ANESTEZIE-TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC

Serviciile medicale specializate in urgente sunt :

1. Ambulanta

2. SMURD ( Serviciul mobil de urgente reanimare si descarcerare )

3. UPU ( Unitate de Primire Urgente )

4. Spitale de urgente
 5. Sectii ATI ( Anestezie-Terapie Intensiva )

SARCINILE ASISTENTULUI MEDICAL IN SECTIILE ATI :

 Preia bolnavii din sala de operatie de la medicul anestezist

 Supravegheaza respiratia administrand oxigenoterapie acolo unde se impune prin masca de
oxigen,ochelari nazali sau sonda nazala ( manifestari de dependenta:bradipnee,tahipnee,
dispnee,apnee, SpO2 scazuta )sau-daca bolnavul este intubat ,supravegheaza buna functionare
a ventilatorului ( parametrii de ventilatie stabiliti de catre anestezist ) , expansiunea ambelor arii
pulmonare si coloratia tegumentelor.
 Urmareste,masoara si noteaza in foaia de observatie functiile vitale ( manifestari de dependenta
: stare febrila,tahicardie,bradicardie,HTA,hTA)
 Monitorizeaza bolnavul EKG sesizand eventualel modificari,aducand la cunostinta medicului(
manifestari de dependenta : aritmii— FIBRILATIE VENTRICULARA ! ---- ASISTOLIA ! )

o RITM SINUSAL

Criteriile de diagnostic ale ritmului sinusal sunt:

 unda P prezentă înaintea fiecărui complex QRS

 unde P de morfologie și durată normala
 distanță constantă între unde P succesive și între undele P și complexele QRS (interval
PR)
o FIBRILATIE ATRIALA

Ritm patologic in care nu exista unda P si distanta dintre QRS este inegala.
De obicei frecventa cardiaca este foarte mare dar exista si cazuri de fibrilatie atriala lenta.

o FIBRILATIE VENTRICULARA

Reprezinta cea mai severa tulburare de ritm si cauza cea mai frecventa a mortii subite
.Ventriculii in fibrilatie se contracta partial , anarhic, cu o frecventa foarte mare, fiind incapabili
sa realizeze sistola ventriculara, cu consecinte hemodinamice catastrofale: incetarea functiei de
pompa a inimii , prabusirea debitului cardiac si a tensiunii arteriale.
 o ASISTOLIA SAU IZOELECTRICA

Lipsa activitatii electrice a inimii se traduce la nivel de EKG prin linia izoelectrica.

 Administreaza lichidele perfuzabile si tratamentul medicamentos stabilit de medicul anestezist (

injectomat,infuzomat ,perfuzii)
 Urmareste diureza ( manifestari de dependenta :
anurie,oligurie,poliurie,ischiurie,polakiurie,disurie),pozitionand la nevoie sonda
vezicala,controland bilantul hidric la o ora ( in ziua 0 ),la 2 ore ( in ziua 1) ,la 4 ore ( ziua 2-3 ) la 8
ore ( din a 4 a zi )

BILANT HIDRIC = Diferenta dintre totalul lichidelor administrate ( per os,intravenos ,enteral ) INGESTA si
totalul lichidelor eliminate din organism ( diureza,lichid drenat,voma,transpiratie,scaun) EXCRETA; poate
fi :

 Pozitiv
 Negativ
 Nul
 Supravegheaza plaga operatorie (eventuale pierderi) si buna functionare a drenajelor.
 In caz de greata si/sau varsaturi pozitioneaza la indicatia medicului sonda nazo-gastrica cu punga
colectoare ( in aspiratie sau cadere libera ) controland aspectul lichidului drenat ( manifestari de
dependenta: hematemeza,lichid bilios)
 Mobilizeaza bolnavii postoperator functie de interventia chirurgicala efectuata.
 Recolteaza sange si produse biologice pentru examene de laborator.
 Zilnic efectueaza controlul aparatului de urgenta , cantitativ si calitativ ( data de expirare a
materialelor si medicamentelor ), proba defibrilatorului si controlul surselor de oxigen.

MONITORIZAREA EKG SI A PARAMETRILOR VITALI

Asistenta
 Conecteaza pacientul la monitor ,aplicand electrozii astfel:

Electrozii periferici :

 Rosu- bratul drept

 Galben-bratul stang
 Verde –picior stang
  Negru –picior drept

Electrozii precordiali

 Rosu- spatiul 4 intercostal parasternal drept (V1)

 Galben-spatiul 4 intercostal parasternal stang (V2)
 Verde- pe linea mamelonara, parasternal stang (V3)
 Maro- spatiul 5 intercostal pe linea medio claviculara ( sub mamelon) (V4)
 Negru-spatiul 5 intercostal pe linia axilara anterioara (V5)
 Violet- spatiul 5 intercostal pe linia axilara mijlocie (V6)
 TA -se masoara cu ajutorul aparatelor electronice, fixand la brat manseta si
programand monitorul pentru masurarea TA la intervalul dorit
 PULSUL , RESPIRATIA SI SATURATIA DE O2- se masoara programand monitorul,
fiind redate in timp real
 DIUREZA-se masoara prin cateterism vezical cu sonda foley-careia i se ataseaza
punga colectoare gradata sau urinometru

INTUBATIA ORO-TRAHEALA

Asistentul medical pregateste materialele si serveste medicul.

