat ca fiind una dintre cauzele cancerului
ovarian când se foloseşte în zona genitală, în primul rând
pentru că talcul, un compus anorganic de silicat de magneziu,
poate irita celulele care acoperă ovarele (Frederick R. Jelovsek,
„Pudra perineală şi tampoanele pot provoca afecţiuni”). În
plus, talcul se poate fixa în plămâni, provocând probleme de
respiraţie şi posibil cancer pulmonar. Talcul este un produs
mineral obţinut prin extragerea minieră a rocilor de talc, care
apoi sunt procesate prin sfărâmare, uscare şi măcinare pentru
eliminarea altor reziduuri de minerale. Cu toate acestea, acest
proces nu separă unele fibre minuscule care sunt foarte
asemănătoare cu cele de azbest. Din această cauză talcul este
asociat cu azbestul ca potenţial cancerigen. Oamenii de ştiinţă
au analizat atent particulele de talc şi au găsit multe asemănări
cu azbestul. Atât de multe încât în 1973 FDA (Food and Drug
Administration) a elaborat o reglementare care să limiteze
cantitatea de fibre asemănătoare cu azbestul din talcul
...TEHNOLOGIE
cosmetic. Cu toate acestea nu s-a emis nici o hotărâre, în
prezent talcul cosmetic nefiind reglementat în nici un fel.
Copiii – victime sigure la reacţii toxice sau iritativ-
alergice datorate produselor de îngrijire corporală.
Pielea copilului, în special a nou-născutului şi sugarului,
este mai subţire şi mai fragilă decât cea a adultului. Stratul
superficial al epidermei, cel mai important în rolul de barieră
protectoare, este mult mai fin la copil decât la adult. Aşa se
explică de ce, la cea mai mică agresiune, apar urme pe pielea
copilului. Şi tot fragilitatea pielii este motivul pentru care
substanţele din compoziţia produselor de îngrijire pătrund mai
uşor prin epiderma copiilor.
Cele mai periculoase substanţe chimice din produsele de
îngrijire pentru copii (pe lângă cele enumerate până acum) sunt
următoarele: acidul salicilic (este toxic dacă e folosit în
cantităţi mari sau la persoane cu sensibilitate la salicilaţi, cărora
le face rău chiar şi folosit în cantităţi mici), ureea (folosită în
cantităţi mari sau în mod repetat este iritantă pentru piele şi
ochi), coloranţii, conservanţii în cantitate mare, acidul
boric (conţinut în pudrele de talc, folosit pentru calităţile sale
antiseptice, devine toxic dacă este ingerat ori inhalat),
camforul (în cantităţi mari poate provoca stări de confuzie,
iritabilitate, hiperactivitate neuromusculară; United States
Food and Drug Administration a stabilit la 11% cantitatea de
camfor permisă în produse de consum), fenolul, violetul de
genţiană (în cantităţi mari sau folosit în mod repetat). În
funcţie de durata utilizării şi suprafaţa de piele pe care se aplică,
aceste substanţe pot provoca reacţii toxice sau reacţii iritativ-
alergice. Reacţiile alergice apar la 24 - 48 de ore de la aplicarea
produsului pe piele. În apariţia acestora este implicat sistemul
imunitar al copilului. Organismul acestuia produce anticorpi la
prima aplicare a produsului alergic, iar la readministrare apar
reacţii din ce în ce mai rapide. Iritaţiile apar sub forma unor
mici arsuri, ca reacţii locale imediate. Reacţiile toxice
(intoxicaţiile) sunt provocate de substanţele toxice absorbite în
organism.
Particulele minuscule folosite în industria cosmetica ar
putea fi extrem de toxice pentru organismul uman, avertizează
o companie care se ocupă cu testarea produselor prezente pe
piaţă. Mai mulţi specialişti au solicitat chiar interzicerea
folosirii cremelor care con?in nanoparticule până la realizarea
unor teste care să lămurească gradul de pericol la care se expun
consumatorii. Firme renumite de cosmetice folosesc în
componenţa produselor lor nanoparticule (nanotehnologia
presupune manipularea materiei la o scară extrem de mică).
Datorită utilizării respectivei tehnologii, într-o serie de
cosmetice, precum cremele de protecţie solară sau cele antirid,
acestea sunt uşor de aplicat pe piele şi nu sunt vizibile cu ochiul
liber. Pe de altă parte însă, mărimea lor - sunt de 80 de ori mai
mici decât un fir de păr omenesc - prezintă reale motive de
îngrijorare; pot străbate bariere protectoare din corp precum
cele care înconjoară creierul sau un copil în dezvoltare în
pântecele mamei, iar prin interac?iunea cu alte celule din corp
se pot produce efecte toxice nemaiîntâlnite până acum.
Secretomania firmelor cultiv ă ignoranţa
oamenilor
“O altă problemă este faptul că industria cosmetică nu
oferă opiniei publice îndeajuns de multe informaţii privind
testarea produselor în condiţii sigure, precum şi folosirea de
ingrediente controversate”, precizează profesorul universitar
Ann Dowling, de la Royal Society din Marea Britanie. În urma
studiului de piaţă făcut de organizaţia britanică de testare a
produselor "Which?", reiese faptul ca 87% din consumatori nu
au habar de tehnologia actuală. Mai mult decât atât, nici
companiile producătoare nu sunt foarte dornice să ofere
lămuriri suplimentare. Din 67 de firme cărora li s-au solicitat
informaţii privind întrebuinţarea nanoparticulelor, doar 17 s-au
deranjat să răspundă. Iar din acestea 17 doar 8 s-au arătat
dispuse să ofere detalii suplimentare.
