Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
VETERINARĂ
FACULTATEA TEHNOLOGIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE
I. DEFINIŢIA OPERAŢIEI..................................................................pag. 4
V. USCĂTOARE..............................................................................................pag. 12
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………….….pag. 19
2
CONSERVAREA PRIN DESHIDRATARE A MERELOR
I. DEFINIŢIA OPERAŢIEI
Mărul (Malus domestica) este principala specie pomicolă care se cultivă în toate
zonele din România,de la câmpie până în zona deluroasă şi zonele premontane.
Istoria cultivării merilor se pierde in negura vremurilor. Cultura mărului pe teritoriu
locuit de români este foarte veche. Pomicultori anonimi pasionaţi care a trăit pe aceste
meleaguri au contribuit la crearea unor soiuri de calitate superioară, unele dintre ele
menţinându-se şi astăzi în cultură, ca de exemplu: Creţeşti, Domneşti, Pătul etc.
În România mărul ocupa locul II, urmând după specia prun şi reprezintă circa 30 %
din totalul suprafeţelor cu livezi.
Fructele proaspete ale mărului pot fi găsite pe piaţă practic tot anul, vara şi toamna
fiind aduse direct din livadă, iar iarna primăvara din depozitele de păstrarea.
În anul 2000, mărul era cultivat pe circa 75000 ha, de pe care se obţinea o producţie de
circa 600 mii tone. Principalele judeţe în care se cultivă mărul sunt: Argeş, Suceava, Mureş,
Maramureş, Dâmboviţa, Iaşi, Cluj, Bihor, Bistriţa - Năsăud, Bacău, Sălaj, Vâlcea.
Îndepartarea unei parţi a apei din produse se poate realiza prin intermediul mai multor
operaţii, în funcţie de starea lor fizică iniţială:
- mecanice
- fizico-chimice
- termice
Uscarea este operaţia cu transfer de căldură şi de substanţă, de îndepartare a unei părţi
din lichidul conţinut de masele alimentare (de obicei apa), utilizându-se un agent d e
antrenare a umidităţii, care furnizează concomitent şi energie termică necesară procesului (de
obicei aerul umed, mult mai rar, gazele de ardere).
Dezvoltarea microorganismelor într+un produs alimentar este în funcţie numai de
cantitatea de apă disponibilă, respactiv de activitatea apei care se defineşte ca raportul dintre:
p
aw =p0
în care: p este presiunea vaporilor de apă a produsului; po reprezintă presiunea vaporilor de
apă din atmosferă.
Valorile activităţii apei, aw, pentru dezvoltarea diferitelor categorii de microorganisme
sunt urmatoarele:
- bacterii 0,90 - 0,95
- drojdii 0,88 - 0,91
- mucegaiuri 0,70 - 0,74
3
Din cele arătate reiese că un produs alimentar nu este alterat dacă activitatea apei este
sub limita indicată pentru mucegaiuri, în care caz, produsul nu mai poate fi alterat nici de
drojdii şi nici de bacterii.
Reducerea valorii activităţii apei se poate realiza prin reducerea conţinutului de apă
disponibilă din produs pe diferite căi, care, în general, pot fi grupate în două categorii:
mecanice şi termice.În cazul îndepărterii apei pe cale termică, printr-un aport caloric, procesul
implică trecerea apei în stare de vapori şi îndepărtarea vaporilor rezultaţi.Deshidratarea se
realizează, deci, prin evaporarea apei care ajunge treptat la suprafaţa produselui supus
deshidratării.
Viteza de uscare este cu atât mai mare cu cât temperatura aerului este mai mare şi cu
cât aerul este mai uscat, adică cu cât umezeala acestuia este mai mică.Pentru o bună uscare se
recomandă ca viteza aerului cald să fie mai mica decat 3 m/s.
În procesul de uscare cu aer cald, îndepărtarea umidităţii din produs este determinată,
în principal, de fenomenele de difuzie, de natură capilară şi anume:
- difuzia externă-evaporarea apei de pe suprafata produsului supus uscării;
- difuzia internă-deplasarea din interiorul produsului spre suprafaţă, adică din
locurile cu un conţinut mai mare de apă spre cele cu un conţinut mai mic;
- termodifuzia, fenomen invers difuziei interne, provocat de diferenţa de
temperatură între periferia produsului şi centrul produsului.