MATERIALE NECESARE :

 Laringoscop cu sursa de lumina

 Sonde de intubatie ( de diferite dimensiuni)

 Gel anestezic pentru anestezia faringelui si a corzilor vocale si pentru lubrefierea sondei
( Xilina,Lidocaina)

 Seringa sterila de 20 ml
 Departator de gura,daca se impune

 Pensa Magill
 AMBU=aparat de ventilatie manuala, cu masca

 Filtru antibacterian

 Sursa de oxigen
 Aspirator pentru secretii
TEHNICA :

 Pozitionarea bolnavului in decubit dorsal cu capul in hiperextensie

 Indepartarea protezelor dentare mobile
 Curatarea oro-faringelui de secretii
 Servirea materialelor pentru intubare in urmatoarea ordine :

LARINGOSCOP –SONDA ORO-TRAHEALA +GEL ANESTEZIC—SERINGA DE 20ML CU AER pentru fixarea

intratraheala a sondei –LEUCOPLAST pentru fixarea la nivelul comisurii bucale a sondei –AMBU conectat
la sursa de oxigen .

 Supravegherea permanenta prin monitorizare a EKG si a functiilor vitale.

 Reorganizarea locului de munca

EXTUBAREA SAU DETUBAREA

Extubarea este decisa de catre medicul anestezist luand in calcul un complex numar de factori
dintre care cel mai important este capacitatea pacientului de a efectua acte respiratorii
complete si spontane .Este efectuata de catre asistentul medical.

MATERIALE NECESARE:

 Manusi sterile
 Seringa de 20 ml sterila
 Sonda de aspiratie sterila
 Aspirator de secretii
 Balon AMBU
 Filtru antibacterian
 Sursa de oxigen
TEHNICA :

 Se bronho-aspira pacientul
 Se administraza oxigen 100% timp de 60 de secunde
 Se dezadapteaza tubul IOT de la respirator
 Se administreaza oxigen prin ochelari nazali sau sonda nazala (2-3 lt/min)
 Se indeparteaza leucoplastul de fixare a tubului IOT
 Se dezumfla balonul de fixare traheala a tubului IOT folosind seringa de 20 ml sterila
 Se introduce sonda de aspiratie pe tubul IOT si in aspiratie se extrage lent dar decis .
 Aspiratia din cavitatea bucala a eventualelor secretii
 Igiena cavitatii bucale
 Monitorizarea permanenta a pacientului din punct de vedere a parametrilor vitali,SpO2,si EKG.

TRAHEOSTOMIA

Traheea este atasata de cartilajul cricoid, care este cel mai rigid element al arborelui respirator. Este de
10- 13 cm la adult si are in constitutia ei 16- 20 fragmente de cartilaj sub forma de potcoava. Partea
posterioara a acestor inele este membranoasa si vine in contact cu esofagul.
Interventia chirugicala ce are drept scop deschiderea traheei cervicale se numeste traheotomie.Orificiul
traheal mentinut deschis prin introducerea unei canule traheale mai mult de 7 zile se numeste
traheostomie.De cele mai multe ori, din cauza unei insuficiente respiratorii superioare acute obstructive,
aceasta interventie se practica de urgenta. In functie de locul de deschidere a traheei, deosebim:

- traheostomia inalta, cand deschiderea traheei se face supraistmic (situatie de maxima urgenta);
- traheostomia medie, interventie situata la nivelul istmului tiroidian (dupa sectionarea si ligaturarea
acestuia);
- traheostomia subistmica, efectuata sub istmul tiroidian, interventie practicata adeseori la copiii mici.
In conditii normale se recomanda insa practicarea traheotomiei medii, deoarece rata complicatiilor
postoperatorii este redusa.

INDICATII:

1. Obstructia mecanica a cailor respiratorii:

- datorita tumorilor situate la nivelul: faringelui, laringelui, traheei sau esofagului;
- malformatii congenitale laringiene, traheale inalte sau esofagiene;
- insuficeinta respiratorie posttraumatica laringiana sau traheala;
- paralizie laringiana cu stridor = laringomalacie (invaginare respiratorie a peretilor laringelui)
provocata de o rigiditate insuficienta a laringelui: la fiecare inspiratie, acesta se prabuseste
spre interior, ceea ce declanseaza un zgomot respirator, stridorul propriu-zis
- traumatisme faciale si / sau mandibulare, cu obstructia cailor respiratorii superioare;
- cicatrici stenozante laringiene sau traheale;
- extractia corpului strain traheal, daca nu se poate realiza pe cale naturala;
- infectii sau edem al vestibulului laringian, mezo- sau hipofaringelui unde tratamentul corticoid
este fara efect sau intubatia traheala este imposibila;
- insuficenta respiratorie post aspiratie sau ingestie de solutii caustice, prin lezarea faringelui si a
laringelui;
2. Insuficienta respiratorie datorata secretiilor persistente sau unei respiratii inadecvate:
a) Persistenta secretiilor cu tuse ineficienta dupa:

