1. Rolurile S.O.

Adaptarea la efort
- formeaza axul central al corpului;
- det forma, dimens si proportiile corpui si ale diferitelor sale segm.;
- sustinere: servesc ca sprijin pt intregul corp si pt partile moi;
- alc cavitati ce protejeaza anumite organe vitale (creier, m.s., inima);
- servesc ca elem de insertie pt muschi;
- rol de parghii ale ap. locom.: participa la formarea artic.;
- rol antitoxic – retin Pb, Hg, F, izotopi de Sr (strontiu), Cs (cesiu) si le elibereaza treptat;
- sediul principal al hematopoezei, prin maduva rosie hematogena;
- constituie principalul rezervor de minerale;
- rol in metabolismul Ca, P, electroliti.
Adaptarea oaselor la efort
- solicitarile create de eforturi sustinute si continue au rol predominant in procesul de resorbtie-
reconstructie a materiei osoase;
- modif structurii arhitecturale in functie de aca principala de efort;
- reactioneaza ca un sistem reglat: marimea reglata = tensiunea suferita de sectiunea osului,
marimea care regleaza = activitatea prin intermediul fortelor externe;
- tensiunile ridicate prin efortui repetate → hipertrofie osoasa, care permite diminuarea tensiunii
asupra oaselor daca sarcina ramane identica;
- sarcina de antrenament sub sarcina normala → atrofie (pierdere de materie osoasa).
Modif osoase si articulare
- eforturi repetate → ↑ activitatea osteoblastelor → ↑ formarea de os (hipertrofie) → ↑ rezistenta
la efort
- os compact – se ingroasa diafiza;
- os spongios – consolidare a structurii areolare si reorientare a traveelor de os in functie de
distribuirea presiunilor
- consolidarea pct de insertie pe oase a tendoanelor muschilor, ligam si capsulelor articulare sub
forma de exostoza (formarea de proeminente osoase), in fct de durata activitatii sportive;
- formarea de cavitati cu tesut mezenchimatos in osul compact – in jurul zonelor de fixare a
muschilor puternici;
- crestere a mobilitatii articulare + reactie osoasa locala;
- suprasolicitare – oboseala si epuizare → demineralizare → fracturi de stres.

2. Rolurile cartilajelor. Adaptarea la efort

- sustinerea organismului;
- cresterea, dezvoltarea si repararea tesutului osos;
- asigura prin matrice si principalul depozit de sulf din organism.
Adaptarea cartil. hialin la efort
• Efort de scurta durata:
- creste grosimea pt moment prin absortia de lichid din sinoviala;
- fenomen mai marcat la tineri;
- umplerea provizorie: - amelioreaza elasticitatea, rezistenta la presiune si forfecare → previne
traumatismele;
- reduce neregularitatile suprafetei cartil. articular;
- creste suprafata de contact articular.
- dupa o ora de refacere, cartil. revine la dimens. ant. efortului.
• Efort de lunga durata:
- se multiplica condrocitele (hiperplazie) si creste volumul celular (hipertrofie) si activitatea
metabolica celulara;
- condrocitele sintetizeaza mai multe mucopolizaharide (retin mai multa apa in jurul lor → ↑
elasticitatea) si mai multe fibre de colagen (↑ rezistenta mecanica la presiune si forfecare);
- in final cartil. se hipertrofiaza → creste capacitatea de a suporta solicitarile mecanice.

3. Rolurile tendoanelor si ligam. Adaptarea la efort.

- ligam = mentin contactul intre capetele artic, sigilate de capsula artic.
- tendoane = captele cilindrice ale muschilor, formate din fibrele de colagen care se insera pe
de o parte printre fibrele muschiului si pe de cealalta parte pe os.
Adaptarea la efort
- riscuri rapide de leziune pt cartilaje artic, tendoane, ligam.;
- adaptare mai lenta din cauza slabei vascularizari si schimburilor metabolice insuficiente;
- tendoanele implicate in extensia gambelor sunt cu 20% mai rezistente la tractiune decat cele
implicate in flexie; aceasta diferenta nu apare la nastere → efectul este din cauza antre.
- intinderea repetata prin antre consolideaza si creste formarea lanturilor de glicoproteine din
subst fund, marind rezistenta la tractiune;
- creste sectiunea transversala a tendonului.