Nanoparticule se găsesc, printre altele, în pasta de dinţi -
nanoargintul, mai exact, pentru proprietăţile lui antibacteriene
-, precum şi în cremele pentru protecţie solară - dioxidul de
nanotitan şi oxidul de zinc.
Guvernele ţărilor membre UE ar trebui să facă publică o
listă cu produsele care conţin aceste particule şi în urma unei
evaluări independente, doar cele care sunt considerate sigure ar
trebui permise în componenţa cosmeticelor.
Există, bineînţeles, şi susţinători ai nanoparticulelor care
subliniază avantajele folosirii acestora, de exemplu, în
medicină. Cu toate acestea, companiile de cosmetice care
doresc să exploateze calităţile nanoparticulelor în produsele
proprii, trebuie să se asigure că metodele de testare ţin cont de
ele. "Industria cosmetică trebuie să renunţe la politica
struţului, să nu-şi mai ascundă capul în nisip, şi să lămurească
o dată pentru totdeauna cum e treaba cu nanotehnologia", a
precizat Sue Davies, de la "Which?”.
Fabricanţii care au recunoscut utilizarea nanoparticulelor,
laudă efectele lor benefice, precum capacitatea lor de a
neutraliza lumina UV, astfel protejând pielea omului împotriva
efectelor adverse ale radiaţiilor ultraviolete, inclusiv cancerul
de piele.
De ce ni s-ar vinde creme cărora trebuie să le
opunem rezistenţă?
Am urmărit lista cu ingredientele unei creme “de firmă”.
Iată gradele de risc, pentru o scară de la 1 la 10, unde 1
înseamnă minim, 10 maxim): Hydro Protect Fluid: alcohol
denat (grad de risc 4), aluminum starch octenylsuccinate
(grad de risc 9), BHT (grad de risc 6), DMDM hydantoin
(grad de risc variabil intre 7 si 9) etc. Partea cea mai hilară
este că, am remarcat într-o farmacie un poster enorm cu o
reclamă la această firmă producătoare, în care apărea poza unei
gravide… zâmbind încântată de “mirabilele” toxine pe care
urmează să şi le ofere, ei şi bebeluşului. Curiozitatea m-a făcut
să “cercetez” mai multe despre această firmă şi produsele ei. Pe
scurt, testele făcute în laboratoare au indicat că aplicarea
cremei la şoareci - ce au fost ţinuţi în prealabil în raze UVB
(pentru sporirea riscului de cancer de piele) - a mărit rata de
apariţie a tumorilor. Şoarecii au fost expuşi de două ori pe
săptămână la radiaţii UVB, timp de 20 săptămâni; la finalul
perioadei, li s-a aplicat crema o dată pe zi, 5 zile pe săptămână,
timp de 17 săptămâni. La sfârşitul studiului, s-a constatat o
creştere semnificativă, atât a ratei de apariţie a tumorilor, cât şi
a numărului total de tumori.
Desigur, reprezentanţii companiei susţin că studiile sunt
neconcludente, dat fiind că au fost efectuate pe şoareci, nu pe
oameni. Mai mult, se blamează iradierea în prealabil a
şoarecilor, ceea ce i-a făcut mai vulnerabili la cancer. Însă
fiecare dintre noi suntem expuşi la mari doze de radiaţii UVA si
UVB, astfel că acestor argumente li s-ar putea opune acela că şi
oamenii sunt expuşi oricum unui risc mare de cancer de piele,
nu? Oricum, indiferent pe pielea cărui animălu? nevinovat s-au
făcut testele, rezultatul e acelaşi: apariţia tumorilor. Nu aş pune
pe pielea mea ceva ce ştiu că dă cancer, chiar dacă testele pe
animale sunt neconcludente. Nu am nici un motiv să cred că
pielea mea este mai rezistentă. Şi nici nu văd, de ce ni s-ar vinde
creme cărora trebuie să le “opunem rezistenţă”?
Peste 12 milioane de animale au fost utilizate în cadrul
experimentelor ştiinţifice în Europa în cursul anului 2005, cu
un procent de 3,2 % mai mare faţă de 2002. Franţa, cu 5.500 de
exemplare ocupă primul loc în acest “top”, urmată de Marea
Britanie, Germania, Grecia şi Italia, conform datelor cuprinse
în raportul cu privire la utilizarea animalelor în cercetare,
publicat de Comisia Europeană. Printre diferitele specii
folosite în toate domeniile de cercetare se numără peste 24.000
de câini, peste 312.000 de iepuri, aproape 650.000 de păsări şi
circa 10.500 primate.
În Uniunea Europeană sunt reglementări care vor interzice
curând testarea cosmeticelor pe animale. Urmărind diverse
materiale despre acest subiect, am înţeles că, de cel puţin zece
ani companiile industriei cosmetice ştiu că va veni o vreme
când testarea produselor nu se va mai face pe animale. Şi totuşi,
acum, când li s-a dat un termen de către Forurile de specialitate
pentru a găsi alternative, au fost prinşi “nepregătiţi”.
Care sunt alternativele?