Fig.1 Mere în stare proaspătă divizate Fig.2 Mere felii deshidratate în standul de laboror
sub formă de felii în standul de laborator
Merele sunt deshidratate în general în anii cu recolte mai mari, când nu pot fi
valorificate în stare proaspătă. Recoltarea merelor se face manual pentru a se evita zdrobirea
pulpei prin lovire, deoarece în aceste porţiuni apar pete brune.
Cerinţele calitative internaţionale au pus în primul rând nu numai soiul, ci gradul de
maturitate, fermitatea structuro-texturală, culoarea pulpei şi în special a pieliţei, starea
sanitară, iar aroma nu face obiectul atenţiei ca la celalalte fructe şi în special ca la legume
(ceapă, usturoi, hrean).
4
Pentru deshidratare se aleg fructele ajunse la maturitatea de recoltare, fără a depăşi pe
cea de consum, sănătoase, fără crăpături, pete, cu structura fermă; de preferinţă netedă pentru
a reduce la minimum pierderile care rezultă din curăţirea cojii, îndepărtarea casei seminţelor,
etc.pieliţa şi pulpa pot fi de cluoare galben-verzuie.
După eliminarea celor necorespunzătoare pentru deshidratare, merele se spală, pentru
îndepărtarea particulelor de pământ, a nisipului sau a altor impurităţi şi mai ales pentru
îndepărtarea rezidurilor de substanţe fitosanitare folosite la stropirea pomilor, folosind apă
acidulată (1-2% HCl) sau apă potabilă, la temperatura 25-30°C şi apoi se clătesc cu apă
potabilă, la temperatura mediului înconjurător.
CALIBRAREA
După spălare merele sunt sortate pe mărimi, îndepartându-se în acelaşi timp cele de
culoare roşie de cele de culoare galben-verzuie; depelarea şi îndepărtarea casei seminţelor se
execută deodată manual sau mecanic sau separat în cazul în care depalarea se face chimic.
DEPELAREA CHIMICĂ
Pentru ca merele deshidratate să poată fi competitive pe piaţa externă, trebuie să fie
curăţate de coajă şi fără casa seminală. Depelarea chimică este economică din cauza forţei de
muncă reduse, dar prezintă unele dezavantaje ca: procent mare de NaOH, precum şi poluarea
apei reziduale. Pentru depelerea mecanică se vor face încercari preliminare, în vederea
stabilirii concentraţiei şi temperaturii soluţiei de NaOH, precum şi a duratei tratamentului.
Neutralizarea, prin spălarea cu apă rece şi cu o soluţie acidă (acid citric, acetic şi clorhidric)
se face în aşa fel încât proba cu fenoftaleină să fie negativă. Pentru prevenirea modificării de
culoare înainte de deshidratare, după ce fructele au fost depelate şi tăiate în bucăţi, se aplică
sulfitarea lichidă cu H2 SO3 sau cu soluţie de sulfit sau bisulfit de sodiu 1-2%. Acest
tratament lichid se aplică pe merele depelate, întregi, în care caz durata contactului cu
soluţiile respective este de 45-90 minute, iar după tăiere se ţin in contact cu soluţia de SO2
gazos timp de 35-40 min. Imersia fructelor feliate într-o soluţie de1-3% metabisulfit previne
brunificarea produsului finit în timpul păstrării.
Dacă feliile de mere se imersează timp de 2-3 minute într-o soluţie de 3-4% SO2, nu mai este
nevoie de sulfitarea gazoasă, cu condiţia ca prin imersare toate feliile să stea în soluţie.
DESHIDRATAREA
Temperatura optimă a aerului ca agent de uscare, la începutul uscării, este cuprinsă
între 65-72 ºC iar umiditatea aerului este cuprinsă între 24-26%.
În partea finală a regimului de uscare, după eliminarea apei libere, temperatura aerului ca
agent de uscare se reduce la 55-60 ºC iar umiditatea aerului rămâne în limitele unei umidităţi
relaticve de 20-22%.
Durata ciclului de uscare funcţie de gradul de mărunţire a produsului este cuprinsă între 6,6 şi
8,4 ore/şarjă.
Calitatea merelor deshidratate este mult superioară din punct de vedere al culorii altor
regimuri, iar cu acest regim de uscare coeficientul de rehidratare este cu 13% mai mare.