4. Rolurile artic. Artrodiile – structura si miscari.

- real misc segm corpului → parghii;
- rezistenta la presiune si tractiune;
- formarea unor cavitati osoase cu rol de protectie pt organele vitale.
Structura – elementele de structura ale unei artrodii sunt:
1) suprafete articulare
- sferice (cap humerus), concave (scapula), plane (tibie);
- acoperite de cartil. artic. → rol de tampon (amortizeaza presiunea), de protectie (usureaza
alunecarea oaselor in miscare).
2) capsula articulara = mason inserat pe ambele extremitati osoase;
- tesut conj fibros intarit prin ligam capsulare si intracapsulare real fundurile de sac sinoviale;
- strat fibros extern + inter (membrana sinoviala);
- redusa, subtire in artic foarte mobile si groasa in artic cu mobilitate redusa (exceptie – sold);
- protejeaza artic de procesele patologice periartic;
- ghideaza miscarea artic. si asigura o elasticitate rezonabila a misc.
3) membrana sinoviala = membrana conjunctivo-histiocitara, foita subtire, lucioasa, ce
tapeteaza spatiul artic pe fata profunda a capsulei artic;
- secreta lichidul sinovial (galbui, vascos) – rol in misc artic (lubrefiantul perfect care alaturi de
structura speciala a sinovialei favorizeaza miscarea artic cu o opozabilitate cat mai mica);
- acopera formatiuni intercapsulare.
4) cavitatea artic – prezenta unei presiuni negative in interior si pres atm contribuie la
mentinerea in contact a suprafetelor articulare.
5) ligam artic – se insera pe cele 2 oase ale artic, mentinand in contact suprafetele artic;
- in unele cazuri, diferite formatiuni fibro-cartilaginoase potrivesc suprafetele artic.
Miscarile artic in artrodii
- flexie – extensie = apropiere/indepartare a 2 segm alaturate, in jurul unui ax transveral;
- ABD – ADD = apropiere/indepartare de axul median, in jurul unui ax transversal;
- RI – RE in jurul axului longit. al segm care se deplaseaza;
- circumductie = asocierea F, E, ABD, ADD cu rot;
- pron – sup → pronatie = rot mediala a policelui sau marginii int a labei piciorului.
5. Sarcomerul = unitatea morfofunct. a miofibrilelor, delimitata intre 2 membrane Z succesive
- dimensiuni – lungime – repaus 2,5µm, contractie maxima 1,6 µm
- structura la microscopul optic:
• alternanta transversala de zone (discuri) clare si intunecate → aspect striat longitudinal;
• elem structurale: 2 membrane Z, 2 jumatati discuri clare, un disc intunecat cu zona H si
membrana M.
- structura la microscopul electronic:
• constitutia mifibrilelor → miofilamentelor, dispozitia miofilamentelor in sarcomer;
• elem ultrastructurale:
- discul clar: miofilam de actina, fixate pe membrana Z;
- discul intunecat: miofilam de miozina + capetele miofilam de actina, care nu vin in
contact in repaus, delimitand zona H;
- linia M: fixeaza filam de miozina.
• dispozitia in sectiune transversala – filam au dispozitie cu simetrie hexagonala (un filam
de miozina inconjurat de 6 filam de actina, un filam de actina inconjurat de 3 filam de
miozina)
• miofilam contractile: - miofilam de miozina: gros, format din cap globular, brat si coada
- miofilam de actina: subtire, format din actina fibrilara si proteinele
reglatoare atasate (tropomiozina fibrilara si troponina globulara).

6. Unitatea motorie = unitatea morfofunct. a sist neuro-musc; un motoneuron + totalitatea

fibrelor musculare inervate;
- muschi + nerv motor = ansamblu de UM;
- fibrele au inervatie motorie directa;
- clasif UM dupa nr fibrelor musc arondate: mici (3-10 fibre – m globului ocular), medii (50-
150 fibre), mari (1000-2000 – m posturali).

7-8. Fibrele musc rosii si albe – tipuri de fibre musc

In functie de viteza de contractie:
- lente – rosii, tonice, de tip I (ST) = slow twich = fibre de anduranta;
- rapide – albe, fazice, de tip II (FT) = fast twich = fibre rapide, diferentiate in:
• fibre II a (FR = fast resistant) = fibre de viteza, forta, detenta = fibre glicolitice lente
• fibre II b (FF = fast fatigable) = fibre glicolitice rapide
• fibre II c, nediferentiate, care apar in perioada fetala (sapt 20) si se diferentiaza progresiv,
scazand numeric pana la nastere (20%), disparand la un an
OBS! UM rapide contin mai multe fibre musculare fata de UM lente si produc mai multa forta

9. Mecanismul general al contractiei

- general – cuplarea excitatie-contractie → potentialul de actiune de propaga in sist T si
elibereaza Ca din cisternele reticulului sarcoplasmatic;
– desfasurarea ciclica a glisarii miofilam de actina → Ca se fixeaza pe troponina,
actina se cupleaza cu miozina si gliseaza;
– relaxarea → recaptarea Ca in reticulul sarcoplasmic si eliberarea Ca de pe troponina,
cu decuplarea actinei de miozina.
- in contractiile izotonice – alunecarea miofilam de actina printre cele de miozina;
– inclinarea capului globular al puntii transversale spre bratul puntii,
90º→45º; miscare de vasla.
- in contractiile izometrice – rotatia miofilam de actina fata de cele de miozina;
– atasarea puntilor transversale in < de 90º, apoi rotarea cu cca 45º,
din cauza elasticitatii puntilor si atractiei exercitate de pct de fixare vecine.
! Contractia nu se poate face decat daca concentratia de Ca este suficienta pt a elibera zonele
active de pe filam de actina si doar atata timp cat capetele de miozina dispun de ATP ca sursa
de energie.
Cuplajul electromecanic al contractiei:
- influxurile nervoase care strabat sist T (induse de potentialul de actiune);
- eliberarea de Ca;
- deblocarea zonelor de contact dintre miozina si actina (prin modif tropomiozinei si
troponinei);
- puntile de legatura dintre actina si miozina.

10. Rolurile sist musc.

- confera forma generala a corpului (rol estetic);
- evolutia anatomica filogenetica;
- elem active ale ap locom, cu rol in:
- mentinerea in contact a oaselor din artic;
- contractii voluntare;
- activitatea statica de postura (mentinerea pozitiei corpului);
- activitatea dinamica de deplasare: mers, fuga, salt;
- activitatea motrica: voluntara si reflexa pt vorbire si fct resp, digestiva, excretorie.
- transformatori energetici: energia ch → energie actuala (mecanica, termica, acustica)
- randament: 20-25% pt en mecanica, 70-80% pt en calorica (rol termogenetic);
- rol in circulatia venoasa si limfatica.

