TEMA

PROIECTULUI PENTRU DISCIPLINA

“PODURI METALICE ”
Anul II, master “PODURI ŞI TUNELURI”
Semestrul I, 2015-2016

Temă:
Să se dimensioneze şi să se verifice suprastructura unui pod rutier cu alcătuire mixtă oţel-
beton, aflat pe un drum judeţean care are partea carosabilă alcătuită din două benzi de circulaţie,
fiecare cu lăţimea de 7.80/2 (m) şi din două trotuare pietonale, fiecare având lăţimea de 1.00 (m).
Deschiderea podului se va stabili cu formula:
L = (40 + 0.25 N) (m), unde N reprezintă numărul de ordine.

Se vor considera următoarele date:

 clasa de încărcare - grupa 1a: LM1 + pietoni pe trotuare (3 kN/ m2);
 materiale utilizate:
- grinzile principale metalice: oţel S 355 N
- armăturile: bare de înaltă aderenţă, de clasă B, având limita de elasticitate de 500 N/mm2
- betonul din placă: clasă C35/45

CONŢINUTUL PROIECTULUI
PIESE SCRISE:

1. Tema proiectului şi schema generală a tablierului

2. Proiectarea suprastructurii podului
2.1 Stabilirea acţiunilor considerând execuţia în etape a tablierului
2.2 Trasarea diagramelor înfăşurătoare de eforturi pentru grinzile principale metalice
2.3 Predimensionarea grinzilor principale metalice. Stabilirea punctelor de variaţie a
secţiunii pe deschidere. Verificări la stările limită ultime

3. Calculul şi dimensionarea îmbinårii de montaj

3.1 Calculul şi distribuţia şuruburilor (S.Î.R.P.) pentru înădirea platbandelor tălpilor
inferioare
3.2 Dimensionarea ecliselor tălpii inferioare
3.3 Calculul şi distribuţia şuruburilor (S.Î.R.P.) pentru înădirea platbandelor inimii
3.4 Dimensionarea ecliselor inimii

4. Calculul şi distribuţia elementelor de legătură (conectorilor)

PIESE DESENATE:

Detalii de execuţie pentru un tronson de grindă principală (Elevaţie, vedere plană, secţiuni
transversale caracteristice prin tablier).

1
PLAN CALENDARISTIC

Săptămânile 1-3:
Schema generală a tablierului.
Stabilirea acţiunilor considerând execuţia în etape a tablierului.
Trasarea diagramelor înfăşurătoare de eforturi pentru grinzile principale metalice

Săptămânile 4-5:
Predimensionarea grinzilor principale metalice.
Stabilirea punctelor de variaţie a secţiunii pe deschidere.
Verificări la stările limită ultime

Săptămânile 6-7:
Calculul şi distribuţia şuruburilor (S.Î.R.P.) pentru înădirea platbandelor tălpilor inferioare.
Dimensionarea ecliselor tălpii inferioare.
Calculul şi distribuţia şuruburilor (S.Î.R.P.) pentru înădirea platbandelor inimii.
Dimensionarea ecliselor inimii

Săptămânile 8:
Calculul şi distribuţia elementelor de legătură (conectorilor)

Săptămânile 9-13:
Realizarea planşelor

Săptămâna 14:
Notarea proiectului

2
STABILIREA ACTIUNILOR CONSIDERAND EXECUTIA IN ETAPE

ETAPA1
In această fază se montează subansamblurile grinzilor metalice pe infrastructuri şi pe turnurile provizorii (2 turnuri
montate la treime).
Eforturile secţionale în grinzile metalice din greutatea proprie a scheletului metalic se calculează pentru fiecare din
cele 3 grinzi simplu rezemate.
Greutatea scheletului metalic /ml se evaluează cu formula:
20lm
g sm  100 
0.6  0.035b
lm  L pod
b  7.8m  2 1,5m  0.25m 