5
produsului şi cea consumată pentru evaporare.În acest stadiu, temperatura produsului creste
de la temperatura iniţială până la valoarea termometrului umed al aerului de uscare.Durata
acestui stadiu este redusă;
- de uscare la viteză constantă, când viteza de evaporare este dependentă de
temperatură, viteza şi umiditatea agentului de uscare precum şi configuraţia geometrică a
produsulu, inclusiv de structura acestuia.În acest stadiu are loc o modificare a ariei de
interfaţă datorită contractării produsului, care conduce la micşorarea suprafeţei de transfer, în
timp ce umiditatea produsului scade.Temperatura produsului în acest stadiu rămâne constantă
în cayul materialelor izentalpice;
- de uscare cu viteză descrescătoare, care începe în punctul în care se atinge
umiditatea critică a produsului, în acest punct curba vitezei de uscare prezentând o inflexiune
bruscă.În acest stadiu, aria de evaporare a “frontului de ucare” va înainta în interiorul
produsului.Rezistenta produsului la transferul de căldură şi de masă guverneaza procesul,
viteza de uscare depinzând numai de migrarea umidităţii(difuzia internă) din interior la
suprafaţa produsului.Rezistenţa produsului la transferul de căldură şi masă va fi cuatat mai
mare cu cât frontul de uscare este mai aproape de suprafată.Viteza de uscare devine nulă în
momentul în care se atinge umiditatea de echilibru.În acest stadiu are loc o crestere a
temperaturii produsului.
Din motive de siguranţă microbiologică, produsul alimentar supus uscării cu aer cald
trebuie să aibă temperatura cuprinsă între 45-650 C,ceea ce înseamnă că în stadiul al trei-lea
temperature agentului de uscare să fie redusă.
6
În România merele proaspete prezintă o varietate mare de arome şi culori şi sunt
disponibile pe tot parcursul anului.
Pentru a beneficia însa de toată puterea sa terapeutica, mărul trebuie mâncat în
întregime, cu coajă, cotor şi sâmburi.
Cea mai importanta substanţă activă conţinută în măr este „pectina”. Datorită pectinei
merele pot combate:
• efectele diareii, gastritei sau colitei;
• diversele erupţii apărute pe piele;
• acnea.
Merele contribuie la cicatrizarea rănilor deoarece redau elasticitatea ţesuturilor.
Dieta tradiţională recomandă merele pentru scăderea colesterolului, în cazul stărilor febrile, în
astenii,surmenaj, reumatism, insomnii, nervozitate, cefalee etc.
• Prima parte a procesului, până la scurgerea feliilor de măr după scoaterea din soluţia de apă
cu zeamă de lămâie, este asemănătoare ca în cazul merelor uscate la soare;
• Apoi feliile de măr se aşează în tăvile cuptorului, pe hârtie de copt, având grijă să nu se
7
suprapună una peste alta;
• Tăvile cu feliile de măr se introduc în cuptor la o temperatură de circa 65° … 67° C. Durata
procesului de deshidratare este de 6 – 8 ore;
• Evoluţia procesului de deshidratare se verifică la intervale de jumate de oră. În timpul
deshidratării nu este recomandată întoarcerea feliilor de măr, deoarece se pot rupe.
Feliile de măr uscate trebuie să fie elastice – gumoase, dar dacă sunt îndoite sunt casante şi se
rup.Feliile uscate de măr trebuie ambalate în pungi etanşe pentru a se evita rehidratarea.Se
poate utiliza şi varianta care presupune ca iniţial să fie îndepărtată casa seminţelor şi a cojii
merelor. În acest scop se foloseşte o preducea (unealtă de făcut găuri).
8
- uscarea clasică.Aceasta se execută în camere, uscătoare cu zone, uscătoare cu
benzi, uscătoare tunele.
- uscarea în strat vibrator, care este o variantă a uscării prin fluidizare.Se aplică
pentru produsele în bucăţi sau granule aşezate în tăvi perforate cu mişcare
oscilantă către capătul de descărcare.
- uscarea în strat fluidizat.Uscătoarele prin fluidizare pot fi folosite la uscarea
mazărei, cartofilor feliaţi, cepei feliate, cartofilor granule, cuburilor de carne,
cerealelor, făinii, sării, zahărului.