11. Contractilitatea = proprietate specifica ce det miscare.

Tipuri de contractii:
- dupa nr secuselor: unice (secusa), tetaniforme (sumatia secuselor individuale);
- dupa modif de lungime si tensiune: izotonica, izometrica, auxotonica, in alungire;
- izotonica: tensiunea – constanta, muschiul se scurteaza si efectueaza lucru dinamic
pozitiv;
- izometrica: muschiul nu se scurteaza, ↑ tensiunea;
- auxotonica: contractie intermediara, cu scurtare limitata si ↑ progresiva a tensiunii;
- in alungire: intinderea muschiului la depasirea fortei musculare de forta care se opune
miscarii.
Manif ce insotesc contractia musculara:
- electrice (poten de act) → inregistrare EMG (electromiograma);
- chimice → asigura energia necesara proceselor mecanice;
- mecanice (secusa, tetanosul) → inregistrare in miograma;
- termice → inregistrare cu termoelem: Q de repaus, Q initiala (in contractie – de activare, de
scurtare, de relaxare), Q tardiva (postcontractie).
Reglarea fortei si vitezei unei contractii musculare depinde de controlul:
- motoneuronilor spinali;
- unitatilor motorii;
- placii neuromusculare;
- aparatului proprioceptiv din fusurile neuromusculare;
- prin inervatia reciproca in centrii medulari, excitatia muschilor flexori provoaca inhibarea
muschilor extensori; aceasta inductie succesiva asigura efectuarea miscarilor ritmice.
12. Metabolismul muscular – activ bazala de refacere a struct funct celulare si activ tonica.
- consumul de O2:
- sursa: mioglobina;
- datoria de O2 – necesarul de O2 contractat la inceputul activ fizice;
– cauzele: cerintele progresiv crescute de O2, adaptarea cu intarziere a
circulatiei si metabolismului la necesitati.
- plata datoriei de O2 – consumul suplimentar de O2 dupa terminarea efortului;
– cauzele: indepartarea acidului lactic, refacerea rezervelor de
ATP, PC, reincarcarea mioglobinei cu O2.
- stratul energetic utilizat pt metabolism:
- repaus si efort moderat: 2/3 din energie asigurata de lipide, 1/3 din energie asigurata
de glucide;
- efort sustinut: energie asigurata predominant de glucide;
- efort intens, de scurta durata: energie asigurata de glucoza – glicoliza anaeroba;
- efort moderat, prelung: energie asigurata de lipide – AGL – catabolizare oxidativa.

13. Factorii determinanti ai modif adaptatice musculare la efort

a) Consideratii generale
- activitatea dinamica – rezultatul contractiei izotonice, dar mai ales al celei auxotonice. In
functie de marime fortelor opuse, activ dinamica poate fi:
- activ de invingere;
- activ de cedare sau contractia cu alungire este mai rara.
- activitatea statica sau posturala – rezultatul contractiei izometrice.
b) Factori determinanti – intensitatea si durata efortului sunt conditionate de:
- nr si tipul unitatilor biochimice aerobe si anaerobe de producere si utilizare a surselor de
energie;
- pt orice viteza de miscare, forta si puterea maxima sunt cu atat mai mari cu cat procentul
fibrelor de tip II este mai ridicat in muschi;
- intensitatea circulatiei musc (reglarea afluxului de O 2 si a eliminarii CO2 si metabolitilor);
- indiferent de tipul fibrelor musc, Lm general de un muschi ↓ cu ↑ vitezei miscarii;
- puterea maxima generata de un muschi ↑ exponential cu ↑ vitezei de miscare;
- gradatiile in efortul muscular sunt efectuate prin varietatea numarului u.m. care se contracta
si prin varierea frecventei contractiilor u.m. individuale;
- sumarea u.m. multiple: tensiunea maximala a muschiului = nr u.m. x nr fibre musc/unit x
tensiune/fibra;
- sumarea de unda: o u.m. raspunde la un stimul unic printr-o scurta perioada de contractie,
urmata de relaxare. Cand un al II-lea stimul este aplicat inainte ca relaxarea sa se termine, noua
contractie se sumeaza cu cea anterioara, a.i. tensiunea dezvoltata este mai mare. Stimulii
repetati regulat la o frecventa suficient de inalta det continuarea sumatiei pana cand contractiile
individuale sunt complet fuzionate (contractie tetanica); aceasta continua pana cand continua
stimulii sau se instaleaza oboseala;
- u.m sunt recrutate preferential in cursul unui efort: primele cele mici, apoi cele mari.

14. Adaptarea musculara la efort

- se real prin coordonarea sist nervos, ap circ, ap resp si a sist sanguin;
- ↑ concentratiei de lactat det in eforturi maximale o acidoza pronuntata (pH intramuscular 6,4,
pH arteriala 6,8). Acidoza det inhibarea glicolizei si intreruperea efortului;
- glucoza furnizeaza cu 13% mai multa energie decat lipidele;
- cand efortul depaseste un min, devinde mai importanta producerea de energie pe cale aeroba
- cand efortul dureaza mai multe ore, arderea acizilor grasi poate acoperi 70-90% din
necesitatile energetice;
- cand energia provine din utilizarea grasimilor, viteza si intensitatea contractiilor sunt cele mai
mici;
- in eforturi prelungite, proteinele pot furniza un plus de energie pe cale aeroba;
- viteza de contractie a muschiului este maxima in cazul I.