ETAPA2
Se continuizează subansamblurile grinzilor metalice în zona reazemelor intermediare, suprastructura devenind din
acest moment grindă continuă cu 3 deschideri.
Se montează cofrajul, apoi se betonează placa.
daN
 g cofraj  50 ;
ml
 g placa se evaluează calculând aria plăcii din beton;

ETAPA3
Contracţia betonului
Betonul unei grinzi mixte nu poate suferi deformaţii din contracţie liberă, deoarece dala este legată de structura
metalică. Tendinţa împiedicată de scurtare a betonului generează o stare de eforturi interne în secţiunea mixtă.
Această stare de eforturi poate fi uşor determinată dacă se înlocuieşte contracţia printr-un joc de forţe exterioare
având acelaşi efect
Se consideră la început că dala este desolidarizată de secţiunea metalică. Scurtarea sa se poate face liber, fără
eforturi. Această scurtare va fi:
l c   c l

Calculul deformaţiei specifice din contracţie  c

Deformaţia totală de contracţie se compune din deformaţia datorată contracţiei de uscare şi din deformaţia datorată
contracţiei endogene. Deformaţia datorată contracţiei de uscare evoluează lent fiind cauzată de migrarea apei prin
betonul ȋntărit. Deformaţia contracţiei endogene se dezvoltă ȋn cursul ȋntăririi betonului, consumându-se ȋn cea mai
mare parte ȋn cursul primelor zile de după turnare. Contracţia endogenă este funcţie liniară de rezistanţa betonului.
 c   cd   ca  1,75  104  0,625  104  2,375  104
 cd deformaţia datorată contracţiei de uscare;
 ca deformaţia datorată contracţiei endogene

Valoarea finală a contratiei de uscare:  cd ,  kh *  cd ,0  0.7  2,5  104  1,75  104

 
  ds 2 
f cm  

f cm 0 
 cd ,0  0,85  220  110   ds1   e
    106   RH  2,5  104 [vezi SR EN 1992-1-1 Anexa B2]
 
 
  RH   3

 RH  1,55 1      0.756
  RH 0  
f cm  43 N mm 2 rezistenţa medie de compresiune masurată pe cilindri la 28 zile
pentru C35/45 [vezi tab. 3.1. SR En 1992-1-1]
f cm 0  10 N mm 2
 ds1  4 pentru cimenturi din clasa N
 ds 2  0.12 pentru cimenturi din clasa N

3
 RH  80% umiditatea relativă a mediului ambient
RH 0  100%
kh  0.705 coeficient dependent de raza medie h0 [mm] conf. tab3.3 SR EN 1992-1-1
2  Ac
h0   480mm unde Ac  1, 4m 2 aria secţiunii de beton
u
u  5,8m perimetrul părţii secţiunii expuse la uscare

Deformaţia datorată contracţiei endogene:  ca  t    as  t    ca     6, 25  10 5

 ca     2,5  f ck  10   106  2,5  35  10   106  6, 25  105
 as  t   1  e 0,2t  1  e 0,2  1
0.5 0.5

Calculul eforturilor sectionale din contracţie

Pentru anularea deformaţiei din contracţie (  c   cd   ca ), admitem o forţă fictivă de întindere N b care acţionează
la fiecare extremitate a dalei (în centrul de greutate) şi prin acţiunea ei se compensează exact deformaţia din
contracţie:
l Nb  l c
Cunoscând secţiunea de beton şi modulul său de elasticitate, se poate determina această forţă:
l Nb Eb 0 34000 N mm 2
Nb  Eb Ab   c Eb Ab cu Eb    13680 N mm 2
l 1   Lt ,t 0 1  0,55  2, 7
După aceste două etape considerate (contracţie liberă şi forţa fictivă de întindere), dala nu arată nici un semn de
deformaţie. Aceasta ne permite să afirmăm că în acest stadiu nici un efort nu solicită legăturile, chiar dacă dala a fost
legată de grinda metalică de la început.
Se poate continua raţionamentul cu secţiunea mixtă, plecând de la starea de eforturi unitare:
 întindere uniformă în dală,  b  N b Ab   c Eb
 eforturi unitare nule în grinda metalică, o  0.