Ignoranţa noastră a permis fabricanţilor de produse
cosmetice şi de îngrijire personală, să folosească orice
substanţe, fără a fi traşi la răspundere. Mulţi dintre ei au mers
până într-acolo, încât, mizând pe dezinteresul cumpărătorilor
pentru lista cu ingrediente, să nu mai listeze toate
componentele, considerându-le, secrete comerciale. Este
necesar să fim conştienţi şi să-i facem şi pe alţii conştienţi cu
privire la aceste aspecte, până când societatea va cere socoteală
celor care folosesc aceste substanţe şi va propune soluţii de
rezolvare a problemei. Una dintre alternativele pe care le avem
pentru moment este citirea atentă a ceea ce scrie pe eticheta
produsului. Multe companii de cosmetice au început să lanseze
aşa-numitele produse „naturale”, dar pentru că nu există
standarde asupra a ceea ce înseamnă „natural”, multe dintre
acestea conţin şi substanţe chimice. Ingredientele naturale
folosite la produsele “Bio” sunt supuşi tot unor procedee
chimice, iar de multe ori li se pierd calităţile pretinse în
etichetă.
Putem face este să ne pregătim o listă cu ingredientele
periculoase şi să verificăm cu atenţie produsele înainte de a le
cumpăra. Putem folosi pentru aceasta şi bazele de date care
există pe Internet şi care conţin topuri cu privire la nocivitatea
şi siguranţa produselor (de exemplu Skin Deep este un serviciu
creat de către Grupul de Activităţi Ecologice, atât pentru
consumatori cât şi pentru fabricanţi, încurajând ambele părţi să
treacă la folosirea unor produse mai sănătoase).
Sunt mai multe alternative sigure: să avem încredere în
propriul corp, care e în stare şi singur să facă minuni (dacă nu-l
împiedicăm), fără să aibă nevoie de prea mult ajutor, aşa cum
nu are nevoie de ajutor nici pentru a merge, a respira ori a
surâde. Putem folosi produse naturale. Pe unele avem
posibilitatea de a le recunoaşte, altele le putem identifica în
magazinele naturiste, citind atent etichetele. Putem căuta reţete
şi ne putem prepara singuri propriile şampoane, creme, loţiuni,
etc. Pentru a păstra însă pielea sănătoasă, catifelată şi flexibilă,
cel mai important însă, este să avem grijă ce mâncăm. Încercaţi
cura exclusivă de grâu încolţit de tip BG, recomandată de
domnul Anca. Nu mâncaţi altceva timp de 45 de zile. Studiaţi-
vă epiderma înainte şi după. Veţi vedea diferenţa uimitoare.
După cum se ştie, supraeforturile sunt întotdeauna răsplătite.
Mihai Sîmbotin

COPILUL ESTE OPERA A TREI
E N T I T Ă Ţ I : TATA , M A M A Ş I
SPIRITUL-FIU
În fapt Spiritul-fiu se construieşte pe sine în 4
dimensiuni: corpul energetic nevăzut şi corpul fizic
tridimensional. Spiritul-fiu este prezent la întrupare din
momentul conceperii. Fixarea sarcinii în uter are loc prin
intermediul placentei. Prin această membrană care este
legătura între mamă şi făt, fătul respiră şi se hrăneşte.
Lichidul amniotic secretat de placentă este mediul care
conferă protecţie şi căldură fătului, iar prin hormonii secretaţi
de placentă protejează sarcina de avort şi permite trecerea
anticorpilor protectori Ig G de la mamă la făt pentru a-l
proteja de bolile infecţioase.
Echivalentul energetic al placentei este corpul vital sau
dublul vital, eteric. Este membrana nevăzută, amalgam
fluidic, care înconjură fătul şi este legată de spirit printr-un fir
invizibil. Acest fir invizibil este echivalentul energetic al
cordonului ombilical.
Medicina alopată supraveghează dezvoltarea sarcinii
doar din punct de vedere tridimensional, fizic. Există însă
Medici Cereşti, Doctori Energetici, specialişti ai fluidelor
corpurilor, care supraveghează de sus evoluţia mamei şi-a
copilului, inclusiv naşterea. Noi medicii alopaţi urmărim
doar ceea ce „jos s-a întrupat”, nu şi ceea ce “sus s-a
proiectat”. Medicii alopaţi nu au mijloace ştiinţifice de a
vedea, analiza şi măsura corpul vital al copilului, deşi corpul
vital are un rol definitoriu în construcţia celui fizic, în
apărarea imunitară, în zestrea genetică, starea de sănătate şi
sex. Toate acestea sunt controlate de fraţii noştri mai mari „de
breaslă”, Medicii Cereşti.
MOMENTUL NAŞTERII DESCRIS
PRIN CEEA CE NU VEDE MEDICINA
ALOPATĂ, NICI OCHII NOŞTRI NU
VĂD
În momentul hotărât de sus, are loc naşterea. Spiritul-fiu,
despre care spuneam la început că înconjura ca o cămaşă
corpul gravidei, se desprinde la o distanţă de până la 3 metri şi
se scindează, transformându-se în Perispirit. Perispiritul este
protecţia energetică a spiritului, ansamblul de „hăinuţe” pe
care spiritul le-a confecţionat de-a lungul evoluţiei fătului.
Astfel divizat spiritul, cu învelişul său energetic cu tot, se va
regrupa, îmbrăţişând trupul copilaşului nou născut, adică
noua casă a spiritului. Copilaşul poartă hăinuţa nevăzută,
numită cămaşa spiritului, până la vârsta de şapte ani, când
spiritul va fi absorbit cu totul în interiorul trupului.