• chirurgie toracica sau abdominala;

• bronhopneumonie;
• aspiratia secretiilor gastrice ;
• aspiratia post paralizia nervilor cranieni IX, X, XI ( Sindrom de foramen jugulare), tulburare de
deglutitie;
• starea de precoma sau coma in cazul unor boli metabolice: diabet, afectiuni renale sau
hepatice;

b) Insuficienta respiratorie joasa, alveolara datorata:

• traumatismului toracic inchis cu fractura coastelor;

 • paraliziei musculaturii respiratorii;
• intoxicatiilor;
• afectiunilor cronice obstructive: bronsita cronica, emfizemul pulmonar, bronsiectazia, astmul
sau atelectazia; c) Insuficienta respiratorie de origine alveolara cu persistenta secretiilor:
• afectiuni nervos centrale: encefalita, poliomielita, tetanosul etc;
• eclampsia;
• coma postoperatorie dupa interventii neurochirurgicale;
• interventie preliminara in cadrul operatiilor efectuate la nivelul oro-, hipofaringelui sau la
nivelul laringelui.

Contraindicatii

1. in cazul unei insuficiente respiratorii acute ce pune viata pacientului in pericol, nu exista
contraindicatii;
2. in cazuri extreme, totusi trebuie incercata o intubatie ( indeosebi in edem, inflamatii etc);
3. traheostomia dupa intubatie indelungata este indicata numai in caz de complicatii laringiene
evidentiabile endoscopic;

Incidente şi accidente:

 sângerare (din istmul tiroidian sau dinpachetul vasculo-nervos)

 perforarea posterioară şi pătrunderea în esofag
 crearea de cale falsă (cu imposibilitatea introducerii canulei)
 emfizemul subcutanat
 ASPIRATIA TRAHEO-BRONSICA

Bronho-aspiratia se face in scop curativ ( eliberarea cailor respiratorii de secretii) sau in scop
explorativ ( recoltarea de bronhoaspirat pentru examene culturale de laborator).

MATERIALE NECESARE:

 manusi sterile
 sonde de aspiratie sterile de unica folosinta
 aspirator de secretii cu recipient de colectare a secretiilor
 sursa de O2
 lubrifiant

TEHNICA :

 cu cateva minute inainte de inceperea aspiratiei se administreaza pacientului O2

 Se imbraca manusile sterile
 Se regleaza aspiratorul ( 80-120mmHg )
 Se adapteaza sonda la respirator
 Se introduce capatul liber al sondei in canula de intubazie sau pipa Guedel , cavitatea
nazala sau cavitatea bucala, fara a se aspira.
 Se retrage sonda aspirand
 Se repeta procedura pana cand suntem siguri ca am eliberat caile respiratorii de secretii
( daca tipul de pacient ne permite acest lucru)

Diferenta dintre bronho-aspiratia in scop curativ si cea in scop explorator este ca in loc de a adapta o
sonda sterila,normala de aspiratie la aspirator,se ataseaza o sonda speciala cu rezervor care permite
recoltarea in momentul aspiratiei a secretiilor bronsice ,in mod steril.

Sonda de aspiratie normala :

 Sonda de aspiratie cu rezervor pentru bronhoaspirat :

VENTILATIA MECANICA

Ventilatia mecanica sustine sau substitue activitatea respiratorie spontana si este de doua tipuri :
 Non invaziva – NIV ( Non Invasive Ventilation )
 Invaziva

VENTILATIA NON INVAZIVA-NIV

Se aplica pacientilor cu :
 Edem pulmonar acut
 BPCO
 Sindrom de hipoventilatie centrala
 Patologii neuromusculare( ex: SLA-scleroza laterala amiotrofa)
 Orice pacienti cu insuficienta respiratorie ce se pot adapta la NIV

Decizia de a incepe NIV la un pacient care are activitate respiratorie spontana dar insuficienta se ia de
catre medic in momentul cand simptomele de insuficienta persista si dupa tratamentul
farmacologic,situatie in care si valorile HEMOGAZ ARTERIAL raman alterate.

Manifestari de dependenta : cianoza, insomnie,diaforeza, obnubilare ,hipercapnie.