Pentru anularea acestei forţe fictive N b , trebuie aplicată în centrul de greutate al dalei, o forţă egală şi de semn
contrar ce acţionează pe secţiunea mixtă. Aceasta acţionează cu o excentricitate în raport cu axa neutră a secţiunii
mixte, putându-se descompune într-o forţă de compresiune centrică N c şi un moment încovoietor M c :
N c   N b    c E b Ab , ( N c  0 , deoarece secţiunea este comprimată)
hb
M c  N b (h  a m  ) , ( M c  0 , deoarece fibrele inferioate sunt întinse)
2
În rezumat, am substituit o cauză (contracţia-deformaţia specifică) printr-o altă cauză, uşor de tratat (întinderea N b
asupra dalei + compresiunea N c + încovoierea M c asupra secţiunii mixte) care provoacă acelaşi efect.
Se obţine starea reală de eforturi unitare într-o secţiune, suprapunând eforturile datorate lui N b (care acţionează
asupra dalei) cu cele datorate lui N c şi M c (care acţionează asupra structurii mixte). Diagramele de momente
încovoietoare din contracţie M c , şi din eforturi axiale N c , sunt constante în lungul grinzii:
Nb 1  Nc M c  Nc M c
 b ,c     y  o ,c   y
Ab n   Am I m  Am I m

4
ETAPA4
După ce betonul proaspăt îşi atinge marca (la 28 de zile) se înlătură turnurile provizorii.
Inlăturarea turnurilor provizorii se asimilează în calcul cu două forţe concentrate pe grinda simplu rezemată de
deschidere L pod egale cu reacţiunile din turnurile provizorii din etapa1+etapa2, dar de semn contrar lor.
Reacţiunile din înlăturarea turnurilor provizorii sunt încărcări de lungă durată.

ETAPA5
Ȋn această fază se toarnă betonul de pantă, se realizează hidroizolatia, umplutura de trotuar, se montează parapeţii
direcţionali şi pietonali şi se realizează calea.
Incărcarile din această etapă sunt ȋncărcări de lungă durată. Greutatea căii cuprinde:
 g beton. panta -se evaluează direct  beton.simplu  24 kN m3 ;
 g hidroizolatie -se evaluează direct  hidroizolatie  18 kN m3 ;
 gumplutura.trotuar borduri - se evaluează direct  beton.simplu  24 kN m3 ;
 g parapet . pietonal  0.35 kN m ;
 g parapet .directional  0.65 kN m
 g sistem.rutier - se evaluează direct  beton.asfactic  24 kN m3 ;

ETAPA6
În această etapă suprastructura podului poate susţine încărcările utile (Convoiul de calcul LM1).
Funcţie de specificitatea amplasamentului podului, mai exact funcţie de clasa traficului, SR EN 1991-2 diferenţiază
traficul prin coeficienții . Se recomandă valoarea 1 pentru coeficienţii , doar pentru traficul industrial greu, iar
pentru traficul obişnuit de pe autostrăzi şi şosele recomandă reduceri de 10%..20% pentru componentele LM1. Se
recomandă ȋn toate cazurile la poduri fără restricţii de circulaţie sau tonaj  Q1  0,8 şi  qi  i  2  1 . Însă, anexa
naţională românească întocmită pentru SR EN 1991-2 prevede la paragraful 4.3.2(3) valoarea 1 pentru toţi
coeficienţii , indiferent de clasa traficului, din lipsă de studii de trafic care ar putea fi elaborate de o instituţie

5
autorizată specializată ȋn domeniu, cu aprobarea autorităţii relevante, aşa cum se precizează ȋn acest paragraf. Ȋn
cadrul acestei aplicaţii se vor adopta coeficienţii  din anexa naţională franceză, care are 2 clase de trafic, prima
pentru un trafic industrial greu şi cea de-a doua care acoperă efectelele acumulării de vehicule din prima clasă, dar
pentru o structură a traficului specifică autostrăzilor şi reţelelor de drumuri franceze. Impactul acestei constatări se
traduce prin costuri cu pȃnă la 10%..20% mai mari a podurilor romȃnești de la implementarea euronormelor,
comparativ cu cele franceze. Astfel se adoptă:
 Q1  0.9 ,
 Qi i  2  0.8 ,
 q1  0.7 ,
 qi i  2  1 ,
 qr  1 .

