Sunteți pe pagina 1din 4

Câmpia Română

Câmpia Română este o câmpie din sud-estul Europei, pe cursul inferior al Dunării, cea
mai mare parte a ei (cca 80%) situându-se pe teritoriul României. Câmpia Română ocupă
jumătatea sudică a ţării, fiind cea mai mare câmpie a ţării cu o lungime de 300 km şi o lăţime
maximă de 125 km.Este o regiune de platformă.

Denumirea ei provine de la fostul principat Țara Românească, iar străinii o numesc „Câmpia
Valahă” (după Valahia). Câmpia are extensii în Serbia și Bulgaria, unde este numită Câmpia
Dunării.

Este mărginită la sud, est si vest de Dunăre, iar la nord de Podișul Getic, Subcarpații și Podișul
Moldovei. Altitudinea maximă este peste 300 m în Câmpia Piteştilor, cea medie de 70 m, iar cea
minimă de 6 m în Câmpia Siretului Inferior. Altitudinile scad de la nord la sud şi de la vest la est
în direcţia înclinării stratelor după modul de retragere a apelor lacului cuaternar.

Înainte să existe Câmpia Română, pe acelaşi teritoriu exista un bazin lacustru ce a fost colmatat
treptat de către aluviunile aduse de Dunăre şi râurile carpatice. În cuaternar, acest lac a început să
se restrângă de la sud-vest spre nord-est şi odată cu el s-a format şi cursul inferior al Dunării. Din
punct de vedere tectonic, Câmpia Română face parte din Platforma Moesică. Soclul platformei
este de origine hercinică, iar sedimentele superioare sunt de origine carpatică. Sedimentele
datează din mezozoic și din pleistocen. În lunci, acestea sunt foarte recente, datând din holocen.
Stratele din jurassic și cretacic conțin zăcăminte de petrol. Peste fundamentele cristaline ale
acesteia se află straturile sedimentare depuse în mai multe etape. Peste depunerile de nisipuri,
argile şi pietrisuri se află depunerile de loess.

Suprafata Campiei Romane se inclina lin de la N la S (asa cum curg Desnatui, Jiu, Olt, Vedea),
dar si de la E la V (asa cum curg Mostistea, Ialomita, Calmatui) datorita scunfadarii lente din
Campia Siretului Inferior.

Tipul de relief fluvial este bine evidenţiat în cazul Luncii Dunării; lunca are lăţimi ce cresc
treptat, atingând în zona de dublă bifurcare a Dunării, 25-30 km. Prima bifurcare cuprinde între
braţele Borcea (vestic) şi Dunărea, Balta Ialomiţei, iar a doua bifurcare cuprinde între Dunăre
(vestică) şi Braţul Măcin, Insula Mare a Brăilei.
Tipul de relief al dunelor de nisip apare bine conturat în Câmpia Olteniei şi în partea sudică a
râurilor Ialomiţa şi Călmăţui.
Loess-ul are tendinţe de lăsare (datorită spălării acestuia de apele de infiltraţie) creând
microdepresiuni numite crovuri sau depresiuni numite găvane. Acesta este tipul de relief de
tasare în loess. Cuvertura de loess acoperă îndeosebi câmpiile tabulare, ajungând pe alocuri să
aibă o grosime de 40 m.
După modul de formare câmpiile sunt: piemontane, formate în proximitatea zonelor deluroase,
tabulare, cu dispunere orizontală a stratelor şi de subsidenţă, formate prin lăsarea unor segmente
de câmpie.

Câmpia Română poate fi împărţită în trei secţiuni longitudinale: sectorul vestic sau Câmpia
Olteniei, sectorul central sau Câmpia Munteniei şi sectorul estic sau Bărăganul, cărora li se
adaugă Lunca si Baltile Dunarii.

Campia Olteniei. Campia Olteniei este situata la vest de Olt si reprezinta cea mai veche parte a
Campiei Romane, judecand dupa seria cea mai completa de terase fluviale intalnite pe Dunare si
Jiu. Subdiviziunile Campiei Olteniei sunt: Campia Blahnitei, Campia Bailestilor si Campia
Romanatilor, mai inalta (163 m) spre contactul cu Piemontul Getic.

Toate sunt campii tabulare, in cea mai mare parte terasate, acoperite cu loess si nisip, acumularile
de nisip, fixate prin culturi de viţă-de-vie sau salcâm (Calafat, Bailesti, Bechet), sugereaza
transportul acestuia de un vant dinspre vest. Climatul are influente submediteraneene. Predomina
vegetatia de silvostepa la care se aduaga portiuni forestiere de stejar.