MATERIALE NECESARE :

 Masca nazala

 Masca faciala –nas si gura sau fullface ( toata fata )

 Casca

 Ventilator

 Tuburi de ventilator
 Filtru antibacterian ( intre tuburi si masca )
TEHNICA :

 Reglarea parametrilor de ventilare de catre medic sau de catre asistent la indicatiile medicului
PARAMETRI :
 PEEP – Positive end expiratory pressure –presiune pozitiva ce se creeaza in trahee la sfarsitul
actului expirator.
 Volum
 Frecventa actelor respiratorii
 Concentratia de oxigen ce se doreste a fi administrata in amestec cu aer

 Foarte important reglarea alarmelor parametrilor de mai sus pentru a evita incidente ca
barotrauma,hipoventilarea,hiperventilarea
 Pornirea aparatului in modalitatea si parametrii programati
 Se verifica daca aparatul a inceput administrarea terapiei ventilatorii
 Se aplica sistemul de prindere in spatele capului ( curelele )
 Se fixeaza masca in mod etans pe nas sau fata ,dupa caz
 Se controleaza daca nu exista scapari ( suna ventilatorul )
 Se monitorizeaza SpO2 in continuu.
 Monitorizarea parametrilor vitali
 Monitorizarea EGA la recomandarea medicului
 Se verifica necesitatea introducerii unei SNG ( pacientul inghite aer )

INCIDENTE SI COMPLICATII :

 Escare in punctele de presiune a mastii ( mai ales la baza nasului )

 Distensie gastro-intestinala
 Hipoventilare alveolara
 Sughit
 Inhalarea refluxului gastric
 Intoleranta,agitatie

DEZAVANTAJE NIV :

 Lenta corectie a alterarilor respiratorii

 Imposibilitatea de a bronhoaspira

VENTILATIA MECANICA INVAZIVA

Ventilatia mecanica invaziva se foloseste la pacientii supusi interventiilor chirurgicale care prevad
curarizarea pacientului si la pacientii a caror respiratie nu este in gradul de a mentine functiile vitale ale
organismului.
Curarizarea = folosirea unei substante paralizante, care permite relaxarea musculara necesara unei bune
desfasurari a interventiei.

Patologii in care se recurge la ventilatia mecanica invasiva :

 Apneea in cazul stopului respirator

 Boli pulmonare cronice reacutizate
 Acidoza respiratorie acuta ( paCO2 mai mic de 50mmHg si Ph sanguin  7,25 )
 Paralizia diafragmei cauzata de : distrofia musculara sau sclerosa laterala amiotrofica ( SLA ),
lezioni ale coloanei vertebrale, efecte ale anestezicelor sau miorelaxantelor.
 Hipoxie ( PaO2 55mmHg )care nu se corecteaza prin oxigenoterapie
 Hipotensiune si soc

Ventilatia mecanica invasiva se face cu ajutorul ventilatoarelor, masini speciale pentru respiratie
mecanica artificiala , prin insuflarea aerului cu presiune positiva in caile respiratorii ale pacientului,
realizand inspiratia. Expiratia se produce prin aducerea presiunii ventilatorului la nivelul presiunii
atmosferice si prin elasticitatea plamanilor si a cutiei toracice.

Pacientul este conectat la aparatul de ventilatiei prin intermediul tubului de intubare IOT sau prin
intermediul traheostomiei.

Exista mai multe tipuri de ventilatie mecanica invaziva pe care ventilatoarele moderne sunt in gradul de
a le executa ; cele mai importante sunt :

1. VENTILATIE PRIN VOLUM CONTROLAT

Volum curent este programat si administrat de catre ventilator la fiecare act respirator. Presiunea
necesară unui astfel de act variază şi este determinată de rezistenţă hidraulică din circuit şi căile
respiratorii ale pacientului. De exemplu, în cazul în care volumul curent este programat la 500 ml,
ventilatorul insufla aer până la această valoare. Cand va atinge acest volum de aer, ventilatorul va opri
insuflaţia şi va deschide supapa pentru a permite aerului să iasa (expiratia).

2. VENTILATIA PRIN PRESIUNE CONTROLATA

O presiune inspiratorie maxima va fi programata. Ventilatorul va administra un flux de aer pacientului
pana la atingerea acelei presiuni, moment in care ventilatorul va deschide supapa pentru evacuarea
aerului pentru a permite expiratia.
Ventilatoarele moderne sunt in gradul de a combina cele doua modalitati de ventilatie deci de a putea
programa un volum de aer care sa fie administrat la anumite presiuni programate.

3. SYNCHRONIZED INTERMITTENT MANDATORY VENTILATION ( SIMV ) (VENTILATIE

SINCRONIZATA INTERMITENT OBLIGATORIE)
In aceasta modalitate de ventilatie, ventilatorul dirijeaza un act respirator cu presiuni programate de
fiecare data cand pacientul incepe un act respirator . In cazul in care pacientul nu incepe un act
respirator spontan, ventilatorul ii va administra automat un act respirator fortat ( sau un numar de acte
programate).

Ex. Daca pacientul are 4 acte respiratorii spontane pe minut ( val normala a respiratie =16), vom regla
respiratorul la 12 acte SIMV, pt a ajunge la valoarea de 16 respiratii / minut.Cu cat pacientul incepe sa
aiba mai multe acte respiratorii spontane, cu atat vom descreste actele SIMV.In caz de apnee ( pacientul
adoarme)aparatul ii v-a administra un numar de acte respiratorii ( in general 8-10 ) automat, alarmand
sonor si vizual prin mesajul „Ventilatie in apnee”.