La naştere copilul este scăldat de cei trei curenţi fluidici,
cele trei ursitoare din tradiţia populară: Curentul Cosmic,
Curentul Solar şi Curentul Terestru. Curentul Cosmic, vine
direct din Sfera Divină, ca un sărut binecuvântare din partea
Creatorului, pentru evoluţia copilului. Curentul Solar vine
din centrul sistemului nostru. Curentul Terestru este bagajul
karmic pe care spiritul îl aduce cu el în noua-i viaţă:
gândurile, acţiunile, sentimentele, obiceiurile pe care le-a
avut mereu în numeroasele vieţi terestre.
Stelele sistemului nostru solar sub care se naşte copilul îi
vor influenţa şi ele destinul. Marele Întrupător este la datorie
susţinând şi dirijând naşterea.
Corpul vital este cel care simte atmosfera familiei, undele
psihice ale mamei, starea ei, frustrările, neliniştea, frica,
panica, grijile şi nervii mamei lovind în dublul vital al
copilului. Dimpotrivă, încrederea, siguranţa, calmul,
răbdarea şi iubirea mamei întăresc şi hrănesc corpul vital al
copilului. Şi organismul se va dezvolta armonios. Corpul
vital al mamei întăreşte sau slăbeşte pe cel al copilului,
această legătură nu se desface decât la vârsta adultă.
Corpul vital este hrănit şi prin calitatea fluidelor din
compoziţia sa, fluide ingerate prin asimilarea hranei, a
laptelui de mama la copilul mic. Corpul vital al mamei este
întărit de consumarea alimentelor bogate în nutrienţi
naturali, care-i vor furniza fluide minerale şi vegetale, dar şi
de starea mentală generată de aceste fluide. Spiritul
primeşte de la dublul vital senzaţia de plăcere, durere, undele
psihice. Aceasta se întâmplă tainic, nevăzut de ochii
medicilor tereştrii.
Dr. Corina Schell
Medic Primar
Medicină de Familie
Bibliografie
Scarlat Demetrescu - Din tainele vieţii şi ale
universului
ŞTIRILE DE LA ORA 5 AU DEVENIT ŞTIRILE
DE LA ORICE ORĂ
Ştirile de la ora 5,
cele pe care le tot
evitam, pentru că
prezentau doar
orori, se pare că s-au
generalizat,
devenind ştirile de la
ora 5, la orice oră.
Deschidem
televizorul dis-de-
dimineaţă, şi suntem
corect informaţi:
accident de
circulaţie, incendiu,
crimă, viol, x morţi
şi y răniţi. Apoi, cu
un zâmbet fermecător, frumoasa crainică ne urează
să avem o zi frumoasă – chiar se mai poate asta?
Oricât am încerca să ne detaşăm, să nu ne implicăm
emoţional în problemele altora, ieşim din casă cu
un gust amar în gură.
Cum să nu ne influenţeze? Nu ne-ar păsa dacă
am fi din lemn, dar ce ne facem, că nu suntem aşa.
Chiar dacă parcul s-a umplut de verdeaţă, iar
prin curţile oamenilor au înflorit caişii, nu putem să
le vedem fără să fim urmăriţi de imaginile macabre
vizionate în urmă cu câteva minute.
Trecem pe la chioşc şi cumpărăm un ziar. Dacă
nu este un tabloid cu preafrumoasele şi
preadezbrăcatele noastre fetiţe, atunci nu poate fi
vorba decât despre efectele crizei mondiale. Cu sau
fără criză, bogaţii sunt tot bogaţi, iar săracii tot
săraci. Partea bună a crizei este că putem cumpăra o
maşină sau o casă la preţuri mai mici. Partea rea, că
nici la acest preţ nu ne sunt accesibile, aşa că vom
merge şi anul acesta tot cu autobuzul şi vom locui
tot cu chirie.
Oricum, parcurgând toate paginile, tot despre
dezastre prezente sau viitoare suntem informaţi.
Fac ştirile negative audienţă? Şi dacă da, de ce?
Să fim avizi de macabru? Ne fac nenorocirile altora
să ne simţim uşuraţi pentru că nu ni s-a întâmplat
nouă?
Şi pentru a nu cădea în păcatul confraţilor mei de
la alte publicaţii, vreau să vă spun că este aprilie, a
dat colţul ierbii, au înmugurit salcâmii, şi mai ales
că:…
Vin sărbătorile de primăvară!
Da, se apropie sărbătorile Sfintelor Paşti. Nu
sunt la fel de vesele ca cele din iarnă, dar sunt mult
mai adânci, încărcate de spiritualitate.
După cum ştim cu toţii, de Paşti avem cea mai
importantă sărbătoare anuală creştină – ea
comemorează evenimentul fundamental al
creştinismului, Învierea Mântuitorului nostru Iisus
Hristos.
Aceasta poate avea pentru fiecare dintre noi, în
funcţie de gradul de trezire spirituală, de
sensibilitate şi de rafinament interior, semnificaţii
diferite. Pentru cel deschis sufleteşte va fi învierea
lui Iisus în sufletul său, o înviere lăuntrică, deci
propria înviere. Pentru alţii, o masă îmbelşugată şi
un spectacol în biserică şi în curtea acesteia, în
noaptea de Înviere. Sunt destui cei care vin la
sfântul lăcaş mai mult de dragul discuţiilor între
prieteni, rude, colegi decât din motive creştineşti.
Sărbătoarea pascală poate fi asociată cu
primăvara. Retrezirea naturii simbolizează noua
viaţă, pe care creştinii au câştigat-o prin
crucificarea şi învierea lui Iisus, cel care ne-a arătat
Anul 2, NR.7, APRILIE 2009
că toate limitele materiale vin de la om şi nu trebuie
interpretate altfel.
