Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
1) INTRODUCERE. Delincventa juvenila. Delincventa juvenila in
tara noastra
Delincvenţa juvenilă, este componentă a criminalităţii, o parte a acesteia cu identitate
proprie, conferită de categoria de indivizi la care se referă. Această identitate proprie este
reflectată şi de caracterul sinuos al acestui fenomen, care nu se suprapune pe evoluţia, pe
creşterile şi descreşterile înregistrate de fenomenul infracţional în general. Acest aspect este
reliefat şi de faptul că, criminalitatea în rândul minorilor are multe cauze diferite de cele ale
criminalităţii adulţilor. Delincvenţa juvenilă este un fenomen de devianţă, manifestat prin
incapacitatea unor minori şi tineri de a se adapta la normele de conduită din societate,
incapacitate datorată unor cauze de ordin bio – psiho – social.
Deşi nu atinge nivelul şi formele grave ale acestui fenomen în ţările capitaliste avansate
delincvenţa juvenilă se manifestă şi în ţara noastră, constituind un motiv de îngrijorare pentru
întreaga noastră societate. În ţara noastră, există unii tineri şi minori care participă destul de activ
la săvârşirea unor fapte penale. Ei participă şi şăvârşesc îndeosebi infracţiunea de furt şi cele de
vagabondaj şi cerşetorie. Într-un număr destul de mare de cazuri, violuri, vătămări corporale, iar
într-un număr mic, săvârşesc infracţiuni de lovituri cauzatoare de moarte, omor şi tentativă de
omor.
Cauze specifice :
- familiile dezorganizate din rândul cărora provin unii minori infractori ai căror părinţi
sunt cunoscuţi cu antecedente penale ;
- influenţa unor infractori majori aflaţi în anturajul minorilor prin determinarea acestora
de a comite fapte antisociale ;
- consumul de către unii minori de substanţe halucinogene şi alcool pentru creşterea unei
stări euforice.
2
Cauze generale :
- apariţia pe piaţă a unor produse, bunuri şi obiecte de valoare şi tentaţia unor persoane de
a intra în posesia lor.
Personalitatea copilului începe să se contureze după vârsta de 2 ani, vârstă la care copilul
începe să perceapă şi să fie atent la ceea ce se întâmplă în jurul său. Familia este prima care
trebuie să vegheze la formarea şi modelarea personalităţii copilului.În perioada adolescenţei,
continuă în ritm alert procesul de desăvârşire a personalităţii individului.
Apar aşa numitele ” crize ” ale adolescenţei, care apar şi în raport cu situaţia familiei, cu
societatea în care trăieşte adolescentul.În această perioadă în care a crescut capacitatea de
abstractizare şi sinteză, când copilul devine puternic, capabil de eforturi mari, colectivul în care
învaţă, grupul de prieteni îşi pune amprenta pe formarea personalităţii. Tot acum gândirea lui,
păstrează o doză mare de subiectivism, în această privinţă exemplul de obiectivitate al părinţilor
şi profesorilor fiind foarte important.
3
Toate frământările adolescenţei duc la cristalizarea personalităţii, la formarea unui ideal
de viaţă şi al unui sistem de valori care nu se schimbă ulterior.În cazul în care copilul creşte şi se
dezvoltă în condiţii nesănătoase, într-o familie dezbinată, când influenţat negativ de colegi, de
prieteni, etc., personalitateea poate deveni aceea a unui infractor.Personalitatea infractorului
minor, este rezultatul unei îmbinări neizbutite, a tuturor factorilor care concură la formarea
personalităţii umane, îmbinare care dă naştere unei personalităţi temporar imperfecte care îmbină
greutăţi de diferite grade în procesul de adaptare la cerinţele vieţii în societate.
Tulburările de comportament, reprezintă una din cauzele de natură bio – psihică ale
delincvenţei juvenile.Aceste tulburări comportamentale se pot manifesta prin comportamente
suicidare, fugile, comportamentale agresive şi delincvenţa juvenilă a toxicomanilor. Delincvenţa
juvenilă este determinată de imaturitatea afectivă, intelectul liniar, dezvoltarea dizarmonică a
personalităţii.
Dintre factorii care duc la acest fenomen, ar putea fi menţionaţi: spiritul de revoltă,
dorinţa de independenţă, plictiseala, spiritul de aventură, căutarea fericirii în ideal, în mistic.