SIMV este utilizata ca o modalitate de trecere de la totala dependenta fata de respirator catre sistarea
totala a asistentei pe care o acorda ventilatorul ( cand pacientul respira doar spontan).

4. CONTINUOUS POSITIVE AIRWAY PRESSURE ( CPAP)

(PRESIUNE CONTINUA POZITIVA RESPIRATORIE )

Ventilatorul administreaza un flux de aer la presiuni prestabilite.Modalitatea aceasta se foloseste de

obicei in faza finala de weaning ( procesul de aducere a respiratorului si pacientului in parametri de
respiratie spontana care pot recomanda extubarea ) atunci cand pacientul respira spontan si la presiuni
fiziologice.

Este evident necesara programarea limitelor de alarma pentru cat priveste volumul si presiunile
administrate pacientului pentru a evita barotrauma.

INGRIJIREA BOLNAVILOR CU OBSTRUCTIE A CAILOR RESPIRATORII

CAUZE

 Corpii straini sunt o cauza frecventa de obstructie acuta a cailor respiratorii, in special la copii,
care pot aspira accidental diferite obiecte mici, boabe de fasole, seminte, bomboane.
 La adulti obstructia acuta a cailor aeriene prin corpi straini este cauzata de obicei de un bol
alimentar sau os si mai rar de obiecte
 Edemul glotei, provocat de o reactie alergica.
 Afectiuni care duc la iritarea sau inflamarea cailor respiratorii aeriene –astm bronsic, bronsita
cronica, bronsiectazie.
 Aspirarea continutului stomacal regurgitat.

Obstructia poate fi :

 partiala, caz in care victima poate sa tuseasca si sa vorbeasca.

 obstructia completa, victima nu mai vorbeste, nu mai poate respira (se sufoca), tegumentele
devin cianotice (albastre), iar daca obstructia persista se va produce pierderea cunostintei.
PRIMUL AJUTOR LA ADULT CONSTIENT :

 In caz de obstructie partiala victima va fi indrumata sa adopte o pozitie aplecata in fata si sa

tuseasca, pana ce corpul strain va fi eliminat.
 Aceeasi atitudine trebuie adoptata si in cazul in care victima este singura si nu exista alta
persoana care s-o ajute; in acest caz victima isi poate aplica singura o compresiune la nivelul
abdomenului, aplecandu-se peste spatarul unui scaun , apasand puternic si tusind pana ce
corpul strain este eliminat.
 In caz de obstructie completa, cand victima nu poate tusi si se sufoca, dar este constienta, se
aplica 5 lovituri interscapulare (in spate, intre omoplati). Daca acestea sunt ineficiente se va
efectua manevra Heimlich .

Manevra Heimlich la adult:

- salvatorul se aseaza in spatele victimei si-i cuprinde talia cu bratele

- pozitioneaza un pumn la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid si-l apuca cu celalalt
pumn
- comprima abdomenul, tragand brusc si cu putere in sus, manevra ce poate determina corpul strain sa
sara afara.
Manevra Heimlich se repeta pana cand corpul strain se elimina sau pana cand victima devine
inconstienta.

PRIMUL AJUTOR LA ADULT INCONSTIENT :

- se aseaza in decubit dorsal si se apeleaza 112

- se aseaza podul palmei la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid, si asezand mana
opusa peste cealalta efectueaza compresii abdominale, bruste si orientate inspre extermitatea cefalica
(cap)
- dupa aproximativ 5 compresii, se intoarce capul victimei pe o parte, verificand prezenta in cavitatea
bucala a unor corpi straini care pot fi eliminati
- se evalueaza respiratia si ,eventual, respiratia artificiala
- daca ventilatia artificiala e ineficienta se repeta compresia abdominala pana la sosirea echipei
medicale.

Intervenţii specifice în ATI

 Monitorizarea ECG; Monitorizarea funcţiilor vitale: TA; respiraţia; diureza; durerea; starea de
constienţă, aspectul faciesului şi a tegumentelor;

 Respiraţie asistată pe ventilator; administrare de oxigen;

 IOT (intubaţie oro-traheală) efectuată de medic;

 Reechilibrare hidroelectrolitică
  Măsurarea presiunii venoase centrale (PVC);

Monitorizarea EKG şi a TA, respiraţiei, diurezei- intervenţii

 conectează pacientul în circuitul aparatului pentru supraveghere continuă EKG;

 TA se monitorizează cu ajutorul aparatelor electronice ce au fixată la braţ manşeta; se

programează pentru a măsura TA la anumite intrevale de timp; altă posibilitate de înregistrare a
TA poate fi cu ajutorul unui tensiometru fix montat la perete în dreptul fiecărui pat de la ATI;

 Respiraţia se monitorizează programând aparatul să indice frecvenţa la anumite intervale de

timp;

 Diureza se monitorizează prin sondaj cu sonda Foley efectuat de medic, la care se ataşează o
pungă colectoare de urină gradată pentru măsurarea cantităţilor de urină.

