Sunteți pe pagina 1din 1

„Fără Miorița noi n-am fi fost niciodată poeți”

A vorbi despre Miorița înseamnă a accede la Ființa poporului


român, din al cărui geniu creator s-a plămădit această baladă, pentru
a rămîne apoi încrustată în curgerea generațiilor. Cea mai frumoasă
epopee pastorală a lumii ( cum o caracteriza Alecu Russo ), a fost
descoperită de către aceste într-un spațiu păstoresc arhitepal. În
puritatea astrală a silabelor baladei se concentrează o ocupație
străveche (păstoritul) și o concepție filosofică asupra destinului
uman.
Balada nu se poate defini, ci numai descrie, fiindcă ea nu e o stare
universală, ci un aspect sufletesc particular cîtorva indivizi, o
expresie muzicală a emoțiilor sufletești, nu gîndurile sale, ci pe ale
noastre le face poetul să cînte în noi. Înțelegîndu-l, noi devenim
poeți ca și el. Este arta de a remedia ceea ce este mediocru în natură
și desăvîrșește ceea ce nu este decît bun. Sîntem recunoscători
artisului pentru că spune atît de limpede ceea ce am simțit noi
întotdeauna, dar n-am fost în stare să exprimăm. Textul are o
densitate, o încărcătură afectivă, o profunzime, o varietate de
mijloace artistice, armonie și echilibru, o prelucrare originală a
mitologiei populare, încît balada a devenit o capodoperă a literaturii
noastre populare și un model pentru creația cultă.
Miorița rămîne un izvor nesecat de frumuseți artistice și delectare
estetică, un mesager spiritual etic și estetic al neamului românesc.
Mihail Sadoveanu a relevat cu emoție, splendoare unică a acestui
mărgăritar poetic, ca și sensurile adînce ale destinului omenesc în
plan.
Golban Marin

S-ar putea să vă placă și