Pentru a trăi plenar momentul Învierii, putem evoca
anticipativ bucuria acestei sărbători, pregătindu-ne
printr-o stare armonizată, elevată, de împăcare cu
ceilalţi dar şi cu noi înşine, urmărind şirul
evenimentelor cu dragoste dar şi cu umilinţă. Nu-i
suficient să devenim vegetarieni, fără a renunţa la lipsă
de respect, vulgaritate, invidie, lăcomie.
Măcar acum, în preajma Paştilor, să fim mai buni,
mai generoşi, mai umani, să privim suferinţa aproapelui
încercând să-l ajutăm şi nu să-l evităm, întinzându-i o
mână de ajutor, fără ipocrizie, fără camere de luat vederi
prin preajmă, necondiţionat.
Într-o lume în care ştiinţa şi tehnica îşi pierd
controlul asupra lumii artificiale, căreia i-au dat viaţă, în
care materiile prime şi resursele energetice devin tot
mai rare, să încercăm să ne întoarcem spre creaţia divină
şi să o protejăm aşa cum se cuvine.
Putem face asta numai dacă ne vom situa de aceeaşi
parte a baricadei, şi vom învăţa să colaborăm, să lucrăm
în echipă.
Povestea omului care a vrut să cunoască
diferenţa dintre iad şi rai.
O poveste veche spune că un om a vrut să ştie care
este diferenţa dintre iad şi rai. A fost condus într-o
încăpere în care se afla o masă mare pe care trona un vas
cu mâncare apetisantă. Oamenii care stăteau la masă
erau trişti şi înfometaţi. Ţineau linguri cu mânere foarte
lungi care le erau legate de braţe şi astfel puteau ajunge
la vas pentru a le umple cu mâncare, dar din cauza
mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau
duce la gură lingurile pline – aici era iadul.
A mers în cealaltă încăpere şi a găsit aceeaşi masă
mare şi acelaşi tip de vas cu mâncare. Oamenii de la
masă erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri, dar aceştia
păreau bine hrăniţi, râdeau şi vorbeau între ei - aici era
raiul.
„Nu înţeleg”, a spus omul.
Dar este forte simplu: puţină abilitate. Aceşti oameni
au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, pe când
ceilalţi se gândeau doar la ei înşişi.
Aşadar, să ne obişnuim să ne sprijinim unul pe altul şi
să facem front comun, indiferent ce poziţie ocupăm,
dacă vrem ca viaţa să ne fie frumoasă.
Să rugăm iepuraşul să ne umple inimile de
generozitate şi, în timp ce noi încondeiem ouă, să ne
lumineze minţile pentru a primi învăţătura divină pe
care s-o facem să rodească în noi şi să o dăruim altora
pentru a putea primi mai mult şi pentru a simţi cu
adevărat biruinţa vieţii asupra morţii.
Prin atitudinea noastră putem modifica radical
conţinutul jurnalelor de ştiri, făcându-le să ne arate o
lume care zâmbeşte în locul uneia care plânge.
Să nu aşteptăm moartea unui handbalist pentru a
spune „stop violenţei”, să ne autoeducăm pentru a ne
uni şi a modifica în bine faţa lumii.
Acum, să ne cumpărăm pantofi noi sau dacă nu avem
destui bani să-i lustruim bine pe cei vechi, să ne
îmbrăcăm cu cele mai frumoase straie şi să întâmpinăm
sfintele sărbători aşa cum se cuvine: curaţi pe dinafară,
dar mai ales pe dinăuntru; oneşti cu alţii, dar şi cu noi
înşine, iertând cu adevărat pe cei ce credem că ne-au
greşit, pentru că spunem cu bucurie:
HRISTOSAÎNVIAT!
Elena Dinescu
Anul 2, NR.7, APRILIE 2009
Povestea mea este o lecţie de viaţă, în
care mulţi dintre cei ce o vor citi se vor
regăsi.
La 52 de ani mă consider o doamnă drăguţă,
simpatică, puţin cam emotivă. Iubesc viaţa, iubesc tot
ce a creat Dumnezeu şi, acum am învăţat să mă iubesc
şi pe mine. Trebuie să te arzi ca altă dată să ştii să te
fereşti de foc, trebuie să fi fost cândva bolnav ca să
preţuieşti sănătatea.
Până pe la 40 de ani am trăit haotic. Mediul în care
am crescut a fost întotdeauna unul nesigur: cu multe
certuri şi bătăi între părinţi, cu lecţii de educaţie din
partea mamei care au lăsat traume adânci în
comportamentul uman de mai târziu. Să vă dau un
exemplu: aveam în curtea casei o boltă, care făcea nişte
struguri frumoşi, altoiţi. Noi eram la o vârstă când tot
ce zboară se mănâncă, aşa că în joaca mea de copil am
transformat în piaţă în bolta mamei, ca să dau de
mâncare la păpuşi. Pedeapsa: mama mi-a dat cu miere
pe mâini şi m-a pus să stau lângă un copac, să vină
albinele să mă înţepe, ca să mă doară şi pe mine cum i-a
durut pe struguri. Fără comentarii.
Cel mai des eram dezbrăcată şi dusă până la poartă
sub ameninţarea că sunt gonită, dacă mai fac năzbâtii,
dacă iau note mici. În acest timp, pe stradă se juca toată
gaşca de copii. Ghiciţi ce traumă sufletească trăiam!?
Nu o judec, pentru că aşa considera mama că era
just să procedeze.
Relaţia noastră n-a evoluat niciodată pe un făgaş al
prieteniei, al cunoaşterii, al iubirii. Nu a interesat-o
niciodată ce este în sufletul meu, pe ea o interesa numai
ce zice lumea.