EKG

 Definiţie – metodă de monitorizare non-invazivă a activităţii inimii (miocardului) cu ajutorul unor

electrozi care captează polarizarea/depolarizarea camerelor inimii (A,V)

 Tipuri de aparate EKG:

- de repaos

- de efort

- holter

Electrocardiograful este constituit din:

- electrozi şi cabluri

- sistem de amplificare electronic

- sistem de filtrare a zgomotelor

- comutator de derivaţii

- sisteme de înregistrare

- sistem de derulare a hârtiei

Electrozii pe membre:

 Roşu – mâna dreaptă

 Galben – mâna stângă

  Negru – piciorul drept

 Verde – piciorul stâng

Electrozii pe torace (se aşează de la dreapta pacientului spre stânga) – la femei sub sâni:

- V1 – roşu – IV intercostal dreapta sternului

- V2 – galben – IV intercostal stânga sternului

- V3 – verde – între V2 şi V4

- V4 – maro – V intercostal linia de mijloc a claviculei

- V5 – negru – între V4 şi V6

- V6 – mov – V intercostal linia de mijloc a axilei

Tulburările ritmului cardiac

 Tulburări în formarea stimulilor

 Tulburări în conducerea stimulilor

1. Tulburări în formarea stimulilor:

- aritmiile sinusale: tahicardia şi bradicardia sinusală

- aritmiile ectopice: extrasistolele, tahicardia parosistică, flutterul atrial, fibrilaţia atrială, flutterul
ventricular şi fibrilaţia ventriculară

2. Tulburări în conducerea stimulilor:

- blocul sino-atrial

- blocul de ramură

blocul atrio-ventricular

TULBURĂRILE ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC

 ELEMENTE DE FIZIOLOGIE

Apa din organism = 55-60% din greutatea corporală

Distribuţia apei:

◦ Apa intracelulară – 66% din total (2/3)

◦ Apa extracelulară – 33% din total (1/3)

 ◦ Apa intracelulară – 40% din greutatea corporală

◦ Apa extracelulară – 20% din greutatea corporală

 Apa intravasculară (volemia) - 5% din greutatea corporală

 Apa interstiţială - 15% din greutatea corporală

Electroliţii:

Substanţe chimice care reglează cele mai importante funcţii ale organismului

 Mg(1,5 – 2,5 mEg/l) – construcţia musculară, ritm cardiac, oase, funcţia nervilor, digestie,
echilibrul lichidului proteic

 Na(136 – 145 mEg/l) – transmiterea impulsului nervos, contracţie musculară, echilibrul hidric

 Ca(4,5 – 5,5 mEg/l) – previne cheagurile, contracţie musculară, transmiterea impulsurilor, oase,
dinţi, diviziune celulară

 Cl(97 – 107 mEg/l) – echilibrul fluidelor în organism

 K(3,5 – 5,3 mEg/l) – reglează TA, contracţii cardiace, muşchi

Bilanţul hidric

Raportul dintre ingestia de lichide şi eliminarea lor

Căi de aport Căi de eliminare

 Ingestie – 1300 ml Urina – 1500 ml

 Apa, alimente-1000ml Fecale- 200 ml

 Apa metabolica – 300 ml Respiratie – 300 ml

Total = 2600 ml Transpiratie- 600 ml

Total= 2600 ml

Clasificare:

1. Pozitiv – aportul este mai mare ca eliminarea şi rezultă hiperhidratarea

2. Compensat – aportul este egal cu pierderile, rezultă un bilanţ normal

3. Negativ – pierderile mai mari dacât aportul şi rezultă deshidratarea

Tulburări hidroelectrolitice

 Prin carenţă

 Prin exces

1. Dezechilibre hidrosodice

a) Repleţia de apă şi Na(pierdere)

- preponderent de apă – deshidratare hipertonă

- preponderent de Na – deshidratare hipotonă

- concomitent de apă şi Na – deshidratare izotonă

b) Retenţia de apă şi Na(exces)

- preponderent de apă – hiperhidratare hipotonă

- preponderent de Na – hiperhidratare hipertonă

- concomitent de apă şi Na – hiperhidratare izotonă

2. Dezechilibrele potasice:

 Hipopotasemie

 Hiperpotasemie

3. Dezechilibrele clorului:

- Hipocloremia

- Hipercloremia

4. Dezechilibrele calciului:

- Hipocalcemia

Hepercalcemia

TABLOU CLINIC:

-Sete vie

-Tahicardie

-Tahipnee
-Scăderea amplitudinii undei de puls

-hTA (temporar TA normală)

-Nelinişte, agitaţie, confuzie, comă

-Oligurie

-Extremităţi reci

-Transpiraţii profuze

-Pat venos periferic colabat

-Prelungirea timpului de umplere capilară

+ anamneză pozitivă pentru pierderi hemoragice sau non-hemoragice

Repleţia volemică - Căi de administrare

Acces venos periferic

Multiplu (2-4 vene)

Canule venoase periferice de calibru mare

Vena jugulară externă

Avantaje:

Durata scurtă de instalare

Necesită materiale şi cunoştinţe simple

Complicaţii minore (hematoame, serom subcutanat, etc.)