15. Carac efortului sportiv

Manif musculare post antrenament
- sportivii au fibre musc de dimens mai mari (hipertrofie);
- antre influenteaza fibrele musc rapide;
- antre ↑ capacitatea metabolica oxidativa (glicolitica) a fibrelor rapide;
- antre intens de rezist poate transforma mai usor fibrele FT (albe, rapide) in ST (rosii, lente);
- antre de forta ↑ dimens fibrelor rapide si transforma in mica masura fibrele ST I in FT II;
- odata cu varsta, cel mai mult se atrofiaza fibrele de tip II, paralel cu pierderea capacitatii
oxidative;
- antre det asupra fibrelor musc lente;
- antre foarte riguros de rezistenta mareste capac aeroba a fibrelor rosii;
- fibrele de tip I sunt lezate mai usor in timpul unui efort de intensitate joasa si durata lunga.

16. Reflexele medulare – clasif. Neuronii implicati in activ motorie la nivel medular
1. Neuronii implicati in activ motorie
- tipuri de neuroni: motoneuroni α si γ din coarnele ant medulare, neuronii intercalari, neuroni
Renshaw;
- calea finala comuna – convergenta impulsurilor pe motoneuroni;
– motoneuronii raspund la eferente corticale convergente pe acelasi
motoneuron si stimulari reflexe aferente medulare de la receptori.
2. Clasif reflexelor medulare somatice
- dupa sediul centrului in nevrax:
- segmentare: calea aferenta, centrul si calea eferenta in acelasi neuromer;
- intersegmentare: motoneuronii in alt segment decat cel in care patrund caile aferente;
- suprasegmentare: calea aferenta si eferenta medulara, centrul encefalic.
- dupa receptorul care initiaza raspunsul motor somatic:
- proprioceptive = miotatice, de intindere, de extensie, osteotendinoase; receptorii si
efectorii se situeaza in acelasi organ, este monosinaptic;
- exteroceptive = nociceptive, de flexiune, de aparare; receptorii si efectorii sunt situati
in organe diferite, este polisinaptic, implica mai multi neuroni intercalari.
3. Reflexele segmentare
1) Reflexele miotatice
a) Reflexul miotatic propriu-zis
- tipuri de reflexe miotatice propriu-zise:
- pozitiv de intindere: se opune alungirii muschiului;
- dinamic: se mentine cat timp creste lungimea muschiului;
- static: intretine contractia musculara pe perioada cat muschiul este alungit
excesiv; exista neuroni inhibitori in structura arcului reflex.
- negativ de intindere: apare la scurtarea brusca a muschiului si se opune scurtarii.
- rolul reflexelor miotatice:
- mentinerea pozitiei antigravitationale: contractia muschilor extensori si mmentinerea
pozitiei verticale;
 - prevenirea contractiilor spasmodice, smucite si oscilatiilor musculare comandate
cortical → reactii motorii progresive.
b) Reflexele miotatice inversate
- prin antre, se constata o perfectionare a reglarii mecanismelor reflexe, in timp ce, dimpotriva,
lipsa de antre provoaca o diminuare a eficacitatii acestora;
- reflexele de intindere franeaza rapid desfasurarea unei miscari prea ample si creeaza conditii
favorabile pt continuarea unei miscari fluide.
2) Reflexele de flexiune – reflexe multisinaptice de retragere si aparare la stimuli algici;
- rol: reflexe generale de aparare la stimuli durerosi;
- rol: antreneaza cai spinale angajate in alte activitati reflexe simultane.
3) Reflexele de extensie simpla – reflexe multisinaptice la atingerea sau presiunea usoara a unor
zone exteroceptive de contact cu suprafete dure;
- rol: reflex suplimentar de extensie, indispensabil staticii si mersului.
4) Reflexele de extensie incrucisata – reflexe contralaterale, asociate reflexului de flexie
ipsilateral, consecutiv stimularii.
4. Reflexele intersegmentare ritmice – reflexele de locomotie:
- miscari repetitive alternative de flexie si extensie incrucisate din timpul mersului;
- reflexe de coordonare a miscarilor mainilor, cu ale picioarelor in timpul mersului;
- reflexul de pasire al nou-nascutului.

17. Sist somatomotor: structura si fct motrice

a) Structura sist somatomotor
- structuri cu rol in activitatea neuromotorie
- etajul spinal: activ neuromotorie simpla (reflexe segmentare si intersegmentare);
- etajul subcortical: integrarea reactiilor motorii si armonizarea motricitatii cu aferentele
somatice senzitivo-senzoriale si viscerale;
- etajul cortical: comanda miscarilor voluntare.
- sistem cu organizare dubla: sistem piramidal (monosinaptic) si extrapiramidal (polisinaptic);
- caile somatomotorii se incruciseaza si controleaza motricitatea contralaterala.
b) Fenomene motrice controlate
- tonusul muscular postural: contractia muschilor posturali (antigravitationali);
- postura: orientarea pozitiei corpului in raport cu extremitatea cefalica;
- atitudinea: variatii ale tonusului postural pt stabilirea pozitiei corpului si membrelor intre ele,
fata de pozitia capului;
- echilibrul: mentinerea pozitiei verticale, a atitudinii in cursul deplasarii;
- motricitatea voluntara: controlul si declansarea intentionata a unei miscari.