Am crescut, am devenit un adolescent timid, foarte
emotiv, singurul meu refugiu erau cărţile. Îmi place
foarte mult să citesc. Am început să citesc din toate
domeniile, mă pasionau foarte mult revistele şi cărţile,
cu subiecte în domeniului paranormalului. Deoarece
copilăria mea a fost una cu mari răspunderi în
gospodăria casei şi pentru că mama făcea urât de tot
când mă vedea că citesc, citeam noaptea sub pătură la
lumina lanternei. Învăţătura înseamnă cunoaştere, iar
bagajul de cunoştinţe acumulat m-a ajutat să mă
formez ca om.
Nu am primit niciodată nimic de la
nimeni, a trebuit să mă descurc singură în
viaţă.
În momentele cele mai grele, doar bunul Dumnezeu
mi-a fost alături. În societate am avut mult de pierdut
pentru că întotdeauna am spus în faţă ceea ce aveam de
spus. Nu mi-a plăcut şi nu îmi place să fac
compromisuri: sunt un om pacifist şi mulţi te iau de
prost dacă ai un suflet bun.
Am adunat la un loc multe necazuri, plus câteva
şocuri emotive mai puternice: un accident al tatălui
care a necesitat internarea 6 luni, cu starea între viaţă şi
moarte; revoluţia care m-a surprins la serviciu şi din
cauza căreia am trăit o situaţie de coşmar – a fost
groaznic.
Dumnezeu cred că m-a ocrotit, dar toate adunate la
un loc au adus cu ele şi o slăbire a organismului şi
implicit boala. Dacă aş fi ştiut atunci ce ştiu acum aş fi
scutit mulţi ani de suferinţă.
Semnele de boală au apărut pe la 25 de
ani. Medicul de familie, căruia i-am zis
denumirea bolii pe care simţeam că o am,
mi-a zis: „Ce faci mă, ai venit să mă înveţi
medicină?”
Aveam dureri la călcâie, mă săgetau genunchii, îmi
amorţeau mâinile de la coloana vertebrală.
La analize mi-au ieşit ciocuri pe coloană până la
ceafă. Medicul a considerat că nu este grav şi mi-a
recomandat fizioterapie şi injecţii cu Diprofos, pe care
nu le-am făcut (eu citesc prospectul la medicamente),
dar nici nu am luat totul în serios. Treptat au început să
apară alte probleme: constipaţie, pietre la fiere (aici am
făcut greşeala că am acceptat extirparea chirurgicală).
Starea de sănătate a început să se deterioreze şi mai rău,
aveam tensiune mare, colesterol 300. Ficatul era
terminat. Aveam o stare proastă, am început să merg la
medici, iar aici când începeam să spun ce mă doare
(fiindcă mă durea tot corpul) mă tratau ca pe un om
nebun. Am început să am stări depresive, nu mai voiam
nimic decât să mor, să scap de dureri.
Era un program (nu mai ştiu cum se numea
emisiunea) la televizor în care medici specialişti în
diferite boli, veneau şi discutau diferite probleme
medicale. Aşa, am aflat de artrita reumatoidă şi de
simptomatologia bolii.
Am fost la medicul de familie şi i-am spus că şi la
mine sunt aceleaşi simptome. Răspuns: „Ce faci mă, ai
venit să mă înveţi medicină?”.
Am plecat urgent din cabinet, m-am oprit la un
cabinet particular, am făcut două analize relevante:
factor reumatoid şi proteina C reactivă şi m-am întors
cu rezultatul la medic. Analizele nu erau bune, dar
numai cu ele nu se putea pune un diagnostic.
Ca să primesc un diagnostic a trebuit să mă internez
la mai multe spitale, să mă duc să fac analize în mai
multe cabinete particulare. Nu vorbesc de suferinţa
trăită, stres şi de bani cheltuiţi. Trebuiau făcute analize
speciale concludente, dar erau scumpe şi medicii se
fereau să le facă. La radiografie apăreau modificări
osoase, dar medicii tot oscilau să pună un diagnostic.
Nu îi acuz, consider că de vină este sistemul, care
îngrădeşte actul medical. La spital trebuie să ajungi cu
o boală gravă în ultima fază ca să primeşti diagnostic.
Traumatizată fizic şi psihic, am ajuns la un doctor
specialist foarte bun care a luat analizele radiografice
şi a spus clar: este artrită reumatoidă (spongilită
angiopoetică). Face parte din categoria bolilor
incurabile, este o boală sistemică, autoimună, în care
sistemul imunitar nu mai face deosebire între celulele
fireşti, proprii şi cele care sunt străine organismului. Pe
lângă articulaţii, boala afectează şi inima, plămânii şi
ochii. La mine artrita se generalizase la tot organismul.
Bolile autoimune se diagnostichează foarte greu,
pentru că au un tablou clinic foarte complicat. Pe lângă
acest diagnostic mai aveam în urma analizelor:
tensiune arterială, obezitate grad 2 (cântăream 100 kg),
cardiopatie ischemică dureroasă, colon iritabil, mă
balonam şi mă durea abdomenul foarte tare, noduli pe
ambii lobi ai tiroidei, ovar polichistic, piatră la rinichi
şi mastoză chistică.
Ce mai, eram boboc! Reţete cu căruţa, se mutase
farmacia la mine acasă. Medicamente tari, efecte
adverse pe măsură. Rezultatul – din ce în ce mai rău.
Ajunsesem la limită.