Dezavantaje:

Diametru cateterului venos periferic trebuie adaptat dimensiunilor venelor disponibile

Accesul venos poate fi pierdut (pacient agitat, pacient transportat,..); trebuie schimbat la 24-48 ore;

Nu se pot administra catecolamine (doar în urgenţă, pe durată scurtă, până la montarea cateterului
venos central)

Acces venos central

După stabilirea accesului venos periferic şi începerea repleţiei volemice

Avantaje:
Acces venos sigur şi de durată (7-10 zile)

Permite măsurarea PVC şi ghidarea tratamentului

Permite administrarea catecolaminelor şi a substanţelor hipertone

Dezavantaje:

Risc de complicaţii (la instalare – pneumotorax, hematom cervical sau mediastinal, tulburări de ritm;
în cursul folosirii – infecţie, embolie gazoasă)

Repleţia volemică - Soluţii de repleţie volemică

Soluţii cristaloide izotone(sol.NaCl 0,9%,Ringer,sol. de glucoza)

Soluţii cristaloide hipertone- sol. saline hipertone 3%,5%,7,5%,10%, sol.KCl 4%,7%

Soluţii coloide:

 dextranii - 6%(DEXTRAN 70) ; 10%(DEXTRAN 40)

 Derivati de gelatina- gelofusine, haemacel

Sânge integral şi masa eritrocitară

Plasma proaspătă concentrată

Concentrat trombocitar

Retenţia de volum

Tablou clinic

- staza venoasă: creşterea presiunii venoase

- edeme periferice

- raluri de stază pulmonară

- creştere ponderală

Diagnostic: evaluarea anamnestică/ clinică a cauzei/ condiţiei favorizante

Examen laborator

- hemodiluţie: scăderea hematocritului, scăderea ureei

- Hipoproteinemie cu hiposerinemie

- Anemie
Reechilibrarea acido-bazică

gradul de aciditate sau alcalinitate a unei soluţii (concentraţia de ioni de Hidrogen) – pH

 pH=7 – neutru

 pH mai mic 7 – acid

 pH mai mare 7 – alcalin

 pH sanguin normal este uşor alcalin = 7,40

Dezechilibrele acido-bazice

 Acidoza= tulburare a echilibrului acidobazic, caracterizată prin creşterea concentraţiei ionilor

de hidrogen (scade PH-ul) datorată producerii excesive de acizi sau pierderii de baze
(administrare perfuzie cu bicarbonat de sodiu).

 Alcaloza= tulburare a echilibrului acidobazic, caracterizată prin scăderea concentraţiei ionilor

de hidrogen, datorată producerii excesive de baze sau pierderii de acizi (administrare ser
viziologic, soluţie izotonă şi clorură de amoniu).
ANESTEZIA GENERALĂ

Obiective:

- HIPNOZĂ

- ANALGEZIE

- RELAXARE MUSCULARĂ

- HOMEOSTAZIE

Medicaţie:

I. Droguri pe cale inhalatorie:

1. gazoase: protoxid de azot

2. volatile: halotan, izofluran, sevofluran

II. Droguri pe cale intravenoasă

1. hipnotice: propofol, ketamină, etomidat

2. opioide: fentanyl, morfină

3. relaxante musculare: - curare depolarizante (succinilcolina)

- curare nedepolarizante (atracurium)

Echipamentul de anestezie: - permite administrarea de aer/oxigen/gaze anestezice

1. VENTILATORUL – pentru aer/oxigen

2. DEBITMETRUL – pentru fluxul de gaze

3. VAPORIZOR – amestecul între gazul anestezic, oxigen/aer

4. CIRCUITUL ANESTEZIC – duce la pacient gazele anestezice şi oxigenul şi preia CO2 şi gazul
anestezic eliminat (calcea sodată) – poate fi închis şi semiânchis

5. SURSA DE GAZE SUB PRESIUNE: oxigen, aer, oxid de azot

6. SISTEMUL DE EVACUARE A GAZELOR ANESTEZICE

7. SISTEMUL DE ASPIRAŢIE
Etapele anesteziei generale:

1. PREMEDICAŢIA – pentru anxietate, ulcer, antibiotice

2. INDUCŢIA – perioada de tranziţie de la starea de conştienţă la cea de inconştienţă urmată de

suportul ventilator:

a) linia venoasă

b) monitorizarea parametrilor hemodinamici şi respiratori

c) inducţia propriuzisă: oxigenare 3 minute, hipnoză, relaxare musculară, analgezie cu opioid

d) intubarea orotraheală şi conectarea la aparatul de anestezie (11 secunde)