Uscarea conductivă sau prin contact se aplică produselor fluide sau pastelor şi se
realizează prin contactul acestora cu o suprafaţă caldă, de la care primesc căldură prin
conducţie, fluxul termic şi de masă transmis având acelaşi sens, de la suprafaţa caldă de
încălzire spre suprafaţa stratului de material supus uscării.Vaporii de apă difuzează către
suprafeţele mai reci, realizându-se concomitent transferul termo-masic între straturile
materialului.Dacă suprafaţa liberă a materialului este mai rece decât suprafaţa caldă, vaporii
de apă formaţi pot condensa în drumul lor spre partea mai rece a stratului, asigurând
permanent distribuirea umidităţii şi temperaturii între straturile materialului.Primul punct
critic al uscării se atinge când forţele capilare din material nu mai sunt capabile să transporte
către suprafaţă cantitatea de umiditate evaporată, astfel, materialul din apropierea suprafeţei
calde ajunge în domeniul higroscopic sau devine comlpet uscat, temperatura sa putând depăşi
1000C.În a doua fază a uscării, căldura care pătrunde în zona de evaporare trebuie să învingă
rezistenţa conductivă a stratului de material uscat, care este o rezistenţă suplimentară
variabilă, încât viteza de uscare scade continuu.
9
se putea realiza cu o viteză convenabilă, impune asocierea unei temperaturi scăzute.La
uscarea prin sublimare, viteza de uscare este mică iar durata mare.
Metoda uzual folosită industrial pentru deshidratarea fructelor este uscarea cu aer cald,
cu diferite tipuri de uscătoare(tunel, bandă, cu zone).În funcţie de caracteristicile materiei
prime şi ale produsului finit, se impun anumite condiţii tehnice pentru realizarea deshidratării
fructelor (merelor) cu ajutorul aerului cald:
Curaţire de coajă,
tăiere în rondele
sau felii, imersie TUNEL CU MAXIMUM
MERE în soluţie de BANDĂ 75....55 24 10-12
bisulfat de sodiu
0,5% sau sulfitare;
Resulfitare după
uscare.
Mere, în prealabil
uscate (24%s.u),
tăiere în felii sau
cuburi;ambalare în
MERE recipiente CAMERĂ SUB
SUPRAUSCATE ermetice după VID 50 3 9
uscare.
V. USCĂTOARE
10
Uscătoarele se clasifică în funcţie de presiunea de lucru, de caracterul funcţionării, de
tipul de aport de căldură, sau de tipul constructiv.Uscătoarele convective sunt cele mai
răspândite încă, acestea putând funcţiona în regim discontinuu (în special uscătoare tip
cameră), continuizat(uscătoare tip tunel) sau continuu(uscătoare tip bandă, tip tambur, tip
coloană).
După cum am specificat în tabelul de mai sus, pentru deshidratarea merelor se folosesc
uscatoare tip tunel cu bandă sau cameră sub vid.Un astfel de uscător utilizat pentru operatia
de deshidratare, este prezentat si în figura următoare:
11
Fig.4 SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE CONSERVARE A MERELOR PRIN DESHIDRATARE
1. RECEPŢIA
mmere = 1000 kg
ή = 100%
p.t = 2%
x = (1000×2) ÷ 100 = 20
y = (1000×98) ÷ 100 = 980
12
MAT. INTRATE CANTITATE [Kg] MAT. IEŞITE CANTITATE [Kg]
Mere iniţiale 1000 Mere recepţionate 980
P.t la recepţie 20
Total 1000 1000
2. SPĂLAREA
13
MAT. INTRATE CANTITATE [Kg] MAT. IEŞITE CANTITATE [Kg]
Mere receptionate 980 Mere spalat 974,12
Apa 1960 P.t mere 5,88
P.t apa 98
Apa ramasa 1862
Total 2940 2940
3. CURĂŢARE
4. FELIEREA
14
ή = 98%
p.t. = 1,25%
5. DESHIDRATAREA
15
MAT. INTRATE CANTITATE [Kg] MAT. IEŞITE CANTITATE [Kg]
Mere feliate 845,31 Mere deshidratate 832,63
P.t 12,67
6. AMBALARE
16
MAT. INTRATE CANTITATE [Kg] MAT. IEŞITE CANTITATE [Kg]
Mere deshidratate 832,63 Mere ambalate 820,14
P.t 12,48
17