Campia Olteniei este strabatuta de Jiu, Olt, Oltet, Drincea si Desnatui. Pe Dunare a fost amenajat
lacul de acumulare Ostrovu Mare (pentru hidrocentrala Portile de Fier II). Sporul natural al
populatiei este foarte scazut (printre cele mai scazute din tara), dar aportul migratoriu contribuie
la usoara crestere numerica a populatiei. Principalele orase Craiova, Vanju Mare, Calafat,
Bailesti, Segarcea, Bals, Corabia. Zona industriala din nordul Craiovei (Isalnita) apartine mai
mult Podisului Getic, dar cea din sud (Podari, Bucovat, Cernelele, Malu Mare) apartine campiei.
Exista si asezari rurale foarte mari (Dabuleni, Poiana Mare, Gogosu). Centrele petroliere
Ghercesti si Cosoveni se afla situate sn zona de campie.

Sectorul Olt-Arges. Este cuprins intre Podisul Getic (in nord), Olt (in vest), Dunare (in sud) si
Arges (in nord-est si est). Are o campie piemontana inalta, Campia Pitestilor, si campii
tabulare: Boianu, Gavanu-Burdea, Burnaz. Climatul este submediteranean si de tranzitie.

In afara raurilor situate pe margini (Olt, Arges) exista si rauri mici ce traverseaza campia:
Calmatui, Vedea cu Teleormanul, Calnistea (care se varsa in Neajlov. Pe Olt au fost amenajate
lacuri hidroenergetice. Are resurse energetice importante: petrol (Videle, Visina, Glavacioc,
Cartojani, Roata, Blejesti, Corbii Mari) si gaze asociate (Videle, Valea Plopilor); este in prezent
principala regiune de exploatare a petrolului (Videle si imprejurimi). Pentru dezvoltarea
productiei agricole au fost construite sistemele de irigatii Vitomirsti-Slatina, Olt-Calmatui (cu
apa din Olt) si Giurgiu-Razmiresti (cu apa din Dunare). Orasele principale sunt: Ploiesti, Slatina,
Coststi, Draganesti-Olt, Turnu Magurele, Zimnicea, Giurgiu, Videle, Rosiorii de Vede,
Mihailesti.

Campia Bucurestilor. Campia Bucurestilor situata in partea centrala a Campiei Romane, cu


limite relativ ezitante spre est, cuprinde câmpii înalte: Campia Targovistei, Campia
Ploiestilor, campii de subsidenta Titu, Gheorghita si câmpii tabulare: Campia Vlasiei,
Campul Calnaului. Are un climat de tranzitie, vegetatie de silvostepa in alternanta cu stejar
(Codrii Vlasiei). Exista resurse de petrol (Titu, Gura Sutei, Jilava) si mai ales gaze naturale
(Peris, Fierbinti Targ).Orasele din acest sector sunt: Bucursti, Ploiesti, Targoviste, Urlati,
Mizil (pe margine), Titu, Gaiesti, Topoloveni, Bolintin Vale, Buftea, Urziceni.

Baraganul. Câmpia Bărăganului, de natură tabulară şi cu următoarele secţiuni: Bărăganul


Ialomiţei, Bărăganul Călmăţuiului şi Câmpia Brăilei,la care se poate adauga Campia
Mostistei. Exista resurse de petrol si gaze naturale sn partea nordica (Urziceni, Jugureanu).
Orasele principale sunt: Oltemita, Calarasi, Fetesti, Tandarei, Slobozia, Urziceni, Fundulea,
Insuratei, Pogoanele, Lehliu-Gara, Budesti.

Au fost amenajate sistemele de irigatii Mostistea, Galatui-Calarasi, Pietroiu-Sefan cel Mare si


Ialomita-Calmatui (toate cu apa din Dunare). Specificul Baraganului este dat de o serie de
caracteristici geografice: intinderi netede, acoperite cu loess, cu un microrelief de crovuri, clima
mai arida (cu precipitatii putine, zile tropicale, geruri iarna), vegetatie de stepa, agricultura foarte
dezvoltata intensiv si extensiv, populatia relativ rara, concentrata pe vai.