Grupări ale acţiunilor considerate:

 SLU: 1,35  G k,sup  or1  G k,inf   1,35UDL k  TSk 
 SLS: G k,sup  orG k,inf   UDL k  TSk 

6
Calculul lăţimii active de placă [vezi SR EN 1994-2]
Datorită repartiţiei neuniforme a eforturilor unitare din încovoiere în dala de beton, se utilizează în calcul o lăţime de
conlucrare (lăţime activă), notată de regulă beff , care se determină fie prin teoria elasticităţii, fie prin rezultatele
obţinute în urma efectuării unor încercări experimentale. Lăţimea activă beff este definită astfel:
b
beff   max    x dx
0

 
 
La mijlocul deschiderii:

beff  b0  bei unde:

b0 -distanţa ȋntre centrele conectorilor de forfecare marginali;

bei -valoarea lăţimii active a dalei de beton, de fiecare parte a inimii considerată egală cu Le 8 , dar nu mai
mare decât lăţimea geometrică efectivă bi . Valoarea bi trebuie considerată ca distanţa de la conectorul exterior la un
punct situate la mijlocul distantei ȋntre inimile adiacente, masurată la jumătatea ȋnălţimii dalei din beton, exceptând
situaţia cănd distanţa se măsoară spre marginea dalei, când bi se consideră egală cu distanţa la marginea dalei.
Le -distanţa aproximativă ȋntre două puncte de moment ȋncovoietor nul.

Lăţimea activă pe un reazem de capăt se consideră:


beff  b0   i  bei unde:
 Le 
i   0,55  0.025  1
 bei 
 
 
 
 
 
 

7
Coeficienţi de echivalenţă
Pentru calculul structurii sub efectele acţiunilor de lungă durată trebuie considerat coeficientul de echivalenţă n L care
se stabileşte pe baza relaţiei:
n L  n0 1   L *   t , t0   unde:
n0 -coeficient de echivalenţă pentru ȋncărcări de scurtă durată;
E0
n0 
Ecm
E0  modulul de elasticitate al oţelului ; E0  210000 N mm 2 ;
0.3
 f 
Ecm  modulul de elasticitate mediu al betonului; Ecm  34000  cm 
 10 
f cm  43 N mm rezistenţa medie la compresiune a betonului ;
2

 L  coeficient care tine seama de tipul ȋncărcărilor aplicate;

 L  1,10 pentru ȋncărcări permanente;
 L  0.55 pentru efectul contracţiei;
  t , t0   funcţie de fluaj prin care se consideră influenţa contracţiei betonului la momentul considerat;
  t , t0   0 *  c  t , t0   2,73*1
0   RH *   f cm  *   t0   1,172* 2, 65*0.91  2, 73
 RH  factor ce ţine seama de influenţa umidităţii mediului (cu RH ȋn %) asupra curgerii lente;
RH
1
 RH  1 100 , pentru f cm  35MPa
0.1* 3 h0
 RH   80 
 1   1 
 RH  1  100 * 1  *  2  1  100 * 0,865 * 0,960  1,172 , pt. f cm  35MPa
3
 0.1* h03
  0.1* 480 
   
 35 N mm 2 
0.7

1     0,865 
 f cm  
0.2   coeficienţi care ţin seama de rezistenţa betonului
 35 N mm 2