3. MENŢINEREA ANESTEZIEI:

a) administrare de droguri anestezice inhalatorii/I.V

b) ventilare controlată

c) monitorizare hemodinamică, respiratorie, temperatură, bloc neuromuscular, profunzimea

anesteziei

d) desfăşurarea intervenţiei chirurgicale

4. TREZIREA – revine starea de conştienţă şi respiraţia spontană

Complicaţii frecvente:

hTA, HTA, tulburări de ritm şi frecvenţă cardiacă

- hipoxemie sau hipercapnie

- vărsături, greţuri

- pneumonie de aspiraţie

- laringospasm,bronhospasm

- atelectazie de resorbţie postoperatorie

- ileus

INTUBAŢIA ORO-TRAHEALĂ-IOT

Presupune folosirea unei somde de intubaţie care traversează laringele şi trece printre corzile vocale
relaxate în trahee de unde asigură către plămâni fluxul de oxigen, aer şi gaz anestezic.

Indicaţii:
 - stop respirator

- anestezie generală

- insuficienţă respiratorie acută

Materiale pentru IOT

 Laringoscop cu lama curbă MacIntosh

 Balon Ambu şi sonde traheale

 Seringi pentru umflarea balonaşului

 Piesă în „L” şi racord extensibil

pentru balon Ambu

 Mandren

 Pensa Magill

 Aspirator, sondă Yankauer şi sonde de

aspiraţie flexibile

 Stetoscop

 Leucoplast

Tehnica

1.Se poziţionează capul pacientului- se face extensia capului din articulaţia atlanto-occipitală, în
scopul alinierii căilor aeriene.

2. Preoxigenare-ventilaţie pe balon şi mască cel puţin 30 sec. cu un FiO2 de minim 0.85 (85%
concentraţie în oxigen).

3. Intubaţia nu trebuie să dureze mai mult de 30sec. Depăşirea acestui interval de timp impune
reluarea preoxigenării.

4.Se deschide gura, se inspecteaza rapid cavitatea bucala

Cu laringoscopul în mâna stângă se pătrunde în cavitatea bucală la nivelul comisurii bucale, astfel
încât limba să fie în întregime spre stânga şi să permită identificarea următoarelor trei repere:

 amigdalele/lojele amigdaliene: nu introduceţi lama laringoscopului cu toată lungimea;

căutaţi reperul.
  lueta; împingeţi lama către stânga încărcând limba din aproape în aproape.

 epiglota; avansaţi uşor încărcând baza limbii, vizualizând epiglota.

5. Se vizualizază glota. Se poate face compresie cricoidiană (manevra Selick)

6. Se introduce sonda oro-taheală sub control vizual ţinută între degetele mânii drepte ca un creion

7. Se umflă balonaşul pentru fixare

8. Se ataşează balonul Ambu sau aparatul de ventilaţie mecanică

9. Se verifică acurateţea intubaţiei vizual şi prin auscultaţia toracelui

10. Se ventilează cu o frecvenţă de 10-12/min administrând oxigen în concentraţie mare

11. Se fixează sonda orotraheală la nivelul comisurii bucale

CANULA ORO-FARINGIANĂ-PIPA GUEDEL

 Tehnica de inserţie:

* se deschide gura pacientului şi se verifică dacă există corpi străini ce ar putea fi împinşi în
laringe.

* se introduce canula în cavitatea orală orientată cu concavitatea spre palatul dur, urmând ca la
capătul cursei să fie rotită cu 180o; rotaţia minimalizează riscul împingerii limbii spre
posterior.

ASPIRAŢIA TRAHEO-BRONŞICĂ

 Bronho-aspiraţia se face în scop curativ ( eliberarea căilor respiratorii de secreţii) sau în scop
explorativ ( recoltarea de bronhoaspirat pentru examene de aborator).

MATERIALE NECESARE:

 mănuşi sterile

 sonde de aspiraţie sterile de unică folosinţă

 aspirator de secreţii cu recipient de colectare a secreţiilor

 sursa de O2

 lubrifiant

TEHNICA :

 cu câteva minute înainte de începerea aspiraţiei se administrează pacientului O2

  se îmbracă mănusile sterile

 se reglează aspiratorul ( 80-120mmHg )

 se adaptează sonda la aspirator

 se introduce capătul liber al sondei în canula de intubaţie sau pipa Guedel, cavitatea nazală
sau cavitatea bucală, fără a se aspira.

 se retrage sonda aspirând

 se repetă procedura până când suntem siguri că am eliberat căile respiratorii de secreţii ( dacă
tipul de pacient ne permite acest lucru)

ANESTEZIA LOCO-REGIONALĂ

 Eliminarea senzaţiei dureroase dintr-o anumită regiune a corpului fără pierderea stării de
conştienţă.

 Tehnici de anestezie loco-regională:

1. regională prin infiltraţie (injecţie s.c)

2. de contact (gel, spray, soluţii)

3. blocaj de nerv periferic

4. blocaj de plex nervos

5. blocaje regionale centrale:

- rahianestezia (subarahnoidiană)

- peridurală (epidurală)