Pentru autorul francez menţionat mai sus, vagabondajul adolescent este un ” simbol ” al izolării
într-un univers dezumanizat din punct de vedere al universului familial.
Bolile psihice.
4
Aceasta explică comporamentul aberant prin modificările consecutive mintale, sindromurile
epileptice sau tulburări de caracter.
Vârsta.
Unii autori consideră că există o strânsă relaţie între vârstă şi comiterea unor fapte
antisociale. Asfel, s-a constatat că cel mai mare număr de infracţiuni este săvârşit de adolescenţi
şi tineri pentru că această vârstă presupune mai multă forţă fizică şi temeritate sau chiar
nesăbuinţă.
Ereditatea.
S-a pus problema dacă ereditatea este o cauză a fenomenului infracţional. Opinia pe care
o impartasim este aceea ca pe cale ereditară se transmit doar predispoziţii care numai în condiţii
de mediu favorabile devin şi realităţi.Prin intermediul comunicaţiei efective, al simpatiei, copilul
asimilează dintr-o dată o gamă de trăsături şi tipare “,corespondentele proprii speciei de esenţă
colectivă. Ca urmare el devine capabil să influienţeze mediul extern prin prisma unor mecanisme
reglatoare ” colective “, creând impresia posedării unor adaptări sociale înăscute.
Carenţele de afectivitate.
5
4) Cauze de natură socială.
Un psihic labil, un psihic bolnav, nu este o cauză a delincvenţei juvenile, decât dacă
anumite cauze de mediu favorizează acest lucru. Un copil cu un psihic sănătos, normal ajunge în
mod sigur la delincvenţă dacă mediul social în care trăieşte este negativ.Între cauzele de ordin
social care generează delincvenţa juvenilă se desprind câteva care sunt în general, sesizate,
acceptate şi analizate de majoritatea sociologilor şi a oamenilor de ştiinţă.
Acestea ar fi
S-a constatat în urma unor cercetări asupra unui lot de delincvenţi tineri, că 49% erau
muncitori necalificaţi, având un nivel de şcolarizare între 4 – 7 clase neterminate.
7
De cele mai multe ori în grupul de prieteni apar infractori minori sau majori, care de
obicei sunt liderii grupului.Referindu-se la grupul de prieteni şi la modul în care acesta
influenţează negativ comportamentul minorului, unii autori consideră că aceste grupuri
acţionează în virtutea unor ” mecanisme de apărare “Acestea ar fi când ” supravieţuirea ” şi
coeziunea grupului este ameninţată, asfel de mecanisme fiind : globificarea delincventului,
“imunizarea ” treptată şi progresivă împotriva tuturor sentimentelor tipic umane, consolidarea
imaginii negative pe care delincvenţii şi-au făcut-o despre ei înşişi. Minorul trebuie îndrumat în
modul de petrecere a timpului liber. Părinţii trebuie să-l orienteze nu numai spre activităţi
sportive şi distractive, ci şi spre lectura unor cărţi bune şi instructive, spre spectacole, expoziţii
etc. Este bine ca minorului să i se impună o oră de întoarcere acasă seara, pentru a nu-i da
posibilitatea de a folosi în detrimentul său timpul de odihnă.
Şcoala are un rol foarte important în modul de petrecere a timpului liber, prin acţiunile pe
care le organizează, pe care le propune elevilor. De asemenea s-a constatat o legătură între
nivelul de instruire şi educaţie al elevilor şi modul de petrecere al timpului liber.
d ) În fine, s-a pus problema dacă televiziunea şi cinematograful pot genera delincvenţa
juvenilă, întrucât s-a constatat că minorii îşi petrec o mare parte a timpului liber în faţa
televizorului sau la cinematograf. Este vorba în special de emisiunile şi filmele care au scene de
violenţă, acestea constituind un pericol pentru copii, cu unele perturbări afective şi caracteriale,
datorată frustării, ele putând favoriza delincvenţa.In general ca o opinie personala expusa si in
lucrarile de specialitate, televiziunea şi cinematograful, nu sunt cauze ale delincvenţei juvenile,
8
însă ele sunt condiţii care pot influenţa, pot alimenta starea infracţională, incitând la săvârşirea
unor fapte antisociale.