2     0,960 
 f cm  
2 Ac
h0   480mm dimensiunea nominal fictivă
u
Ac  aria secţiunii transversale (ţinând seama de lăţimea activă);
u  perimetrul ȋn contact cu atmosfera
16.8
  f cm    2,56 factor ce ţine seama de efectul rezistenţei betonului asupra curgerii lente
f cm
1 1
  t0     0,91 factor ce ţine seama de efectul vârstei betonului la
0.1  t0 0.2
0.1  10.2
ȋncărcarea la timpul t0 asupra curgerii lente
0.3 0.3
 t  t0    1 
 c  t , t0       1 coefficient pentru dezvoltarea contracţiei de la
  H  t  t0   H   1 
t0 la timpul t.
 H  1.5 1   0.012 * RH  * h0  250  1500
 
18
pentru f cm  35MPa
 
 H  1.5 1   0.012* RH   * h0  250*  3  1500*  3
18
pentru f cm  35MPa
 
0.5
 35 N mm 2 
3     0.9
 f cm 

8
Predimensionarea grinzilor principale. Criterii constructive:
Înălţimea grinzilor metalice principale
Se recomandă h  L / 20  L / 15 , în cazul grinzilor simplu rezemate. În cazul grinzilor continue înălţimea de
determină ţinând seama de distanţa între punctele de moment încovoietor nul.

Grosimea inimilor grinzilor metalice principale

Grosimea t in a grinzilor principale trabuie să respecte următoarele patru condiţii:
1) Rezistenţa la corozoiune – Valoarea t in trebuie să fie suficientă astfel încât coroziunea oţelului să nu diminueze
rezistenţa inimii. Pentru poduri se consideră în general o valoare minimă de 8 mm la cele rutiere şi 10 mm la
cele de cale ferată;
2) Rezistenţa la forfecare – Grosimea inimii trebuie să fie suficientă pentru a prelua forţele tăietoare;
3) Flambajul vertical al tălpii spre inimă – Dacă inima este prea subţire, ea nu poate stabiliza talpa comprimată şi
astfel ea va lucra la un nivel inferior posibilităţilor sale. Zvelteţea inimii   h / t in trebuie să fie mai mică decât
360 pentru otel OL 37 (S235) şi mai mică decât 240 pentru oţel OL 52 (S355);
4) Oboseala – pentru a evita fisurile datorate oboselii din cauza voalării repetate a inimii (pompaje), se limitează
cea mai mare dimensiune a zonei comprimate a unui panou de inimă la de 100 de ori grosimea inimii;

Dimensiunile tălpilor grinzilor metalice principale

Tălpile grinzilor principale trebuie să fie dimensionate astfel încât să furnizeze grinzii o rigiditate suficientă şi să
asigure ca în toate secţiunile condiţia de rezistenţă să fie verificată. Se admite în general pentru predimensionare că
momentul de inerţie este constant şi se determină eforturile M, N, T care acţionează în secţunea considerată,
secţiunea tălpilor pornind de la aceste eforturi.
Criteriile generale care condiţionează alegerea dimensiunilor:
 lăţimea 2c este limitată la 1000 mm pentru a evita deformaţiile foarte mari din cauza sudării tălpii de inimă;
 grosimea t este limitată la 60…70 mm pentru a evita riscul ruperii fragile provocată prin răcirea bruscă
după sudare. Se poate diminua acest risc prin preîncălzirea pieselor în momentul asamblării.
 Pentru evitarea flambajului prin torsiune (voalare locală) a tălpii comprimate, trebuie ca zveleteţea sa c/t să
fie mai mică decât 17 pentru OL 37 şi mai mică decât 14 pentru OL 52.