Sectorul estic. Sectorul estic al Campiei Romane cuprinde: câmpia piemontană Râmnicului,
câmpia de subsidenţă a Siretului Inferior şi câmpiile tabulare Tecuci şi
Covurlui.Principala resursa de petrol se extrage la Faurei, Ianca, Oprisanesti, Liscoteanca si
se prelucreaza la Borzesti si Ramnicu Sarat. Orasele sunt: Buzau, Ramnicu Sarat, Focsani,
Tecuci, Braila, Galati, Faurei, Ianca.

Lunca Dunarii se întinde de-a lungul fluviului Dunărea, de la intrarea în Câmpia Română
(Drobeta - Turnu Severin), până aproape de Deltă, mărginind la sud şi est Câmpia Română.
Lăţimea este de 20-25 km (30 km) – la Insula Mare a Brăilei. A fost modificată prin desecări şi
îndiguiri pentru mărirea suprafeţelor agricole. În amonte de Călăraşi Dunărea se împarte în câte
două braţe: Dunărea şi braţul Borcea (formând Balta Ialomiţei, în sud) şi Dunărea şi braţul Măcin
(formând Insula Mare a Brăilei, în nord).

Zona de vegetaţie specifică Câmpiei Române este cea a stepei, cuprinzand pajisti stepice cu
graminee (paiusul, colilia, negara, pirul), silvostepei cu pajisti stepice si palcuri de
padure(cuprinzand stejarul pufos si stejarul brumariu; padurile de stejar Svlasia).Are o larga
dezvoltare vegetatia de lunca cu zavoaie de salcii, plopi, indeosebi in luncile Dunarii, Siretului,
Ialomitei.

Fauna cuprinde speciile caracteristice stepei, silvostepei si padurii de foioase. Stepa cuprinde
numeroase rozătoare precum iepurele, hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, numeroase
păsări precum ciocârlia, potârnichea, vrabia, mierla, numeroase insecte şi reptile. Este pe cale de
disparitie dropia, ocrotita de lege si pastrata in cateva rezervatii.

Clima este temperat-continentală de tranziţie. Sectoarele de influenţă diferă pe secţiunile Câmpie


Romăne: Câmpia Olteniei cu sector submediteranean,Câmpia Munteniei cu sector de
tranziţie şi Bărăganul cu sector de ariditate (sau continental). Temperaturile medii anuale
sunt de 10-11 °C şi precipitaţiile medii anuale cresc de la între 400 mm/an (în est) şi 600
mm/an (in vest).
Frecvent, iarna bate crivăţul (sau vântul de nord-est), un vânt rece și uscat, viscolind
zăpada şi, vara, austrul, ce ridică mult temperaturile.
In Campia Romana predomina cernoziomurile (caracteristice stepei) si cernoziomurile levigate
(tipice pentru silvostepa); ambele tipuri sunt din clasa molisolurilor, bogate in humus si foarte
fertilitate. Exista si soluri brun-roscate de padure.De asemenea, se intalnesc saraturi, mai
frecvente in Baragan, lacovisti (soluri hidromerfe), indeosebi in luncile Dunarii, Siretului si
Buzaului.

Cu direcţie de scurgere nord-sud debuşează în Dunăre râurile: Jiu, Olt(cu afluentul Oltet), Vedea
(cu afluentul Teleorman) şi Argeş (cu afluentii sai Neajlov, Sabar), Dambovita(cu
Colentina). Direcţie de scurgere vest-est o au râurile afluente ale Dunării: Ialomiţa (cu
afluentul Prahova) şi Călmăţui. În Siret se scurg Buzău şi Bârlad.Lacuri între dunele de
nisip regăsim în Câmpia Olteniei şi Bărăgan. Limanurile fluviatile sunt L. Snagov, L.
Căldăruşani, L. Balta Albă. Lacurile în crovuri sunt sărate precum L. Amara, L. Plopu, L.
Sărat. Lacurile de luncă sunt situate de-a lungul Dunării: L. Bistreţ, L. Mostiştea şi L.
Brateş. Lacurile amenajate de om sunt: L. Ostrovu Mare pe Dunăre, de baraj antropic, L.
Herăstrău, L. Tei, L. Băneasa, L. Floreasca pe Colentina, fiind lacuri de agrement în
Bucureşti.

Ca functii predomina cele agricole( cultivându-se cereale, in, cânepă, legume, floarea-soarelui) .
Dintre animale, se cresc ovine, indeosebi in estul Campiei Romane, precum si porcine. Dar unele
au si functie industriala (indeosebi legata de exploatarea petrolului si petrolului si gazelor
naturale).