Şansa de a fi cunoscut pe cineva care
mi-a zis: ”Doar nu a făcut Dumnezeu o
minune numai cu mine, o va face şi cu tine,
dacă ai credinţă cu nădejde”.
Citisem multe despre „omul” Valeriu Popa. Ştiam
deja că medicina alopată nu are soluţii pentru bolile
considerate incurabile şi că în final aveam să ajung să
nu mă mai pot deplasa fără ajutor. Viitorul era sumbru,
iar eu urma să devin o povară pentru unul din membri
familiei.
Plutim în neştiinţă până când prin suferinţă şi
durere pârghia cunoaşterii ne va ridica la o viaţă
înţeleaptă. Eram disperată şi ca să nu o iau razna am
început să mă rog la Dumnezeu să mă lumineze şi să
îmi arate calea pe care trebuie să merg. Nu cred că este
nimic întâmplător poate şi boala a venit, pentru ca eu să
mă schimb, să mă cunosc şi să mă apropii de
Dumnezeu.
La biserică am întâlnit o doamnă care avea scleroză
multiplă. Era în al doilea an de tratament naturist, un
om puternic, optimist, cu credinţă puternică, care mi-a
redat speranţa, că undeva acolo sus cineva ne-a creat
perfecţi şi că mai există o şansă să mă întorc la sănătate.
Are o vorbă: ”Doar nu a făcut Dumnezeu o minune
numai cu mine, o va face şi cu tine, dacă ai credinţă cu
nădejde”.
De la ea am aflat de Fundaţia Umanitară Sănătate
prin Gândire şi Alimentaţie, in Memoriam Inginer
Valeriu Popa de la Vălenii de Munte, despre „omul”
deosebit Petre Anca, despre metoda de diagnosticare şi
în ce constă tratamentul naturist recomandat. Am sunat
la fundaţie şi am reuşit să obţin o programare peste 3
luni. Era iarnă, domnul PetreAnca nu era în ţară.
Cu doamna de la biserică, pe nume Pârghie Petruţa
(actualmente Petra Militaru), devenisem deja prietene.
Un om deosebit de la care am învăţat multe lucruri
bune. Mi-a dat să citesc „Nu există boală incurabilă” –
autor Petre Anca. Am citit-o şi recitit-o şi deja speranţa
începuse să alunge frica.
Număram zilele şi nu mai aveam răbdare. Mi se
părea că trec greu. Am ajuns la Vălenii de Munte în
Martie, chiar pe 8 Martie, iar întâlnirea cu domnul
Petre Anca pot să spun că a fost cel mai frumos dar pe
care l-am primit în această viaţă.
Cuvintele nu pot exprima ceea ce simţim pentru
acest „OM” deosebit, de o înaltă valoare morală care
şi-a pus viaţa în slujba semenilor, fără să ceară nimic în
schimb.
Soţul meu avea şi el probleme destul de grave –
ateroscleroză cerebrală. Avusese în urmă cu doi ani un
accident vascular, dar nu îl durea nimic şi nici cu
doctorii nu se înţelegea prea bine, probleme cardiace şi
multe altele. A fost aşa de impresionat când a văzut
precizia cu care domnul Petre Anca punea diagnostic
prin utilizarea aurei (precizez că nu am dus la fundaţie
niciun fel de analize), încât şi-a exprimat singur
dorinţa de a beneficia de diagnosticare şi de a începe un
tratament naturist.
Înainte eram amândoi nişte pofticioşi, mari
devoratori de dulciuri. Mi-a plăcut să gătesc, eram o
bună bucătăreasă. Mâncam haotic, iar seara, în faţa
televizorului ronţăiam tot felul de prostii. Soţul meu a
început tratamentul cu trei luni întârziere, era un mare
mâncăcios de carne şi în primul an i-a fost mai greu,
dar acum nu mai vrea să audă de fripturi.
De 6 ani ţin de regim.
Au trecut 6 ani de regim pe care îl ţinem amândoi.
Rezultatele sunt bune, ne simţim bine şi nu cred că aş
putea să mă mai întorc vreodată la vechile mele
obiceiuri alimentare. Abia aştept să ies la pensie să mă
mut la ţară să scap de nebunia oraşului, de poluare, de
stres, de viaţă la bloc.
Acum privesc natura ca pe o forţă şi o oglindă a
sufletului.
Respect principiul: "Mănâncă puţin şi cinează şi
mai puţin deoarece sănătatea întregului corp se
făureşte în bucătăria stomacului."
Toate regimurile primite şi urmate ne-au învăţat
cum să ne tratăm singuri organismul şi cum să-l
menţinem curat cu ajutorul clismelor. Ne-au învăţat
cum să preţuim legumele, fructele şi cerealele, cum să
le mâncăm.
Este o întrebare la care nu pot să răspund: albinele.
Sunt un dar de la Dumnezeu. Primim aşa de multe de la
ele, ar trebui să le divinizăm.
Fundaţia de la Vălenii de Munte este şi va rămâne
pentru mine casa sufletului, iar întâlnirea cu domnul
Petre Anca un alt început – şansa de a mă naşte a doua
oară. Este un om care ştie să preţuiască viaţa şi
sănătatea.
Vica Chirea
 Anul 2, NR.7, APRILIE 2009

De mine depinde cum trăiesc!