Grinzile principale ale secţiunilor mixte se realizează de obicei cu secţiune monosimetrică (faţă de axa verticală
y-y). Dimensiunile tălpii superioare (în general foarte mici) sunt dictate de condiţiile impuse de faza de montaj
(flambaj general sub acţiunea greutăţii proprii a betonului nelegat). Secţiunea tălpii inferioare poate fi estimată, în
faza de predimensionare, cu ajutorul relaţiei următoare:
1  2  Ain
Ati   M o  M m   unde:
hin a  3  10  15
Mo este momentul încovoietor care solicită numai grinda metalică;
Mm este momentul încovoietor care solicită secţiunea mixtă.
Talpa superioară în deschidere
Problemele de flambaj lateral limitează eforturile unitare în timpul montajului, dala de beton nefiind încă prinsă de
grinzile metalice.
Se prevede o lăţime minimă de 200 mm pentru a putea suda două rânduri de gujoane şi o grosime de 20 mm pentru
ca sudura gujoanelor să nu afecteze rezistenţa tălpii. Lăţimea tălpii 2c variază între 200 şi 500 mm, iar grosimea t
variază între 20 şi 40 mm.
Talpa superioară pe reazem
Talpa superioară este în acest caz întinsă şi dimensiunile sunt fixate prin condiţii de rezistenţă, independent de
problemele de stabilitate. Etapele de montaj pot inversa aceste eforturi şi trebuie ţinut seama de aceasta la
predimensionare. În funcţie de deschidere pot fi considerate valorile următoare: lăţimea 2c variază între 400900
mm, iar grosimea t variază între 20 şi 40 mm.
Aceste dimensiuni variază şi în funcţie de importanţa armăturii şi a precomprimării longitudinale a dalei.
Talpa inferioară în deschidere
Grinzile metalice ale podurilor mixte sunt în general antisimetrice şi dimensiunile tălpii inferioare în deschidere sunt
cuprinse între valorile:
 lăţimea 2c variază între 300 şi 600 mm;
 grosimea t variază între 20 şi 40 mm.

9
Talpa inferioară pe reazem
Tălpile inferioare pe reazemele intermediare sunt comprimate din cauza momentelor încovoietoare negative care
sunt de obicei mult mai mari decât în deschidere. Deci secţiunea trebuie să fie mai mare. Se recomandă:
 lăţimea 2c (vezi fig.14) variază între 600 şi 1000 mm;
 grosimea t variază între 30 şi 60…70 mm.
Pentru ca flambajul lateral să nu limiteze prea mult nivelul eforturilor unitare este avantajos ca în zona din
vecinătatea reazemelor intermediare să se micşoreze distanţa între cadrele transversale. În cazul unui pod cu
structură mixtă oţel-beton, dimensiunile tălpilor grinzilor metalice sunt fixate atât prin condiţiile de montaj, cât şi
prin cele de exploatare. Înainte de realizarea legăturii oţel-beton, grinzile metalice singure asigură rezistenţa de
ansamblu a structurii.

Gujoanele

Sunt conectori destul de supli cu cap rotund care permit ancorarea gujonului în dalã. Dornul constă dintr-o tijă
rotundă cu diametrul de la 12 la 25 mm si înălţimea de la 75 la 125 mm în unele cazuri chiar 200 mm, prevãzut la
partea superioarã cu un cap, iar la partea inferioarã de formã conicã, care permite fixarea de talpa grinzii prin sudurã
automatã.

D=1,75d
d
h=( 4..5 ) d

Dispozitivul automat de sudurã asigurã o productivitate de 3 dornuri pe minut şi în consecinţã o reducere a

timpului de construcţie în comparaţie cu celelalte tipuri.
Pentru a obţine o eficacitate maximã a legãturii este necesar sã se respecte anumite dispoziţii constructive.

e3 e2 e3 e1 e1 e1

hb
d
t

 
d  2t e2  3,5d e3  50mm 5d  e1  600mm

Distanţa minimã între dornuri este stabilitã cu scopul de a permite sudarea cu ajutorul pistoletului şi pentru a realiza
la betonare o învelire suficientã. Acoperirea minimã a gujoanelor în particular foarte importantã la betonarea nişelor
dalelor prefabricate sau ripate va fi de 30mm în toate direcţiile.
În cazul în care conectorii nu sunt sudati pe talpã în dreptul inimii este recomandabil utilizarea de gujoane al cãror
diametru este inferior de douã ori grosimii tãlpii (d < 2t ).

10