Mihai Eminescu –
Ce te legeni... (traducere în Engleză)
- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vînt,
Cu crengile la pămînt ?
- De ce nu m-aș legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vîntul frunza-n dungă -
Cîntăreții mi-i alungă;
Bate vîntul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Și de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vîrf de rămurele
Trec în stoluri rîndunele,
Ducînd gîndurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rînd, pe rînd,
Zarea lumii-ntunecînd,
Și se duc ca clipele,
Scuturînd aripele,
Și mă lasă pustiit,
Vestejit și amorțit
Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngîn numai cu el.”
Why do you wail o forest trees..
"Why do you wail o forest trees,
Forest, without rain or breeze,
Your branches ill at ease?"
"How indeed should I not wail
When the hours of summer fail!
Nights grow longer, days get short,
On my branches few leaves caught,
And the winds with bitter sword
Drive my choristers abroad;
Autumn winds that forests flay,
Winter near, spring far away.
How indeed should I not groan
When my singing birds have flown,
And across the frozen sky
Flocks of swallows hurry by,
And with them my fancies fly
Leaving me alone to sigh;
Hurly on as time in flight
Turning day half into night,
Time that o'er the forest rings
With a fluttering of wings...
And they pass and leave me cold,
Nude and shivering and old;
For my thoughts with them have flown,
And with them my gladness gone!"
Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scântei
Din stele,
Când degerând atâtea dăți,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.
O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună!
Și când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!
Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Farewell
We part for ever from today,
Farewell beloved one;
And I, unto my death ,your way
Will shun.
I care not now where you may go.
You can no more bereave me,
Today the sweetest girl I know
Does leave me.
Nor shall I as in former hours
Build Spanish castles high,
With star-lit windows ,and with towers
Of sky.
When ,shivering with bitter cold,
Through winter nights uncertain,
I watched lest you perhaps unfold
Your curtain.
O what delight to stroll with you
Beneath the flowering plum-trees,
When poured its light their branches hrough,
The moon.
How often did I secret pray
Swift night her sails would furl,
That we night thus forever stray,
Fair girl !
That I might catch with rapturous thrill
The words that you let fall,
And that today I barely still
Recall.
Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.
Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei de-ntâi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!
For if today I part the veil
And see what time portended,
I feel that long ago the tale
Was ended.
And when the moon enrapts the streams
And trembles on the fen,
A thousand years have flown it seems
Since then.
For I no longer am confined
In that sweet country's spell ;
Aye, I have left you far behind,
Farewell.
Lucefărul
A fost odată ca-n poveşti Evening star
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărăteşti, There was, as in the fairy tales,
O prea frumoasă fată. As ne'er in the time's raid,
There was, of famous royal blood
Şi era una la părinţi A most beautiful maid.
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi She was her parents' only child,
Şi luna între stele. Bright like the sun at noon,
Like the Virgin midst the saints
And among stars the moon.
Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă From the deep shadow of the vaults
Lângă fereastră, unde-n colţ Her step now she directs
Luceafărul aşteaptă. Toward a window; at its nook
Bright Evening-star expects.
Privea în zare cum pe mări
Răsare şi străluce, She looks as in the distant seas
Pe mişcătoarele cărări He rises, darts his rays
Corăbii negre duce, And leads the blackish, loaded ships
On the wet, moving, ways.

Îl vede azi, îl vede mâni,

Astfel dorinţa-i gata; To look at him every night
El iar, privind de săptămâni, Her soul her instincts spur;
Îi cade dragă fata. And as he looks at her for weeks
He falls in love with her.
Cum ea pe coate-şi răzima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui şi inima And as on her elbows she leans
Şi sufletu-i se împle. Her temple and her whim
She feels in her heart and soul that
She falls in love with him.
Şi cât de viu s-aprinde el
În orişicare sară,
And ev'ry night his stormy flames
Spre umbra negrului castel
More stormily renew
Când ea o sa-i apară.
When in the shadow of the castle
She shows to his bright view.

Sursă:
http://lyricstranslate.com/ro/mihaieminescu-
lyrics.html-0