18. Reflexul miotatic propriu-zis: receptori, stimuli, tipuri, rol

- receptorii – fusurile neuromusculare;
- stimularea receptorilor:
- pasiv: prin intinderea portiunii centrale a fusului;
- activ: prin contractia capetelor fusului, sub actiunea impulsurilor prin neuronii γ;
- mecanismul de control al contractiei musculaturii striate:
- impulsurile generate de mtoneuronii α → contractii nelimitate, de amplitudine maxima
- circuite de control:
- rolul motoneuronilor γ:
- mentinerea tonusului musc = semicontractia musc = rezist la intindere;
- efecte facilitatoare asupra reflexelor miotatice: ↑ sensib receptorilor;
- circuitul Renshaw = circuit inhibitor asupra reflexelor miotatice.
- tipuri de reflexe miotatice propriu-zise:
- pozitiv de intindere: se opune alungirii muschiului;
- dinamic: se mentine cat timp creste lungimea muschiului;
- static: intretine contractia musculara pe perioada cat muschiul este alungit
excesiv; exista neuroni inhibitori in structura arcului reflex;
- negativ de intindere: apare la scurtarea brusca a muschiului si se opune scurtarii;
- rolul reflexelor miotatice:
- mentinerea pozitiei antigravitationale: contractia muschilor extensori si mentinerea
pozitiei verticale;
- prevenirea contractiilor spasmodice, smucite si oscilatiilor musculare comandate
cortical → reactii motorii progresive.

19. Fct motorii ale trunchiului cerebral

1. Consideratii generale
- statie cu rol motor prin prezenta nucleilor nervilor cranieni, a unor formatiuni extrapiramidale,
a unor centri reflecsi, a formatiunii reticulate;
- fct motorii:
- reflexe: deglutitie, clipire, masticator, de supt, pupilare, posturale, de redresare,
statokinetice;
- integrare neuromotorie: controlul miscarilor globilor oculari (reflexe de orientare
vizuala, reflexe de orientare auditiva);
- reglare posturala reflexa: facilitarea reflexelor medulare miotatice;
- reactivitatea tonica posturala: formatiunea reticulara are influente excitatorii sau
inhibitorii asupra motoneuronilor medulari.
2. Rolul trunchiului cerebral in controlul miscarilor corpului si mentinerea echilibrului
a) Nucleii vestibulari – rol: controlul selectiv al comenzilor stimulatorii transmise muschilor
antigravitationali, in concordanta cu impulsurile primite de la aparatul vestibular.
b) Nucleii reticulari – 2 grupe: pontini si bulbari;
- rol: grupe nucleare cu actiune antagonica:
- impulsuri stimulatorii din nucleii pontini;
- impulsuri inhibitorii din nucleii bulbari: contrabalanseaza impulsurile excitatorii
datorita unor colaterale aferente.

20. Fct motorii ale cerebelului si ganglionilor bazali

Cerebelul:
- circuit comparator si stabilizator intre intentie si performanta miscarilor: functionare > 100ms;
- integrarea aferentelor vizuale si auditive cu functia motorie → aprecierea distantei si vitezei
de deplasare dupa sursele luminoase sau auditive;
- controlul miscarilor secventiale (succesive) de catre zonele laterale ale emisferelor
cerebeloase:
- planificarea miscarilor;
- asigurarea succesiunii ordonate: coordonarea graficului orar la miscarile prin avansare
lina;
- controlul miscarilor rapide, preprogramate, invatate probabil prin capacitatea de memorizare
a arborizatiilor dendritelor Purkinje;
- corecteaza comenzile in raport cu mesajele primite de la receptori;
- participa la procesele cognitive de perceptie, invatare si memorizare ale misc de finete;
- asigura succesiunea ritmica a misc.
 Ganglionii bazali:
- diferite circuite neuronale cu rol in:
- executarea activ motorii – modele de miscare invatate;
- controlul cognitiv al secventialitatii misc.
- asigura motricitatea de postura;
- participa la initierea si efectuarea miscarilor lente, continue;
- coopereaza la automatizarea miscarilor;
- regleaza tonusul muscular.

21. Cortexul motor

1. Aria motorie principala, primara = aria 4 Brodmann – girusul precentral din lobul frontal
- caracteristici:
- somatotopie asemanatoare celei senzitive → homunculus motor:
- proiectie motorie rasturnata, cu exceptia capului;
- proiectie deformata: musculatura implicata in efectuarea unor miscari fine,
complexe, avand reprezentare mai extinsa.
- lateralizare: musc organelor situate in zona mediana a corpului e comandata de o
emisfera.
- rol: comanda misc dine sau intentionale contralaterale; originea sist piramidal.
2. Ariile motorii secundare – lobul parietal, frontal (aria 6 si 8), occipital
- caracteristici:
- legaturi de asociatie cu aria 4;
- origine predominanta pt caile extrapiramidale;
- rol: - comanda miscarile automate, involuntare, stereotipe; redresarea pozitiei corpului si
miscarilor asociate initiate de sist pramidal;
- zona parietala asigura modif si ajustari ale actului motor, participa la memorizarea misc.