Am învăţat să preţuiesc viaţa şi sănătatea.
raţională, legătura cu natura, modul în care îmi
Este foarte important pentru mine să mă
este organizată viaţa.
cunosc. În fiecare zi sunt alta,
Trebuie să am linişte,
aşa după cum fiecare zi e diferită
trebuie să mă bucur, trebuie
de precedenta. Trebuie să ştiu
să iubesc, trebuie să
cum funcţionează organismul
dăruiesc, trebuie să am
meu în relaţie cu provocările
încredere în forţele proprii,
zilnice.
indiferent cât de grea este
De la domnul Petre Anca,
existenţa.
care îmi este foarte drag şi căruia
De aceea cred că,
îi voi purta recunoştinţă veşnică,
speranţa în ziua de mâine şi
am învăţat principii pentru o
rugăciunea ne pot ajuta să
viaţă sănătoasă.
facem faţă oricăror încercări.
Pe primul plan este modul
Doamne ajută!
meu de a gândi. Urmează
exerciţiul fizic, alimentaţia Vica Chirea şi soţul ei
Vica Chirea
naturală (netrecută prin foc),

- Soluţie- Aducem mulţumiri sponsorilor noştri, care prin contribuţia lor, ne permit
să ne desfăşurăm toate activităţile în bune condiţii. În numele tuturor
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 pacienţilor care au apelat la serviciile noastre, le dăruim din suflet toată
consideraţia noastră: domnului Gabriel Cârciumaru, World Machinery Works -
1 G E O R G E S T A Bacău, doamnei Georgeta Năstase - Buzău, doamnei Denisa Antimir - Buzău.
Sponsorii menţionaţi sunt numai câţiva dintre cei care, lună de lună, susţin
2 E R A R E F I A T Fundaţia noastră, Fundaţia semenilor noştri, aflaţi în dificultate.
3 O P A C E A R N Toţi cei care doresc să obţină DVD-uri cu cele trei conferinţe: Călăraşi,
4 R I C H A R D T L Buzău, Bacău, ziarul Fundaţiei „Sănătate = S.O.S.”, precum şi cele două
lucrări „Nu există boală incurabilă” şi „Poveşti cu final meritat”, pot face
5 G R A I T E C O U comandă telefonic sau scris la sediul Fundaţiei, la doamna Dinescu Elena, str.
6 E I T A I S M N. Bălcescu nr.76A, Vălenii de Munte, jud. Prahova. Prin colet poştal, cu plata
7 T A T A L D A N E I ramburs, veţi putea intra în posesia lucrărilor dorite.
Toţi cei care doresc să obţină DVD-uri cu cele trei conferinţe: Călăraşi,
8 A C N E I C A N Buzău, Bacău, precum şi cele două lucrări „Nu există boală incurabilă” şi
9 E I T O M S I „Poveşti cu final meritat”, pot face comandă la adresa şi telefoanele: E-mail:
10 P E T R A A R A T misubt@yahoo.com, 0720 534 107 sau 0742 568 217.
În perioada 23 ianuarie – 09 octombrie domnul Petre Anca nu se află în
11 V A S I L I C A A ţară, şi ca atare nu poate răspunde la corespondenţa pacienţilor.
Domnul Petre Anca va răspunde solicitărilor de a conferenţia, într-un
Scurtissime oraş, comună sau sat, care va organiza acest gen de întâlnire, după un
*Trec clipele, *Simt paşii tăi pe suflet calendar agreat de comun acord cu organizatorii. Se va deplasa în România,
se irosesc cum calcă-n noaptea grea numai pentru aceste întâlniri.
şi nu ţi-am spus şi-ţi scriu o amintire Toate informaţiile ce sunt direct legate de Fundaţie, consultaţii,
cât te iubesc!... pe-o lacrimă de stea. corespondenţă, apeluri urgente, conferinţe, ziar, microclinică etc., se obţin de
la secretariatul instituţiei unde răspunde doamna Elena Dinescu. Numere de
*Nu-mi risipi iubirea *Vin de mă-mbrăţişează telefon, mobil: 0722-724012; telefon fix şi fax 0244-283279.
în vântul toamnei reci, acum când mi-este frig Articolele pentru ziar se trimit poştal la adresa Fundaţiei, în atenţia
şi ia-mă şi pe mine vibrez când cade-o frunză doamnei Elena Dinescu, str. N. Bălcescu, nr. 76A, Vălenii de Munte, jud.
cu tine Prahova, sau electronic la adresele: alexandra_foamete@hotmail.com şi
şi numele ţi-l strig. elena_dinescu07@yahoo.com.
dacă pleci.
Petra Militaru Conducerea Fundaţiei

Vă redăm mai jos codul IBAN unde se virează banii rezultaţi din vânzarea ziarului şi, dealtfel, unde se pot face donaţii pentru Fundaţie:
FUNDAŢIA UMANITARĂ "SĂNĂTATE PRIN GÂNDIRE ŞI ALIMENTAŢIE" - in memoriam ing. Valeriu Popa
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - filiala Vălenii de Munte
IBAN RO14RNCB 0211 0118 5028 0001 - RON

Redactor şef:
Sanda FOAMETE
Redactori:
DTP:
Petre ANCA Dumitru TĂMAŞ
Carmen TĂBĂCARU, Corina SCHELL, Tipar:
Elena DINESCU, Mariana ŞTIRBU,
Mihai SÎMBOTIN, Gabriel-Petru COJOCARIU
S.C. GADPRINT S.R.L.
Petra MILITARU Tel.: 0234 579 343
ISSN 2065 - 0108
Publicaţie patronată de Fundaţia Umanitară "SĂNĂTATE PRIN GÂNDIRE ŞI ALIMENTAŢIE" - in memoriam ing. VALERIU POPA