22. Invatarea motorie: programarea actului, anticiparea, faze

Programarea actului motor include procese corticale complexe:
- reprezentarea mentala: vizuala si kinestezica; se activeaza scoarta parietala si frontala, dar si
nucleii bazali si cerebelul;
- vizualizarea mentala a desfasurarii corecte a unei miscari se recomanda atletilor in cursul antre
Anticiparea miscarii – fenomen cortical caracteristic; in zona parietala precentrala si in
lobul frontal; apare un potential de pregatire cu 0,1 sec inainte de mom executarii misc.
Invatarea metorie trece prin 3 faze:
1) faza de coordonare globala
- predomina iradierea excitatiei;
- miscarea e carac prin actiuni spatio-temporale globale difuze si in parte neeconomice.
2) faza elaborata, a coordonarilor fine
- procesele de excitatie si inhibitie se concentreaza asupra muschilor necesari
desfasurarii miscarilor;
- miscarea devine mai precis reglata si executata sub control constient, volitiv.
3) faza de automatism
- consolidarea invatarii motorii;
- miscarea devine un act automat si economic sub raport energetic;
- nu mai necesita interventia constienta a vointei, se real prin mecanisme subcorticale;
- implica memoria pe termen lung;
- implica memoria procedurala – de reproducere a unor acte motorii repetitive.
23. Solicitarea cardio-vasculara in sport
Tipuri de sporturi in raport de solicitarea cardiaca:
- maxima: ciclism, schi fond, cursa de 400 m din atletism;
- mare: alergari semifond si fond, jocuri sportive, natatie, patinaj viteza, pentatlon, biatlon;
- medie: alergari viteza, sarituri;
- speciala: gimnastica, box, sciatie, scrima, inot subacvatic, lupte, haltere, judo;
- mica: marsul sportiv, tir, sah, calarie.
Modificari cardio-vasculare:
- modif importante dimensionale si functionale in solicitarile maxime si mari;
- modif mici in solicitarile medii;
- modif doar in solicitari intense in antre sportive in solicitarile speciale;
- lipsa modif, sporturi care pot fi practicate pana la varsta a III-a.

24. Frecv cardiaca (FC), debitul sistolic (DS), debitul cardiac (DC)
a) FC:
- mecanismul adaptativ cel mai rapid;
- proportionala cu intensitatea efortului intre limitele de 120-170 c/min:
- efort foarte intens: 123-140 c/min;
- efort foarte maxim: 180-200 c/min.
- limite maxime 160-220 c/min, in raport de varsta;
- variatii in raport de gradul de antrenament:
- neantrenati: 70-80 c/min repaus si 190-200 c/min efort;
- antrenati: 50-60 c/min repaus si 185 c/min efort.
Observatii:
- la valori de 210-220 c/min eficienta contractiilor cardiace ↓, prin ↓ diastolei;
- la cei antrenati FC ↓ la 50-60 c/min in repaus;
- variatiile FC pot atinge 300%.
b) DS sau volumul sistolic (VS) sau volumul bataie:
- variatii in raport cu gradul de antre:
- neantrenati: 75 ml in repaus si 110 ml in efort;
- antrenati: 105 ml in repaus si 162 ml in efort.
OBS: VS final ↑ de la 50-60 ml la 100 ml pe seama VS de rezerva. Variatiile DS < FC.
c) DC sau debitul circulator:
- variatii proportionale cu consumul de O2 (VO2) – variatii in raport cu gradul de antre, fata de
valorile de repaus de 5,5 l/min:
- neantrenati: ↑ de 4x;
- antrenati: ↑ de 6x.
- variatii in raport cu intensitatea efortului:
- usor: 7-10 l/min;
- mediu: 10-15 l/min;
- intens: 20-30 l/min;
- maxim la antrenati: 30-35 l/min.
- variatii in raport de intensitatea si pozitia efortului:
- moderat in clinostatism: DC ↑ pe seama FC;
- moderat in ortostatism: DC ↑ pe seama DS si DC.
OBS: Intre Lm, VO2 si DC exista relatii de proportionalitate directa: L m ↑ VO2, VO2 dilata vasele
musculare, ↑ reintoarcerea venoasa si DC, ↓ rezistenta periferica si favorizeaza ↑ DC.
25. Modif adaptative cardiace in antre
a) Volumul cardiac total – ↑ cu gradul de antre:
- neantrenati: 700-800 ml;
- antrenati: 900-1300 ml.
b) Hipertrofia miocardului:
- ↑ masa musc:
- volumul fibrelor ↑ cu noi miofibrile si sarcomere;
- nr constant de capilare;
- ↑ dist capilar – int fibrei, cu oxigenare inadecvata.
- tipul de efort influenteaza hipertrofia:
- hipertrofia cordului drept – ventriculul drept in efort, cu blocarea toracelui in inspir;
- hipertrofia cordului stang – ventriculul stang in efort intens si prelungit.
c) Greutatea musc - ↑ de la 250-350 g la 500-1000 g.
d) Dilatarea cavitatilor inimii:
- ↑ dilatarea ventriculilor ca urmare a aportului venos;
- dilatarea reglatorie tonogena initiala este urmata de hipertrofie de tip diastolic.
OBS: - dilatarea tonogena are loc in conditiile unei rezistente periferice scazute.
- dilatarea miogena compensatorie are loc in cazul antre nerationale, excesive.

26. Circulatia musculara in efort – circulatia sanguina teritoriala

- intensitatea circ in efort sau hiperemia funct de efort dependent de:
- intensitatea efortului:
- repaus: 3,6 ml/100g tesut/min;
- efort maxim: 90 ml/100g tesut/min.
- tipul de fibre musc:
- albe: ↑ in efort maxim de peste 100x;
- rosii: ↑ in efort maxim de 4-5x.
- fazele contractiei musc:
- ↓ in faza de contractie;
- ↑ in relaxare.
- tipul de efort:
- static: ↓ in efort si ↑ postefort;
- dinamic: ↑ in contractii intermitente de 13x.
- ↑ suprafetei de schimb metabolic tisular pana la 100x;
- ↑ debitului circ musc:
- repaus: 15-20% din DC;
- efort intens: 80-85% din DC.
- modif adaptative in antre de rezistenta:
- ↑ nr capilarelor/cm2;
- ↑ nr de colaterale si anastomoze.
- mecanisme de reglare si autoreglare cu rol vasodilatator.

27. TA in efort – circ arteriala

- ↑ viteza de circ si curgerea devine turbulenta;
- TA:
- ↑ in raport de intensitatea efortului:
- scade postefort intens;
- revine treptat la valorile initiale.
- TA maxima sau sistolica:
- ↑ cu DS si FC in efortul static si dinamic;
 - ↑ semnificativ in efortul fizic al memb superioare fata de cele inferioare;
- ↑ semnificativ in contractiile izometrice fata de cele izotonice.
- TA minima sau distolica:
- ↑ putin in efort la neantrenati;
- ↓ la cei antrenati.
- TA medie:
- ↑ in raport de tipul de efort;
- ↓ in efort prelungit.
- TA diferentiala - ↑ la cei antrenati.
- revenirea TA depinde de intensitatea si durata efortului.

28. Modif resp in efort

1) Consideratii generale
- sist resp si sist cardio-vasc intervin cuplat in raspunsul la efortul fizic acut si antre:
- asigura intensificarea adecvata a metabolismului energetic;
- asigura adaptarea rapida si de durata.
OBS! Mecanismele de cuplare se datoresc:
- centrilor cardio-vasc si resp intricati;
- intensificarea ventilatiei favorizeaza aspiratia atriala a sangelui venos cu ↑ DS si DC;
- reflexelor vasodepresoare declansate din zonele reflexogene cardio-vasc de stimuli
chimici sau PA care intensifica ventilatia.
- sist resp are rol important in efortul de anduranta si rol redus in efortul de viteza;
- sist respirator este foarte sensibil la efectele antre asupra tipului resp, ventilatiei, schimbului
de gaze si respiratiei tisulare.
a) Etapele modif resp in efort:
Faza 1:
- la inceputul efortului fizic sau raspunsul on sau de acrosaj: ↑ rapida a VCR, urmata de ↑ lenta
la 15-20 sec a VCR;
- pO2 si pCO2 din sangele venos incep sa se modifice.
Faza 2:
- in cursul efortului fizic ↑ treptata a DR in raport de durata si intensitatea efortului;
- pO2 si pCO2 ajung la valori de echilibru.
Faza 3:
- la sfarsitul efortului fizic sau raspunsul off, aceleasi faze in ordine inversa si cu desfasurare
mai lenta.
b) Influenta antre asupra respiratiei si circulatiei:
- cresterea VO2 max prin adaptarea C-V optima, ↑ volumelor si capacitatilor respiratorii si a
concentratiei Hb;
- ↑ posibilitatilor de utilizare a O2 la nivelul tesuturilor;
- ↑ tolerantei la datoria de O2;
- imbunatatirea irigatiei musc in musc activa.

29. Ventilatia in efortul acut

Ventilatia – modif influentate de caracteristicile efortului, disciplina sportiva, antre,
varsta, gen, starea de sanatate, motivatie.
Efortul fizic acut:
- frecv respiratiilor (FR):
- accelerare = tahipnee sau polipnee;
- ↑ de la 12-16 c/min pana la 30-40 c/min, prin scurtarea fazei expiratorii.
- indicatori statici ai ventilatiei – variatii cu varsta, inaltimea, greutatea, genul.
- volumul curent respirator (VCR):
- ↑ de la 0,5-0,6 l la peste 2 l in efort;
- valori crescute si in restitutia in eforturi statice;
- ↑ liniare cu intensificarea efortului, fara a depasi 40-60%.
- volumul de rezerva inspirator (VRI) – ↓ sub 40-49% din CV, pe masura ce ↑ VCR;
- volumul de rezerva expirator (VRE):
- ↓ in pozitia culcat;
- ↑ la 35-42% din CV.
- capacitatea vitala (CV):
- ↑ cu 10%;
- ↑ de la 3-3.5 l la nesportivi si la 4-5 l la sportivi (inotatori 6-7 l).
- capacitatea pulmonara totala (CPT) – scaderi usoare.
- indicatori dinamici ai ventilatiei:
- debitul respirator (DR) – ↑ de la 5-6 l/min in repaus la 20-30 l/min in efortul moderat
si chiar 150 l/min la sportivii de performanta;
- volumul inspirator maxim/sec (VIMS) – ↑ peste 90% din CV;
- volumul expirator maxim/sec (VEMS) – ↑ la 80% din CV la nesportivi;
– ↑ la 96-100% din CV.
- consumul maxim de O2 (VO2 max) - ↑
- travaliul respirator sau Lm respirator:
- ↑ de la 1% din metabolismul bazal de repaus la 25-30%;
- randament scazut.
- echivalentul respirator (ER) = DR/VO2:
- ↓ la inceputul efortului si in efortul usor;
- ↑ in efortul intens.
- ventilatia alveolara (VA) – ↑ cu intensitatea efortului
- coeficientul respirator (QR) = VO2VCO2/VO2 – ↑ cu intensitatea efortului la 1-2 si ↓
la 0,5 postefort, odata cu achitarea datoriei de O2.

30. Ventilatia in antrenament

- respiratii ample de tip costal inf si abdominal;
- frecventa respiratorie scazuta – bradipnee = 12 c/min;
- hipertrofia muschilor respiratori;
- elasticitatea toracica crescuta paralel cu ↑ CV;
- tipul respirator – modif influentate de antre:
- imbunatatirea tipurilor respiratorii costal inf si costo-abdominal la sportivi;
- modif tipului respirator costal superior in costal inferior la sportivi.
- capacitate vitala crescuta in eforturile dinamice de rezisteta;
- VCR ↑;
- debitul respirator mai economic: ↑ la 100-150-200 l/min la sportivi de performanta in eforturi
extreme;
- coordonarea intre frecventa respiratiilor si miscarilor;
- debitul respirator maxim crescut.
Particularitati adaptative ventilatorii in eforturile intense aerobe
a) Pct mort = senzatie de disconfort respirator sau dispnee (respiratii rapide, neregulate), insotita
de anxietate, constrictie toracica, tahicardie, ↑ temp corporale, modif ale echilibrului acido-
bazic, ↑ pCO2.
- cauza: dezechilibru intre Lm muscular si pulmonar si intre adaptarea C-V si respiratorie.
b) Al II-lea suflu = depasirea pct mort
31. Schimburi gazoase la nivel alveolar + respiratia tisulara
Schimburile gazoase la nivel alveolar sunt influentate de:
- gradientul de presiune ΔpO2 si ΔpCO2, intre aerul alveolar si sangele capilar venos/arterial;
- modif intensitatii difuziunii O2 si CO2;
- ↑ suprafetei de schimb alveolo-capilar de la ... m2 in repaus la 100-120 m2 in efort moderat si
250 m2 in efort intens.
a) O2:
- capacitatea de difuziune a O2 – ↑ de 4-6x, dependente de intensitatea efortului, prin
deschiderea de noi capilare;
- gradientul de presiune pt O2 (ΔpO2) alveolo-capilar – nemodificat sau usor crescut prin
scurtarea timpului de contact aer alveolar/sange venos;
- saturatia in O2 a sangelui - ↓ in efort la 98% prin scurtarea timpului de contact;
- fixarea O2 la nivel pulmonar pe Hb – deviere spre stanga a curbei HbO2 – CO2 ↓, 2,3 DPG ↓,
temp ↓, pH ↑.
b) CO2:
- capacitatea de difuziune a CO2 – cresteri;
- gradientul de presiune pt CO2 (ΔpCO2) capilaro-alveolar – nemodificat;
- disocierea HbCO2 la nivel pulmonar – pO2 ↑, pH ↑, CO2 ↓.

In cursul exercitiului fizic, capacitatea de difuziune ↑ datorita deschiderii mai multor

alveole si capilare, ceea ce ↑ suprafata. In general, sportivii au capacitati de difuzie mai mari
decat nesportivii, atat in repaus, cat si in cursul efortului maximal.
In timpul unui efort acut, columul plasmatic ↓, ceea ce produce un efect de
hemoconcentratie. Ca rezultat al unui efort de antre cronic, sunt expandate sau crescute atat
volumul sanguin, cat si volumul plasmatic.

32. Sistemul simpato-adrenal (SSA)

Alcatuire:
- sist nervos simpatic si structurile inervate, cu eliberare la nivelul terminatiilor nervoase de
noradrenalina (NA);
- glanda medulosuprarenala – secreta 2 hormoni: adrenalina (A) 80% si NA 20% – hormoni
fight or flight.
Activare:
- generala: nespecifica la solicitare, cu activarea prin A si specifica pt echilibrarea homeostaziei,
cu activarea prin NA;
- in solicitarea prin efort:
- efort acut in fata initiala, de adaptare stabila si de restitutie.
CA prezinta cresteri cu intensitatea si durata efortului:
- A in efort moderat, efort intens, efort de scurta durata si intens;
- NA in efort intens, efort moderat si/sau prelungit, oboseala fizica.
- antre: activarea mai rapida, dar mai economica a SSA, eliberarea mai redusa de CA la
antrenati.
Efectele efortului:
- accelerarea transmiterilor neuromusc si ↑ contractilitatii (fenomenul Orbeli-Ghinetiski);
- restabilirea contractilitatii muschiului obosit: efect defatigant;
- rol energogenetic, prin mobilizarea surselor energetice de glucide (glicogenoliza hepatica si
musculara) si lipide (lipoliza);
- activarea sist somatomotor si a formatiei reticuare, cu ↑ performantelor neuromotorii si psiho.;
- actiunea asupra hemodinamicii: FC, contractilitatea inimii, circulatia coronariana, debit
cardiac, vasomotricitatea, pres arteriala; - ↑ consumului de O2.
33. Axul hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenal (AHHCSR)
Alcatuirea:
- hipotalamusul mijlociu – secreta factorul sau hormonul de eliberare a corcotropinei
(CFR/CRH);
- hipofiza anterioara – secreta corticotropina sau hormonul adrenocorticotrop (ACTH);
- corticosuprarenala – zona mijlocie (fasciculata) – secreta glucocorticoizi, in principal
cortizolul si corticosteronul.
Activarea:
- efect acut:
- CFR, ACTH si cortizolul prezinta ↑↑, cu ↑ intensitatii efortului;
- ACTH ↑ in efort odata cu ↑ VO2max peste 60% si in eforturi prelungite cu eliberare
polifazica si prelungita in restitutie.
- antre:
- CFR si ACTH – modif neprecizate;
- cortizolul poate ↑ mai mult in efortul epuizant si eforturi lente.
Efectele cortizolului in efort:
- metabolice: rol energogenetic in metabolismul glucidic (glicogenoliza hepatica) si lipidic
(lipoliza), rol dublu in metabolismul protidic (rol catabolic si anabolic), ↑ neoglucogeneza
hepatica;
- ↑ reactivitatea circulatorie la CA;
- mentine permeabilitatea membranei celulare;
- ↑ actiunea CA (rol permisiv);
- inhiba efectele hipoglicemiante ale insulinei;
- efect antiinflamator.